Superscrierile & culisele lunii, cu Măriuța Nistor
sssds
Invitata lunii este Măriuța Nistor, tânără jurnalistă la Ziarul de Gardă, din Chișinău. A primit câteva premii importante la Gala Superscrieri (Superscrierea Anului, premiul 1 Investigație și Premiul Superscrieri Ion-Rațiu pentru jurnalism de investigație). Apoi, pentru aceeași investigație undercover – În Slujba Moscovei, realizată împreună cu Natalia Zaharescu – a primit și cea mai importantă recunoaștere europeană pentru jurnalism, la European Press Prize.
Ne-a răspuns câtorva întrebări pe tema ediției Superscrieri #14 – sănătatea mintală a unei prese făcute cu capul.
Pe tine ce te face cu capul în general, în munca ta de jurnalistă? Top 3 chestii.
MĂRIUȚA NISTOR: 1. Știi cum e să fii (aproape) naivă și să crezi că procurorii apără interesele părții vătămate, dar să constați că, în pauza de deliberare, acuzatorul de stat își ia rolul de avocat și consolează inculpatul cu: „nu vă faceți griji! totul va fi bine!”?
2. Știi cum e să primești un răspuns întârziat la solicitarea de informații, iar data să fie modificată cu o bandă corectoare, doar pentru ca să pară că ți-au răspuns în termen? Mai simplu: știi cum e să fii luat de prost?
3. Știi cum e să ceri informații despre bani publici, iar răspunsul să nu conțină nicio cifră, ci doar un: „ne reafirmăm angajamentul față de transparență”, după ce, zile-n șir, nu ți-au răspuns la apeluri? Eu știu cum este. Ahhh! Și toate trei situații mă fac, de-a dreptul, cu capul.
Unde te refugiezi, cum te detașezi de încărcătura emoțională care vine odată cu munca ta?
M.N.: Când îmi vine să-mi iau câmpii, decid să iau mai bine munții la pas. Escaladarea îmi provoacă durere fizică și, în modul acesta, uit de durerea emoțională. Pe munte, las toată energia negativă acumulată. P.S. Când munții mi se par prea departe, iau dealul spre casă la pas, iar efectul e același.
Care e rolul publicului în sănătatea mintală a unui jurnalist?
M.N.: E simplu, impactul pe care-l poate avea un apelativ precum „escortesă mediatică”, venit de la un politruc despre care am scris, poate fi atenuat cu un mesaj de încurajare venit din partea unuia dintre cei mulți pentru care scriem.
Ce ar fi util să știe publicul despre culisele emoționale dintr-o investigație la care ai lucrat?
M.N.: Am fost undercover timp de trei luni pentru a realiza prima parte a investigației „În slujba Moscovei”. Am început totul fără măcar să bănuiesc la ce lupte interioare va trebui să fiu arbitru. Mă simțeam vinovată că sunt nevoită să-i mint pe acei oameni doar pentru a ajunge la adevăr. Mă simțeam vinovată că nu-i ajut, ci urmează să-i expun. Mă simțeam vinovată că nu le explic unde ei greșesc. Mi-a fost greu să trag linie între persoana mea, jurnalista din mine și personajul „Ana Nastas” pe care-l întruchipam.
Și-acum, ce ar trebui să știe publicul: să faci undercover nu e echivalentul la a juca un rol, nu e treabă de actor. Undercoverul e treabă de martor, pentru că tu ești acolo pentru a observa, nu pentru a influența, chiar dacă cetățeanul sau omul din tine ar face altfel decât a decis jurnalistul și, respectiv, execută personajul.
Interviu Gala Superscrieri: Măriuța Nistor & Natalia Zaharescu (Ziarul de Gardă), despre sănătate mintală în jurnalism.
Best of Mindcraft Stories de la Mihai Ghiduc, redactor șef
„Despre ce am mai scris în ultima vreme: despre guvernanții care s-au plictisit de ONG-urile ce le încurcă afacerile, așa că ar vrea să le desființeze, despre românul care a pornit cel mai brainless trend de pe TikTok și despre cum suveraniștii se inspiră din perioada interbelică (cu exemple din presa vremii)”:
Pe urmele dezinformării Codruța Simina, în Misreport
Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika. Abonează-te aici. Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.
👉 Moldova a fost martora unei intensificări a utilizării tehnologiei deepfake, în special în context politic, cu scopul de a manipula opinia publică și de a submina încrederea în instituțiile democratice.
La sfârșitul lunii mai, pe un canal de Telegram a fost publicat un deepfake a cărui protagostă era președinta Comisiei Electorale Centrale, Angelica Caraman, care „confirma” și chiar „aproba” într-o emisiune de la Jurnal TV o presupusă interferență a conducerii franceze în alegerile din Republica Moldova. (Ziarul de Gardă)
👉 Pe măsură ce invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina continuă, Kremlinul își intensifică rapid și războiul hibrid împotriva Europei.
Imediat după ce au fost premiați la Gala Superscrieri #14, Tudor Mușat i-a avut ca invitați la podcastul THIS IS THE STORY pe Vlad Adamescu și Răzvan Petri, creatorii proiectului Politica la Minut, într-o conversație alertă despre frământările perioadei.
„O să vedeți că politologii pertinenți nu trebuie să aibă părul alb și nici să tocească scaunele din platourile talk-show-urilor TV de seară ca să-și demonstreze valoarea. Ba chiar mai bine așa, aș zice, pentru că aici le puteți urmări pe îndelete analiza cursivă, argumentată și vioaie!” (Tudor Mușat)
Aceștia au câștigat premiul 1 la Civic Influencers și Superscrierea Cititorilor, iar Tudor Mușat este membru al juriului Superscrieri și prezentatorul galei de premiere.
Câștigătorii Premiilor Superscrieri, ediția #14. Marele câștigător: „În slujba Moscovei. Investigație sub acoperire”, de Măriuța Nistor și Natalia Zaharescu, jurnaliste la Ziarul de Gardă din Republica Moldova
sssds
fotografie Larisa Baltă
Nouă categorii de concurs, premii onorifice, speciale și burse
Vlad Stoicescu, președintele juriului Superscrieri: „Mi-ar plăcea să avem un spațiu fizic pentru jurnaliștii independenți, un spațiu precum Publix Berlin”
Măriuța Nistor, căștigătoare Superscrierea anului: „O investigație, oricât de bună ar fi, dacă nu este discutată și dacă nu există presiune socială, rămâne fără impact”
Emilia Șercan, jurnalistă PressOne: „Mulțumesc colegilor din redacțiile de știri care ne-au informat în această perioadă”
București, 27 mai 2025: Materialul „În slujba Moscovei. Investigație sub acoperire” – realizat de Măriuța Nistor și Natalia Zaharescu, jurnaliste la Ziarul de Gardă din Republica Moldova a câștigat premiul „Superscrierea anului”, în cadrul celei de-a XIV-a ediții a Galei Premiilor Superscrieri, eveniment care aduce în prim-plan unele dintre cele mai bune materiale jurnalistice. De asemenea, a obținut primul loc la categoria „Investigație”, iar jurnalista Măriuța Nistor a câștigat Bursa „Superscrieri – Ion Rațiu pentru jurnalism de investigație”.
foto Larisa Baltă
„Suntem recunoscătoare că vă uitați și peste Prut și tot mai multă lume încearcă să înțeleagă ce se întâmplă acolo. Suntem aici pentru a ne reprezenta și colegii de la Ziarul de Gardă, cel mai mare ziar de investigații din Republica Moldova, care se încăpățânează să rămână pe print și care în urmă cu câțiva ani a depășit ziarul de limbă rusă care era și cel mai influent. Acum suntem noi cei mai influenți”, a afirmat Natalia Zaharescu, jurnalistă Ziarul de Gardă.
„Mă bucur că am reușit să facem o investigație care dincolo de premii a făcut schimbări în țara noastră, i-a mobilizat pe cei care nu erau hotărâți să iasă la vot și astfel nu am căzut în ghearele Rusiei. Aș vrea să vă mulțumesc vouă, presei de peste Prut, și presei din Republica Moldova care ne-a distribuit investigația, care a vorbit despre materialul nostru, pentru că știm cu toții că o investigație, oricât de bună ar fi, dacă nu este discutată, dacă nu există presiune socială, ea poate rămâne doar o investigație bună, dar fără impact. Vă mulțumesc pentru că ne-ați sprijinit și distribuit investigația”, a spus Măriuța Nistor, jurnalistă Ziarul de Gardă.
Toate distințiile au fost decise de un juriu format din 29 de specialiști din media. În afara celor nouă categorii de concurs, juriul a mai oferit șapte premii onorifice, patru burse și două premii speciale tematice.
foto Larisa Baltă
Vlad Stoicescu, președintele juriului Superscrieri: Mi-ar plăcea să avem un spațiu fizic pentru jurnaliștii independenți, un spațiu precum Publix Berlin
„Cred că organizațiile și companiile private ar trebui să fie interesate de bunul mers al jurnalismului independent pentru că el înseamnă, în definitiv, bunul mers al unei societăți libere. Și pentru că lucrurile stau așa, vreau să vă vorbesc despre o utopie, chiar acum când suntem la capătul unei perioade în care ni s-au prezentat multe distopii. Utopia pe care v-o propun este construirea unui spațiu fizic pentru jurnalismul independent din România. PUBLIX poate fi un model în acest sens. E o clădire de șase etaje deschisă în toamna anului trecut în Berlin, care aduce laolaltă peste 30 de organizații non-profit care lucrează în interes public.
Aș vedea așa ceva și la București: un hub, un spațiu de dezvoltare, dar mai ales un loc în care să existăm, să ne întâlnim, să ne dăm curaj unii altora, să ne simțim mai puțin singuri. Cred că este nevoie și de ziduri care să găzduiască și să protejeze jurnalismul independent din țara asta. Vorbesc de un proiect la scară mare, mult mai mare decât tot ceea ce s-a făcut sau donat vreodată pentru jurnalismul independent în România.
PUBLIX Berlin a costat 25 de milioane de euro! Și dacă împărțim suma asta la 5, tot de o utopie de milioane de euro vorbim. Să îți propui să strângi această sumă în România pentru jurnalism poate fi catalogat ca naiv. Și totuși, vă sugerez să ne gândim cu seriozitate chiar la această idee aparent fantezistă! Nevoia concretizării ei e vizibilă chiar aici, în camera asta atât de mică în care jurnaliștii prezenți au spus atâtea lucruri cu miez. Am văzut foarte mult ferment în ceea ce s-a spus pe scena Superscrierilor – și cred că de aici se poate pleca mai departe cu speranța că putem avea un loc de co-existență și co-dezvoltare pentru jurnalismul independent” a declarat Vlad Stoicescu, președintele juriului Superscrieri, fondator Dela0 & Să fie lumină, realizator al podcastului Judecata de Acum.
„Mă bucur foarte mult că avem acest eveniment. Fundația Friends for Friends, vă mulțumim foarte mult pentru faptul că ne aduceți împreună o dată pe an. Avem nevoie de acest eveniment, avem nevoie să fim aproape pentru că suntem o comunitate foarte mică. Dincolo de felicitările pentru toți nominalizații și pentru câștigători, aș vrea să mulțumesc colegilor din redacțiile de știri care ne-au informat în această perioadă. Am avut nevoie de informațiile lor. Știu că a fost foarte greu și că s-au făcut multe ore suplimentare. Ne-a fost tuturor greu și celor care poate nu am scris sau nu am acoperit evenimentele «la zi», fie că vorbim despre presa scrisă, radio sau televiziune. Mulțumim”, a spus Emilia Șercan, jurnalistă PressOne, profesoară de jurnalism și jurat Superscrieri. Mai mulți jurnaliști, printre care Alexandra Nistor și Ștefania Gheorghe (Hotnews) – câștigătoarele categoriei “Debut jurnalistic” – i-au mulțumit Emiliei Șercan pentru sprijinul acordat.
Tema Superscrieri din acest an a fost sănătatea mintală și echilibrul emoțional al jurnaliștilor ediția desfășurându-se sub sloganul „Presa făcută cu capul”.
„Jurnaliștii au lucrat dintotdeauna sub multă presiune – o presiune dată de foarte multe evenimente, de lipsa resurselor financiare și logistice, dar și de presiunea social media și a fenomenului dezinformării.Toate acestea le afectează sănătatea emoțională, mai ales că foarte mulți face această meserie cu pasiune. Astfel, anul acesta am ales ca temă sănătatea mintală pentru că informația de calitate se bazează și pe sănătatea mintală a jurnaliștilor și am realizat și un studiu despre acest subiect în interiorul breslei, datele urmând să fie publice în curând”, a spus Alexandra Cantor, directoarea executivă a Fundației Friends for Friends, organizatorul Superscrieri.
Cine au fost membrii juriului
Membrii juriului prezidat de Vlad Stoicescu au fost: Alice Iacobescu, Alina Mărculescu-Matiș, Cătălin Striblea, Codruța Simina, Cristian Leonte, Dan Duca, Daniel Condurache, Dragoș Pătraru, Daniel Condurache, Emilia Șercan, Irina Păcurariu, Iulia Roșu, Marius Comper, Mihai Ghiduc, Mona Dîrțu, Oana Giurgiu, Paula Herlo, Paul Radu, Robert Schwartz, Tudor Mușat.
La categoria „Fotojurnalism” juriul a fost format din: Alex Gâlmeanu, Ileana Szasz; iar la categoria „Civic Influencers” juriul a fost alcătuit din Monica Jitariuc și Diana Filimon.
Juriul Premiul special „Animal Welfare în România”: Andrei Ciurcanu; juriu premiu special „Sănătate mintală în România”: Sorana Stănescu. Juriul special pentru cele două burse tematice: Alexandra Nistoroiu, Luiza Vasiliu, Diana Oncioiu.
Membrii juriului s-au recuzat de la evaluarea materialelor aflate în situația de conflict de interese.
Premiile Superscrieri reprezintă o inițiativă independentă lansată în 2011 de Fundația Friends for Friends si peste posibilă doar cu sprijinul unor companii care își asumă susținerea unei prese de calitate, precum partenerii de creștere Bitdefender, Kaufland România, BRD – Groupe Société Générale, FAN Courier, împreună cu susținerea sponsorilor de categorie: Ethical Media Alliance, DiFine PR, PPC România, Blitz Productions, Media Trade Services, Humane World for Animals.
Primim nominalizări pentru premiile onorifice Superscrieri #14
sssds
Fie că ești autor sau cititor, te invităm să ne trimiți nominalizările tale până pe 27 aprilie. La această ediție #Superscrieri14 vom oferi câteva premii onorifice, prin care ne dorim să aducem recunoaștere unor autori și povești în afara categoriilor principale de concurs. Împreună cu juriul vom decide dacă oferim și alte premii contextuale.
Acest premiu onorific își propune să marcheze excelența susținută, la nivel de echipă redacțională, fiindcă prea adesea tindem să uităm că un Autor, de multe ori, nu ar putea progresa fără eforturile colegilor, fotoreporterilor și, mai ales, ale editorilor săi.
Intenționăm, cu această distincție, să recunoaștem valoarea unui mentor, a unui editor implicat care se remarcă și aduce valoare în realizarea unor materiale de non-ficțiune de impact.
Premiem o carte de non-ficțiune publicată de un autor român, la o editură din România, care are potențialul de a schimba percepții și atitudini asupra unui subiect de interes public.
Această distincție se oferă unui material publicat în 2024, cu un conținut vast, de non-ficțiune creativă sau jurnalism narativ, care prezintă o abordare mai personală în prezentarea unui personaj, grup de personaje sau eveniment.
Pe de o parte, ne dorim să scoatem în evidență exemple de webdocs sau storytelling multimedia (inclusiv articole mini-site) sau experimente care includ elemente interactive, componente foto, video și audio. În același timp, ne interesează abordări în publishing care aduc plusurile aduse în experiența cititorului, sau adaptarea la noi obiceiuri de consum (materiale optimizate pentru mobil, folosirea de (noi) platforme de streaming sau publishing).
52 de materiale publicate în anul 2024 (presă scrisă, audio, video, foto, dar și alte povești în spirit civic) au fost selectate de un juriu format din 24 specialiști din media și sunt nominalizate la cele nouă categorii de concurs: Audio/Podcast, Debut jurnalistic, Investigație, Opinie&Comentariu, Reportaj, Presă Locală, TV&video-jurnalism, Fotojurnalism, Civic Influencers.
Câștigătorii vor fi anunțați în cadrul Galei Superscrieri, din luna mai, alături de alte premii onorifice și speciale.
Până atunci, publicul este invitat să voteze materialul preferat pentru premiul Superscrierea Cititorilor. Nominalizările ediției pot fi votate până pe 15 mai.
Proiectul Politica la minut – Răzvan Petri și Vlad Adamescu (Instagram, Facebook)
Juriul ediției Membrii juriului s-au recuzat de la evaluarea materialelor aflate în situația de conflict de interese.
Vlad Stoicescu – președintele juriului. Membrii juriului sunt: Alice Iacobescu, Alina Mărculescu-Matiș, Cătălin Striblea, Codruța Simina, Cristian Leonte, Dan Duca, Dragoș Pătraru, Daniel Condurache, Emilia Șercan, Irina Păcurariu, Iulia Roșu, Marius Comper, Mihai Ghiduc, Mona Dîrțu, Oana Giurgiu, Paula Herlo, Paul Radu, Robert Schwartz, Tudor Mușat; la categoria „Fotojurnalism” juriul este format din: Alex Gâlmeanu, Ileana Szasz; la categoria „Civic Influencers” juriul este format din Monica Jitariuc și Diana Filimon.
Premiile Superscrieri reprezintă o inițiativă independentă lansată în 2011 de Fundația Friends for Friends si peste posibilă doar cu sprijinul unor companii care își asumă susținerea unei prese de calitate, precum partenerii de creștere Bitdefender, Kaufland România, BRD – Groupe Société Générale, FAN Courier, împreună cu susținerea sponsorilor de categorie: Ethical Media Alliance, DiFine PR, PPC Romania, Blitz Productions, Media Trade Services, Humane World for Animals.
Luna aceasta, invitat special este Victor Ilie, jurnalist de investigații, o parte dintre ele premiate cu „Superscrierea Anului”. Stăm puțin de vorbă pe tema ediției Superscrieri #14 – sănătatea mintală a unei prese făcute cu capul.
Superscrierile lunii recomandările lui Victor
Am ales doar materiale din afara spațiului .ro pentru că arde tot mapamondul, nu doar țara noastră.
The Trump Administration Accidentally Texted Me Its War Plans În 2017 publicam niște screenshoturi dintr-un grup intern al PSD, când Dragnea scria emoționat după o întâlnire cu Donald Trump, în drum spre casă: Daddy’s back! De atunci „daddy” i-a rămas porecla. Acum sunt într-un grup de Whatsapp cu mercenari români, peruani și sud-americani care așteaptă să meargă în Congo pe locurile lăsate libere de Horațiu Potra. Este visul umed al oricărui jurnalist de investigație să își bage nasul într-un chat al Puterii, dar este și o oportunitate de mare „fuck up”. Investigația The Atlantic este mindfuck și trebuie citită ca să înțelegem că jurnalismul făcut corect ne poate arăta că împăratul este gol.
The whole presidential army How Vladimir Putin is Guarded Dacă te-ai întrebat vreodată cât de puternic e Putin, cine îi asigură securitatea privată, dar și ce îi place să mănânce, această investigație Dossier răspunde la mai multe întrebări despre dictatorul rus decât ți-ai putea ridica.
Pe tine ce te face cu capul în general, în munca ta de jurnalist?
Victor Ilie: 1. Apatia autorităților 2. Whataboutismul cititorilor 3. Inadecvarea mea la un mediu sau storytelling care să ducă documentările mele către un public mai mare 4. Editorii control-freak, redacțiile pe concurență turbată 5. Accesul complicat la informație care ar trebui să fie publică
Un moment greu din viața de jurnalist, când ai simțit că ajungi la capătul puterilor.
V.I.: De fiecare dată când nu mi-au ajuns banii și am mai sunat acasă pentru încă o livrare de mâncare cu locomotivele CFR. Anul trecut au fost momente când n-am avut bani de mâncare, darămite de un cold brew tonic.
Cum ți-ai găsit puterea să continui?
V.I.: Am descoperit sofrologia și editori care respectă reporterii.
Unde te refugiezi, cum te detașezi de încărcătura emoțională care vine odată cu munca ta?
V.I..: În jurnal, unde scriu mai degrabă cu scop terapeutic. Tho scriu din ce în ce mai rar, pentru că fac terapie tot mai des.
Care e rolul publicului în sănătatea mintală a unui jurnalist?
V.I.: Motivațional. M-aș deprima teribil dacă oamenii care citesc ce scriu ar fi cu toții hateri. Primesc o mulțime de mesaje de încurajare de la oameni care donează sau citesc și e extraordinar să le văd și să le ascult, deși nu apuc să răspund la toate.
Ce ar fi util să știe publicul despre culisele emoționale dintr-o investigație?
V.I.: N-am crezut niciodată că sunt un om stresat de munca mea până în 2022, când lucram la Recorder. Stătusem toată ziua cu Cristi Delcea ascunși într-o mașină. Așteptam unul dintre personajele documentarului cu Marele Alb. Aveam pe piept un GoPro care urma să filmeze interviul de confruntare din perspectiva reporterului, a mea. Camera a înregistrat și bătăile inimii, care păreau absolut ok cât am stat și am așteptat. Când a apărut Marian Iorga, afaceristul pe care trebuia să-l întreb câteva chestii despre cum cheltuie BOR fondurile publice, să îi explic și că, de fapt, nu mă cheamă Gabriel, GoPro-ul a înregistrat o super bubuială în care pornise inima mea odată ce Iorga își parcase limuzina lângă noi. Cu alte cuvinte, în presa independentă stresul e mereu uriaș și salariul mic. Deci donați, donați, donați.
Nominalizările Premiilor Superscrieri #14 materialul tău preferat poate fi Superscrierea Cititorilor
52 de materiale publicate în anul 2024 (presă scrisă, audio, video, foto, dar și alte povești în spirit civic) au fost selectate de un juriu format din 24 specialiști din media și sunt nominalizate la cele nouă categorii de concurs: Audio/Podcast, Debut jurnalistic, Investigație, Opinie&Comentariu, Reportaj, Presă Locală, TV&video-jurnalism, Fotojurnalism, Civic Influencers.
Câștigătorii vor fi anunțați în cadrul Galei Superscrieri, din luna mai, alături de alte premii onorifice și speciale.
Până atunci, publicul este invitat să voteze materialul preferat pentru premiul Superscrierea Cititorilor.
„În memoria colegei noastre Iulia Marin, lansăm o bursă dedicată jurnalismului despre sănătatea mintală – un subiect pe care Iulia l-a tratat cu sensibilitate și mult curaj. Prin această inițiativă, vrem să sprijinim materiale care aduc mai multă înțelegere și schimbare.” Redacția Snoop
Împreună cu Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate vrem să susținem o documentare jurnalistică ce poate aduce mai multă claritate și responsabilitate într-o dezbatere publică adesea evitată pe această temă. Câștigătorul bursei va putea beneficia de suport în documentare din partea jurnalistei Diana Oncioiu (Dela0), care va face și jurizarea.
Pe urmele dezinformării Codruța Simina, în Misreport
Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika. Abonează-te aici. Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.
👉 „Putin: România este un stat dictatorial care urmează ordinele Uniunii Europene. Va trebui să-i eliberez” – așa sună unul dintre mesajele ilustrate cu imaginea lui Vladimir Putin sau steagul Rusiei, apărute recent, în număr mare, pe TikTok.
HotNewsdescrie această rețea de propagandă pro-rusă și notează că, pentru prima oară, mesajele adresate românilor pretind a fi direct de la Vladimir Putin: „Oare câți dintre voi mă vreți ca președinte al României?” sau „Dacă Rusia atacă Europa, voi lupta pentru Rusia”, „Dușmanul nostru este Europa, nu Rusia”.
ATELIERELE SUPERSCRIERI. București, Iași și Cluj, aprilie 2025
sssds
Împreună cu partenerul ING Bank România continuăm programul de specializare dedicat jurnaliștilor din România, de data aceasta și cu două ateliere în local.
Bursa Superscrieri Snoop despre sănătate mintală & Bursa Superscrieri Friedrich Naumann despre drepturile omului: parteneriatul civil
sssds
În cadrul Premiilor Superscrieri #14 vom oferi aceste două burse tematice, susținute de redacția Snoop și de Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate.
Sondaj pentru jurnaliști, despre sănătate mintală – Superscrieri #14
sssds
Am inițiat acest sondaj în interiorul breslei jurnaliștilor pentru a explora tema actuală a Premiilor Superscrieri #14: „Sănătate mintală pentru o presă făcută cu capul”. De ce am ales această temă, aici câteva argumente.
Dată fiind însemnătatea problemei în lumea de azi, ne concentrăm asupra sănătății mintale a jurnaliștilor români. Sociologul Bogdan Voicu și colega noastră psihoterapeută, Silvia Ciubotaru, ne-au ajutat în crearea acestui chestionar.
Dacă ești jurnalist/-ă, te rugăm să îți rezervi aproximativ 20 minute pentru completarea chestionarului și să răspunzi sincer.
Invitata lunii este Mirela Neag, o super jurnalistă pe care astăzi o putem citi pe Hotnews și Snoop.ro. Este una dintre jurnaliștii cărora le datorăm dezvăluirile despre sistemul de sănătate, de după tragedia de la Colectiv. Dar nu numai.
Mirela este o forță a jurnalismului de investigație și ne bucurăm că am prins-o pentru această discuție, pe tema ediției Superscrieri #14 – sănătatea mintală a unei prese făcute cu capul.
2. „Monarhia AI”. O analiză complexă în care Mihnea Măruță încearcă să explice noua politică americană după ce Donald Trump a redevenit președintele SUA.
Pe tine ce te face cu capul în general, în munca ta de jurnalist/-ă? Top 3 chestii.
MIRELA NEAG: Am stat mult să mă gândesc la întrebarea asta. Am vrut ca răspunsul meu să înceapă cu „cel mai mult mă face cu capul asta….și asta…. dar mai ales asta….”. Dar nu am găsit nimic. Sincer. Mi-a plăcut din prima clipă munca de jurnalist. Și continui să o fac cu aceeași pasiune și acum, după 33 de ani. Tuturor le spun că atât de mult îmi place ceea ce fac, că niciodată nu am perceput-o ca o muncă, ci ca o joacă. Eu mă consider o norocoasă. Eu mă joc de 33 de ani la locul de muncă.
Un moment greu dintr-o documentare, când ai simțit că ajungi la capătul puterilor.
M.N.: Până nu de mult, după ce primeam un pont bun și demaram investigația împreună cu colegii mei, documentarea reprezenta partea care-mi plăcea cel mai mult. Era provocarea care-mi oferea adrenalina. Căutarea celor trei surse pentru confirmare. Lucrurile s-au schimbat un pic în ultimii ani. Eu mereu am spus că informația pe care un jurnalist o oferă publicului trebuie să bifeze doar două cerințe: să fie de interes public și să fie corectă.
Dar a apărut conceptul de ”politically correct”. Și din dorința de a fi corecți, am devenit excesiv de corecți. Am ajuns să supradocumentăm o investigație. Am ajuns să preluăm noi problemele altora. Să ne încărcăm cu ele. Am ajuns să demonstrăm că pământul e rotund. Oferim cititorilor texte interminabile și nu știu câți mai ajung să le citească până la ultimul rând. Și, cred eu, sufocăm astfel și investigația. Nu o lăsăm să respire singură, să evolueze. După ce că jurnalismul de investigație vine la pachet cu multe lucruri greu de dus în spate, am reușit să ne complicăm singuri munca.
Cum ți-ai găsit puterea să continui?
M.N.: Știu că mă repet cu răspunsul. Îmi place job-ul meu. Jurnalismul este una dintre cele mai frumoase meserii. Părerea mea.
Unde te refugiezi, cum te detașezi de încărcătura emoțională care vine odată cu munca ta?
M.N.: La mine stresul cel mai mare apare în primele ore după publicare. Deși mereu m-am asigurat de fiecare dată că ceea ce publicăm este corect și real, mereu există o îndoială în mintea mea. Oare mi-a scăpat ceva? Dacă am greșit?
Dacă, după primele ore de la publicare, singurii care ne contestă dezvăluirile sunt doar cei vizați de investigațiile noastre și nimeni altcineva nu ne indică vreo greșeală sau omisiune, atunci mă detașez de toate emoțiile. De toate temerile. Atunci mă liniștesc și încep să mă relaxez. Dacă e iarnă și reușesc să fug câteva zile la schi sau dacă e vară și reușesc că lenevesc puțin pe o plajă pustie sau să admir munții…. astea-s deja bonusuri.
Care e rolul publicului în sănătatea mintală a unui jurnalist?
M.N.: Un jurnalist nu poate exista fără public. Patronul nostru real este publicul. Dacă azi publicul este mai informat decât a fost ieri datorită mie, atunci înseamnă că mi-am făcut bine treaba la locul de muncă.
Nu m-am lăsat niciodată copleșită de comentariile critice, pentru că nu am pretenția ca toată lumea trebuie să fie de acord cu mine. Chiar și dacă voi scrie un articol în care voi arăta argumentat că pământul e rotund, întotdeauna va fi cineva care mă va contrazice.
Prefer un public care să mă contrazică decât lipsa lui.
Best of Mindcraft Stories de la Mihai Ghiduc, redactor șef
De la cea mai nouă amenințare pentru apele globale la una dintre problemele care limitează și mai mult spațiul verde din capitală, iată câteva recomandări de la Mindcraft Stories. Plus: o nouă serie explicativă, dedicată AI-ului.
Pe urmele dezinformării Codruța Simina, în Misreport
Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika. Abonează-te aici. Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.
Motivația proiectului e protejarea utilizatorilor față de interferența străină în alegerile prezidențiale.
Draftul OUG-ului definește succint ce înseamnă conținutul ilegal, ce autorități publice au atribuții în blocarea acestuia și care sunt procedurile de urmat în astfel de cazuri.
Niște optimism cine (ne) mai face bine
Scrisori de bucurie este un newsletter bilunar despre sănătate-n trup și-n cap, realizat de Maria Cîrstea (Bucuria) – consultant nutriționist, cu simțul umorului. 🙂
„În lumea asta a wellness-ului care într-o mare măsură mai degrabă exploatează anxietățile și vulnerabilitățile, am vrut și vreau să dau să dau mai departe soluțiile, astfel ca oamenii să ia decizii din respect pentru corpul lor, nu din frică. Deși se bazează pe date și cercetări științifice, Scrisorile au și o latură foarte personală. Vorbesc despre mine și despre situații reale ce țin de sănătatea fizică și psihică prin care am trecut eu sau oameni foarte apropiați mie.” – Maria Cîrstea, într-un interviu IQads.
Nominalizează la Premiile speciale: „Sănătate mintală” și „Animal Welfare în România” – Superscrieri #14
sssds
Te invităm să propui la ediția #14 a Premiilor Superscrieri materiale jurnalistice pe două teme: „Sănătate mintală” și „Animal Welfare în România”. Vom premia cele mai bune materiale în cadrul Galei Premiilor Superscrieri, în luna mai, când recunoaștem cel mai bun jurnalism al anului 2024 în România.
Pot nominaliza materiale atât autorii acestora, cât și cititorii care le-au remarcat și le consideră importante, până pe 30 martie. Premiile vor fi în valoare de 800 euro fiecare.
Ne bucurăm să avem parteneri împreună cu care să aducem recunoaștere jurnalismului făcut pe aceste teme pe care sperăm să le regăsim tot mai des și mai profund documentate în presă.
Reprezentanții celor doi parteneri, împreună cu jurații speciali, vor citi și evalua propunerile de materiale în prima fază. Câștigătorii finali vor fi deciși de jurnaliștii desemnați ca jurați speciali pentru fiecare premiu: Sorana Stănescu și Andrei Ciurcanu.
Premiul special „Sănătate mintală în România”
susținut de Kaufland
jurat special: Sorana Stănescu, jurnalistă specializată pe sănătate. Fost reporter și editor DoR, acum are Foaia de observație, o publicație lunară despre drepturile pacienților și cum navighezi sistemul medical din România. În 2024 a editat romanul autobiografic „Anul în care nu am murit”, de Carmen Uscatu, bestseller Humanitas.
Acest premiu va fi oferit unui material jurnalistic publicat în ultimii doi ani în România, care explorează în profunzime un subiect legat de sănătatea mintală.
Împreună cu unul dintre partenerii de creștere ai programului Superscrieri, Kaufland România, credem că e nevoie de o mai bună înțelegere a sănătății mintale în România, iar prin acest premiu ne dorim să recunoaștem jurnalismul care face deja asta, dar și să încurajăm mai mult documentarea acestei teme esențiale în presă.
Premiul are o valoare de 800 euro.
De la impactul sănătății mintale asupra societății și modul în care este conștientizată această problemă, la stigmatizarea persoanelor cu tulburări mintale, accesul la servicii de specialitate, măsurile sistemice necesare și lacunele din sistemul de sănătate mintală – sunt doar câteva exemple de teme relevante care merită să fie aduse în atenția publicului.
„Sănătatea nu înseamnă doar absența bolii sau a infirmității, ci presupune o stare pe deplin favorabilă din punct de vedere fizic, mental și social. Este definiția Organizației Mondiale a Sănătății și de aici ar trebui să înceapă orice discuție despre starea de sănătate a unui individ sau a unei populații. Pe de altă parte, cred că jurnalismul, în general, e o profesie din industria «îngrijirii», pentru că ar trebui să te ajute să-ți trăiești viața mai bine («a caregiving profession», a numit-o Ed Yong, premiat cu Pulitzer pentru jurnalismul explicativ din perioada pandemiei). În contextul ăsta, jurnalismul despre sănătatea mintală ar trebui evidențiat, încurajat și aliniat la cele mai înalte standarde de etică și calitate profesională, și asta ne propunem cu acest premiu special.” Sorana Stănescu, Foaia de Observație
Am ales sa susținem acest premiul special „Sănătate mintală în România” pentru că în ultimii ani am realizat cât este de important să avem grijă de noi atât fizic cât și psihic. Kaufland România se implică activ în programe dedicate promovării unui stil de viață echilibrat din toate punctele de vedere, atât corporal cât emoțional. Prin proiectele noastre de responsabilitate socială sute de beneficiari vulnerabili și-au îmbunătățit sănătatea mintală iar în rândul angajaților avem proiecte dedicate în această direcție, menite să le ofere sprijinul în activitatea profesională și personală. Valer Hancaș. Director Corporate Affairs Kaufland România
Premiul special „Animal Welfare în România”
susținut de Humane World for Animals
jurat special: Andrei Ciurcanu, jurnalist RISE Project & OCCRP – Organized Crime and Corruption Reporting Project
Acest premiu va fi oferit unui material jurnalistic publicat în ultimii doi ani în România, care abordează mai în profunzime subiecte ce țin de bunăstarea animalelor și felul în care ne raportăm la nivel instituțional sau de societate la acestea.
Împreună cu filiala din România a Humane World for Animals, am creat acest premiu deoarece ne dorim să încurajăm această temă de documentare, scopul fiind să putem regăsi în presa din România informații cu potențial de a genera schimbări, mai ales sistemice, în ceea ce privește felul în care privim și tratăm situația animalelor din țară.
Premiul are o valoare de 800 de euro.
Câteva exemple de subiecte posibile pe care le așteptăm: situația urșilor, braconaj cinegetic, felul în care intervențiile umane afectează viețuitoarele, folosirea de animale în cercetări științifice și testarea de produse, exploatarea abuzivă a animalelor pentru carnea, pielea sau blana lor, cruzimea față de animale (de exemplu, luptele de câini), politici publice existente sau posibile, exemple de proiecte și inițiative de succes din această tematică.
„Într-o lume în care suntem asaltați de reportaje, investigații și documentare care vorbesc despre corupție, crimă organizată, conflicte armate și criză financiară, am avea tendința să credem că jurnalismul despre bunăstarea animalelor nu-și găsește locul în lista priorităților jurnaliștilor. Ar fi o imensă greșeală să cădem în această capcană.
Pentru că nu există nicio oglindă mai fidelă a unei societăți decât felul în care acea societate tratează necuvântătoarele. Aceste ființe care au nevoie de ajutor, compasiune, dragoste, bunăstare în aceeași măsură ca și oamenii. Marea diferență constă în faptul că animalele nu știu să-și apere drepturile, devenind astfel victimele corupției, traficului, afacerilor ilegale și relelor tratamente.
Schimbările unei societăți se regăsesc în educație și onesta comunicare. Când aceste două deziderate vor fi măcar pe jumătate îndeplinite și când societatea va înțelege că animalele sunt partenerii egali ai homo sapiens sapiens, nu sunt doar niște produse, atunci vom înțelege că bunăstarea animalelor nu este doar despre necuvântătoare, dar despre noi TOȚI.” Andrei Ciurcanu, RISE Project & OCCRP – Organized Crime and Corruption Reporting Project
„Premiul oferit de noi reprezintă o recunoaștere a eforturilor depuse de jurnaliștii români în explorarea aspectelor legate de bunăstarea animalelor. Este important să înțelegem ce înseamnă bunăstarea animalelor. Este o unitate de măsură a decenței noastre: le condamnăm la o viață de suferință și abuz, sau înțelegem că avem puterea și responsabilitatea să le oferim o viață demnă, să le respectăm nevoile și să împărțim această lume cu ele, așa cum este normal și natural să fie. Acest premiu este o inițiativă menită să aducă în prim planul discuțiilor tema animalelor și să atragă atenția asupra faptelor noaste și a condiției animalelor din România”, a declarat Andreea Roseti, directoarea Humane World for Animals pentru România.
Despre Humane World for Animals: Prin promovarea bunăstării animalelor în peste 50 de țări, își desfășoară activitatea în întreaga lume pentru a încuraja relația om-animal, salvarea și protejarea câinilor și pisicilor, ameliorarea condițiilor legate de bunăstarea animalelor de fermă, protejarea faunei sălbatice, susținerea practicilor de testare și cercetare fără experimente pe animale, dar și pentru a răspunde în caz de dezastre și a combate orice tip de cruzime față de animale.
Tema Superscrieri din acest an este despre sănătate mintală pentru o presă făcută cu capul.
Sănătatea mintală și echilibrul emoțional sunt provocări semnificative pentru profesioniștii din media și pentru jurnaliști, ale căror eforturi zilnice pentru informarea publicului sunt adesea realizate sub presiuni intense, chiar dacă insuficient înțelese și conștientizate.
Educarea și informarea corectă a societății, calitatea informației și a dezbaterii publice se bazează pe sănătatea mintală a jurnaliștilor. Într-un mediu informațional din ce în ce mai complex și agresiv, echilibrul mental devine fundamental pentru a asigura echidistanța și profesionalismul.
Nominalizații ediției vor fi anunțați în luna aprilie, iar la Gala Superscrieri din luna mai vor fi anunțați câștigătorii pentru cele nouă categorii de concurs: Investigație, Reportaj, Opinie, Debut jurnalistic, Presă locală, Audio/podcast, TV&Video-jurnalism, Fotografia anului în media, Civic Influencers.
În plus, vor fi acordate premii speciale pentru „Superscrierea Anului” și „Superscrierea Cititorilor”, „Premiul Juriului” și „Animal Welfare în România”, precum și premii onorifice.
Superscrierile & culisele lunii, cu Andreea Pavel & Cristian Andrei Leonte, fondatorii Info Sud-Est
sssds
Super invitații ediției: Andreea Pavel și Cristian Andrei Leonte, fondatorii publicației locale Info Sud-Est, care împlinește anul acesta 13 ani (LMA!).
Este prima oară când avem o ediție combo, dar te asigurăm că merită să citești cu răbdare acest interviu de culise ceva mai lung. Ne-au onorat și mișcat cu deschiderea lor, nu e ușor să te vulnerabilizezi astfel în fața unei audiențe, mai ales când ești printre jurnaliștii ăia puternici, care se duc după sistem.
Le mulțumim mult pentru curajul de a vorbi despre lucruri importante și mai puțin spuse, pe tema ediției Superscrieri #14 – sănătatea mintală a unei prese făcute cu capul.
Superscrierile lunii recomandările invitaților, pe senzații
FRICI. Dar sănătos să le discutăm. Seria Adicții – Ioan Stoleru, ilustrații de Maks Graur (Scena9)
Culisele lunii cu Andreea Pavel & Cristian Andrei Leonte
Pe tine ce te face cu capul în general, în munca ta de jurnalist/-ă? Top 3 chestii (știm că sunt multe).
ANDREEA PAVEL: Miștourile autorităților atunci când le cerem informații. Asta mă face cu capul cel mai tare sau, cel puțin, e prima chestie care mi-a venit în minte când am citit întrebarea. Faptul că nu ne răspund la timp sau niciodată, că ne răspund la altceva decât întrebăm, că răspund printr-un comunicat de presă și ne strică investigația, că uneori ne iau la mișto la propriu când vorbim cu ei, toate astea mă fac cu capul, pentru că sunt timpul, nervii, banii noștri la mijloc. Ai noștri și ai comunității în care trăiesc.
Mă mai face cu capul că n-am timp. Ziua mea începe la 05:00 și se termină pe la 23:00 – 00:00, dar de cele mai multe ori trece așa: Am deschis ochii dimineață, am clipit, am respirat de două ori și e noapte. O amică era bucuroasă recent că împlinește un an la noul loc de muncă. I-am spus că glumește, că s-a angajat recent, doar n-a trecut un an. Ba trecuse fix un an. Lipsa noțiunii timpului mă face rău cu capul.
Discursul urii mă face cu capul oriunde, în orice moment, în orice context. Disprețuiesc și resping profund răul făcut intenționat, propovăduit sau aplaudat, pentru că nu îl înțeleg, răul și ranchiuna sunt lucruri pe care creierul meu nu poate să le proceseze, nu pot să le asimilez. Ele vin la pachet, evident, aproape de fiecare dată, cu prostia. Iar în ultima vreme ele se topesc într-un misticism sulfuros și periculos care a înghițit jumătate de societate hipnotizată de ură.
CRISTIAN ANDREI LEONTE: 1. Reprezentanții instituțiilor publice, plătiți din banii contribuabililor, care nu înțeleg rolul jurnalismului și importanța transparenței pentru informațiile de interes public.
– “La ce vă trebuie informațiile astea? Ce faceți cu ele?” – Sunt întrebări pe care nu le-am primit de puține ori când sunam la instituții publice pentru a mă asigura că solicitarea mea, transmisă conform legii informațiilor de interes public, a ajuns, a fost înregistrată și se lucrează la răspunsuri. Ești dezarmat, efectiv, când auzi asta prin telefon și te întrebi: oare reprezentanții instituțiilor publice nu ar trebui să lucreze, la fel ca jurnaliștii, în interesul public, al oamenilor? Din păcate, mulți nu înțeleg și nu o fac.
2. Mercenarii de presă – din păcate extrem de mulți, parcă din ce în ce mai mulți în ultimii ani. Acei pseudojurnaliști care încalcă orice principiu al meseriei pentru beneficii proprii (putere, influență, bani în final) și din cauza cărora astăzi mass-media tradițională a ajuns la un nivel critic de încredere în ochii oamenilor. Și oricât am încerca să arătăm că nu toți suntem la fel, publicul are dreptate – presa a ajuns să fie văzută așa tocmai pentru că există prea puține publicații și prea puțini jurnaliști care își respectă publicul și fac meseria asta în interes public. Putem face mai mult să schimbăm asta? Poate, dar trebuie să fim mai mulți și mai uniți de partea cealaltă.
3. Algoritmii social media care au încurajat conspirațiile și dezinformarea și au îngropat conținutul de calitate, bine documentat și verificat. Poate fi foarte frustrant pentru jurnaliștii care își respectă publicul și muncesc din greu să livreze informații corecte. Unii renunță sau încep să se adapteze. Noi n-am renunțat și n-am făcut rabat de la calitate.
Un moment greu dintr-o documentare, când ai simțit că ajungi la capătul puterilor.
ANDREEA PAVEL: Sunt două momente aici, unul care ține de material, altul de emoțional. Documentam acum aproape 5 ani cum s-a vândut la bucată o halcă de teren de mai multe hectare într-o zonă protejată, în fine, ceva foarte ca lumea. De fapt, oribil, dar investigația era tare. Dar pentru că jurnaliștii nu au acces liber la informații de la Cadastru, spre exemplu, ca să scoatem toate cărțile funciare cu istoricul lor ne costa, în total, peste 1000 de euro. Pentru că erau terenuri alipite, dezlipite, iar lipite și tot așa, zeci de cărți funciare. Și nouă ne trebuiau toate cărțile, ca să ne iasă corect puzzle-ul. Și am pus pe hold documentarea până am strâns banii. A fost frustrant, momentul ăla ne-a frustrat. Iar ca ăsta au mai fost o groază de momente la fel, în cei 13 ani de ISE. De câțiva ani e mai ușor, avem colegi, parteneri de muncă, ne ajutăm reciproc sau lucrăm împreună, e altceva.
Iar emoțional m-am prăbușit la vreun an după ce a murit frate-miu, pentru că abia atunci am înțeles că s-a terminat. El a dispărut exact înainte de pandemie, lockdown și regimul permanent de breaking, frica pentru ai mei și tot necunoscutul ăla de-atunci mi-au mutat doliul și conștientizarea un an mai târziu, la prima gură de aer pe care am tras-o după demența de la începutul pandemiei.
Și fix atunci m-au căutat Nathalie, Ingrid și Tristan, colegii cu care am lucrat la investigația transfrontalieră despre cum a fost tocat miliardul de euro din Delta Dunării și care s-a finalizat recent cu trimiteri în judecată din partea EPPO.
Eu eram într-o stare avansată de deprimare, aveam insomnii prelungite pe săptămâni, iar lipsa somnului este cruntă, accentuează anxietatea, confuzia, irascibilitatea, lipsa de concentrare, tristețea profundă și-așa mai departe, dacă nu dormi intri într-un cerc oribil pe care îl rupi foarte greu. Dacă îl rupi.
Închipuiți-vă cât îmi doream să lucrez la o investigație cu trei colegi pe care nu-i cunoșteam și cu care urma să plec în Delta Dunării, să documentăm, în luna ianuarie. Era ceva minunat. NOT.
CRISTIAN ANDREI LEONTE: Atunci când strângi într-un drive, în documentarea unei investigații, mai mulți giga de informație – contracte de vânzare-cumpărare, documente de la cadastru, dosare de firme, înregistrări audio/video, zeci de print screenuri de pe rețelele de socializare, tranzacții bancare și multe alte probe și documente și, din toate astea, tu trebuie să scrii un text de maximum 3-4 pagini, pentru că lumea nu mai are răbdarea să citească mult, sau, și mai nasol, să împachetezi totul într-un reel de sub un minut pentru publicul de pe social media.
Cred că ăla e cel mai greu moment – când trebuie să renunți la informații pentru care ai muncit din greu să le obții dar pe care este mult prea greu, sau îți trebuie mult prea multe cuvinte, să le explici publicului într-un limbaj accesibil. Pentru tine toate sunt importante. Le lași acolo în drive și le mai răsfoiești din când în când. Niciodată nu le dai delete, nu ai cum 😊
Cum ți-ai găsit puterea să continui?
ANDREEA PAVEL: În primul exemplu (n.r. de la întrebarea anterioară), cu banii, la pachet cu frustrarea a venit și un ”Rrrrrrrr…”. La mine, lucrurile astea, obstacolele, piedicile, cineva care spune ”nu” sau orice pe contră, au exact efectul opus, mă ambiționează mai rău, toate ”nu”-urile pe care le aud devin scopuri. Dacă-mi spui ”nu”, eu fac ”da”. Simplu. Așa că ne-am apucat să vedem de unde, ce tăiem, cum facem și am rezolvat. Dar nicio secundă nu ne-am gândit să renunțăm, nici atunci, nici în situații mai nasoale, înainte.
În al doilea exemplu a fost mai greu. Pentru că eram extrem de obosită, nu mai știam cum e să dormi adânc, fără starea aia de veghe groaznică sau fără senzația de ”odihnit” deși mă plimbasem cu ochii pe pereți toată noaptea.
M-au ajutat clar terapia, colegă-miu Leonte care m-a dus în cârcă tot timpul când nu mai puteam, a tras de mine, m-a scos la sport (sportul, mersul pe jos sunt minunate, soluția pentru orice situație când ai capul prea plin), a avut răbdare cu investigația, a cerut termene prelungite până mi-am revenit. A fost o lună oribilă.
Dacă mă uit în spate, nu a durat mult. Ce înseamnă să zaci o lună după ce îți pierzi fratele cu care aveai o relație extraordinar de apropiată și după ce ieși dintr-un an turbat cu o pandemie de care nu știai nimic, din care jumătate ai stat închis în casă?
Acum mi se pare că mi-am revenit chiar repede, dar atunci m-am judecat înfiorător de mult și mi-am adâncit starea de rău din cauză că nu mă lăsam să simt ce simțeam, mă învinovățeam, mă speriam de ce simt, mă enervam, eram furioasă pe furia pe care o simțeam, sentimentul era că voiam să smulg din mine starea aia de rău și să-mi văd de treabă ca și cum nimic nu s-a întâmplat.
După vreo trei săptămâni de lupte de-astea am obosit și am lăsat-o baltă. Am plâns, am zăcut, am suferit și a trecut. În încă o săptămână eram din nou ok. Asta nu știe lumea, ce simțim și ce trăim în spatele investigațiilor care, iată, au succes, îndreaptă situații care nu sunt ok sau schimbă lucruri în societate. Doar noi știm ce e cu noi în backstage 🙂
CRISTIAN ANDREI LEONTE: Îți mărești spațiul de stocare și mai dai un add folder 😀 După, ești nevoit să îl umpli cu informații, nu ai încotro 😊
Unde te refugiezi, cum te detașezi de încărcătura emoțională care vine odată cu munca ta?
ANDREEA PAVEL: Plec la pescuit în baltă, unde nu există semnal și nicio altă sursă de contact cu ce trăiesc zilnic, îmi pun cortul și hamacul și 24 de ore nu știu de nimeni și nimic. Nu-mi permit mai mult pentru că: 1. Motani, 2. Mă apucă foiala, nu am stare să stau mai mult, 3. De fiecare dată când plec se întâmplă ceva. Dacă nu plec la pescuit, mă închid în casă, cobor obloanele, dau telefonul pe silențios și îl duc în altă cameră. Apoi: fotoliu, motani, prosecco, gătesc de plăcere și cărți sau filme. De cele mai multe ori prefer să citesc pentru că am ochii deja obosiți de deviceuri. Plus, cititul, care a ajuns un lux din cauza programului, îmi lasă imaginația să tropăie în voie. Refugiul meu preferat este altul, însă. Dar o să rămână așa, știut doar de mine 🙂
CRISTIAN ANDREI LEONTE: Sub apă 😊Iau înotul ca pe o terapie și fac asta cât de des pot și, de multe ori, când simt că nu mai pot. Intru în altă lume și sunt ferit de nebunia cotidianului. E cel mai bun refugiu pe care l-am găsit până acum. Și mersul pe jos, ore de mers pe jos. După prima jumătate de oră începe să dispară anxietatea, să apară optimismul și să-ți joace creativitatea în creier. Sunt și studii pe tema asta, recomand.
Care e rolul publicului în sănătatea mintală a unui jurnalist?
ANDREEA PAVEL: Uriaș. Publicul te ridică și tot el dă cu tine de pământ. Noi resimțim o presiune din ce în ce mai mare, direct proporțională cu așteptările pe care le ridicăm în fața cititorilor noștri.
O greșeală pe care o facem acum ne costă de 10 ori mai rău decât acum, să spunem, 7 ani, atunci când aveam materiale bune, dar nu atât de complexe și de impact ca acum.
Jurnalistul ridică așteptarea prin anchetele/reportajele/analizele etc pe care le livrează, apoi n-o mai poate coborî pentru că dezamăgește. Or, credeți-mă, nu vreți să aveți de-a face cu un public dezamăgit.
Cu cât devii mai bun în ce faci, cu atât simțul critic al publicului se ascute mai mult. E un fel de ”ai grijă ce-ți dorești”. De-asta fact-checking-ul e absolut necesar în redacții, dar chiar și așa apar greșeli, pentru că e normal, e în firea omului să greșească. Și atunci suntem taxați pe măsura așteptărilor pe care le-am ridicat.
Iar critica publicului e binevenită, dar ne afectează mai mult decât poate își dau seama cititorii. Așa că mereu apreciem mesajele scrise ferm, poate chiar dur, dar cu înțelegere 🙂
CRISTIAN ANDREI LEONTE: Vital. Cam la trei luni, ciclic, apare oboseala aia mare și sentimentul că faci degeaba meseria asta, că, în fapt, nu se mișcă nimic, că lumea nu devine mai bună, că hoții sunt din ce în ce mai mulți. Și începi să te trezești fără ceas la patru dimineața, dar la patru fix, nu la fără sau și cinci, și inima îți bate tare, fricile îți inundă creierul și zici – gata: am terminat cu asta.
Dar nu știu cum naiba se întâmplă că de fiecare dată, și vorbesc de ultimii 13 ani, speranța vine de la oameni. De obicei, și nu știu cum se face, dar așa a fost mereu, primesc un mail sau un telefon în care cineva sesizează un abuz, o nedreptate și, iată, ai un nou scop, sunt oameni care chiar vor să lupte cu răul, ai totuși cu cine, nu ești singur. Și ai pentru cine să o faci. Și continui alte trei luni cu motoarele turate 😊
Best of Mindcraft Stories de la Mihai Ghiduc, redactor șef
De la unul din cele mai mari jafuri de artefacte istorice din istoria României la o reorientare a politicienilor autohtoni către combustibilii fosili, avem o țară în care nu apuci să te plictisești.
Pe urmele dezinformării Codruța Simina, în Misreport
Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika. Abonează-te aici. Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.
👉Un adolescent din SUA petrece opt ore și jumătate pe zi folosind un ecran conectat la media (rețele sociale, jocuri sau televiziune).
Mai mult de 80% din elevii de gimnaziu din SUA nu fac diferența între o știre și un material publicitar, în timp ce peste 80% din elevii de liceu nu fac distincția între sursele legitime de informare și cele maligne.
G4Media: „Suspendarea ajutorului extern de către viitorul președinte al SUA, Donald Trump, la 24 ianuarie, provoacă perturbări majore în sectoare precum mass-media independentă și ONG-urile din Europa Centrală și de Est (ECE), multe instituții căutând acum cu disperare surse alternative de finanțare, arată o analiză a Central European Times.”
Nu uita să redirecționezi cei 3,5% din impozitul pe venit către ONG-urile și redacțiile care muncesc în interes public. Pe noi ne poți susține aici.
„Iubirea și abuzul la Gen Z & Alpha” este a doua cercetare națională realizată în cadrul In a Relationship, la 8 ani de la debutul proiectului. Prin acest nou studiu, ne-am propus să identificăm caracteristicile Gen Z & Alpha în ceea ce privește relațiile romantice: de la tendințe și valori generale legate de relații și sexualitate și până la capacitatea tinerilor de a înțelege și identifica diferite forme ale abuzurilor relaționale.
Cercetarea vizează, pentru prima dată într-un studiu românesc, experiența subiectivă de victimă, martor sau agresor, în raport cu 5 tipuri de abuz prezente în relațiile romantice: abuzul emoțional, abuzul fizic, abuzul sexual, abuzul financiar și abuzul în mediul digital.
Rezultatele ne oferă o imagine extinsă și detaliată a felului în care tinerii se raportează la relații și sexualitate, evidențiind cele mai neglijate aspecte ale educației pentru prevenția abuzurilor relaționale și temele de interes public pentru dezvoltarea unor instrumente de intervenție și suport.
Dacă rezonezi cu misiunea noastră de prevenție a abuzurilor relaționale, ajută-ne să dăm block abuzului în relațiile tinerilor!
Te invităm să participi la promovarea rezultatelor cercetării în campania online #InstaSorry. Vei găsi mai multe detalii despre cum te poți implica direct pe pagina oficială de campanie.
Acest site foloseşte cookie-uri. Prin continuarea navigării, eşti de acord cu modul de utilizare a acestor informaţii. Află detalii aici. Accept
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
Nominalizările Premiilor Superscrieri #14
Premiul special „Animal Welfare în România”
Puteți