Lansăm a doua ediție a Burselor de Jurnalism „Bucureștiul Pregătit – Superscrieri”
sssds
Burse oferite de Fundația Comunitară București, cu susținerea Adobe
Pe 4 martie 2027 se împlinesc 50 de ani de la cutremurul din 1977. Bucureștiul este în continuare capitala europeană cu cea mai mare vulnerabilitate seismică, iar despre următorul cutremur major nu se vorbește îndeajuns de des, accesibil și eficient. De aceea, deschidem a doua ediție a Burselor de Jurnalism „Bucureștiul Pregătit – Superscrieri”: trei burse a câte 20.000 de lei pentru investigații jurnalistice de impact despre cât de pregătită este capitala pentru următorul cutremur major.
Înscrierile sunt deschise în perioada 22 iulie – 31 august 2026, pe platforma de aplicații a Fundației Comunitare București:https://bucuresti.grantmanager.ro/
Ce s-a întâmplat la prima ediție
Prima ediție a burselor, organizată în 2025 împreună cu Fundația Friends for Friends și cu susținerea Lidl România, a confirmat ceea ce speram: că există jurnaliști care vor să documenteze în profunzime pregătirea (sau nepregătirea) Bucureștiului pentru cutremur — și că publicul are nevoie de aceste materiale.
Juriul format din Georgiana Ilie, Cristian Leonte și Emilia Șercan a selectat trei proiecte, realizate apoi sub mentoratul jurnalistei de investigație Emilia Șercan și publicate în toamna lui 2025:
Seism – serie podcast realizată de Andrei Popoviciu (Scena9), un documentar audio despre riscul seismic al capitalei;
Materialele au ajuns la zeci de mii de cititori și ascultători și au readus pregătirea pentru cutremur în conversația publică. Mai mult, investigația Scena9 „De ce nu reușim să consolidăm Bucureștiul până la cutremur” și podcastul SEISM au fost premiate cu locul 2 la Premiile Superscrieri, ediția #15, în mai 2026 — o confirmare a calității jurnalismului pe care aceste burse îl fac posibil.
Ediția a doua: jumătate de secol de la ultimul cutremur major
Scopul Burselor Bucureștiul Pregătit – Superscrieri rămâne același: să susțină investigarea în profunzime și publicarea unor materiale jurnalistice de impact care să identifice și să documenteze vulnerabilitățile Bucureștiului din perspectiva relațiilor și blocajelor instituționale, responsabilitățile și acțiunile întreprinse sau lipsa acestora, în pregătirea orașului pentru un cutremur, precum și soluții și modele de bună practică aplicabile capitalei.
În perspectiva împlinirii a jumătate de secol de la ultimul cutremur major, avem nevoie de mai multă conștientizare și informare publică despre cât de pregătiți suntem pentru următorul.
Programul constă în:
oferirea a 3 burse x 20.000 lei pentru susținerea realizării unor investigații pe tema dată;
suport editorial, printr-un program de mentorat alături de Emilia Șercan, jurnalistă de investigație și lector la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București;
întâlnire de kickoff cu Georgiana Ilie & echipa Bucureștiul Pregătit, pentru a afla insight-uri despre ce s-a mai întâmplat după materialul „Cutremur în orașul vulnerabil”, publicat în DoR.
Cine poate aplica: programul este deschis tuturor jurnaliștilor care vor să aplice individual sau în echipă și care au capacitatea de a documenta o investigație pe tema programului. Investigațiile propuse pot fi în orice format (text/video/audio), ca material unic sau ca serie. Nu sunt de interes materialele care abordează doar tema consolidării clădirilor cu risc seismic ridicat.
Juriul care va selecta proiectele câștigătoare este format din Emilia Șercan, Georgiana Ilie și Cristian Leonte.
Chestionarul a fost structurat în două module – primul modul a fost inițiat de 379 de respondenți și finalizat de 257, în timp ce al doilea modul a fost început de 168 de persoane și completat de 166. În total, 166 de persoane au completat formularul până la final, jurnaliști din generații diferite, din presa centrală și locală, mainstream și independentă, cu niveluri diferite de responsabilitate în redacție, în perioada martie-aprilie 2025.
Analiza și interpretarea rezultatelor sondajului a fost realizată de Silvia Porciuleanu, doctorandă în științe politice la Institutul European Universitar din Florența, și Dani Sandu, cercetător în sociologie politică la Universitatea din Fribourg, Elveția.
Analiza datelor a fost structurată pentru a acoperi aceste patru capitole generale:
Condițiile de muncă ale jurnaliștilor
Motivație și provocări societale
Sănătatea mintală a jurnaliștilor
Importanța sănătății mintale și cum este abordată de jurnaliști.
În absența altor surse sistematice de date privind bunăstarea mintală a jurnaliștilor români, considerăm aceste rezultate drept un punct de plecare esențial pentru cercetarea situației reale din breaslă.
Dani Sandu, cercetător în sociologie politică la Universitatea din Fribourg, Elveția:
„O bună parte din felul în care funcționează democrația în România se bazează pe capacitatea de muncă a oamenilor din presă. Ei trebuie să vegheze la buna funcționare a instituțiilor și la buna informare a cetățenilor care votează. În momentul de față ne bazăm pe disponibilitatea lor de a face această muncă bine, independent și rapid pe bani puțini și cu costuri personale reale. Calitatea informației pe care o consumăm ca cetățeni are un cost uman pe care de obicei nu-l vedem, iar acesta este sănătatea mintală a acestor oameni și a familiilor lor.
Ce m-a frapat nu a fost o singură cifră dramatică, ci o tensiune: jurnaliștii se declară mai motivați și mai plini de energie decât populația generală și, în paralel, raportează niveluri mari de epuizare și de cinism față de propria muncă. Entuziasmul și sentimentul lor ca au o misiune importantă funcționează aici aproape ca un anestezic, îi ține motivați în profesie și, în același timp, îi face să-și minimalizeze sau ignore propria uzură.
Epuizarea nu apasă egal. Efectele sunt resimțite mai tare de femei, de generațiile tinere și de presa locală, exact cei de care depinde cel mai mult viitorul profesiei.”
Silvia Porciuleanu, doctorandă în științe politice la Institutul European Universitar în Florența:
„Contribuția la acest studiu mi-a arătat, personal, o parte mai puțin vizibilă a jurnalismului. Rezultatele raportului ne arată că, în spatele presei, unul dintre pilonii democrației, se află oameni care sunt, de multe ori, suprasolicitați și plătiți mult prea puțin. Și, cu toate acestea, presa continuă să ofere jurnalism de calitate, bazându-se în mare parte pe pasiunea oamenilor care lucrează în domeniu. Însă trebuie să ne întrebăm în ce măsură pasiunea jurnaliștilor pentru munca lor poate compensa lipsurile jurnalismului din România.
Dacă unele probleme sunt sistemice, de multe ori există și dificultăți la nivel intern, precum abuzuri din partea superiorilor, dar și lipsa de sprijin din partea colegilor. Jurnaliștii ar putea beneficia de mai mult sprijin în interiorul breslei. Sunt necesare rețele informale, asociații și evenimente care să aducă împreună jurnaliștii care lucrează în condiții similare și să încurajeze crearea unei comunități. Cu toate acestea, aceste activități nu înlocuiesc ajutorul specializat și trainingurile legate de sănătatea mintală, care să abordeze problemele cu care jurnaliștii se confruntă pe teren și pentru care este necesar sprijin financiar.
În final, pentru cei din afara presei, raportul arată doar o mică parte dintre problemele cu care se confruntă jurnaliștii. Este important să fim conștienți de această situație atât atunci când avem în jurul nostru persoane apropiate care lucrează în domeniu, cât și în fiecare zi, atunci când urmărim presa din România.”
Alexandra Cantor, directoare executivă a Fundației Friends For Friends:
„Prin proiectele Superscrieri, timp de 15 ani, ne-am apropiat de jurnaliști și, inevitabil, am ajuns sa privim in culisele muncii importante pe care o fac inclusiv în partea de sănătate mintală și stare de bine.
Am descoperit presiunea emoțională foarte mare la care sunt supuși și, chiar dacă știm că asta nu se întâmplă doar în jurnalism, am înțeles diferențele față de alte meserii. Această cercetare este un prim pas care își propune să mapeze raportarea jurnaliștilor români la tema sănătate mintală și să deschidă o discuție despre costurile nevăzute din spatele fiecărui material care ne zguduie sau ne deschide noi perspective. Am căutat să înțelegem care este impactul general pe care sănătatea mintală a jurnaliștilor îl poate avea în întreg mediul informațional de care depinde sănătatea noastră, ca societate, dar și viitorul acestei profesii, mai ales în contextul presiunilor și schimbărilor din ultimii ani.
Ne dorim ca, citind acest raport, atât jurnaliștii, cât și publicul larg, să fie mai deschiși către ce înseamnă grija pentru sănătatea mintală. Sperăm și că acest demers să reprezinte fundația unor viitoare inițiative concrete în această direcție.”
În cadrul Premiilor Superscrieri #15 vom oferi trei burse tematice, susținute de redacția Snoop, de Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate și o nouă bursă, susținută de Bitdefender.
Înscrieri până pe 30 aprilie6 mai pentru toate bursele. Așteptăm cu interes propuneri de subiecte pe aceste teme.
Deadline nou! Prelungim înscrierile până pe 9 aprilie pentru studenți la Bursele de mobilitate BRD HUB START
sssds
Știm cum e, una dintre cele mai bune vești e când se mai prelungește un deadline. Dacă n-ai apucat să te înscrii pentru o bursă de mobilitate BRD Hub Start, mai ai timp.
Împreună cu BRD – Groupe Société Générale și Fundația Pentru Dezvoltarea Societății Civile, am inițiat BRD HUB START, un program construit pentru organizațiile studențești și pentru studenții care chiar pun lucrurile în mișcare în comunitățile lor.
Pe lângă sprijinul pentru dezvoltarea organizațională, programul oferă și burse de mobilitate pentru tinerii care vor să învețe din contexte noi și să se întoarcă acasă cu idei și energie care fac diferența.
Inițiativa pornește de la o nevoie clară: nu toți studenții activi au acces la mobilități, rețele internaționale sau exemple de bune practici care să-i ajute să crească – mai ales în afara marilor centre universitare. BRD HUB START își propune să reducă acest decalaj, oferind sprijin pentru experiențe relevante de învățare, schimb de know-how și leadership aplicat.
Ce face programul diferit este accentul pus pe „mai departe”. Bursele nu sunt doar despre experiența personală a beneficiarilor, ci despre ce se întâmplă după: idei adaptate local/național, proiecte îmbunătățite, organizații studențești mai bine conectate și mai bine pregătite.
Pentru cine?
Ne adresăm studenților (18-35 de ani) înscriși la o universitate acreditată din România, fie la nivel de licență, fie de master, care sunt implicați activ într-o organizație studențească. Dacă ai un plan de mobilitate clar, relevant și realizabil, care contribuie la dezvoltarea ta sau la activitatea organizației din care faci parte, ești exact publicul nostru.
Ne dorim ca, după mobilitate, să fii dispus să împărtășești ce ai învățat și să aplici know-how-ul dobândit prin activități de diseminare.
Despre ce e vorba?
Se acordă maximum 20 de burse, de până la 2.000 de euro net fiecare, pentru participări în țară sau în străinătate, în perioada mai–septembrie 2026, la evenimente și activități profesionale relevante. Bursa acoperă transportul, cazarea, masa și diurna pentru mobilități de 3–10 zile. Beneficiarii trebuie să depună un raport narativ și să organizeze o activitate de diseminare până la 30 noiembrie 2026.
Ce îți oferim?
Îți acoperim costurile de transport, cazare, masă și diurnă, în limita valorii bursei, pentru o perioadă de mobilitate cuprinsă între 3 și 10 zile derulată în perioada mai-septembrie 2026. La finalul organizării activității de diseminare, vei primi un certificat de participare emis de FFFF.
Ne așteptăm ca fiecare beneficiar să organizeze cel puțin o activitate de diseminare, fie că e vorba de workshop-uri, mini-expoziții, publicații, evenimente sau întâlniri publice.
Nominalizează la Premiile speciale: Animal Welfare în România și Sănătate mintală – Superscrieri #15
sssds
Te invităm să propui la ediția #15 a Premiilor Superscrieri materiale jurnalistice pe două teme: „Animal Welfare în România” și „Sănătate mintală”. Vom premia cele mai bune materiale în cadrul Galei Premiilor Superscrieri, în luna mai, când recunoaștem cel mai bun jurnalism al anului 2025 în România.
Pot nominaliza materiale atât autorii acestora, cât și cititorii care le-au remarcat și le consideră importante, până pe 15 martie. Premiile vor fi în valoare de 800 euro fiecare.
Ne bucurăm să avem parteneri împreună cu care să aducem recunoaștere jurnalismului făcut pe aceste teme pe care sperăm să le regăsim tot mai des și mai profund documentate în presă.
Reprezentanții celor doi parteneri, împreună cu jurații speciali, vor citi și evalua propunerile de materiale în prima fază. Câștigătorii finali vor fi deciși de jurnaliștii desemnați ca jurați speciali pentru fiecare premiu: Sorana Stănescu și Andrei Ciurcanu.
✍ NOMINALIZEAZĂ AICI un material jurnalistic pe tema „Animal Welfare în România”
premiu susținut de Humane World for Animals
jurat special: Andrei Ciurcanu, jurnalist RISE Project & OCCRP – Organized Crime and Corruption Reporting Project
Acest premiu va fi oferit unui material jurnalistic publicat în ultimii doi ani în România, care abordează mai în profunzime subiecte ce țin de bunăstarea animalelor și felul în care ne raportăm la nivel instituțional sau de societate la acestea.
Împreună cu filiala din România a Humane World for Animals, am creat acest premiu deoarece ne dorim să încurajăm această temă de documentare, scopul fiind să putem regăsi în presa din România informații cu potențial de a genera schimbări, mai ales sistemice, în ceea ce privește felul în care privim și tratăm situația animalelor din țară.
Premiul are o valoare de 800 de euro.
Câteva exemple de subiecte posibile pe care le așteptăm: situația urșilor, braconaj cinegetic, felul în care intervențiile umane afectează viețuitoarele, folosirea de animale în cercetări științifice și testarea de produse, exploatarea abuzivă a animalelor pentru carnea, pielea sau blana lor, cruzimea față de animale (de exemplu, luptele de câini), politici publice existente sau posibile, exemple de proiecte și inițiative de succes din această tematică.
„Într-o lume în care suntem asaltați de reportaje, investigații și documentare care vorbesc despre corupție, crimă organizată, conflicte armate și criză financiară, am avea tendința să credem că jurnalismul despre bunăstarea animalelor nu-și găsește locul în lista priorităților jurnaliștilor. Ar fi o imensă greșeală să cădem în această capcană. Pentru că nu există nicio oglindă mai fidelă a unei societăți decât felul în care acea societate tratează necuvântătoarele. Aceste ființe care au nevoie de ajutor, compasiune, dragoste, bunăstare în aceeași măsură ca și oamenii. Marea diferență constă în faptul că animalele nu știu să-și apere drepturile, devenind astfel victimele corupției, traficului, afacerilor ilegale și relelor tratamente.
Schimbările unei societăți se regăsesc în educație și onesta comunicare. Când aceste două deziderate vor fi măcar pe jumătate îndeplinite și când societatea va înțelege că animalele sunt partenerii egali ai homo sapiens sapiens, nu sunt doar niște produse, atunci vom înțelege că bunăstarea animalelor nu este doar despre necuvântătoare, dar despre noi TOȚI.” Andrei Ciurcanu, RISE Project & OCCRP – Organized Crime and Corruption Reporting Project, jurat special
„Premiul oferit de noi reprezintă o recunoaștere a eforturilor depuse de jurnaliștii români în explorarea aspectelor legate de bunăstarea animalelor. Este important să înțelegem ce înseamnă bunăstarea animalelor. Este o unitate de măsură a decenței noastre: le condamnăm la o viață de suferință și abuz, sau înțelegem că avem puterea și responsabilitatea să le oferim o viață demnă, să le respectăm nevoile și să împărțim această lume cu ele, așa cum este normal și natural să fie. Acest premiu este o inițiativă menită să aducă în prim planul discuțiilor tema animalelor și să atragă atenția asupra faptelor noaste și a condiției animalelor din România”, Andreea Roseti, directoarea Humane World for Animals pentru România.
Despre Humane World for Animals: Prin promovarea bunăstării animalelor în peste 50 de țări, își desfășoară activitatea în întreaga lume pentru a încuraja relația om-animal, salvarea și protejarea câinilor și pisicilor, ameliorarea condițiilor legate de bunăstarea animalelor de fermă, protejarea faunei sălbatice, susținerea practicilor de testare și cercetare fără experimente pe animale, dar și pentru a răspunde în caz de dezastre și a combate orice tip de cruzime față de animale.
✍ NOMINALIZEAZĂ AICI un material jurnalistic pe tema „Sănătate mintală în România”
premiu susținut de Kaufland România
jurat special: Sorana Stănescu, jurnalistă specializată pe sănătate. Fost reporter și editor DoR, acum are Foaia de observație, o publicație lunară despre drepturile pacienților și cum navighezi sistemul medical din România. În 2024 a editat romanul autobiografic „Anul în care nu am murit”, de Carmen Uscatu, bestseller Humanitas.
Acest premiu va fi oferit unui material jurnalistic publicat în ultimii doi ani în România, care explorează în profunzime un subiect legat de sănătatea mintală.
Împreună cu unul dintre partenerii de creștere ai programului Superscrieri, Kaufland România, continuăm să oferim acest premiu, deoarece credem că e nevoie de o mai bună înțelegere a sănătății mintale în România. Sperăm, astfel, să recunoaștem jurnalismul care face deja asta, dar și să încurajăm mai mult documentarea acestei teme esențiale în presă.
Premiul are o valoare de 800 euro.
De la impactul sănătății mintale asupra societății și modul în care este conștientizată această problemă, la stigmatizarea persoanelor cu tulburări mintale, accesul la servicii de specialitate, măsurile sistemice necesare și lacunele din sistemul de sănătate mintală – sunt doar câteva exemple de teme relevante care merită să fie aduse în atenția publicului.
„Sănătatea nu înseamnă doar absența bolii sau a infirmității, ci presupune o stare pe deplin favorabilă din punct de vedere fizic, mental și social. Este definiția Organizației Mondiale a Sănătății și de aici ar trebui să înceapă orice discuție despre starea de sănătate a unui individ sau a unei populații. Pe de altă parte, cred că jurnalismul, în general, e o profesie din industria «îngrijirii», pentru că ar trebui să te ajute să-ți trăiești viața mai bine («a caregiving profession», a numit-o Ed Yong, premiat cu Pulitzer pentru jurnalismul explicativ din perioada pandemiei). În contextul ăsta, jurnalismul despre sănătatea mintală ar trebui evidențiat, încurajat și aliniat la cele mai înalte standarde de etică și calitate profesională, și asta ne propunem cu acest premiu special.”Sorana Stănescu, Foaia de Observație, jurat special
„Am ales sa susținem acest premiul special Sănătate mintală în România pentru că în ultimii ani am realizat cât este de important să avem grijă de noi atât fizic cât și psihic. Kaufland România se implică activ în programe dedicate promovării unui stil de viață echilibrat din toate punctele de vedere, atât corporal cât emoțional. Prin proiectele noastre de responsabilitate socială sute de beneficiari vulnerabili și-au îmbunătățit sănătatea mintală iar în rândul angajaților avem proiecte dedicate în această direcție, menite să le ofere sprijinul în activitatea profesională și personală.” Valer Hancaș. Director Corporate Affairs Kaufland România
Prima ediție a premiului a fost câștigată de seria „Un sistem în terapie” – Alexandra Nistoroiu (Snoop).
Nominalizații ediției vor fi anunțați în luna aprilie, iar la Gala Superscrieri din luna mai vor fi anunțați câștigătorii pentru cele nouă categorii de concurs: Investigație, Debut jurnalistic, Presă locală, TV&Video-jurnalism, Feature Writing, Jurnalism Tematic, Interviu, Inovație și Civic Influencers, alături de alte premii speciale și onorifice.
Deschidem înscrierile la Premiile Superscrieri #15, ediție aniversară
sssds
Superscrieri împlinește un deceniu și jumătate, un milestone potrivit pentru a celebra această reușită într-o lume care astăzi luptă pentru supraviețuirea adevărului, în toate formele lui.
Înscrierile în competiție sunt deschise până pe 31 ianuarie 2026.
Avem updates în structura categoriilor: NOUFeature Writing NOU Jurnalism tematic NOUInterviu NOUInovație Investigație Debut jurnalistic Presă locală TV & video-jurnalism Civic Influencers
JURIUL EDIȚIEI
Dan Duca – noul președinte al juriului.
Alina Radu și Marian Voicu se alătură juriului format până acum din: Alina Mărculescu Matiș, Cătălin Striblea, Codruța Simina, Cristian Leonte, Daniel Condurache, Dragoș Pătraru, Emilia Șercan, Irina Păcurariu, Mona Dîrțu, Marius Comper, Mihai Ghiduc, Oana Giurgiu, Paula Herlo, Paul Radu, Robert Schwartz, Tudor Mușat; pentru categoria Civic Influnecers: Monica Jitariuc și Diana Filimon.
De vorbă cu jurnaliștii care au documentat riscurile seismice ale Bucureștiului. „Senzația aia care te face să nu mai poți spune ASTA E”
sssds
Am vorbit cu jurnaliștii bursieri care au investigat cât de pregătit este Bucureștiul pentru cutremur, să vedem cum a fost pentru ei să documenteze subiectele și ce așteptări au după publicarea materialelor.
Cum a fost pentru tine să documentezi un subiect atât de dificil, în același timp în care, lucrând și umblând prin București, ești practic forțat să te „împaci” cu riscul seismic?
Vlad Odobescu: Procesul de documentare a fost unul foarte întortocheat. Plecasem de la ideea de a descrie viața unui bloc din București intrat în consolidare, însă pe măsură ce am adunat tot mai multe povești despre istoria consolidărilor și am adunat informații de la autorități, am decis că trebuie să răspundem unei întrebări esențiale: Cum am ajuns să consolidăm doar câteva zeci de blocuri de-a lungul a trei decenii și jumătate? Am discutat — între alții — cu oameni care s-au mutat acum 12-13 ani din casele lor cu promisiunea că peste 6 luni vor avea locuințe consolidate, însă nu s-au întors nici azi. Am aflat că, pentru mulți proprietari, lucrările care ar fi trebuit să le facă locuințele mai sigure ajung să fie procese traumatizante și am decis să spunem poveștile astea.
Cristina Radu: Am mai scris despre cutremure, despre pregătire în caz de dezastru, despre ce putem face noi și despre ce fac deja salvatorii, umani și patrupezi deopotrivă. Am fost în 2019 în Albania, după seism, și am stat în baza militară cu pompierii români care mi-au povestit cum au scos oameni și trupuri de sub dărâmături – cutremurul de-atunci nici nu a fost atât de mare, dar clădirile lor erau foarte prost construite și s-au prăbușit complet. Am știut, la fiecare articol, că nu scriu despre un scenariu cu „dacă”, ci despre ceva care o să se întâmple sigur în București, acest oraș în care trăiesc, cu străzi pe care merg zilnic, cu clădiri în care intru fără să mă mai gândesc la cum ies din ele.
De data asta a fost însă mai dificil pentru că am vorbit cu oameni care știu că într-un cutremur mare, șansele lor sunt mai mici – nu pentru că nu ar face ce trebuie, ci pentru că sistemul nu e construit și pentru ei. „Eu nu pot coborî scările”, „Eu nu aud alarma”, „Pe mine nu mă caută nimeni”, „Eu nu văd, toate reperele mele vor dispărea după cutremur” – genul ăsta de afirmații te cam lovesc. A fost un amestec de frustrare și rușine: frustrarea că soluțiile par simple, dar implementarea lor se lovește de ziduri birocratice și cinice, și rușinea că abia acum vorbim despre asta.
Și totuși, în final, mergem înainte: ne plimbăm pe Calea Victoriei, traversăm Centrul Vechi, intrăm în blocuri cu bulină, urcăm scări înguste, ne gândim de câteva ori dacă să stăm sau nu la un etaj superior (eu m-am mutat recent la etajul 10, ce să vezi) și, inevitabil, ajungem să ne împăcăm cu riscul, pentru că altfel nu am putea funcționa. Cred că împăcarea asta e și o formă de resemnare venită din neputință. Știm că riscul e acolo și alegem să nu ne uităm direct la el în fiecare zi, fiindcă there’s only so much we can do ca să ne protejăm.
Adela Cioruță: Nu pot spune că a fost „dificil” de documentat acest subiect, ci mai degrabă provocator. Am ajuns să învăț în profunzime despre o temă pe care, inițial, o ocoleam, tocmai din lipsă de informare: viața persoanelor cu dizabilități. Pe parcursul documentării am înțeles care sunt, de fapt, nevoile lor reale într-un București insuficient pregătit pentru un dezastru major, cum sunt priviți în societate și ce așteptări au de la cei din jur.
Locuiesc în București de când mă știu și am crescut cu ideea că riscul seismic face parte din viața de zi cu zi. Odată cu publicarea acestui material, am devenit însă mult mai atentă: mi-am pus mai multe întrebări, mi-am recalibrat raportarea la oraș și am început să privesc altfel, de exemplu, clădirile interbelice – să mă bucur de ele cât timp încă sunt aici, conștientă că, la un cutremur major, multe ar putea dispărea.
Am învățat că vulnerabilitatea nu înseamnă frică. Dimpotrivă, înseamnă curajul de a te expune zilnic într-un oraș care nu îți este prieten, ci mai degrabă un adversar tăcut, cu care ești nevoit să negociezi permanent.
Stefania Gheorghe: Nu a fost prima dată când am scris despre riscul seismic. De când locuiesc în București e o preocupare pe care o am, dar și o teamă generală pe care mi-o provoacă. A fost dificil, având în vedere numeroasele voci pe care le-am auzit – care simt că alți oameni le-ar lăsa în urmă. În același timp, m-am bucurat că am putut pune reflectorul pe două subiecte insuficient discutate – cutremurul și persoanele cu dizabilități.
Andrei Popoviciu: În această serie audio nu am documentat un risc abstract sau un scenariu îndepărtat, ci ceva care face parte din viața de zi cu zi a bucureștenilor. În timp ce lucram la podcast, mergeam prin cartierele vechi ale Bucureștiului, intram în clădiri încadrate în risc seismic și vorbeam cu oameni care știu că locuiesc într-un pericol permanent, dar nu au alternative reale. Eu nu sunt din București și nici măcar nu am trăit vreodată un cutremur. M-am mutat recent în oraș și m-am surprins că începeam și eu să normalizez acest risc, atât atunci când îmi căutam chirie, cât și în timp ce documentam materialul. Cred că asta a fost partea cea mai neliniștitoare: nu frica propriu-zisă, ci obișnuința.
Ce schimbare ți-ai dori să vezi în urma publicării materialului?
Vlad Odobescu: Mi-aș dori să existe strategii de consolidare coerente, care să meargă dincolo de perspectiva unui mandat de primar și care să țină de cont de priorități. Mi-aș mai dori ca autoritățile — atât cele centrale, cât și locale — să comunice mai bine cu proprietarii când vine vorba de consolidări, să caute să explice inclusiv de ce aleg o anumită soluție tehnică pentru o clădire sau de ce costurile trebuie să crească, atunci când e cazul. În lipsa acestei comunicări, reticența oamenilor — una perfect de înțeles în condițiile de azi — va rămâne o piedică în calea creării unui oraș mai sigur.
Cristina Radu: Mi-aș dori ca ideea de responsabilitate să devină colectivă: în instituții, în administrație, dar și între noi, ca locuitori ai orașului. Cred că ar trebui să ne întrebăm mai des cine rămâne pe dinafară atunci când facem un plan, dar în mod concret: cine nu poate coborî scările, cine nu poate înțelege un mesaj audio, cine are nevoie de limbaj vizual. Mi-aș dori ca materialul nostru să rămână în mintea cititorilor ca un mic disconfort. Nu mă refer la frică sau la panică, ci mai degrabă la senzația aia care te face să nu mai poți spune „asta e”.
Și aș vrea ca noi, ca oraș, să nu mai vorbim despre cutremur doar în termeni de noroc. Pentru că atunci când ajungi să depinzi exclusiv de noroc, înseamnă că cineva, pe parcurs, a renunțat să-și facă treaba.
Adela Cioruță: Mi-aș dori, în primul rând, ca implicarea autorităților să devină una reală, nu doar declarativă. Vorbim despre o problemă care ține de siguranța publică și de dreptul oamenilor de a se salva și a fi salvați, nu despre un scenariu ipotetic.
În același timp, mi-aș dori ca oamenii să fie mai atenți la cei din jur, în special la persoanele vulnerabile, care trăiesc într-un oraș insuficient pregătit pentru un cutremur major. Solidaritatea și responsabilitatea nu ar trebui să apară doar în momentul dezastrului, ci să existe înaintea lui.
Mai ales, mi-aș dori să înțelegem cu toții că aceasta nu este o problemă minoră sau îndepărtată. Riscul seismic din București este real, prezent și afectează zeci de mii de oameni aici și acum. Ignorarea lui nu îl face să dispară, doar ne face mai vulnerabili.
Ștefania Gheorghe: Nu cred că am scris niciodată cu așteptarea de a se petrece ceva după, dar mi-ar plăcea să vorbim mai mult despre accesibilizarea resurselor și informațiilor publice și despre reziliența în comunități. Mi-ar plăcea ca înainte de schimbări mari, să văd mai multe întâlniri în comunitățile mici, care să aducă oamenii mai aproape și care să stârnească în noi conștientizarea faptului că trăim printre milioane de alți oameni – pe care putem conta sau care pot conta pe noi.
Andrei Popoviciu:În urma publicării materialului, mi-aș dori în primul rând să se schimbe această stare de resemnare, măcar printre locuitori. Să existe mai multă presiune publică pentru ca problema riscului seismic să fie tratată ca o urgență reală, nu ca un subiect tehnic împins mereu în viitor. Dacă podcastul reușește să îi ajute pe oameni să înțeleagă mai bine situația în care ne aflăm și să pună întrebări mai incomode autorităților, cerând soluții concrete, nu doar exerciții și promisiuni, atunci și-a atins scopul.
Takeover Disinfo – eveniment Superscrieri pentru jurnaliști, cu super invitați străini – 5 noiembrie
sssds
Pe 5 noiembrie, organizăm o zi dedicată educației & inspirației pentru presă în era dezinformării & a big tech, cu super invitați din alte țări.
Într-un context local și mondial, marcat de extinderea fenomenului dezinformării, amplificat de ascensiunea marilor platforme tehnologice și având drept consecință o polarizare tot mai accentuată a societății, jurnalismul este nevoit să se adapteze atât la noile obiceiuri de consum media, cât și la asumarea unor noi misiuni pragmatice, orientate către nevoile imediate ale publicului.
Există multiple nevoi în această direcție – de la înțelegerea dimensiunii fenomenului și a rolului pe care presa îl joacă în cadrul lui, la dezvoltarea de skill-uri și tool-uri concrete pe care jurnaliștii le pot aplica în meseria lor.
Evenimentul face parte din seria Atelierele Superscrieri, susținută de ING Bank, cu workshopuri dedicate specializării jurnaliștilor.
Superscrierile & culisele lunii, cu Măriuța Nistor
sssds
Invitata lunii este Măriuța Nistor, tânără jurnalistă la Ziarul de Gardă, din Chișinău. A primit câteva premii importante la Gala Superscrieri (Superscrierea Anului, premiul 1 Investigație și Premiul Superscrieri Ion-Rațiu pentru jurnalism de investigație). Apoi, pentru aceeași investigație undercover – În Slujba Moscovei, realizată împreună cu Natalia Zaharescu – a primit și cea mai importantă recunoaștere europeană pentru jurnalism, la European Press Prize.
Ne-a răspuns câtorva întrebări pe tema ediției Superscrieri #14 – sănătatea mintală a unei prese făcute cu capul.
Pe tine ce te face cu capul în general, în munca ta de jurnalistă? Top 3 chestii.
MĂRIUȚA NISTOR: 1. Știi cum e să fii (aproape) naivă și să crezi că procurorii apără interesele părții vătămate, dar să constați că, în pauza de deliberare, acuzatorul de stat își ia rolul de avocat și consolează inculpatul cu: „nu vă faceți griji! totul va fi bine!”?
2. Știi cum e să primești un răspuns întârziat la solicitarea de informații, iar data să fie modificată cu o bandă corectoare, doar pentru ca să pară că ți-au răspuns în termen? Mai simplu: știi cum e să fii luat de prost?
3. Știi cum e să ceri informații despre bani publici, iar răspunsul să nu conțină nicio cifră, ci doar un: „ne reafirmăm angajamentul față de transparență”, după ce, zile-n șir, nu ți-au răspuns la apeluri? Eu știu cum este. Ahhh! Și toate trei situații mă fac, de-a dreptul, cu capul.
Unde te refugiezi, cum te detașezi de încărcătura emoțională care vine odată cu munca ta?
M.N.: Când îmi vine să-mi iau câmpii, decid să iau mai bine munții la pas. Escaladarea îmi provoacă durere fizică și, în modul acesta, uit de durerea emoțională. Pe munte, las toată energia negativă acumulată. P.S. Când munții mi se par prea departe, iau dealul spre casă la pas, iar efectul e același.
Care e rolul publicului în sănătatea mintală a unui jurnalist?
M.N.: E simplu, impactul pe care-l poate avea un apelativ precum „escortesă mediatică”, venit de la un politruc despre care am scris, poate fi atenuat cu un mesaj de încurajare venit din partea unuia dintre cei mulți pentru care scriem.
Ce ar fi util să știe publicul despre culisele emoționale dintr-o investigație la care ai lucrat?
M.N.: Am fost undercover timp de trei luni pentru a realiza prima parte a investigației „În slujba Moscovei”. Am început totul fără măcar să bănuiesc la ce lupte interioare va trebui să fiu arbitru. Mă simțeam vinovată că sunt nevoită să-i mint pe acei oameni doar pentru a ajunge la adevăr. Mă simțeam vinovată că nu-i ajut, ci urmează să-i expun. Mă simțeam vinovată că nu le explic unde ei greșesc. Mi-a fost greu să trag linie între persoana mea, jurnalista din mine și personajul „Ana Nastas” pe care-l întruchipam.
Și-acum, ce ar trebui să știe publicul: să faci undercover nu e echivalentul la a juca un rol, nu e treabă de actor. Undercoverul e treabă de martor, pentru că tu ești acolo pentru a observa, nu pentru a influența, chiar dacă cetățeanul sau omul din tine ar face altfel decât a decis jurnalistul și, respectiv, execută personajul.
Interviu Gala Superscrieri: Măriuța Nistor & Natalia Zaharescu (Ziarul de Gardă), despre sănătate mintală în jurnalism.
Best of Mindcraft Stories de la Mihai Ghiduc, redactor șef
„Despre ce am mai scris în ultima vreme: despre guvernanții care s-au plictisit de ONG-urile ce le încurcă afacerile, așa că ar vrea să le desființeze, despre românul care a pornit cel mai brainless trend de pe TikTok și despre cum suveraniștii se inspiră din perioada interbelică (cu exemple din presa vremii)”:
Pe urmele dezinformării Codruța Simina, în Misreport
Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika. Abonează-te aici. Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.
👉 Moldova a fost martora unei intensificări a utilizării tehnologiei deepfake, în special în context politic, cu scopul de a manipula opinia publică și de a submina încrederea în instituțiile democratice.
La sfârșitul lunii mai, pe un canal de Telegram a fost publicat un deepfake a cărui protagostă era președinta Comisiei Electorale Centrale, Angelica Caraman, care „confirma” și chiar „aproba” într-o emisiune de la Jurnal TV o presupusă interferență a conducerii franceze în alegerile din Republica Moldova. (Ziarul de Gardă)
👉 Pe măsură ce invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina continuă, Kremlinul își intensifică rapid și războiul hibrid împotriva Europei.
Imediat după ce au fost premiați la Gala Superscrieri #14, Tudor Mușat i-a avut ca invitați la podcastul THIS IS THE STORY pe Vlad Adamescu și Răzvan Petri, creatorii proiectului Politica la Minut, într-o conversație alertă despre frământările perioadei.
„O să vedeți că politologii pertinenți nu trebuie să aibă părul alb și nici să tocească scaunele din platourile talk-show-urilor TV de seară ca să-și demonstreze valoarea. Ba chiar mai bine așa, aș zice, pentru că aici le puteți urmări pe îndelete analiza cursivă, argumentată și vioaie!” (Tudor Mușat)
Aceștia au câștigat premiul 1 la Civic Influencers și Superscrierea Cititorilor, iar Tudor Mușat este membru al juriului Superscrieri și prezentatorul galei de premiere.
Câștigătorii Premiilor Superscrieri, ediția #14. Marele câștigător: „În slujba Moscovei. Investigație sub acoperire”, de Măriuța Nistor și Natalia Zaharescu, jurnaliste la Ziarul de Gardă din Republica Moldova
sssds
fotografie Larisa Baltă
Nouă categorii de concurs, premii onorifice, speciale și burse
Vlad Stoicescu, președintele juriului Superscrieri: „Mi-ar plăcea să avem un spațiu fizic pentru jurnaliștii independenți, un spațiu precum Publix Berlin”
Măriuța Nistor, căștigătoare Superscrierea anului: „O investigație, oricât de bună ar fi, dacă nu este discutată și dacă nu există presiune socială, rămâne fără impact”
Emilia Șercan, jurnalistă PressOne: „Mulțumesc colegilor din redacțiile de știri care ne-au informat în această perioadă”
București, 27 mai 2025: Materialul „În slujba Moscovei. Investigație sub acoperire” – realizat de Măriuța Nistor și Natalia Zaharescu, jurnaliste la Ziarul de Gardă din Republica Moldova a câștigat premiul „Superscrierea anului”, în cadrul celei de-a XIV-a ediții a Galei Premiilor Superscrieri, eveniment care aduce în prim-plan unele dintre cele mai bune materiale jurnalistice. De asemenea, a obținut primul loc la categoria „Investigație”, iar jurnalista Măriuța Nistor a câștigat Bursa „Superscrieri – Ion Rațiu pentru jurnalism de investigație”.
foto Larisa Baltă
„Suntem recunoscătoare că vă uitați și peste Prut și tot mai multă lume încearcă să înțeleagă ce se întâmplă acolo. Suntem aici pentru a ne reprezenta și colegii de la Ziarul de Gardă, cel mai mare ziar de investigații din Republica Moldova, care se încăpățânează să rămână pe print și care în urmă cu câțiva ani a depășit ziarul de limbă rusă care era și cel mai influent. Acum suntem noi cei mai influenți”, a afirmat Natalia Zaharescu, jurnalistă Ziarul de Gardă.
„Mă bucur că am reușit să facem o investigație care dincolo de premii a făcut schimbări în țara noastră, i-a mobilizat pe cei care nu erau hotărâți să iasă la vot și astfel nu am căzut în ghearele Rusiei. Aș vrea să vă mulțumesc vouă, presei de peste Prut, și presei din Republica Moldova care ne-a distribuit investigația, care a vorbit despre materialul nostru, pentru că știm cu toții că o investigație, oricât de bună ar fi, dacă nu este discutată, dacă nu există presiune socială, ea poate rămâne doar o investigație bună, dar fără impact. Vă mulțumesc pentru că ne-ați sprijinit și distribuit investigația”, a spus Măriuța Nistor, jurnalistă Ziarul de Gardă.
Toate distințiile au fost decise de un juriu format din 29 de specialiști din media. În afara celor nouă categorii de concurs, juriul a mai oferit șapte premii onorifice, patru burse și două premii speciale tematice.
foto Larisa Baltă
Vlad Stoicescu, președintele juriului Superscrieri: Mi-ar plăcea să avem un spațiu fizic pentru jurnaliștii independenți, un spațiu precum Publix Berlin
„Cred că organizațiile și companiile private ar trebui să fie interesate de bunul mers al jurnalismului independent pentru că el înseamnă, în definitiv, bunul mers al unei societăți libere. Și pentru că lucrurile stau așa, vreau să vă vorbesc despre o utopie, chiar acum când suntem la capătul unei perioade în care ni s-au prezentat multe distopii. Utopia pe care v-o propun este construirea unui spațiu fizic pentru jurnalismul independent din România. PUBLIX poate fi un model în acest sens. E o clădire de șase etaje deschisă în toamna anului trecut în Berlin, care aduce laolaltă peste 30 de organizații non-profit care lucrează în interes public.
Aș vedea așa ceva și la București: un hub, un spațiu de dezvoltare, dar mai ales un loc în care să existăm, să ne întâlnim, să ne dăm curaj unii altora, să ne simțim mai puțin singuri. Cred că este nevoie și de ziduri care să găzduiască și să protejeze jurnalismul independent din țara asta. Vorbesc de un proiect la scară mare, mult mai mare decât tot ceea ce s-a făcut sau donat vreodată pentru jurnalismul independent în România.
PUBLIX Berlin a costat 25 de milioane de euro! Și dacă împărțim suma asta la 5, tot de o utopie de milioane de euro vorbim. Să îți propui să strângi această sumă în România pentru jurnalism poate fi catalogat ca naiv. Și totuși, vă sugerez să ne gândim cu seriozitate chiar la această idee aparent fantezistă! Nevoia concretizării ei e vizibilă chiar aici, în camera asta atât de mică în care jurnaliștii prezenți au spus atâtea lucruri cu miez. Am văzut foarte mult ferment în ceea ce s-a spus pe scena Superscrierilor – și cred că de aici se poate pleca mai departe cu speranța că putem avea un loc de co-existență și co-dezvoltare pentru jurnalismul independent” a declarat Vlad Stoicescu, președintele juriului Superscrieri, fondator Dela0 & Să fie lumină, realizator al podcastului Judecata de Acum.
„Mă bucur foarte mult că avem acest eveniment. Fundația Friends for Friends, vă mulțumim foarte mult pentru faptul că ne aduceți împreună o dată pe an. Avem nevoie de acest eveniment, avem nevoie să fim aproape pentru că suntem o comunitate foarte mică. Dincolo de felicitările pentru toți nominalizații și pentru câștigători, aș vrea să mulțumesc colegilor din redacțiile de știri care ne-au informat în această perioadă. Am avut nevoie de informațiile lor. Știu că a fost foarte greu și că s-au făcut multe ore suplimentare. Ne-a fost tuturor greu și celor care poate nu am scris sau nu am acoperit evenimentele «la zi», fie că vorbim despre presa scrisă, radio sau televiziune. Mulțumim”, a spus Emilia Șercan, jurnalistă PressOne, profesoară de jurnalism și jurat Superscrieri. Mai mulți jurnaliști, printre care Alexandra Nistor și Ștefania Gheorghe (Hotnews) – câștigătoarele categoriei “Debut jurnalistic” – i-au mulțumit Emiliei Șercan pentru sprijinul acordat.
Tema Superscrieri din acest an a fost sănătatea mintală și echilibrul emoțional al jurnaliștilor ediția desfășurându-se sub sloganul „Presa făcută cu capul”.
„Jurnaliștii au lucrat dintotdeauna sub multă presiune – o presiune dată de foarte multe evenimente, de lipsa resurselor financiare și logistice, dar și de presiunea social media și a fenomenului dezinformării.Toate acestea le afectează sănătatea emoțională, mai ales că foarte mulți face această meserie cu pasiune. Astfel, anul acesta am ales ca temă sănătatea mintală pentru că informația de calitate se bazează și pe sănătatea mintală a jurnaliștilor și am realizat și un studiu despre acest subiect în interiorul breslei, datele urmând să fie publice în curând”, a spus Alexandra Cantor, directoarea executivă a Fundației Friends for Friends, organizatorul Superscrieri.
Cine au fost membrii juriului
Membrii juriului prezidat de Vlad Stoicescu au fost: Alice Iacobescu, Alina Mărculescu-Matiș, Cătălin Striblea, Codruța Simina, Cristian Leonte, Dan Duca, Daniel Condurache, Dragoș Pătraru, Daniel Condurache, Emilia Șercan, Irina Păcurariu, Iulia Roșu, Marius Comper, Mihai Ghiduc, Mona Dîrțu, Oana Giurgiu, Paula Herlo, Paul Radu, Robert Schwartz, Tudor Mușat.
La categoria „Fotojurnalism” juriul a fost format din: Alex Gâlmeanu, Ileana Szasz; iar la categoria „Civic Influencers” juriul a fost alcătuit din Monica Jitariuc și Diana Filimon.
Juriul Premiul special „Animal Welfare în România”: Andrei Ciurcanu; juriu premiu special „Sănătate mintală în România”: Sorana Stănescu. Juriul special pentru cele două burse tematice: Alexandra Nistoroiu, Luiza Vasiliu, Diana Oncioiu.
Membrii juriului s-au recuzat de la evaluarea materialelor aflate în situația de conflict de interese.
Premiile Superscrieri reprezintă o inițiativă independentă lansată în 2011 de Fundația Friends for Friends si peste posibilă doar cu sprijinul unor companii care își asumă susținerea unei prese de calitate, precum partenerii de creștere Bitdefender, Kaufland România, BRD – Groupe Société Générale, FAN Courier, împreună cu susținerea sponsorilor de categorie: Ethical Media Alliance, DiFine PR, PPC România, Blitz Productions, Media Trade Services, Humane World for Animals.
Primim nominalizări pentru premiile onorifice Superscrieri #14
sssds
Fie că ești autor sau cititor, te invităm să ne trimiți nominalizările tale până pe 27 aprilie. La această ediție #Superscrieri14 vom oferi câteva premii onorifice, prin care ne dorim să aducem recunoaștere unor autori și povești în afara categoriilor principale de concurs. Împreună cu juriul vom decide dacă oferim și alte premii contextuale.
Acest premiu onorific își propune să marcheze excelența susținută, la nivel de echipă redacțională, fiindcă prea adesea tindem să uităm că un Autor, de multe ori, nu ar putea progresa fără eforturile colegilor, fotoreporterilor și, mai ales, ale editorilor săi.
Intenționăm, cu această distincție, să recunoaștem valoarea unui mentor, a unui editor implicat care se remarcă și aduce valoare în realizarea unor materiale de non-ficțiune de impact.
Premiem o carte de non-ficțiune publicată de un autor român, la o editură din România, care are potențialul de a schimba percepții și atitudini asupra unui subiect de interes public.
Această distincție se oferă unui material publicat în 2024, cu un conținut vast, de non-ficțiune creativă sau jurnalism narativ, care prezintă o abordare mai personală în prezentarea unui personaj, grup de personaje sau eveniment.
Pe de o parte, ne dorim să scoatem în evidență exemple de webdocs sau storytelling multimedia (inclusiv articole mini-site) sau experimente care includ elemente interactive, componente foto, video și audio. În același timp, ne interesează abordări în publishing care aduc plusurile aduse în experiența cititorului, sau adaptarea la noi obiceiuri de consum (materiale optimizate pentru mobil, folosirea de (noi) platforme de streaming sau publishing).
52 de materiale publicate în anul 2024 (presă scrisă, audio, video, foto, dar și alte povești în spirit civic) au fost selectate de un juriu format din 24 specialiști din media și sunt nominalizate la cele nouă categorii de concurs: Audio/Podcast, Debut jurnalistic, Investigație, Opinie&Comentariu, Reportaj, Presă Locală, TV&video-jurnalism, Fotojurnalism, Civic Influencers.
Câștigătorii vor fi anunțați în cadrul Galei Superscrieri, din luna mai, alături de alte premii onorifice și speciale.
Până atunci, publicul este invitat să voteze materialul preferat pentru premiul Superscrierea Cititorilor. Nominalizările ediției pot fi votate până pe 15 mai.
Proiectul Politica la minut – Răzvan Petri și Vlad Adamescu (Instagram, Facebook)
Juriul ediției Membrii juriului s-au recuzat de la evaluarea materialelor aflate în situația de conflict de interese.
Vlad Stoicescu – președintele juriului. Membrii juriului sunt: Alice Iacobescu, Alina Mărculescu-Matiș, Cătălin Striblea, Codruța Simina, Cristian Leonte, Dan Duca, Dragoș Pătraru, Daniel Condurache, Emilia Șercan, Irina Păcurariu, Iulia Roșu, Marius Comper, Mihai Ghiduc, Mona Dîrțu, Oana Giurgiu, Paula Herlo, Paul Radu, Robert Schwartz, Tudor Mușat; la categoria „Fotojurnalism” juriul este format din: Alex Gâlmeanu, Ileana Szasz; la categoria „Civic Influencers” juriul este format din Monica Jitariuc și Diana Filimon.
Premiile Superscrieri reprezintă o inițiativă independentă lansată în 2011 de Fundația Friends for Friends si peste posibilă doar cu sprijinul unor companii care își asumă susținerea unei prese de calitate, precum partenerii de creștere Bitdefender, Kaufland România, BRD – Groupe Société Générale, FAN Courier, împreună cu susținerea sponsorilor de categorie: Ethical Media Alliance, DiFine PR, PPC Romania, Blitz Productions, Media Trade Services, Humane World for Animals.
Luna aceasta, invitat special este Victor Ilie, jurnalist de investigații, o parte dintre ele premiate cu „Superscrierea Anului”. Stăm puțin de vorbă pe tema ediției Superscrieri #14 – sănătatea mintală a unei prese făcute cu capul.
Superscrierile lunii recomandările lui Victor
Am ales doar materiale din afara spațiului .ro pentru că arde tot mapamondul, nu doar țara noastră.
The Trump Administration Accidentally Texted Me Its War Plans În 2017 publicam niște screenshoturi dintr-un grup intern al PSD, când Dragnea scria emoționat după o întâlnire cu Donald Trump, în drum spre casă: Daddy’s back! De atunci „daddy” i-a rămas porecla. Acum sunt într-un grup de Whatsapp cu mercenari români, peruani și sud-americani care așteaptă să meargă în Congo pe locurile lăsate libere de Horațiu Potra. Este visul umed al oricărui jurnalist de investigație să își bage nasul într-un chat al Puterii, dar este și o oportunitate de mare „fuck up”. Investigația The Atlantic este mindfuck și trebuie citită ca să înțelegem că jurnalismul făcut corect ne poate arăta că împăratul este gol.
The whole presidential army How Vladimir Putin is Guarded Dacă te-ai întrebat vreodată cât de puternic e Putin, cine îi asigură securitatea privată, dar și ce îi place să mănânce, această investigație Dossier răspunde la mai multe întrebări despre dictatorul rus decât ți-ai putea ridica.
Pe tine ce te face cu capul în general, în munca ta de jurnalist?
Victor Ilie: 1. Apatia autorităților 2. Whataboutismul cititorilor 3. Inadecvarea mea la un mediu sau storytelling care să ducă documentările mele către un public mai mare 4. Editorii control-freak, redacțiile pe concurență turbată 5. Accesul complicat la informație care ar trebui să fie publică
Un moment greu din viața de jurnalist, când ai simțit că ajungi la capătul puterilor.
V.I.: De fiecare dată când nu mi-au ajuns banii și am mai sunat acasă pentru încă o livrare de mâncare cu locomotivele CFR. Anul trecut au fost momente când n-am avut bani de mâncare, darămite de un cold brew tonic.
Cum ți-ai găsit puterea să continui?
V.I.: Am descoperit sofrologia și editori care respectă reporterii.
Unde te refugiezi, cum te detașezi de încărcătura emoțională care vine odată cu munca ta?
V.I..: În jurnal, unde scriu mai degrabă cu scop terapeutic. Tho scriu din ce în ce mai rar, pentru că fac terapie tot mai des.
Care e rolul publicului în sănătatea mintală a unui jurnalist?
V.I.: Motivațional. M-aș deprima teribil dacă oamenii care citesc ce scriu ar fi cu toții hateri. Primesc o mulțime de mesaje de încurajare de la oameni care donează sau citesc și e extraordinar să le văd și să le ascult, deși nu apuc să răspund la toate.
Ce ar fi util să știe publicul despre culisele emoționale dintr-o investigație?
V.I.: N-am crezut niciodată că sunt un om stresat de munca mea până în 2022, când lucram la Recorder. Stătusem toată ziua cu Cristi Delcea ascunși într-o mașină. Așteptam unul dintre personajele documentarului cu Marele Alb. Aveam pe piept un GoPro care urma să filmeze interviul de confruntare din perspectiva reporterului, a mea. Camera a înregistrat și bătăile inimii, care păreau absolut ok cât am stat și am așteptat. Când a apărut Marian Iorga, afaceristul pe care trebuia să-l întreb câteva chestii despre cum cheltuie BOR fondurile publice, să îi explic și că, de fapt, nu mă cheamă Gabriel, GoPro-ul a înregistrat o super bubuială în care pornise inima mea odată ce Iorga își parcase limuzina lângă noi. Cu alte cuvinte, în presa independentă stresul e mereu uriaș și salariul mic. Deci donați, donați, donați.
Nominalizările Premiilor Superscrieri #14 materialul tău preferat poate fi Superscrierea Cititorilor
52 de materiale publicate în anul 2024 (presă scrisă, audio, video, foto, dar și alte povești în spirit civic) au fost selectate de un juriu format din 24 specialiști din media și sunt nominalizate la cele nouă categorii de concurs: Audio/Podcast, Debut jurnalistic, Investigație, Opinie&Comentariu, Reportaj, Presă Locală, TV&video-jurnalism, Fotojurnalism, Civic Influencers.
Câștigătorii vor fi anunțați în cadrul Galei Superscrieri, din luna mai, alături de alte premii onorifice și speciale.
Până atunci, publicul este invitat să voteze materialul preferat pentru premiul Superscrierea Cititorilor.
„În memoria colegei noastre Iulia Marin, lansăm o bursă dedicată jurnalismului despre sănătatea mintală – un subiect pe care Iulia l-a tratat cu sensibilitate și mult curaj. Prin această inițiativă, vrem să sprijinim materiale care aduc mai multă înțelegere și schimbare.” Redacția Snoop
Împreună cu Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate vrem să susținem o documentare jurnalistică ce poate aduce mai multă claritate și responsabilitate într-o dezbatere publică adesea evitată pe această temă. Câștigătorul bursei va putea beneficia de suport în documentare din partea jurnalistei Diana Oncioiu (Dela0), care va face și jurizarea.
Pe urmele dezinformării Codruța Simina, în Misreport
Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika. Abonează-te aici. Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.
👉 „Putin: România este un stat dictatorial care urmează ordinele Uniunii Europene. Va trebui să-i eliberez” – așa sună unul dintre mesajele ilustrate cu imaginea lui Vladimir Putin sau steagul Rusiei, apărute recent, în număr mare, pe TikTok.
HotNewsdescrie această rețea de propagandă pro-rusă și notează că, pentru prima oară, mesajele adresate românilor pretind a fi direct de la Vladimir Putin: „Oare câți dintre voi mă vreți ca președinte al României?” sau „Dacă Rusia atacă Europa, voi lupta pentru Rusia”, „Dușmanul nostru este Europa, nu Rusia”.
ATELIERELE SUPERSCRIERI. București, Iași și Cluj, aprilie 2025
sssds
Împreună cu partenerul ING Bank România continuăm programul de specializare dedicat jurnaliștilor din România, de data aceasta și cu două ateliere în local.
Bursa Superscrieri Snoop despre sănătate mintală & Bursa Superscrieri Friedrich Naumann despre drepturile omului: parteneriatul civil
sssds
În cadrul Premiilor Superscrieri #14 vom oferi aceste două burse tematice, susținute de redacția Snoop și de Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate.
Sondaj pentru jurnaliști, despre sănătate mintală – Superscrieri #14
sssds
Am inițiat acest sondaj în interiorul breslei jurnaliștilor pentru a explora tema actuală a Premiilor Superscrieri #14: „Sănătate mintală pentru o presă făcută cu capul”. De ce am ales această temă, aici câteva argumente.
Dată fiind însemnătatea problemei în lumea de azi, ne concentrăm asupra sănătății mintale a jurnaliștilor români. Sociologul Bogdan Voicu și colega noastră psihoterapeută, Silvia Ciubotaru, ne-au ajutat în crearea acestui chestionar.
Dacă ești jurnalist/-ă, te rugăm să îți rezervi aproximativ 20 minute pentru completarea chestionarului și să răspunzi sincer.
Invitata lunii este Mirela Neag, o super jurnalistă pe care astăzi o putem citi pe Hotnews și Snoop.ro. Este una dintre jurnaliștii cărora le datorăm dezvăluirile despre sistemul de sănătate, de după tragedia de la Colectiv. Dar nu numai.
Mirela este o forță a jurnalismului de investigație și ne bucurăm că am prins-o pentru această discuție, pe tema ediției Superscrieri #14 – sănătatea mintală a unei prese făcute cu capul.
2. „Monarhia AI”. O analiză complexă în care Mihnea Măruță încearcă să explice noua politică americană după ce Donald Trump a redevenit președintele SUA.
Pe tine ce te face cu capul în general, în munca ta de jurnalist/-ă? Top 3 chestii.
MIRELA NEAG: Am stat mult să mă gândesc la întrebarea asta. Am vrut ca răspunsul meu să înceapă cu „cel mai mult mă face cu capul asta….și asta…. dar mai ales asta….”. Dar nu am găsit nimic. Sincer. Mi-a plăcut din prima clipă munca de jurnalist. Și continui să o fac cu aceeași pasiune și acum, după 33 de ani. Tuturor le spun că atât de mult îmi place ceea ce fac, că niciodată nu am perceput-o ca o muncă, ci ca o joacă. Eu mă consider o norocoasă. Eu mă joc de 33 de ani la locul de muncă.
Un moment greu dintr-o documentare, când ai simțit că ajungi la capătul puterilor.
M.N.: Până nu de mult, după ce primeam un pont bun și demaram investigația împreună cu colegii mei, documentarea reprezenta partea care-mi plăcea cel mai mult. Era provocarea care-mi oferea adrenalina. Căutarea celor trei surse pentru confirmare. Lucrurile s-au schimbat un pic în ultimii ani. Eu mereu am spus că informația pe care un jurnalist o oferă publicului trebuie să bifeze doar două cerințe: să fie de interes public și să fie corectă.
Dar a apărut conceptul de ”politically correct”. Și din dorința de a fi corecți, am devenit excesiv de corecți. Am ajuns să supradocumentăm o investigație. Am ajuns să preluăm noi problemele altora. Să ne încărcăm cu ele. Am ajuns să demonstrăm că pământul e rotund. Oferim cititorilor texte interminabile și nu știu câți mai ajung să le citească până la ultimul rând. Și, cred eu, sufocăm astfel și investigația. Nu o lăsăm să respire singură, să evolueze. După ce că jurnalismul de investigație vine la pachet cu multe lucruri greu de dus în spate, am reușit să ne complicăm singuri munca.
Cum ți-ai găsit puterea să continui?
M.N.: Știu că mă repet cu răspunsul. Îmi place job-ul meu. Jurnalismul este una dintre cele mai frumoase meserii. Părerea mea.
Unde te refugiezi, cum te detașezi de încărcătura emoțională care vine odată cu munca ta?
M.N.: La mine stresul cel mai mare apare în primele ore după publicare. Deși mereu m-am asigurat de fiecare dată că ceea ce publicăm este corect și real, mereu există o îndoială în mintea mea. Oare mi-a scăpat ceva? Dacă am greșit?
Dacă, după primele ore de la publicare, singurii care ne contestă dezvăluirile sunt doar cei vizați de investigațiile noastre și nimeni altcineva nu ne indică vreo greșeală sau omisiune, atunci mă detașez de toate emoțiile. De toate temerile. Atunci mă liniștesc și încep să mă relaxez. Dacă e iarnă și reușesc să fug câteva zile la schi sau dacă e vară și reușesc că lenevesc puțin pe o plajă pustie sau să admir munții…. astea-s deja bonusuri.
Care e rolul publicului în sănătatea mintală a unui jurnalist?
M.N.: Un jurnalist nu poate exista fără public. Patronul nostru real este publicul. Dacă azi publicul este mai informat decât a fost ieri datorită mie, atunci înseamnă că mi-am făcut bine treaba la locul de muncă.
Nu m-am lăsat niciodată copleșită de comentariile critice, pentru că nu am pretenția ca toată lumea trebuie să fie de acord cu mine. Chiar și dacă voi scrie un articol în care voi arăta argumentat că pământul e rotund, întotdeauna va fi cineva care mă va contrazice.
Prefer un public care să mă contrazică decât lipsa lui.
Best of Mindcraft Stories de la Mihai Ghiduc, redactor șef
De la cea mai nouă amenințare pentru apele globale la una dintre problemele care limitează și mai mult spațiul verde din capitală, iată câteva recomandări de la Mindcraft Stories. Plus: o nouă serie explicativă, dedicată AI-ului.
Pe urmele dezinformării Codruța Simina, în Misreport
Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika. Abonează-te aici. Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.
Motivația proiectului e protejarea utilizatorilor față de interferența străină în alegerile prezidențiale.
Draftul OUG-ului definește succint ce înseamnă conținutul ilegal, ce autorități publice au atribuții în blocarea acestuia și care sunt procedurile de urmat în astfel de cazuri.
Niște optimism cine (ne) mai face bine
Scrisori de bucurie este un newsletter bilunar despre sănătate-n trup și-n cap, realizat de Maria Cîrstea (Bucuria) – consultant nutriționist, cu simțul umorului. 🙂
„În lumea asta a wellness-ului care într-o mare măsură mai degrabă exploatează anxietățile și vulnerabilitățile, am vrut și vreau să dau să dau mai departe soluțiile, astfel ca oamenii să ia decizii din respect pentru corpul lor, nu din frică. Deși se bazează pe date și cercetări științifice, Scrisorile au și o latură foarte personală. Vorbesc despre mine și despre situații reale ce țin de sănătatea fizică și psihică prin care am trecut eu sau oameni foarte apropiați mie.” – Maria Cîrstea, într-un interviu IQads.
Nominalizează la Premiile speciale: „Sănătate mintală” și „Animal Welfare în România” – Superscrieri #14
sssds
Te invităm să propui la ediția #14 a Premiilor Superscrieri materiale jurnalistice pe două teme: „Sănătate mintală” și „Animal Welfare în România”. Vom premia cele mai bune materiale în cadrul Galei Premiilor Superscrieri, în luna mai, când recunoaștem cel mai bun jurnalism al anului 2024 în România.
Pot nominaliza materiale atât autorii acestora, cât și cititorii care le-au remarcat și le consideră importante, până pe 30 martie. Premiile vor fi în valoare de 800 euro fiecare.
Ne bucurăm să avem parteneri împreună cu care să aducem recunoaștere jurnalismului făcut pe aceste teme pe care sperăm să le regăsim tot mai des și mai profund documentate în presă.
Reprezentanții celor doi parteneri, împreună cu jurații speciali, vor citi și evalua propunerile de materiale în prima fază. Câștigătorii finali vor fi deciși de jurnaliștii desemnați ca jurați speciali pentru fiecare premiu: Sorana Stănescu și Andrei Ciurcanu.
Premiul special „Sănătate mintală în România”
susținut de Kaufland
jurat special: Sorana Stănescu, jurnalistă specializată pe sănătate. Fost reporter și editor DoR, acum are Foaia de observație, o publicație lunară despre drepturile pacienților și cum navighezi sistemul medical din România. În 2024 a editat romanul autobiografic „Anul în care nu am murit”, de Carmen Uscatu, bestseller Humanitas.
Acest premiu va fi oferit unui material jurnalistic publicat în ultimii doi ani în România, care explorează în profunzime un subiect legat de sănătatea mintală.
Împreună cu unul dintre partenerii de creștere ai programului Superscrieri, Kaufland România, credem că e nevoie de o mai bună înțelegere a sănătății mintale în România, iar prin acest premiu ne dorim să recunoaștem jurnalismul care face deja asta, dar și să încurajăm mai mult documentarea acestei teme esențiale în presă.
Premiul are o valoare de 800 euro.
De la impactul sănătății mintale asupra societății și modul în care este conștientizată această problemă, la stigmatizarea persoanelor cu tulburări mintale, accesul la servicii de specialitate, măsurile sistemice necesare și lacunele din sistemul de sănătate mintală – sunt doar câteva exemple de teme relevante care merită să fie aduse în atenția publicului.
„Sănătatea nu înseamnă doar absența bolii sau a infirmității, ci presupune o stare pe deplin favorabilă din punct de vedere fizic, mental și social. Este definiția Organizației Mondiale a Sănătății și de aici ar trebui să înceapă orice discuție despre starea de sănătate a unui individ sau a unei populații. Pe de altă parte, cred că jurnalismul, în general, e o profesie din industria «îngrijirii», pentru că ar trebui să te ajute să-ți trăiești viața mai bine («a caregiving profession», a numit-o Ed Yong, premiat cu Pulitzer pentru jurnalismul explicativ din perioada pandemiei). În contextul ăsta, jurnalismul despre sănătatea mintală ar trebui evidențiat, încurajat și aliniat la cele mai înalte standarde de etică și calitate profesională, și asta ne propunem cu acest premiu special.” Sorana Stănescu, Foaia de Observație
Am ales sa susținem acest premiul special „Sănătate mintală în România” pentru că în ultimii ani am realizat cât este de important să avem grijă de noi atât fizic cât și psihic. Kaufland România se implică activ în programe dedicate promovării unui stil de viață echilibrat din toate punctele de vedere, atât corporal cât emoțional. Prin proiectele noastre de responsabilitate socială sute de beneficiari vulnerabili și-au îmbunătățit sănătatea mintală iar în rândul angajaților avem proiecte dedicate în această direcție, menite să le ofere sprijinul în activitatea profesională și personală. Valer Hancaș. Director Corporate Affairs Kaufland România
Premiul special „Animal Welfare în România”
susținut de Humane World for Animals
jurat special: Andrei Ciurcanu, jurnalist RISE Project & OCCRP – Organized Crime and Corruption Reporting Project
Acest premiu va fi oferit unui material jurnalistic publicat în ultimii doi ani în România, care abordează mai în profunzime subiecte ce țin de bunăstarea animalelor și felul în care ne raportăm la nivel instituțional sau de societate la acestea.
Împreună cu filiala din România a Humane World for Animals, am creat acest premiu deoarece ne dorim să încurajăm această temă de documentare, scopul fiind să putem regăsi în presa din România informații cu potențial de a genera schimbări, mai ales sistemice, în ceea ce privește felul în care privim și tratăm situația animalelor din țară.
Premiul are o valoare de 800 de euro.
Câteva exemple de subiecte posibile pe care le așteptăm: situația urșilor, braconaj cinegetic, felul în care intervențiile umane afectează viețuitoarele, folosirea de animale în cercetări științifice și testarea de produse, exploatarea abuzivă a animalelor pentru carnea, pielea sau blana lor, cruzimea față de animale (de exemplu, luptele de câini), politici publice existente sau posibile, exemple de proiecte și inițiative de succes din această tematică.
„Într-o lume în care suntem asaltați de reportaje, investigații și documentare care vorbesc despre corupție, crimă organizată, conflicte armate și criză financiară, am avea tendința să credem că jurnalismul despre bunăstarea animalelor nu-și găsește locul în lista priorităților jurnaliștilor. Ar fi o imensă greșeală să cădem în această capcană.
Pentru că nu există nicio oglindă mai fidelă a unei societăți decât felul în care acea societate tratează necuvântătoarele. Aceste ființe care au nevoie de ajutor, compasiune, dragoste, bunăstare în aceeași măsură ca și oamenii. Marea diferență constă în faptul că animalele nu știu să-și apere drepturile, devenind astfel victimele corupției, traficului, afacerilor ilegale și relelor tratamente.
Schimbările unei societăți se regăsesc în educație și onesta comunicare. Când aceste două deziderate vor fi măcar pe jumătate îndeplinite și când societatea va înțelege că animalele sunt partenerii egali ai homo sapiens sapiens, nu sunt doar niște produse, atunci vom înțelege că bunăstarea animalelor nu este doar despre necuvântătoare, dar despre noi TOȚI.” Andrei Ciurcanu, RISE Project & OCCRP – Organized Crime and Corruption Reporting Project
„Premiul oferit de noi reprezintă o recunoaștere a eforturilor depuse de jurnaliștii români în explorarea aspectelor legate de bunăstarea animalelor. Este important să înțelegem ce înseamnă bunăstarea animalelor. Este o unitate de măsură a decenței noastre: le condamnăm la o viață de suferință și abuz, sau înțelegem că avem puterea și responsabilitatea să le oferim o viață demnă, să le respectăm nevoile și să împărțim această lume cu ele, așa cum este normal și natural să fie. Acest premiu este o inițiativă menită să aducă în prim planul discuțiilor tema animalelor și să atragă atenția asupra faptelor noaste și a condiției animalelor din România”, a declarat Andreea Roseti, directoarea Humane World for Animals pentru România.
Despre Humane World for Animals: Prin promovarea bunăstării animalelor în peste 50 de țări, își desfășoară activitatea în întreaga lume pentru a încuraja relația om-animal, salvarea și protejarea câinilor și pisicilor, ameliorarea condițiilor legate de bunăstarea animalelor de fermă, protejarea faunei sălbatice, susținerea practicilor de testare și cercetare fără experimente pe animale, dar și pentru a răspunde în caz de dezastre și a combate orice tip de cruzime față de animale.
Tema Superscrieri din acest an este despre sănătate mintală pentru o presă făcută cu capul.
Sănătatea mintală și echilibrul emoțional sunt provocări semnificative pentru profesioniștii din media și pentru jurnaliști, ale căror eforturi zilnice pentru informarea publicului sunt adesea realizate sub presiuni intense, chiar dacă insuficient înțelese și conștientizate.
Educarea și informarea corectă a societății, calitatea informației și a dezbaterii publice se bazează pe sănătatea mintală a jurnaliștilor. Într-un mediu informațional din ce în ce mai complex și agresiv, echilibrul mental devine fundamental pentru a asigura echidistanța și profesionalismul.
Nominalizații ediției vor fi anunțați în luna aprilie, iar la Gala Superscrieri din luna mai vor fi anunțați câștigătorii pentru cele nouă categorii de concurs: Investigație, Reportaj, Opinie, Debut jurnalistic, Presă locală, Audio/podcast, TV&Video-jurnalism, Fotografia anului în media, Civic Influencers.
În plus, vor fi acordate premii speciale pentru „Superscrierea Anului” și „Superscrierea Cititorilor”, „Premiul Juriului” și „Animal Welfare în România”, precum și premii onorifice.
Superscrierile & culisele lunii, cu Andreea Pavel & Cristian Andrei Leonte, fondatorii Info Sud-Est
sssds
Super invitații ediției: Andreea Pavel și Cristian Andrei Leonte, fondatorii publicației locale Info Sud-Est, care împlinește anul acesta 13 ani (LMA!).
Este prima oară când avem o ediție combo, dar te asigurăm că merită să citești cu răbdare acest interviu de culise ceva mai lung. Ne-au onorat și mișcat cu deschiderea lor, nu e ușor să te vulnerabilizezi astfel în fața unei audiențe, mai ales când ești printre jurnaliștii ăia puternici, care se duc după sistem.
Le mulțumim mult pentru curajul de a vorbi despre lucruri importante și mai puțin spuse, pe tema ediției Superscrieri #14 – sănătatea mintală a unei prese făcute cu capul.
Superscrierile lunii recomandările invitaților, pe senzații
FRICI. Dar sănătos să le discutăm. Seria Adicții – Ioan Stoleru, ilustrații de Maks Graur (Scena9)
Culisele lunii cu Andreea Pavel & Cristian Andrei Leonte
Pe tine ce te face cu capul în general, în munca ta de jurnalist/-ă? Top 3 chestii (știm că sunt multe).
ANDREEA PAVEL: Miștourile autorităților atunci când le cerem informații. Asta mă face cu capul cel mai tare sau, cel puțin, e prima chestie care mi-a venit în minte când am citit întrebarea. Faptul că nu ne răspund la timp sau niciodată, că ne răspund la altceva decât întrebăm, că răspund printr-un comunicat de presă și ne strică investigația, că uneori ne iau la mișto la propriu când vorbim cu ei, toate astea mă fac cu capul, pentru că sunt timpul, nervii, banii noștri la mijloc. Ai noștri și ai comunității în care trăiesc.
Mă mai face cu capul că n-am timp. Ziua mea începe la 05:00 și se termină pe la 23:00 – 00:00, dar de cele mai multe ori trece așa: Am deschis ochii dimineață, am clipit, am respirat de două ori și e noapte. O amică era bucuroasă recent că împlinește un an la noul loc de muncă. I-am spus că glumește, că s-a angajat recent, doar n-a trecut un an. Ba trecuse fix un an. Lipsa noțiunii timpului mă face rău cu capul.
Discursul urii mă face cu capul oriunde, în orice moment, în orice context. Disprețuiesc și resping profund răul făcut intenționat, propovăduit sau aplaudat, pentru că nu îl înțeleg, răul și ranchiuna sunt lucruri pe care creierul meu nu poate să le proceseze, nu pot să le asimilez. Ele vin la pachet, evident, aproape de fiecare dată, cu prostia. Iar în ultima vreme ele se topesc într-un misticism sulfuros și periculos care a înghițit jumătate de societate hipnotizată de ură.
CRISTIAN ANDREI LEONTE: 1. Reprezentanții instituțiilor publice, plătiți din banii contribuabililor, care nu înțeleg rolul jurnalismului și importanța transparenței pentru informațiile de interes public.
– “La ce vă trebuie informațiile astea? Ce faceți cu ele?” – Sunt întrebări pe care nu le-am primit de puține ori când sunam la instituții publice pentru a mă asigura că solicitarea mea, transmisă conform legii informațiilor de interes public, a ajuns, a fost înregistrată și se lucrează la răspunsuri. Ești dezarmat, efectiv, când auzi asta prin telefon și te întrebi: oare reprezentanții instituțiilor publice nu ar trebui să lucreze, la fel ca jurnaliștii, în interesul public, al oamenilor? Din păcate, mulți nu înțeleg și nu o fac.
2. Mercenarii de presă – din păcate extrem de mulți, parcă din ce în ce mai mulți în ultimii ani. Acei pseudojurnaliști care încalcă orice principiu al meseriei pentru beneficii proprii (putere, influență, bani în final) și din cauza cărora astăzi mass-media tradițională a ajuns la un nivel critic de încredere în ochii oamenilor. Și oricât am încerca să arătăm că nu toți suntem la fel, publicul are dreptate – presa a ajuns să fie văzută așa tocmai pentru că există prea puține publicații și prea puțini jurnaliști care își respectă publicul și fac meseria asta în interes public. Putem face mai mult să schimbăm asta? Poate, dar trebuie să fim mai mulți și mai uniți de partea cealaltă.
3. Algoritmii social media care au încurajat conspirațiile și dezinformarea și au îngropat conținutul de calitate, bine documentat și verificat. Poate fi foarte frustrant pentru jurnaliștii care își respectă publicul și muncesc din greu să livreze informații corecte. Unii renunță sau încep să se adapteze. Noi n-am renunțat și n-am făcut rabat de la calitate.
Un moment greu dintr-o documentare, când ai simțit că ajungi la capătul puterilor.
ANDREEA PAVEL: Sunt două momente aici, unul care ține de material, altul de emoțional. Documentam acum aproape 5 ani cum s-a vândut la bucată o halcă de teren de mai multe hectare într-o zonă protejată, în fine, ceva foarte ca lumea. De fapt, oribil, dar investigația era tare. Dar pentru că jurnaliștii nu au acces liber la informații de la Cadastru, spre exemplu, ca să scoatem toate cărțile funciare cu istoricul lor ne costa, în total, peste 1000 de euro. Pentru că erau terenuri alipite, dezlipite, iar lipite și tot așa, zeci de cărți funciare. Și nouă ne trebuiau toate cărțile, ca să ne iasă corect puzzle-ul. Și am pus pe hold documentarea până am strâns banii. A fost frustrant, momentul ăla ne-a frustrat. Iar ca ăsta au mai fost o groază de momente la fel, în cei 13 ani de ISE. De câțiva ani e mai ușor, avem colegi, parteneri de muncă, ne ajutăm reciproc sau lucrăm împreună, e altceva.
Iar emoțional m-am prăbușit la vreun an după ce a murit frate-miu, pentru că abia atunci am înțeles că s-a terminat. El a dispărut exact înainte de pandemie, lockdown și regimul permanent de breaking, frica pentru ai mei și tot necunoscutul ăla de-atunci mi-au mutat doliul și conștientizarea un an mai târziu, la prima gură de aer pe care am tras-o după demența de la începutul pandemiei.
Și fix atunci m-au căutat Nathalie, Ingrid și Tristan, colegii cu care am lucrat la investigația transfrontalieră despre cum a fost tocat miliardul de euro din Delta Dunării și care s-a finalizat recent cu trimiteri în judecată din partea EPPO.
Eu eram într-o stare avansată de deprimare, aveam insomnii prelungite pe săptămâni, iar lipsa somnului este cruntă, accentuează anxietatea, confuzia, irascibilitatea, lipsa de concentrare, tristețea profundă și-așa mai departe, dacă nu dormi intri într-un cerc oribil pe care îl rupi foarte greu. Dacă îl rupi.
Închipuiți-vă cât îmi doream să lucrez la o investigație cu trei colegi pe care nu-i cunoșteam și cu care urma să plec în Delta Dunării, să documentăm, în luna ianuarie. Era ceva minunat. NOT.
CRISTIAN ANDREI LEONTE: Atunci când strângi într-un drive, în documentarea unei investigații, mai mulți giga de informație – contracte de vânzare-cumpărare, documente de la cadastru, dosare de firme, înregistrări audio/video, zeci de print screenuri de pe rețelele de socializare, tranzacții bancare și multe alte probe și documente și, din toate astea, tu trebuie să scrii un text de maximum 3-4 pagini, pentru că lumea nu mai are răbdarea să citească mult, sau, și mai nasol, să împachetezi totul într-un reel de sub un minut pentru publicul de pe social media.
Cred că ăla e cel mai greu moment – când trebuie să renunți la informații pentru care ai muncit din greu să le obții dar pe care este mult prea greu, sau îți trebuie mult prea multe cuvinte, să le explici publicului într-un limbaj accesibil. Pentru tine toate sunt importante. Le lași acolo în drive și le mai răsfoiești din când în când. Niciodată nu le dai delete, nu ai cum 😊
Cum ți-ai găsit puterea să continui?
ANDREEA PAVEL: În primul exemplu (n.r. de la întrebarea anterioară), cu banii, la pachet cu frustrarea a venit și un ”Rrrrrrrr…”. La mine, lucrurile astea, obstacolele, piedicile, cineva care spune ”nu” sau orice pe contră, au exact efectul opus, mă ambiționează mai rău, toate ”nu”-urile pe care le aud devin scopuri. Dacă-mi spui ”nu”, eu fac ”da”. Simplu. Așa că ne-am apucat să vedem de unde, ce tăiem, cum facem și am rezolvat. Dar nicio secundă nu ne-am gândit să renunțăm, nici atunci, nici în situații mai nasoale, înainte.
În al doilea exemplu a fost mai greu. Pentru că eram extrem de obosită, nu mai știam cum e să dormi adânc, fără starea aia de veghe groaznică sau fără senzația de ”odihnit” deși mă plimbasem cu ochii pe pereți toată noaptea.
M-au ajutat clar terapia, colegă-miu Leonte care m-a dus în cârcă tot timpul când nu mai puteam, a tras de mine, m-a scos la sport (sportul, mersul pe jos sunt minunate, soluția pentru orice situație când ai capul prea plin), a avut răbdare cu investigația, a cerut termene prelungite până mi-am revenit. A fost o lună oribilă.
Dacă mă uit în spate, nu a durat mult. Ce înseamnă să zaci o lună după ce îți pierzi fratele cu care aveai o relație extraordinar de apropiată și după ce ieși dintr-un an turbat cu o pandemie de care nu știai nimic, din care jumătate ai stat închis în casă?
Acum mi se pare că mi-am revenit chiar repede, dar atunci m-am judecat înfiorător de mult și mi-am adâncit starea de rău din cauză că nu mă lăsam să simt ce simțeam, mă învinovățeam, mă speriam de ce simt, mă enervam, eram furioasă pe furia pe care o simțeam, sentimentul era că voiam să smulg din mine starea aia de rău și să-mi văd de treabă ca și cum nimic nu s-a întâmplat.
După vreo trei săptămâni de lupte de-astea am obosit și am lăsat-o baltă. Am plâns, am zăcut, am suferit și a trecut. În încă o săptămână eram din nou ok. Asta nu știe lumea, ce simțim și ce trăim în spatele investigațiilor care, iată, au succes, îndreaptă situații care nu sunt ok sau schimbă lucruri în societate. Doar noi știm ce e cu noi în backstage 🙂
CRISTIAN ANDREI LEONTE: Îți mărești spațiul de stocare și mai dai un add folder 😀 După, ești nevoit să îl umpli cu informații, nu ai încotro 😊
Unde te refugiezi, cum te detașezi de încărcătura emoțională care vine odată cu munca ta?
ANDREEA PAVEL: Plec la pescuit în baltă, unde nu există semnal și nicio altă sursă de contact cu ce trăiesc zilnic, îmi pun cortul și hamacul și 24 de ore nu știu de nimeni și nimic. Nu-mi permit mai mult pentru că: 1. Motani, 2. Mă apucă foiala, nu am stare să stau mai mult, 3. De fiecare dată când plec se întâmplă ceva. Dacă nu plec la pescuit, mă închid în casă, cobor obloanele, dau telefonul pe silențios și îl duc în altă cameră. Apoi: fotoliu, motani, prosecco, gătesc de plăcere și cărți sau filme. De cele mai multe ori prefer să citesc pentru că am ochii deja obosiți de deviceuri. Plus, cititul, care a ajuns un lux din cauza programului, îmi lasă imaginația să tropăie în voie. Refugiul meu preferat este altul, însă. Dar o să rămână așa, știut doar de mine 🙂
CRISTIAN ANDREI LEONTE: Sub apă 😊Iau înotul ca pe o terapie și fac asta cât de des pot și, de multe ori, când simt că nu mai pot. Intru în altă lume și sunt ferit de nebunia cotidianului. E cel mai bun refugiu pe care l-am găsit până acum. Și mersul pe jos, ore de mers pe jos. După prima jumătate de oră începe să dispară anxietatea, să apară optimismul și să-ți joace creativitatea în creier. Sunt și studii pe tema asta, recomand.
Care e rolul publicului în sănătatea mintală a unui jurnalist?
ANDREEA PAVEL: Uriaș. Publicul te ridică și tot el dă cu tine de pământ. Noi resimțim o presiune din ce în ce mai mare, direct proporțională cu așteptările pe care le ridicăm în fața cititorilor noștri.
O greșeală pe care o facem acum ne costă de 10 ori mai rău decât acum, să spunem, 7 ani, atunci când aveam materiale bune, dar nu atât de complexe și de impact ca acum.
Jurnalistul ridică așteptarea prin anchetele/reportajele/analizele etc pe care le livrează, apoi n-o mai poate coborî pentru că dezamăgește. Or, credeți-mă, nu vreți să aveți de-a face cu un public dezamăgit.
Cu cât devii mai bun în ce faci, cu atât simțul critic al publicului se ascute mai mult. E un fel de ”ai grijă ce-ți dorești”. De-asta fact-checking-ul e absolut necesar în redacții, dar chiar și așa apar greșeli, pentru că e normal, e în firea omului să greșească. Și atunci suntem taxați pe măsura așteptărilor pe care le-am ridicat.
Iar critica publicului e binevenită, dar ne afectează mai mult decât poate își dau seama cititorii. Așa că mereu apreciem mesajele scrise ferm, poate chiar dur, dar cu înțelegere 🙂
CRISTIAN ANDREI LEONTE: Vital. Cam la trei luni, ciclic, apare oboseala aia mare și sentimentul că faci degeaba meseria asta, că, în fapt, nu se mișcă nimic, că lumea nu devine mai bună, că hoții sunt din ce în ce mai mulți. Și începi să te trezești fără ceas la patru dimineața, dar la patru fix, nu la fără sau și cinci, și inima îți bate tare, fricile îți inundă creierul și zici – gata: am terminat cu asta.
Dar nu știu cum naiba se întâmplă că de fiecare dată, și vorbesc de ultimii 13 ani, speranța vine de la oameni. De obicei, și nu știu cum se face, dar așa a fost mereu, primesc un mail sau un telefon în care cineva sesizează un abuz, o nedreptate și, iată, ai un nou scop, sunt oameni care chiar vor să lupte cu răul, ai totuși cu cine, nu ești singur. Și ai pentru cine să o faci. Și continui alte trei luni cu motoarele turate 😊
Best of Mindcraft Stories de la Mihai Ghiduc, redactor șef
De la unul din cele mai mari jafuri de artefacte istorice din istoria României la o reorientare a politicienilor autohtoni către combustibilii fosili, avem o țară în care nu apuci să te plictisești.
Pe urmele dezinformării Codruța Simina, în Misreport
Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika. Abonează-te aici. Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.
👉Un adolescent din SUA petrece opt ore și jumătate pe zi folosind un ecran conectat la media (rețele sociale, jocuri sau televiziune).
Mai mult de 80% din elevii de gimnaziu din SUA nu fac diferența între o știre și un material publicitar, în timp ce peste 80% din elevii de liceu nu fac distincția între sursele legitime de informare și cele maligne.
G4Media: „Suspendarea ajutorului extern de către viitorul președinte al SUA, Donald Trump, la 24 ianuarie, provoacă perturbări majore în sectoare precum mass-media independentă și ONG-urile din Europa Centrală și de Est (ECE), multe instituții căutând acum cu disperare surse alternative de finanțare, arată o analiză a Central European Times.”
Nu uita să redirecționezi cei 3,5% din impozitul pe venit către ONG-urile și redacțiile care muncesc în interes public. Pe noi ne poți susține aici.
„Iubirea și abuzul la Gen Z & Alpha” este a doua cercetare națională realizată în cadrul In a Relationship, la 8 ani de la debutul proiectului. Prin acest nou studiu, ne-am propus să identificăm caracteristicile Gen Z & Alpha în ceea ce privește relațiile romantice: de la tendințe și valori generale legate de relații și sexualitate și până la capacitatea tinerilor de a înțelege și identifica diferite forme ale abuzurilor relaționale.
Cercetarea vizează, pentru prima dată într-un studiu românesc, experiența subiectivă de victimă, martor sau agresor, în raport cu 5 tipuri de abuz prezente în relațiile romantice: abuzul emoțional, abuzul fizic, abuzul sexual, abuzul financiar și abuzul în mediul digital.
Rezultatele ne oferă o imagine extinsă și detaliată a felului în care tinerii se raportează la relații și sexualitate, evidențiind cele mai neglijate aspecte ale educației pentru prevenția abuzurilor relaționale și temele de interes public pentru dezvoltarea unor instrumente de intervenție și suport.
Dacă rezonezi cu misiunea noastră de prevenție a abuzurilor relaționale, ajută-ne să dăm block abuzului în relațiile tinerilor!
Te invităm să participi la promovarea rezultatelor cercetării în campania online #InstaSorry. Vei găsi mai multe detalii despre cum te poți implica direct pe pagina oficială de campanie.
Superscrierile & culisele lunii, cu Luiza Vasiliu. În deschiderea temei Superscrieri #14
sssds
În această ediție:
Începem Superscrieri, ediția #14
Recomandările & culisele lunii, cu Luiza Vasiliu
Best of Mindcraft Stories, de Mihai Ghiduc
Despre Dezinformare, de Codruța Simina
O doză de optimism, cine (ne) face bine
Deschidem Premiile Superscrieri #14 cu o temă chiar sensibilă, pe care nu o mai putem ignora și pe care vom încerca să o abordăm în moduri concrete pe parcursul acestei noi ediții:
SĂNĂTATE MINTALĂ pentru o presă făcută cu capul
Sănătatea mintală și echilibrul emoțional sunt provocări semnificative pentru profesioniștii din media și pentru jurnaliști, ale căror eforturi zilnice pentru informarea publicului sunt adesea realizate sub presiuni intense, chiar dacă insuficient înțelese și conștientizate.
Educarea și informarea corectă a societății, calitatea informației și a dezbaterii publice se bazează pe sănătatea mintală a jurnaliștilor. Într-un mediu informațional din ce în ce mai complex și agresiv, echilibrul mental devine fundamental pentru a asigura echidistanța și profesionalismul.
Superscrieri adună și recunoaște presa făcută cu cap și onestitate. Dar lumea jurnalismului este „făcută cu capul” din toate direcțiile. Le datorăm jurnaliștilor această discuție, pentru că ne-o datorăm nouă. Soluții există și ne propunem să explorăm câteva dintre ele pe parcursul acestei ediții.
Luiza Vasiliu este invitata lunii și am rugat-o să ducem recomandările și discuția mai aproape de tema Superscrieri.
În prima zi după turul I de la prezidențiale a lansat un newsletter, împreună cu Victor Ilie. Au răbufnit așa cum răbufnesc jurnaliștii, încercând să ne arate faptele cele mai hardcore. Le poți susține munca aici, la Drepturi și strâmbe.
În prezent, este jurnalistă freelancer. A co-fondat publicația Scena9, pe care a coordonat-o timp de câțiva ani. Îi găsim numele în numeroase publicații și materiale care ne-au dat peste cap: de la Dilema Veche, la Casa Jurnalistului, RISE Project, Snoop și altele. Finalistă la premiul European Science Writer of the Year pentru investigația despre practicile experimentale ale ortopedului Gheorghe Burnei.
Superscrierile lunii recomandări de la Luiza Vasiliu
Curaj – din newsletter-ul jurnalistei Natalia Antelava, care scria din Georgia-cea-curajoasă chiar pe 26 noiembrie: „Redacția Coda e pregătită pentru ce urmează în 2025. Redactorii noștri au crescut în regimuri autoritare. Știm cum arată oligarhia, propaganda și abuzul zilnic de putere, o știm prea bine.” Munca lor de arheologie a dezinformării și regimurilor autoritare merită urmărită cu un subscribe aici, ca să nu mai fim așa de nepregătiți data viitoare.
Încredere – nu un text anume, ci toată presa independentă, pentru care am de trimis o inimă mare (Snoop, Context, Public Record, Misreport, Pressone, Casa Jurnalistului, Recorder, Scena9, Europa Liberă, Buletin de București, Info Sud-Est, Captura, Judecata de Acum și toți ceilalți)
Speranță – n-am găsit-o în nici un text, doar în întâlnirile cu oamenii, în îmbrățișări și în mesaje cum e ăsta, primit pe 1 decembrie de la o doamnă tare înțeleaptă, martoră a șapte ture de alegeri prin Europa: „Să nu uităm să respirăm și că ne avem unii pe alții oricum !!! Suntem mai mulți decât ei.”
De citit:
– o investigație într-un singur om care face cât o redacție: statusul Monei Dîrțu despre probabila influență americană în alegerea lui Călin Georgescu
– un eseu minunat al scriitorului George Saunders, publicat după victoria lui Trump, cu cinci propuneri de experimente de gândire pe care le-am putea face și noi perioada asta
– o veste bună cu cinci puștoaice din Bacău preocupate de numărul mare de mame minore de la noi, care au construit împreună cu profesoara lor o aplicație de educație sexuală
Culisele lunii cu Luiza Vasiliu
Pe tine ce te face cu capul în general, în munca ta de jurnalistă? Top 3 chestii (știm că sunt multe).
Poziția de martor (când te uiți drept în ochii întunericului și nu mai poți vedea, nicăieri, vreo lumină) Neputința (când scrii și simți că scrisul nu ajută la nimic) Irelevanța (când oamenii nu mai fac nici o diferență între informațiile muncite și verificate și orice porc zburător de pe internet)
Ah, pot să mai adaug? Acumularea de abuzuri (când îți cad în brațe atât de multe povești oribile încât abia te mai poți mișca sub greutatea lor) Atacurile (când primești comentarii și mesaje despre cum te-ai vândut pe bani mulți forțelor oculte, deși nici n-ai apucat să bei o cafea caldă de dimineață)
Un moment greu dintr-o documentare, când ai simțit că ajungi la capătul puterilor.
Mi s-a întâmplat chiar duminica din ziua votului anulat, după ce toată lumea din jur părea că respiră în sfârșit, când circulau știri că mercenarii lui Georgescu au liste cu jurnaliști și politicieni pe care voiau să-i intimideze. Nu mai făcusem o pauză de fix 16 zile, lucram la raportul despre felul în care Meta a lăsat să zburde liberă o rețea masivă de dezinformare, atac și propagandă pro-AUR și pro-Georgescu și vedeam fix reclame la conținut plin de furie și de ură, care apoi a ajuns să fie repetat de oameni și conturi la infinit.
Am cedat, am plâns, n-am mai vrut să scriu nimic. Spre seară, am reușit să aflăm de la trei surse fără legătură între ele că nu exista o listă cu jurnaliști.
Cum ți-ai găsit puterea să continui?
O îmbrățișare (da, pare că ăsta e drogul meu preferat) și câteva mesaje de la cititori care mi-au adus aminte că totuși e important ce facem.
3 emoții care au fost cu tine pe parcursul documentării cazului Burnei.
Furie. Șoc. Deznădejde.
Deși au trecut opt ani de când am publicat și nouă de când am început să alerg după povești, tot asta simt când intru în sala de tribunal și văd cum avocații lui Burnei spun fără urmă de regret că pacienții cărora Burnei le-a distrus viața ar trebui, de fapt, să fie recunoscători. Sau când judecătorii dau următorul termen de judecată peste trei luni, căci timpul justiției curge altfel decât timpul dreptărții.
Unde te refugiezi, cum te detașezi de încărcătura emoțională care vine odată cu munca ta?
Uneori uit să fac asta și nu mă refugiez nicăieri și nu e bine. Dacă-mi aduc aminte, sun un prieten, ies la o cafea, fac doi pași în livadă, îi citesc puștiului o carte, deschid radiofip. Dacă nu-mi aduc aminte, se face prea târziu și trebuie să apăs butonul de panică de terapie. Din fericire, funcționează mereu.
Best of Mindcraft Stories de la Mihai Ghiduc, redactor șef
„Nu cred că e vreo surpriză, toată lumea a scris în ultima vreme despre alegeri și, mai ales, despre cum am ajuns în situația asta. Inclusiv noi:”
Pe urmele dezinformării Codruța Simina, în Misreport
Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika. Abonează-te aici la newsletterul Misreport ca să fii la curent cu dezinformările. Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.
👉 O treime din jurnaliștii uciși în 2024 au fost omorâți de forțe armate israeliene, arată un raport al organizației Reporteri Fără Frontiere, iar numărul jurnaliștilor arestați în acest an a crescut cu peste 7%, în principal din cauza arestărilor din Rusia și Israel.
Tinerii Răzvan Petri și Vlad Adamescu de la Politică la Minut au stat cu ochii pe candidați. Pe baza unui background impresionant în Științe Politice, au fost prezenți constant pe social media și în media mainstream, într-un mod tare accesibil. Ca să ne ajute să votăm informat, traducând întregul proces electoral, dar și fenomenele complexe precum Tiktok și extremismul ivit „de nicăieri”.
Transmitem o îmbrățișare solidară tuturor celor care au investigat, documentat, discutat, sesizat și sărit pentru că vor schimbare în această perioadă. Ne-au dat un reminder bun: nu ne permitem apatie civică.
Între timp însă, ar fi bine și să avem grijă de noi. Ne explică mai pe larg despre acest echilibru colega noastră, psih. Silvia Ciubotaru.
Superscrierile lunii octombrie, selecție de Olga Ceaglei, cu vești din Moldova
sssds
În această ediție:
recomandările Olgăi Ceaglei și un gând despre presă, din Moldova
din Misreport, despre Dezinformare – Codruța Simina
ediție nouă a Burselor Superscrieri pt tineri jurnaliști din local
Invitata lunii este Olga Ceaglei, cofondatoarea redacției de investigații CU SENS din Chișinău.
Olga Ceaglei: „Mă conving a câta oară cât de valoroase sunt investigațiile jurnalistice și cât bine ne fac. Am simțit-o din plin la referendumul privind includerea vectorului european în Constituția Republicii Moldova și alegerile prezidențiale din această toamnă. Îndrăznesc să spun că fără curajul și dedicația unei mâini de jurnaliști de investigație de la Chișinău, rezultatele scrutinelor ar fi fost, probabil, dezamăgitoare. Ne-ar fi dus mai mult spre Est decât spre Vest. Iar această țară nu ar mai fi fost la fel.
S-a făcut presă ca pe timp de război – un război hibrid, în care am luptat cu o mașinărie sofisticată de manipulare, îndoctrinare și corupere a alegătorilor în stil mafiot. Nu s-a luptat pe picior de egalitate, armata propagandistică a Kremlinului fiind mult mai numeroasă, hotărâtă să pompeze milioane de dolari doar pentru a-și atinge scopul. Planul le-a fost deturnat de jurnaliști sub acoperire, dar și de cei care știu să scotocească în baze de date naționale și internaționale, să adreseze întrebări incomode și să pună cap la cap fapte, nu vorbe.
În superscrierile lunii octombrie am inclus în listă, mai întâi, investigațiile publicate de jurnaliștii de la Chișinău, ca să remarc, astfel, curajul colegilor mei și să le mulțumesc. Știu cât de greu se fac astfel de subiecte, câtă pregătire și determinare îți trebuie. Știu și cât de greu e să susții activitatea unei redacții de investigație, cât timp și bani se cheltuiesc. Dar mai știu că fără asta nu se poate.”
SUPERSCRIERILE LUNII OCTOMBRIE SELECȚIE DE OLGA CEAGLEI
„Spălătoria rusească de creiere depășește orice limite în preajma alegerilor prezidențiale și a referendumului privind includerea vectorului european în Constituție. Pregătirile au început la Moscova în această primăvara, atunci când politicianul fugar, Ilan Șor, condamnat în țară la 15 ani de închisoare în dosarul „Frauda bancară”, în calitate de lider al blocului politic „Victorie”, dar și de filantrop apropiat de „Eurasia” – o organizație neguvernamentală și apolitică, pe hârtie, dar conectată strâns la Kremlin, a pornit mașinăria de îndoctrinare și de corupere a alegătorilor din Republica Moldova.
Jurnaliștii CU SENS, în colaborare cu OCCRP și Important Stories au urmărit, timp de câteva luni, întreaga mașinărie și vă arată, cronologic, cum s-au desfășurat evenimentele, dar și cine sunt principalii figuranți de la Moscova și Chișinău.”
„Ziarul de Gardă a pătruns din nou în rețeaua lui Ilan Șor. Timp de trei luni am documentat din interior cu ajutorul unei camere ascunse cum circulă banii și cum sunt racolați și ademeniți oamenii care lucrează pentru Ilan Șor, în slujba Moscovei. Miza – deturnarea cursului european al țării prin compromiterea referendumului din 20 octombrie și votul pentru un candidat susținut de Șor, care urmează să fie anunțat cu doar o zi înaintea scrutinului.”
„Măriuța Nistor nu a fost singura jurnalistă de la Ziarul de Gardă care s-a infiltrat printre oamenii lui Șor. Ea a fost dată afară din „partid” după publicarea investigației, dar Natalia Zaharescu a rămas cu ochii pe ei. Ea a pătruns în alt grup al acestei rețele, fiind racolată ca „activistă” sub numele de cod Irina Zahar.”
„Ilan Șor a creat recent cinci companii la Moscova. Firmele sunt specializate în servicii financiare, credite și împrumuturi. În una dintre ele, Șor s-a asociat cu o corporație de stat deținută de guvernul rus, iar în alta, de tip holding, cu o bancă rusească de stat folosită de oligarh pentru a cumpăra alegătorii moldoveni. Totodată, aceste companii sunt folosite pentru a ocoli sancțiunile internaționale impuse Federației Ruse după ce a invadat pe scară largă Ucraina în februarie 2022.”
„Un coordonator al campaniei lui Mircea Geoană este partener de afaceri cu un propagandist rus care a fost în Crimeea de cel puțin 10 ori după anexarea ilegală din 2014, dezvăluie o investigație internațională. Jurnaliștii rețelei The Organised Crime and Corruption Reporting Project, din care face parte și Context.ro au aflat că Rareș Mănescu, fostul primar al Sectorului 6, a înființat o firmă alături de un om de afaceri rus, în timp ce se ocupa de campania lui Geoană pe când acesta era încă adjunct la NATO. Ancheta jurnalistică arată o serie de ramificații care duc chiar și la un mercenar care a luptat în Donbas de partea rușilor.”
„În timp ce Rareș Mănescu coordona campania lui Geoană, fiul său Vlad Mănescu a vândut o companie de consultanță unei foste colaboratoare a oligarhului rus Moshe Kantor, sancționat internațional. Este vorba de Lisa Schmidt, care a făcut parte din board-ul unei companii deținute de oligarhul care face parte din cercul apropiat al lui Putin.”
„Toată acestă schemă frauduloasă n-ar fi fost posibilă fără slăbiciunile majore din legislația românească, însă politicul care ar trebui să îndrepte aceste legi este puternic conectat la afacerea Nordis.Vladimir Ciorbă, asociatul principal al companiei, este căsătorit cu Laura Vicol, unul dintre cei mai influenți parlamentari PSD. Vicol conduce Comisia Juridică din Camera Deputaților, care are un rol cheie în procesul legislativ din Parlament. Afacerea Nordis a beneficiat și de complicitatea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), instituție care are atribuția de a identifica și de a elimina clauzele abuzive din contractele dezvoltatorilor imobiliari.”
„O serie de jurnalism în profunzime care radiografiază sistemul de sănătate mintală din România, explorând eșecurile, provocările și soluțiile necesare pentru o reformă reală și eficientă.”
—
Olga Ceaglei Cofondatoarea redacției de investigații CU SENS din Chișinău.
Și-a început cariera la Centrul de Investigații Jurnalistice din Moldova. Ulterior, s-a alăturat echipei RISE Moldova. Iar în 2019, împreună cu Liuba Șevciuc, a fondat CU SENS, organizație care a devenit, între timp, membră a rețelelor internaționale a jurnaliștilor de investigație: Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) și Global Investigative Journalism Network (GIJN). Totodată, anchetele și reportajele CU SENS au fost apreciate, inclusiv în cadrul Galei Premiilor Superscrieri. Olga a publicat zeci de anchete despre afacerile ascunse ale politicienilor, scheme de corupție, conexiuni din paradisurile fiscale, despre traficanții de carne vie sau de păduri. Este jurnalista care a fost în Elveția și Franța pentru a investiga averea de milioane a lui Vladimir Plahotniuc și a scos la iveală o rețea de pedofilie și trafic de copii, investigație jurnalistică care i-a adus două premii internaționale. După publicarea subiectului, capul rețelei și complicii lui au fost condamnați la 11-21 ani de închisoare. Anchete penale au fost pornite și de procurorii din Danemarca și Grecia care s-au finalizat, la fel, cu condamnări.
🚩Despre dezinformare de Codruța Simina, în Misreport
Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika. Abonează-te aici la newsletterul Misreport ca să fii la curent cu dezinformările. Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.
proiect susținut de Ambasada Regatului Țărilor de Jos
————–
Împreună cu reprezentanți ai juriului & ai comunității Superscrieri, scanăm aparițiile cu însemnătate din presa noastră și distilăm un best of de 8 materiale din noul jurnalism românesc, pe care-l trimitem pe newsletter, în fiecare zi de 8 ale lunii. Te poți abona la newsletterul nostru aici.
Deschidem o nouă ediție a Burselor Superscrieri pentru tineri jurnaliști din presa locală
sssds
UPDATE: Ne bucurăm să anunțăm bursierii: Cătălin-Anghel Dimache alături de Andreea-Oana Tudor (Buletin de București).
UPDATE: Prelungim înscrierile până pe 31 ianuarie.
Ne bucurăm să putem continua acest program împreună cu Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România. Ne dorim să încurajăm includerea și/sau profesionalizarea de tineri jurnaliști în echipele redacțiilor locale.
Programul constă în:
– oferirea a 2 burse X 2000 euro pentru susținerea tinerilor din cadrul redacțiilor locale în realizarea unor materiale/serii documentate în profunzime pe subiecte de interes public, local sau național
– suport editorial printr-un program de mentorat alături Ana Poenariu, jurnalistă în rețeaua de investigații din zona independentă (Public Record, OCCRP)
– decontarea cheltuielilor aferente muncii de documentare
– posibilitatea de a participa la un workshop susținut de Ana Poenariu, deschis pentru aplicanții la program, bursieri și colegii acestora din redacții
SCOPUL BURSELOR este să încurajeze redacțiile locale să investească și să creeze oportunități pentru includerea și profesionalizarea de noi generații de tineri jurnaliști și chiar studenți în componența echipei lor.
Dincolo de suportul financiar și editorial, ne dorim ca prin acest program să contribuim la consolidarea unei rețele de jurnalism colaborativ, în care punctele centrale și locale să lucreze împreună pentru dreptul oamenilor la informare.
Acest site foloseşte cookie-uri. Prin continuarea navigării, eşti de acord cu modul de utilizare a acestor informaţii. Află detalii aici. Accept
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
Nominalizările Premiilor Superscrieri #14
Premiul special „Animal Welfare în România”
Puteți 
Olga Ceaglei
Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika.