De la cititorii consacrați, care au transformat în obicei evadatul prin lectură, până la cei mai timizi, care au descoperit refugiul poveștilor odată cu izolarea. Pentru toți cei în care sclipește o urmă de curiozitate față de lumile ascunse între pagini, Alexandra Rusu – editor de carte la editura Nemira, și Cărturești au creat sesiunile de Biblioterapie – terapie prin lectură. 

E unul dintre evenimentele pe care le gândisem împreună cu Alexandra și prietenii de la Cărturești pentru Festivalul Superscrieri, dar care credem că a devenit cu atât mai relevant în perioada asta de reajustare emoțională și de redescoperire a lecturii prin care trecem mulți dintre noi. Pentru luna mai, am găsit o formulă de a muta sesiunile în online, pentru aceia care vor să se scufunde în lectură și să iasă mai ușori la suprafață.

CE PRESUPUNE BIBILOTERAPIA?
 
O conversație online cu Alexandra Rusu plecând de la un chestionar completat de doritori în prealabil, despre multe dintre lucrurile care stau între paginile cărților care ne plac: amintiri cu cărțile preferate, oamenii și locurile de care ne leagă, lumile pe care le descriu și în care ne transpunem. Fiecare discuție e unică, după nevoile și motivațiile participantului, dar toate se încheie cu o listă personalizată de mai bine de 10 volume alese de Alexandra și alte recomandări venite în urma discuției, menite să îți hrănească sufletul și mintea.

CUM MĂ ÎNSCRIU?

Pentru primii 10 care se înscriu în formularul de mai jos, prima sesiune de biblioterapie durează în jur de 30 de minute și este gratuită, urmând să primească un mail de la Alexandra, pentru a stabili o zi din luna mai pentru întâlnirea online și pentru a primi întrebările din chestionarul de lectură.

FORMULAR ÎNSCRIERE

Alexandra Rusu e editor de carte la editura Nemira. Cel mai recent proiectul al său, e-book-ul „Izolare”, este o antologie de texte scrise de autori români despre izolare, din interiorul ei. Cartea e disponibilă pentru pre-comandă pe site-ul editurii Nemira, iar toate încasările obţinute de pe urma vânzării vor fi donate integral campaniei împotriva COVID-19 a Asociaţiei Dăruiește Viață.

MULȚUMIM SUSȚINĂTORILOR EDIȚIEI #9 SUPERSCRIERI:

partener strategic: BRD – Groupe Societe Generale
parteneri de creștere: FAN Courier și Kaufland România
susținători premii de categorie: Medlife, ENEL, Romanian Business Leaders, ERSTE Asset Management
inițiator FFFF: Friends\TBWA
prieteni noi: Conan PR

In a Relationship – HOME EDITION e un newsletter săptămânal dedicat părinților de adolescenți și noilor provocări apărute în viețile lor de când cu izolarea. Sfaturile sunt adunate de Silvia Guță, psihoterapeută și co-autoare a cărții „Relațiile adolescenților din România și ce spun ele despre noi”.

Dacă ești părinte de adolescent și crezi că ți-ar fi util, te poți abona AICI.

+ dacă știi părinți cu adolescenți cărora le-ar putea fi util, trimite-le link-ul de abonare. Acum mai mult decât niciodată, sharing is caring 💛

Săptămâna trecută am trimis prima ediție a newsletterului, pe care o poți revedea aici. Ce găsești în nwsl de săptămâna trecută:

🌟 un exercițiu de mindfulness pentru când ai nevoie de o pauză

Colega noastră, psihoterapeuta Andreea Găzdaru, a pregătit un exercițiu de meditație numai bun de ascultat atunci când decidem să luăm o pauză de la realitatea plină de nelinișți. Dă-i play când vrei un moment de relaxare. Vocea Andreei te va însoți într-o meditație calmă și liniștitoare.

🌟trei idei de bază pentru regăsirea echilibrului emoțional

• Ne limităm timpul de expunere la știri și discuții despre coronavirus – nu evităm să citim știrile, căci avem nevoie de un anumit nivel de contact cu realitatea, dar nici nu ne pierdem pe site-urile de știri sau în conversații interminabile cu familia sau prietenii despre cât de greu ne este sau despre evenimentele care ne înfurie și ne aduc suferință. Recomandarea e cu atât mai importantă în ceea ce îi privește pe copii și adolescenți, care pot fi mult mai afectați decât adulții de știrile negative.
• Ne „verificăm” mintea – alegem să petrecem timp cu gândurile constructive și le „blocăm” derularea celor distructive, invocând ca pe o mantră întrebarea: „La ce mă ajută gândul ăsta?” atunci când începem să simțim disconfort, ca să ne orientăm spre soluții. Atunci când gândurile noastre nu ne duc către o rezolvare, ci doar accentuează anxietatea, e cazul să facem ceva mai plăcut cu timpul nostru – poate chiar niște sport, ca să ne fixăm atenția pe corp.
• Ne concentrăm pe oportunitatea de moment – sigur fiecare va reuși să găsească cel puțin câteva feluri în care poate profita de răsturnarea normalității, fie că vorbim de timp pentru curățenia generală mult amânată, fie că e ritualul de gătit alături de întreaga familie, căci nu era niciodată toată lumea acasă în același timp.

🌟sfaturi de la Esther Perel și Mark Manson de dus cu noi în noua ordine pe care ne-o creăm

Esther Perel, psihoterapeută de cuplu și scriitoare, recomandă reconectarea cu propria persoană prin analiza rolurilor diferite (femeie/bărbat, partener, părinte, copil, prieten etc.) pe care le jucăm în viața de zi cu zi și a publicat o serie de idei de care să ținem cont în noua ordine pe care ne-o inventăm, începând chiar de la noi din familie, cum ar fi cele două de mai jos:

• este important ca toți din familie – și părinți și copii – să se simtă acceptați și să aibă spațiu & timp să se desfășoare în stilul lor, pentru că fiecare persoană reacționează diferit la stres 
• un cuvânt de cod pentru momentele conflictuale poate să stopeze o ceartă inutilă încă de la primele semne. Stabiliți-l împreună cu familia, ca să puteți apela cu toții la acest TIME OUT emoțional în caz de nevoie și agreați împreună regula că cine îl folosește, va trebui să și preia inițiativa de a reveni asupra subiectului într-un moment mai calm. 

🌟posibilitatea de consiliere personalizată pentru adolescenți și părinții lor

PENTRU ADOLESCENȚI: Inboxul In a Relationship și e-mailul Silviei, silvia@ffff.ro, sunt deschise pentru orice fel de întrebări mai private din partea adolescenților, iar răspunsurile sale, din perspectiva psihologului, vor încerca să le lămurească neclaritățile.

PENTRU PĂRINȚI: Oricine poate solicita sfaturi sau recomandări cu privire la relația cu adolescenții la adresa de e-mail silvia@ffff.ro – cunoștințele Silviei de psiholog și psihoterapeut experiențial vă stau la dispoziție, cu condiția să le căutați.

În orice caz, mai puteți găsi ajutor personalizat și la alte organizații: 

• Salvați Copiii a lansat o linie telefonică de consiliere gratuită pentru părinți
• ALIAT oferă servicii online persoanelor care se confruntă cu probleme de sănătate mintală și probleme legate de consumul problematic de alcool și alte substanțe în perioada pandemiei 
• A.L.E.G. propune mai multe resurse pentru victimele violenței domestice, de la consiliere psihologică și juridică și până la adăposturi temporare

Trimtem următorul newsletter vineri, 1 mai. Să nu uiți să te abonezi, ca să știi sigur că nu îl ratezi.

UPDATE 9 septembrie – CÂȘTIGĂTORII

În lipsa apariției unor investigații extinse pe această temă specifică, am consultat donatorii pentru a decide ce facem cu donațiile.
În urma consultării, premiul în valoare de 10.186 lei se împarte între două inițiative care au avut cel mai semnificativ impact pe tema poluării aerului:

 De la proiectul AerLive al ONG-ului Ecopolis, care a permis ca cetățenii să poată avea acces direct la măsurători ale aerului din București, jurnaliștii au putut urmări mai ușor și mai constant subiectul.

 Cei de la Buletin de București au fost consecvenți în abordarea poluării aerului și au publicat dezvăluiri care au contribuit la faptul că Primăria București a fost amendată de Ministerul Mediului.

Le suntem recunoscători tuturor celor care au donat și ne bucurăm că împreună reușim să susținem măcar puțin din activitatea acestor două organizații.

UPDATE 18 iunie: 

• 10.140 lei adunați până acum din donații
• așteptăm investigațiile până la finalul lunii august

Așa suna apelul făcut de colegul nostru Vlad Tăușance după ce senzorii de poluare din București au înregistrat încă un episod de poluare masivă pe timpul nopții. Într-un context în care traficul și multe activități economice sunt reduse la minimum din cauza pandemiei, cauza acestor poluări nocturne rămâne sub semnul întrebării. Am preluat inițiativa lui Vlad și am lansat un premiu Superscrieri prin care societatea civilă îi poate sprijini direct pe jurnaliștii care ne ajută să aflăm un răspuns.

În comentariile de la postarea lui Vlad s-au promis deja undeva la 2000 de euro și ținem donațiile deschise până la decizia finală a premiului.

DONEAZĂ AICI

LASĂ-NE AICI NOUA TA INVESTIGAȚIE

Premiu SUPERSCRIERI pentru o investigație (sau mai multe) pe tema poluării din București dată de arderile ilegale de gunoaie pe timpul nopții

MECANISM 

🔵 donezi și te abonezi la lista specială de newsletter dedicat acestui premiu, ca să te ținem la curent și să te putem consulta la final în privința câștigătorului/câștigătorilor: http://eepurl.com/gZiri9
🔵 timp de 4 luni, începând de acum, jurnaliști din orice redacție sau freelanceri sunt invitați de societatea civilă să investigheze subiectul de interes public propus: arderile ilegale de gunoaie din București
🔵 jurnaliștii își pot înscrie materialele publicate pe temă, în formularul următor: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSehuVX25lEMYssrVL68Kih08DImiw27Af3pP23_Gf2EnllX1A/viewform
🔵 la final, donatorii vor fi consultați pentru a decide la cine merge premiul (pot fi mai mulți câștigători)
🔵 suma integrală adunată din donații se va constitui în premiu – revenim cu updates despre cât adunăm pe parcurs
🔵 dacă nu apare niciun astfel de material bine documentat în această perioadă de 4 luni, donațiile vor fi returnate.

CUM DONEZI

🔵 online prin platforma securizată euplătesc.ro: https://ffff.ro/doneaza-investigatie-bucurestiul-poluat

🔵 prin transfer bancar în contul Fundației Friends For Friends: RO70 BACX 0000 0003 5572 9000 deschis la Unicredit Ţiriac Bank,  cu mențiunea la detalii plată: INVESTIGAȚIE BUCUREȘTIUL POLUAT

>>> dacă alegi varianta de transfer bancar, nu uita să te înscrii în lista de donatori: http://eepurl.com/gZiri9; în cazul în care donezi prin formular, înscrierea e automată

Te invităm să dai vestea mai departe tuturor celor care s-au săturat să respire aer poluat în București.

Fotografia de la coperta articolului e realizată de Lucian Muntean

Următorul atelier are loc la noi în sufragerie pe 26-27 martie. Ia-ți acum  BILET sau scrie-ne la ingrid@ffff.ro, dacă ai nevoie de mai multe detalii.

Se poate învăța scrisul? Bineînțeles. Așa cum oricine poate învăța să meargă pe bicicletă, oricine poate învăța și să scrie corect, concis, convingător. Suntem crescuți, însă, cu o preconcepție: aceea că oamenii se împart de timpuriu în “buni la compunere” și “buni la matematică”; și că doar cei cu talent pot scrie bine. 

De fapt scrisul de fiecare zi – mail-uri, rapoarte, prezentări, proiecte, postări pe blog și pe Facebook etc. – își are, ca orice meșteșug, bucătăria lui; una în care talentul e un ingredient binevenit, dar nu indispensabil. Un text bine scris, care-și va atinge scopul, ține mai degrabă de calitatea informației și a argumentelor, de focus și de structură. 

La atelierul Monei Dîrțu, jurnalist și trainer, veți învăța să stăpâniți procesul scrisului – care își are etapele lui – și veți deprinde câteva trucuri utile, aplicabile chiar de a doua zi. 

***

Puteți citi povestea atelierelor și detalii despre modul de lucru într-un interviu cu Mona Dîrțu publicat în IQads: “Cine vă zice că se poate face storytelling din birou, «de pe net», e un mare impostor”. Printre idei:

PROBLEMA: “Cred că milioane de oameni irosesc anual milioane de ore – miliarde, catralioane – citind de 2-3 ori la rând un mail sau un raport pentru a înțelege «ce vrea să spună autorul». Scrisul prost e ca diabetul – nu doare ca migrena, dar roade tot. Dacă ar sta cineva să socotească cât timp – și câți bani, până la urmă – se consumă într-o organizație pentru că X a trimis către K, Y, W și Z un mail confuz, care generează 10-12-20 reply-uri cu întrebări de clarificare, cred că ne-am lua cu mâinile de cap. Scrisul cum-se-nimerește – pe mail, de exemplu, sau în rapoarte, memo-uri, prezentări – înghite timpi de procesare, nevrozează organizațiile, generează neînțelegeri în termeni de «cine ce trebuie să facă» și-i istovește pe cei care-s nevoiți să parcurgă texte mult prea lungi, nefericit structurate, vagi, bombastice, haotice”.

SOLUȚIA: “Am în formularul de feedback pe care-l dau la sfârșit de atelier o rubricuță în care-i întreb pe oameni “ce anume, din cele învățate în aceste două zile, poți aplica de mâine?”. Văd acolo: «pun cele două întrebări esențiale», «fac harta stakeholderilor», «fac mindmap», «stabilesc predicatul autorului», «aplic structura de kebab», «fac piramida inversată», «structurez pe formula Wall Street Journal», «verific 5W+H», «testez verbe puternice vs. verbe slabe», «aplic metoda Zinsser pentru eliminat cuvintele inutile», «procesez citatele»; «îmi exersez vocabularul citind literatură română», «caut personaj pentru narațiune», «caut cei 5C ai unei narațiuni puternice», «stabilesc de ce-ul», «pun call to action»”.

***

STRUCTURA ATELIERULUI

ZIUA 1 

• ÎNAINTE DE A SCRIE. Principalele bariere. Cele două întrebări fundamentale. Obiectivul textului. Cum ne definim publicul. Unghiurile de abordare. Exerciții și simulări pe teme date.
• INFORMAȚIA. Cele trei tipuri de surse de informație: documentele, observațiile directe și interviurile/discuțiile. Planul de documentare. Simulare pe exemple din companie / reverse engineering pe un text existent.
• SELECȚIA INFORMAȚIEI. Ce e relevant și ce nu. Separarea informației care servește unghiul de abordare de informația care împovărează materialul și-l confuzionează pe cititor. Metode de lucru: mindmap, conspect etc. Exercițiu.
• STRUCTURA TEXTULUI. Template-uri de structură: 5W+H, clepsidra, paharul de martini, kebabul, formula Wall Street Journal etc. Exercițiu.

ZIUA 2

• INTRO-UL, CONTEXTUL, ÎNCHEIEREA. De ce e important intro-ul. În papucii cititorului. Modele de lead, paragrafe de context, încheieri. Call-to-action.
• LIMBA DE LEMN. Cum o definim și cum scăpăm de ea. Jargonul și clișeele. Cum aducem la viață formulările care și-au pierdut puterea. Soluții & exerciții.
• TEHNICI DE DETALIU, TIPS & TRICKS. Metode rapide de reparat un text plat. Verbele, cifrele, citatele, elementul anecdotic etc. Vag vs. concret. Concizia.
• AUTOEDITAREA. Ultima tușă. Eliminarea cuvintelor nenecesare, legăturile dintre fraze, verificarea logicii interne. Metode: cititul cu voce tare, sună un prieten etc.

***

CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI

• DURATA ȘI FORMATUL: Atelier de două zile a câte 8 ore fiecare (pauza de prânz este inclusă); momente de predare alternate cu exerciții, simulări, lucru pe echipe
• GRUPA: Atelierul are loc doar dacă se strâng minimum 12 oameni. Maximul grupei este de 14-16 participanți
• COST PARTICIPARE: 260 euro pentru cele două zile; include și cafea&snacks, masă de prânz, materialele de lucru
• DISCOUNT: 20% pentru ONG-uri
• UNDE: sufrageria Fundației Friends For Friends (București, str. Brezoianu nr. 4, et. 2)
• ÎNSCRIERI & DETALII: Bilete pe Eventbook.ro, iar mai multe detalii găsiți la ingrid@ffff.ro

+++

Organizăm atât ateliere “open” cât și ateliere special croite pentru nevoile unor echipe din companii sau ONG-uri; în acest caz, facem designul tuturor exercițiilor pe teme/texte din companie. 

În funcție de obiectivul concret al echipei, adăugăm în agenda atelierului segmente personalizate: 

MODULE PERSONALIZATE / TO BE DISCUSSED 

• CREAREA DE CONTENT. Cum generezi conținut pentru canalele de comunicare ale companiei. Simulări de formate pe un subiect particular.
• RUBRICI PENTRU PUBLICAȚII CORPORATE. Cum creezi “template”-uri. Generare de idei de rubrici împreună cu participanții.
• DECLINAREA MESAJELOR. Cum adaptezi informația în funcție de canal (newsletter intern, Facebook&LinkedIn, publicație cu difuzare externă).
• VALOAREA ADĂUGATĂ & PACKAGE. Soluții de îmbogățire a materialului prin foto, video, linkuri, grafice etc. Simulare pe exemple din companie.
• CALENDARUL EDITORIAL. Cum alimentezi ritmic un canal propriu (newsletter, publicație internă etc.) cu materiale de actualitate. Generarea de subiecte. Evenimentele previzibile. Lucrul cu calendarul. Planificare & organizare.

***

UPDATE: Oferta de Early Bird a expirat, dar abonamentele pentru festival sunt în continuare disponibile pe Eventbook.ro.

Am lansat primele abonamente la Festivalul Superscrieri #9, cu un discount de 50% pentru acei entuziaști care vor să-și asigure de pe acum un loc pentru 22-23 martie. 

Ia-ți acum un ABONAMENT LA FESTIVAL

După 9 ani în care a creat o tradiție din susținerea jurnalismului de interes public din România, cu mai mult de 100 de autori premiați de-a lungul timpului și sute de cititori prezenți la talk-urile și evenimentele din ultimii ani, Superscrieri se întoarce într-un nou format, dar cu aceeași misiune – aceea de a crea o punte între scriitori și cititori. Alături de ei, în 2020, Festivalul Superscrieri te invită la două zile de descusut lumea în care trăim. Să căutăm răspunsuri la subiectele care ne-au măcinat conștiința colectivă în ultimul an și noi întrebări pentru a înțelege cum construim viitorul dintr-un prezent atât de neliniștit. Să le mulțumim acelora care, cu răbdare, desfac nodul realității și ni-l explică, cu cauză și efect. Să-i cunoaștem pe tinerii în care ne punem speranța lui mâine. Să știm cum putem și noi să contribuim la aceste #semnedeschimbare. 

Două zile care să dea înțelesuri noi semnelor pe care „în fiecare zi” le-a lăsat peste noi. 

🧲 Teasing din program

#semnedeviitor Tinerii mai citesc? Duminică (22 martie) ți-i aducem în față pe cei care credem că vor defini viitorul prin implicarea lor civică și socială, printr-un conținut propriu asumat, care ne reamintește tot mai răspicat că mâine aparține, de fapt, noilor generații și că noi ar trebui să-l construim în acest sens. 

#semnedeschimbare Ce se întâmplă după o bombă în presă? Luni (23 martie) intrăm în trei dintre cele mai puternice subiecte ale ultimilor ani, alături de jurnaliștii care le-au întors pe toate părțile și au arătat că jurnalismul poate, într-adevăr, să fie scânteia de la care se aprinde un foc în motorul societății civile și zguduie un sistem. 

#semnedecititor Ziua de luni se încheie cu Gala Premiilor Superscrieri, un moment de mulțumire pentru autorii și poveștile care ne-au ajutat să-l vedem pe 2019 mai clar în toată complexitatea lui. Jurnaliștii care au bătătorit terenul lui 2019 sunt cei alături de care și următorii ani pot sta mai des sub semnul transparenței și al deciziilor pe care le luăm în cunoștință de cauză. 

 Abonamentul asigură intrarea la evenimentele din cadrul festivalului de duminică 22 martie și luni 23 martie, inclusiv Gala Premiilor Superscrieri #9 (+ after party cu câștigătorii). 

Newsletter-ul Superscrierile Lunii ajunge la tine pe fiecare dată de 8, cu 8 recomandări jurnalistice – susținut de BRD-Groupe Societe Generale,
FAN Courier și Kaufland.

Pentru realizarea topului avem câte un invitat special (membru al juriului/comunității Superscrieri) care scanează aparițiile cu însemnătate din presa noastră și le adună în topul Superscrierile Lunii.

Invitatul special al lunii martie este Mihai Ghiduc, redactor-șef al platformei de știință și tehnologie Mindcraft Stories. Ne bucurăm să te anunțpm, pe această cale, că Fundația Friends For Friends este noul partener strategic și gardian al acestui proiect, cu Vlad Tăușance publisher și BRD – Groupe Société Générale creator și finanțator.

 Îi super mulțumim lui Mihai pentru recomandări!

Mihai Ghiduc: „Începutul lunii martie pare a fi dintr-o altă lume, una în care puțini jurnaliști știau ce înseamnă încărcătură virală, FFP2 sau camere cu presiune negativă. Dintr-o dată, singurele subiecte care contează sunt despre actuala pandemie și efectele ei asupra societății, deci n-o să mire pe absolut nimeni că am ales opt materiale jurnalistice care au legătură cu virusul SARS-CoV-2 și boala provocată de el, COVID-19.

Și pentru că în martie am început lucrul la Mindcraft Stories, un site de știință și tehnologie a cărui relansare a fost doar o coincidență că s-a petrecut în timpul pandemiei (pe cuvânt!), și fiindcă știu că mulți jurnaliști urmăresc lista asta, am adăugat la final un al nouălea text, care să-i ajute. Dacă tot a trebuit să ne reprofilăm peste noapte, măcar să navigăm mai ușor prin avalanșa de studiii științifice despre coronavirus.”

Poți primi lista cu cele mai însemnate 8 apariții din presă direct pe newsletter, în fiecare zi de 8 din fiecare lună. Te invităm să le urmărești, oriunde ai fi, și să-ți inviți cunoscuții să o facă.

SUSUPERSCRIERILE LUNII MARTIE – #semn de cititor de la MIHAI GHIDUC

Postările lui Victor Ilie despre situația de la Spitalul „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava (Facebook)

(Prima postare, a doua postare, a treia postare, a patra postare)

Azi-noapte, la ora 1, toți doctorii au primit acest mesaj:
„Bună seara! La ora 7:30 toate cadrele medicale care sunt confirmati pozitiv, suspecti sau negativi sunt asteptati la spital! Ordin de ministru! Dr. Macovei”
De fapt, nici un ordin de ministru nu spune că cei bolnavi fac horă cu cei sănătoși.
La ora 6 dimineața, angajații spitalului au primit încă un mesaj:
„Bună dimineața! Tot personalul este așteptat la spital la ora 7:30. Ordin de ministru. Va avea loc o discuție despre situația epidemiologică a spitalului cu ministrul!!! Vă mulțumesc!”
Și au ajuns și doctorii, și personalul auxiliar, „ne-au ținut împreună, confirmați și neconfirmați, vreo 40 de persoane timp de o oră, dar n-a venit nimeni din conducere la noi”, mi-a povestit o asistentă. „Ca oile am stat.”

Este sistemul de sănătate pregătit pentru COVID-19?
Matei Bărbulescu, Ionuț Iordăchescu, Ștefan Mako, Dani Sandu (Inclusiv)

Această discrepanță de 3750 de paturi apare pentru că, potrivit cadrelor medicale cu care am discutat, managerii de spital sunt tentați să raporteze că au mai multe paturi decât sunt în realitate. Cu cât raportează că există mai multe paturi într-un spital, cu atât primesc mai mulți bani de la stat.

foto via PIXABAY

Sunt asistentă în spitalul din Suceava și trăiesc haosul din focarul de infecție cu coronavirus
Autor anonim. Editor: Iulia Roșu (VICE România)

Tot ce știu este că, în urmă cu o săptămână, fusesem anunțată că voi fi mutată de pe secția pe care lucrez de obicei pe secția de reanimare. „Carne de tun” cum spunem noi, asistentele, despre ce urmează. Adică, să fim pe poziții pentru când colegele de la urgențe și reanimare se îmbolnăvesc și sunt cu adevărat trimise în izolare. Să venim noi, ca un fel de schimbul doi.

[FOTO] Când se lasă pandemia peste București
Ioana Cîrlig (Scena9)

Minunile pandemiei: cum a ajuns o bucătăreasă din Giurgiu să câștige un contract de 12 milioane de euro pentru măști de protecție
Alex Nedea, Laurențiu Ungureanu, Mihai Voinea (Recorder)

Fotografie de Octav Ganea / Inquam Photos

Față în față cu un decont inevitabil: direcțiile de sănătate publică au naufragiat la cheremul partidelor, dar statul le vrea eficiente în furtuna epidemică
Diana Oncioiu și Vlad Stoicescu (Dela0.ro)

…politizarea nu a fost o practică liberală, social-democrată sau de altă culoare politică. A fost pur și simplu o practică generalizată, folosită de toți, acceptată de toți.
La nivel local i se spune cutumă. În unele situații directorii instituțiilor locale nici nu mai așteaptă să fie demiși de o nouă guvernare după ce au fost numiți de fosta guvernare. Își dau singuri demisia înțelegând că noua guvernare trebuie să-și pună omul ei.
Pe 19 martie 2020, premierul Ludovic Orban declara că – preluând guvernarea țării în toamna anului trecut – a găsit direcțiile de sănătate publică în moarte clinică. Pe 24 martie revenea asupra evaluării, declarându-se mulțumit de activitatea lor.

---

Monitorizare coronavirus
Vlad Ursulean, Barbu Constantin, Victor Ilie (Casa Jurnalistului)

Virusul SARS-COV-2 a declanșat o epidemie de panică, exagerări și dezinformare. În timp ce medicii urmăresc răspândirea bolii, noi urmărim răspândirea informațiilor. Pentru asta am creat o aplicație care scanează știrile din toată țara. Poți găsi de asemenea statistici updatate continuu despre evoluția epidemiei (în țară și la nivel global).

Ilustrație de Tuan Nini

Pentru victimele violenței în familie, izolarea e periculoasă
Oana Sandu (Decât o Revistă)

„Și unde să merg, cine te mai primește pe criza asta?”, i-a spus o femeie Crinei Mureșanu, asistentă socială la Direcția de asistență socială a municipiului București. Femeia cu care Crina vorbește la telefon zilele astea este lovită de fiu, spune Mureșanu, și are acces îngreunat la servicii, iar reacția poliției a fost timidă în cazul ei. Mureșanu a făcut împreună cu ea un plan de siguranță, scenarii și mai optimiste și mai rele, inclusiv adăpostirea într-un centru. Plecarea e greu de decis în general, mai ales acum, spune Crina, care e și ea supraviețuitoare a violenței domestice.

BONUS: Speculații vs. știință: nu toate studiile sunt egale
Mădălina Cocea (Mindcraft Stories)

Se postează în masă articole apărute în jurnale științifice, dar acestea trebuie citite altfel decât articolele obișnuite, publicate de jurnaliști. În plus, nu toate studiile sunt făcute la fel de meticulos, deci nu toate au aceeași calitate științifică. Iată cum procedează cercetătorii pentru a deosebi studiile de încredere de cele făcute pe genunchi, în așa fel încât să nu tragă concluzii pripite.

Mihai Ghiduc

În prezent, este redactor-șef al platformei Mindcraft Stories, unde, alături de noua echipă, urmărește povestea eternei evoluții a științei și tehnologiei și o pune în context, pentru ca noi să înțelegem mai bine care sunt conexiunile dintre aceste domenii și viața cotidiană, mediul de afaceri și cultură.
Înainte de asta, a oscilat între print (Opinia Studențească, Men’s Health, Maxim, Marie Claire) și online (Vice, Glamour, Slow Forward) până l-a prins din urmă revoluția tehnologică.

VEZI AICI SUPERSCRIERILE LUNILOR TRECUTE.

MULȚUMIM, MONDAYMEMO, IQADS, PAGINA DE MEDIA, SAVANTGARDE ȘI CĂRTUREȘTI PENTRU PRELUAREA TOPULUI CĂTRE MAI MULȚI CITITORI.

Împreună cu reprezentanți ai juriului & ai comunității Superscrieri, scanăm aparițiile cu însemnătate din presa noastră și distilăm un best of de 8 materiale din noul jurnalism românesc, pe care-l trimitem pe newsletter, în fiecare zi de 8 ale lunii. Te poți abona la newsletterul nostru aici.

În 3 ani de proiect In a Relationship am aflat MULTE despre adolescenții din România și despre ce au nevoie de la relațiile cu cei din jurul lor.

I-am întrebat despre relațiile lor de cuplu, dar am aflat despre lipsa de modele de comunicare sănătoasă, despre standarde duble pe care nu le mai înghit, despre adulți care nu le acordă autonomia de care au nevoie pentru a se dezvolta și despre tipare învechite care nu mai sunt relevante pentru realitatea lor.

Cu ajutorul psihoterapeutelor Silvia Guță și Andreea Găzdaru, am adunat tot ce-am învățat din sutele de întâlniri pe care le-am avut cu adolescenții și din miile de răspunsuri la testul de relație, în cartea „Relațiile adolescenților din România și ce spun ele despre noi”. Cele 120 de pagini regrupează rezultatele din primii 3 ani ai acestui proiect destinat adolescenților, într-o formă utilă adulților care le sunt apropiați: profesori, părinți, educatori.

>> GĂSEȘTI CARTEA AICI <<

Pe 26 noiembrie lansat oficial cartea la Apollo111, prilej de a ne întâlni pentru a dezbate câteva dintre cele mai importante insight-uri descoperite. La discuție au participat Silvia Guță și Andreea Găzdaru – psihoterapeute și autoarele cărții, împreună cu Karin Budrugeac – project manager, Silvia Luican – socioloagă iZi Data și Loredana Ciubotaru – CSR Specialist AVON România. Împărtășim cu voi 7 lucruri pe care le-am învățat dintr-o conversație despre nevoile adolescenților de astăzi.

1. E imposibil să fii un părinte perfect

O realitate greu de acceptat, pentru că orice părinte își va dori, natural, să fie cât de bun poate pentru copilul său. Dar bun nu înseamnă niciodată perfect – adevăratele modele sănătoase sunt acelea care acceptă și lucrurile mai puțin bune despre sine, învățându-i pe adolescenți despre o realitate complexă, în care nu este totul roz, și ajutându-i să dezvolte instrumente pentru a face față zonelor gri ale realității lor.

2. Copiii învață să se privească cu ochii temători ai părinților

Deși spun că își doresc mai multă independență din partea părinților, adolescenții vorbesc despre ei înșiși ca și cum ar fi încă copii. Temerile personale ale părinților sunt cele care le blochează autonomia, învățându-i că e necesară o supraprotecție a sinelui, ajungând să își însușească o parte din discursul protectiv al părinților.

3. De ce ai nevoie?

Dacă adulții din viața lor nu le pun mai des întrebarea asta, adolescenții nu vor ști să și-o pună nici singuri. Ce ai nevoie de la educația ta, de la relația de familie, de la relația de cuplu sau de la viitorul tău? Până când nu vor învăța de la cei din jur exercițiul de a-și pune toate aceste întrebări, nu vor afla cum anume să găsească răspunsul.

4. Copiii văd cearta părinților, dar nu văd momentele de împăcare

În ochii adolescenților țipetele și argumentele în contradictoriu se soluționează cu gesturile de afecțiune de după împăcare – pentru că nu sunt martori la procesul de rezolvare a conflictului. Ca urmare, adolescenții vor avea tendința atunci când se ceartă să ofere gesturi de tandrețe, ajungând să sexualizeze procesul de împăcare, pentru a evita dialogul pe care nu i-a învățat nimeni cum să îl poarte. De aici și preconcepția că fetele și băieții nu pot avea relații doar de prietenie.

5. Conflictul – fie de evitat, fie de câștigat

Când nu fugim de conflict, îl căutăm, dar doar în ideea de a-l câștiga. De cele mai multe ori, nu există cale de mijloc. Pentru că avem impresia că un conflict e un capăt de țară, nu cultivăm cultura dialogului în contradictoriu și nu cultivăm nici metode de a soluționa conflictele care apar inevitabil în orice relație. Iar o societate care nu știe să dezbată în contradictoriu e o societate fragilă, unde ideile nu circulă libere, ci mai degrabă sunt ținute ascunse sub o îmbufnare sau acoperite de țipete certărețe.

6. Lipsa informației înseamnă, de cele mai multe ori, dezinformare

Dintre adolescenții cu care ne-am întâlnit în atelierele de prin țară, aproximativ unul din zece ne-a spus că a avut parte de o formă de educație sexuală din partea părinților. Pentru că adulții nu le oferă informații despre sexualitate și despre ce înseamnă responsabilitatea în relațiile sexuale, adolescenții vor căuta să umple acest gol informațional din sursele pe care le au la îndemână: prieteni sau internetul, fără un filtru pentru a distila sursele de încredere.

7. „E ca și cum ai încerca să bagi un cub într-un triunghi”

Copilul e o continuare a sinelui – perspectivă care se blochează în momentul în care părinților li se spune că unele dintre comportamentele dezadaptative ale copilului lor pot proveni din propriile probleme, pe care adolescenții le-au dobândit în procesul de învățare prin imitare. Psihoterapeuții care lucrează cu adolescenții întâlnesc de multe ori piedici din partea părinților care nu sunt dispuși să lucreze la propriile probleme și, ca reacție de apărare, ajung să își scoată copilul din terapie.

Fotograful nostru la fața locului a fost Claudiu Popescu

+ Vezi cu ce au plecat de la întâlnire jurnaliștii de la:
ProTV – Cum îi afectează certurile din familie pe tinerii români. Opinia specialiștilor
VICE România – De ce adolescenții din România nu știu ce înseamnă să fii în cuplu
Libertatea – 5 lucruri de care adulții ar trebui să țină cont, pentru ca adolescenții să aibă relații sănătoase
Școala9 – Cum privesc adolescenții relațiile

DACĂ VREI SĂ TE IMPLICI

🌟 Devino ambasador al proiectului
Înscrie-te la atelierul de pregătire și informare pentru ambasadori, care va avea loc pe data de 11 decembrie la noi în sufragerie, între orele 11:00 – 15:00.

🌟 Devino trainer pentru atelierele In a Relationship
Prin atelierele In a Relationship au trecut deja mai bine de 500 de adolescenți din 10 orașe din țară. Dacă ai formare de trainer sau studii în domeniul științelor psiho-sociale, poți deveni facilitator, pentru a organiza și susține ateliere de lucru pe tema abuzurilor din relații cu adolescenții din comunitatea ta. Scrie-ne până pe 31 decembrie despre motivația ta și povestește-ne despre experiența ta de lucru anterioară. Vom organiza un atelier de formare de facilitatori în luna ianuarie 2020, după ce vom selecta viitorii facilitatori In a Relationship. 
Pentru înscrierea la oricare dintre cele două ateliere de mai sus, scrie-ne la silvia@ffff.ro

🌟 Cumpără caietul și dă linkul acesta mai departe măcar unui prieten – https://ffff.ro/doneaza-inarelationship/

In a Relationship este un proiect de prevenție a violenței domestice, parte din Campania Respectului by AVON.

Știai că… 

…FACT 1: 2 din 3 adolescenți ne-au spus, în 2016, că au fost martori la o scenă de violență într-un cuplu de vârsta lor?

…FACT 2: Copiii asistă de multe ori la certurile dintre părinți, dar nu și la împăcare? Viitorii adulți vor ști cum să se certe, dar nu și cum să soluționeze un conflict.

…FACT 3: Tiparele învechite, „băieții sunt într-un fel, fetele altfel”, nu mai funcționează pentru adolescenții de azi? Diferențele de gen se perpetuează însă în școli și în familii, ceea ce îi îndepărtează pe adolescenți de adulți.

În 3 ani de proiect In a Relationship am aflat MULTE despre adolescenții din România.

E momentul să le împărtășim cu voi, ca împreună să punem umărul pentru ca în viitor relațiile pe care le avem și cele pe care le vedem în jurul nostru să nu mai fie violente. De la situații de viață reală, la teorii din psihologie, de la interpretări sociologie ale reacțiilor noastre frecvente, până la exerciții practice de înțelegere reciprocă, psihoterapeutele Silvia Guță și Andreea Găzdaru au descris între paginile caietului realitatea tinerilor în primele lor relații de cuplu, dar și a celor care le sunt părinți, profesori, rude, colegi, mentori sau prieteni. 

Adolescenții din România inventează căi de a construi comunități, contexte de socializare, de dezbatere și de dezvoltare personală, fără a cere prea mult ajutor adulților, ba uneori chiar împotriva acestora. Caietul de față folosește toate resursele adunate în trei ani de proiect cu și despre adolescenți, pentru a-i ajuta pe cei mai apropiați adulți din viețile lor să-i cunoască mai bine, să relaționeze mai ușor cu ei și poate, prin asta, chiar să învețe mai multe despre ei înșiși.

AUTOARE: Silvia Guță, Andreea Găzdaru

CONTRIBUȚII: Vlad Tăușance, Oana Ganea, Valentina Roșculeț, Silvia Luican

EDITARE ȘI CORECTURĂ: Elena Marcu, Anca Dumitrescu

DESIGN: Artemisa Pascu

ILUSTRAȚII: Andreea Cristea

Relația dintre ONG-uri & finanțatori nu e printre cele mai line. Fix de aia e important ca reprezentanții celor două tabere să se întâlnească și să învețe unii de la alții despre cum se pot face lucrurile mai bine. Ce iese când întâlnirea asta are loc, mai jos.

Luni, 7 octombrie, la Expirat Halele Carol, 60 de oameni din „tripleta magică” ONG / finanțator / industria comunicării și-au făcut timp să vorbească împreună despre sănătatea comunicării sectorului non-guvernamental. Problema de start a Policlinicii de Marketing și Comunicare pentru ONG-uri, proiect dezvoltat în parteneriat cu Romanian American Foundation, a fost lipsa de putere & abilitate de comunicare a ONG-urilor. Trei ani mai târziu, tragem linie și culegem insighturi despre cum putem face lucrurile mai bine pe mai departe.

De reținut, de la Ioana Cristea, Fundația ORANGE.

1. Importanța bugetului de comunicare

Pentru ONG-urile care cred că finanțarea unui proiect trebuie să meargă majoritar pe implementare, și cărora li se pare că bugetul alocat comunicării ia bani de la un proiect: fondurile alocate comunicării se vor întoarce la beneficiari. Cu cât ONG-urile își vor asuma o comunicare mai amplă, mai diversă și mai targetată, cu atât va fi mai mare impactul proiectelor lor, ceea ce va crește și vizibilitatea, dar și șansele de a coopta donatori indivduali, sponsori sau finanțatori

Pentru finanțatorii care formulează ghiduri de aplicație pentru finanțare – bugetul de comunicare ar trebui să fie specificat ca un anumit procentaj din bugetul total al proiectului, în funcție de tipul de proiect. Poate varia de la 15-20% din total și până la valori mari, în cazul proiectelor de tip campanie de conștientizare/sensibilizare.

2. Puterea lui împreună

Finanțatorii sunt deschiși și chiar își doresc să fie abordați de ONG-uri pentru a le pune întrebări și pentru a planifica împreună sesiuni de finanțare și proiecte comune.

3. Diferența dintre CSR și filantropie

CSR-ul este pentru proiecte unde compania are în gena ei acel interes. Filantropia este susținerea pentru cele unde nu are. În cazul companiilor care nu au încă departamente de CSR, acestea trebuie informate, încurajate și susținute să le înființeze.

4. KPI please

Gândiți o altă scală decât cea care se bazează pe reach, de la cifre la impact sistemic. Care este impactul proiectului? Limbajul în care comunică ONG-ul cu compania trebuie să fie același ca cel pe care îl folosește ca să vorbească cu publicul aka vorbește-le ca unor oameni. + WHAT IS IN FOR YOU. Impactul în comunitate e un KPI important – cum influențează proiectul comunitatea, căror nevoi răspunde, pe cine implică, cât de mulți beneficiari există, ce spune comunitatea despre proiect și tot așa. (Alexandra Cantor)

5. Cu temele făcute de acasă

ONG-urile trebuie să se documenteze bine înainte de a intra în contact cu un potențial finanțator privat. Unele companii au și CSR, și fundație, fiecare având obiective și proiecte diferite – ONG-urile trebuie să știe cui să se adreseze și în ce fel (corporateză vs. ONGeză) pentru a-și optimiza șansele de colaborare și a nu se decredibiliza în fața oamenilor din pozițiile cheie ale finanțatorilor.

6. Finanțatorul poate fi un alt ONG

În cazul acesta regulile se schimbă, pentru că finanțatorul urmărește să dezvolte capacitatea ONG-urilor care primesc finanțare, pentru a deveni autosustenabile. Spre deosebire de finanțatorii privați, finanțatorii ONG au în vedere să alinieze interesele și obiectivele strategice ale câștigătorilor granturilor pentru a corespunde cu politicile de dezvoltare asumate.

La discuție a contribuit și Roxana Vitan, Romanian-American Foundation.

Comunicarea greoaie a ONG-urilor, lipsa bugetelor de comunicare și alte mituri referitoare la relația ONG-uri & Comunicatori dezbătute, confirmate/infirmate după caz + posibile soluții.

Luni, 7 octombrie, la Expirat Halele Carol, 60 de oameni din „tripleta magică” ONG / finanțator / industria comunicării și-au făcut timp să vorbească împreună despre sănătatea comunicării sectorului non-guvernamental. Problema de start a Policlinicii de Marketing și Comunicare pentru ONG-uri, proiect dezvoltat în parteneriat cu Romanian American Foundation, a fost lipsa de putere & abilitate de comunicare a ONG-urilor. Trei ani mai târziu, tragem linie și culegem insighturi despre cum putem face lucrurile mai bine pe mai departe.

Mit 1: Nu sunt bani de comunicare

 „Bugetele de comunicare au fost, multă vreme, buna noastră dispoziție”, spune Marton Balogh de la Civitas. Iar pentru agenții, „ăștia sunt ONG-iști, nici nu știu bine ce fac, bani nu au mulți”, de unde și lipsa de prioritate pe care o au proiectele ONG-urilor în agenții.

„Dacă bugetul ar fi o pelerină de ploaie, cu siguranță ne-am uda.”, Cristiana Bucureci, Creionetica

Potențială soluție: vezi Mit 4

Mit 2: ONG-urile comunică greoi

O problemă semnalată de mai mulți comunicatori este că e greu de comunicat cu ONG-urile și că deseori sesiunile de feedback sunt atât de democratice încât nu se mai termină.

Potențială soluție: în loc să le ceară un brief ca de agenție, Wanda Hutira, Art Director la McCann și freelancer cu inima mare pentru multe proiecte sociale, le dă ONG-iștilor cu care lucrează un chestionar din care să înțeleagă exact care le sunt nevoile și beneficiarii.

Mit 3: Oamenii frumoși și liberi din ONG-uri

Noi ONG-iștii suntem oameni mai buni decât cei care nu ajută, noi avem o cauză – este un mit care poate duce, în realitate, la aplicarea bancului cu tigaia. Ori atunci când comunici ca ONG o faci ca să atragi resurse, fie că sunt ele bani sau oameni. Comunicarea trebuie facută astfel încât să-l aducă mai aproape de tine pe omul resursă, nu să te pună pe tine într-o lumină cât mai bună.

Potențială soluție: de la Mădălina Marcu, ARC România – Înainte să ceri, caută mai întâi sfatul celor de la care cauți bani sau resurse.

Mit 4: Oamenii nu au timp de investit în ONG-uri

Potențiale soluții:

8 hours overtime: implică specialiști și promite un produs gata de livrat după 8 ore. Ediția a 7-a are nevoie de forțe proaspete, dacă vrei să te implici sunt chiar acum în căutare de ajutor pentru găsirea de parteneri și sponsori, selecția de proiecte și voluntari și organizarea evenimentului. Dacă ai idei și energie de pus în comun, scrie-le la alina@fundatiacomunitarabucuresti și la delia@fundatiacomunitarabucuresti.

Civic Heroes: o inițiativă născută din revolta ieșenilor când li s-au tăiat teii în Iași și care propune o cultură a implicării în care specialiști din orice domeniu pot da din timpul lor pentru proiecte cu sens.

Code 4 Romania: inițiativă născută din voluntariat, și care mizează în continuare pe aportul acesta din partea comunității. Voluntariat înseamnă „și omul care îți spune că îți poate da o jumătate de oră pe an. Folosește-o.” Dana Pascu

Niște rețete care s-au dovedit a fi de succes, de la două dintre proiectele care au trecut pragul programului Policlinica de Marketing și Comunicare pentru ONG-uri.

Luni, 7 octombrie, la Expirat Halele Carol, 60 de oameni din „tripleta magică” ONG / finanțator / industria comunicării și-au făcut timp să vorbească împreună despre sănătatea comunicării sectorului non-guvernamental. Problema de start a Policlinicii de Marketing și Comunicare pentru ONG-uri, proiect dezvoltat în parteneriat cu Romanian American Foundation, a fost lipsa de putere & abilitate de comunicare a ONG-urilor. Trei ani mai târziu, tragem linie și culegem insighturi despre cum putem face lucrurile mai bine pe mai departe.

Două cazuri fericite, pacientul 0 – Cristian Hatu și propunerea lui de a face fizica și chimia interesante din nou pentru liceeni și Crenguța Bărbosu de la Worldvision România, care împreună cu omul de strategie Ioana Gheorghiță din Policlinică au dus la bun sfârșit o superbă campanie menită să scoată liceele agricole din conul de umbră în care se aflau și să le reașeze în secolul 21.

1. Scalare din partea ONG-ului + investiție sistemică din partea finanțatorului

Cristian Hatu (Centrul de Evaluare și Analize Educaționale) vede succesul programului Fizica Altfel la beneficiarii lui, în trecerea de la blazare la entuziasm. Elevi care au trecut de la „domnul profesor, dar nu putem cu mintea noastră” la „mă simt ca un detectiv.”

La nivel de implementare, spune el, diferența o fac scalarea și investițiile sistemice din partea sectorului de business.

Ce trebuie să înțeleagă sectorul de business pentru a investi într-un astfel de proiect, care să producă schimbare în sistemul educațional:

1. Necesitatea și urgența intervențiilor la nivel de sistem. Altfel, vom vedea un impact real abia peste 30 de ani.
2. Comunicarea dificilă atunci când factorul emoțional nu e la îndemână.

+ Oportunitate de job: un fundraiser cu skilluri de advocacy

      2. Cercetare + comunicare strategică

România, știm cu toții, are un potențial agricol extraordinar și finanțări europene neabsorbite. În momentul de față, importăm 2/3 din alimente. Worldvision România și-a luat ca proiect liceele agricole din România, cele care pot da fermierii pentru viitorul agriculturii din țară. Licee în care, în momentul de față, intră elevi cu medii între 1 și 4, care nu pot intra nicăieri altundeva.

La nivel de comunicare, marea problemă au fost miturile: „agricultura e sapă” și „la liceul agricol nu se face școală”. Ioana Gheorghiță a gândit o cercetare pentru a scoate la iveală ce ar fi atrăgător ca promisiune pentru elevi, dar și pentru părinții lor și profesorii lor de generală, adulți care influențează sau uneori iau deciziile pentru ei.

Cercetarea pe teren a scos la iveală alte beneficii în afară de cele care erau la prima mână (oportunitate de angajare imediat, lucru cu animalele):

• Relația elev/profesor e mult mai apropiată în liceele agricole, profesorii sunt mult mai atenți și implicați cu elevii lor. Cum părinții multora dintre ei sunt plecați la muncă afară, asta e un super asset.
• Înveți făcând: componenta practică după 8 ani de tocit în școală e ce au menționat cei mai mulți elevi ca fiind cel mai mare atu. 

Din aceste insighturi a ieșit campania Mândru să fiu fermier.

Luni, 7 octombrie, la Expirat Halele Carol, 60 de oameni din „tripleta magică” ONG / finanțator / industria comunicării și-au făcut timp să vorbească împreună despre sănătatea comunicării sectorului non-guvernamental. Problema de start a Policlinicii de Marketing și Comunicare pentru ONG-uri, proiect dezvoltat în parteneriat cu Romanian American Foundation, a fost lipsa de putere & abilitate de comunicare a ONG-urilor. Trei ani mai târziu, tragem linie și culegem insighturi despre cum putem face lucrurile mai bine pe mai departe.

Tripleta magică nu poate funcționa decât dacă toți de la masă găsesc același sens în proiect.

Aceasta ar fi cumva concluzia umbrelă la care au ajuns toți cei implicați în discuție, fie ei din ONG-uri, companii, agenții sau freelanceri. Pentru companii, sensul poate veni din ADN-ul lor, dar și din insighturile că noile generații (climate kids) sunt mult mai active civic și social și atunci au mai mare încredere în business-uri implicate social, care au linii de CSR. Agențiile de multe ori sunt tentate de proiectele ONG, pentru că își doresc premii și vin cu idei de campanii care sunt foarte bune dar și foarte scumpe, pentru care ONG-urile nu au buget: de exemplu un spot video propus de o agenție pentru o campanie bugetat la 10.000 euro, echivalentul întregului buget de comunicare. În cazul acesta fericit, agenția a reușit să producă același spot pentru 2.000 euro, pentru că ținea prea mult la idee să nu o ducă la bun sfârșit. Premiile și sensul pot merge mână în mână. În continuare, 7 concluzii pe care le-am luat cu noi acasă după o zi de dezbateri.

1. ONG + comunicator + finanțator = o echipă

Ownership-ul unui proiect e la ONG – oricât de evident ar părea, nu este întotdeauna. Sunt cazuri în care agenția se poate atașa foarte tare de o idee de creație și va considera că e cea mai importantă și va încerca să-și impună punctul de vedere, sau în care finanțatorul va considera că aportul lui este cel mai important și că ar trebui să aibă ultimul cuvânt. Soluția e de a implica toate cele trei părți în proces și a gestiona diferitele puncte de vedere. Așa cum spune Laura Ionescu (Luluts), freelancer care a lucrat cu pe multe proiecte civice și sociale, comunicatorii trebuie să implice ONG-urile în partea de creație, pentru că altfel riscă să nu înțeleagă pe deplin proiectul. Cristiana Bucureci de la Creionetica a adăugat că agenția poate lucra în beneficiul ONG-ului într-o discuție pe partea de creație în care brandul ar vrea să aibă vizibilitate mai mare decât ONG-ul, poate avea rol de mediator.

2. Bugetează generos ca să ai de unde să tai

„Dacă bugetul ar fi o pelerină de ploaie, cu siguranță ne-am uda.”, a spus tot Cristiana Bucureci de la agenția de comunicare Creionetica și este cazul din păcate al multor bugete de comunicare. Mai ales pentru că bugetul nu poate fi mărit în campanie, orice idei de geniu ar mai veni pe parcurs, el trebuie de la început să fie cât mai generos, pentru că una este să tai din 20.000 de euro până rămâi la 2.000, alta să bugetezi 2.000 și nu mai rămâi cu aproape nimic.

Ba chiar, sugerează Alexandra Cantor, ONG-urile ar trebui să lase o parte din bugetul de comunicare pentru promovarea ONG-ului, în afara proiectului în sine, pentru a-și asigura vizibilitate și coerență.

3. Insistă.

Uneori durează mai mult perioada de incubație a unui proiect decât ai vrea. Dacă nu iese din prima, asta nu înseamnă că trebuie să renunți. Sunt proiecte sau campanii cărora le trebuie uneori și ani să se coacă, să adune toți oamenii care trebuie și să vadă lumina zilei. Un exemplu ar fi campania culoripecalededisparitie.ro de la WWF, gândită în urmă cu 3 ani, dar care nu a putut fi implementată decât anul acesta.

4. Nu construi o relație abuzivă

O problemă semnalată de mai mulți comunicatori este că e greu de comunicat cu ONG-urile și că deseori sesiunile de feedback sunt atât de democratice încât nu se mai termină. Un astfel de ping pong poate fi frustrant pentru cei implicați, se depășesc deadlineurile și se poate chiar strica relația.

Potențială soluție: în loc să le ceară un brief ca de agenție, Wanda Hutira, Art Director la McCann și freelancer cu inima mare pentru multe proiecte sociale, le dă ONG-iștilor cu care lucrează un chestionar din care să înțeleagă exact care le sunt nevoile și beneficiarii. În practică i-a fost mult mai util și a avut parte de mult mai puțin ping pong.

5. Îndrăznește.

E simplu, o campanie mai daring te costă mai puțin la ad-uri & clickuri. Gândește-te și la asta când nu știi dacă să spui „da” variantei mai curajoase.

6. „Să nu se lase liniștea”

Oamenii care sunt alături de tine în proiect au nevoie să se simtă în continuare parte din el, să-și știe sensul în continuare. Ține-i la curent cu ce se mai întâmplă cu proiectul, construiește relația în timp, cu un mail, o fotografie, un mesaj, un what is next. Întâlnirile recurente fac minuni, ne-a asigurat Cristi Grăunte de la Civic Heroes din Iași, care a construit o rețea de oameni care-și donează din timpul și abilităților lor pentru proiecte cu sens.

7. Oameni suntem

Limbajul în care comunică ONG-ul cu compania trebuie să fie același ca cel pe care îl folosește ca să vorbească cu publicul. Nu uita că vorbești unor oameni, nu unor companii, și vorbește-le ca unor oameni, pe care trebuie să-i aduci de partea ta și să le spui și ce își pot lua ei din asta. Tot sens.

Fotografii realizate de Claudiu Popescu.