Marele câștig al Premiilor Superscrieri nu sunt doar cei peste 100 de autori pe care am reușit să-i premiem în cele 7 ediții încheiate. Lor li se adaugă sutele de materiale jurnalistice care au ajuns pe masa juriului, ne-au ajutat să aflăm povești în afara bulei noastre și ne-au dat încredere că meseria asta este încă pe mâini bune.
Trimite-ne materialele tale cele mai muncite în 2018, până pe 31 decembrie.
Vezi Regulamentul și înscrie-te aici
Îți reamintim principalele noutăți ale ediției:
- am crescut valoarea premiilor I/categorie de la 500 la 800 de euro, iar premiul cel mare, Superscrierea Anului, va fi 1.500 euro
- susținem încă o categorie de concurs (Fotojurnalism/Fotografie documentară & Fotografie de news), deci 6 categorii de premii în total (alături de Investigație, Reportaj, Portret, Opinie, TV&video-jurnalism)
- Gala de Premiere va fi în martie 2019, împreună cu o nouă ediție a Zilelor Superscrieri.
MESAJ PENTRU CITITORI
În toți acești 8 ani de Superscrieri am văzut cât de mult contează legătura directă dintre public și autori.
Dacă ai citit ceva care te-a marcat și crezi că ar merita mai multă recunoaștere, spune-i autorului că materialul lui e demn de un premiu și trimite-l la Superscrieri (până pe 31 decembrie). Așa ne poți ajuta și pe noi să aflăm despre povești din afara bulei noastre și să-i adunăm pe cei mai buni autori la Superscrieri.
+ Între timp, am lansat și Premiile Onorifice, unde oricine poate nominaliza, până pe 31 ianuarie (Presă Locală, Editorul Anului, Redacția Anului, Generația2020, Watchdog-câinele de pază al democrației, Premiere în presa cotidiană, Carte de non-ficțiune, Revoluția Cititorului).
Premiul onorific „Carte de non-ficțiune”
[nou] Premiul onorific „Revoluția cititorului”
Patru autorități din București trebuie să se sincronizeze pentru a începe lucrările de reabilitare la un pod folosit de 79 de ani, dar niciodată reparat. Podul Constanța este una dintre cele mai importante lucrări de infrastructură din București. A fost construit în doar cinci luni, mai exact în anul 1939, pe vremea când
Care a fost rolul Cenaclului în România anilor 70- 80 și de ce, în 2018, românii se simt din nou atrași de mesajele sale? Și, mai ales, de ce finanțează Ministerul Culturii un eveniment repezentativ pentru cultura comunistă?
„Puric ne asigură că facem parte dintre popoarele vechi și că suntem superiori din punct de vedere spiritual popoarelor din Occident (chiar și față de Rusia „avem 800 de ani de creștinism în fața lor”), dar suntem în primejdie și trăim într-o lume fără repere. Reviste de cultură care dau în Eminescu, taximetriști lipsiți de educație „care au nevoie de GPS și ca să ajungă la nevastă acasă” (aplauze), tineri absolvenți de regie de teatru care umblă ca niște spermatozoizi liberi și tot așa. Omul frumos versus omul stupid, așa se împarte lumea după Puric.”
Fotograful Tiberiu Căpudean a realizat peste 200 de fotografii alb-negru nud cu bărbați homosexuali și bisexuali din diverse țări, aparținând celor mai diferite straturi sociale, de diferite profesii: de la medici și biochimiști, la vânzători, avocați, croitori și studenți. ”Am vrut să dau un chip celor pe care comunitatea românilor îi urăște fără să-i cunoască măcar. Am mai vrut să distrug niște stereotipuri. Am vrut să arăt că diversitatea este ceva normal – și mă refer aici atât la orientarea sexuală, cât și la diversitatea corpurilor, a vârstelor, a raselor”, a declarat Căpudean pentru DW.
Ne-am împuținat cu niște milioane. De când granițele sunt deschise, dar mai ales de când viitorul în România ne sperie tot mai tare, se tot pleacă. Cei mai mulți oameni și-au promis că stau un pic, strâng un ban și vin acasă, dar au îmbătrânit acolo. Părinții mei sunt printre aceştia. M-am întrebat mult, mai întâi ca fiică de emigranți, apoi ca jurnalistă, ce e mai greu – să pleci încotro vezi sau să revii după ani de trăit în altă țară? Am avut timp, în 30 de ore de mers cu autocarul pe ruta Cluj-Napoca – Paris, să mă gândesc la toate și să caut răspunsuri în poveștile altora despre depărtare.
Wang Yan, Mihai și ceilalți lideri ai organizației ”Fraților” au cumpărat, au șantajat și au integrat, de-a lungul anilor, zeci de angajați ai statului român. Unii funcționari erau mărunți, alții importanți, de la început. Dar chinezii au avut răbdare ca, dintre cei pe care au pariat ”la negru”, să aștepte să crească în funcții. Și, pentru că DIICOT nu i-a trimis în fața instanței, rețeaua a tot sporit, s-a umflat și s-a infiltrat până în biroul Curții de Casație și Justiție unde se dau autorizațiile de interceptări și percheziții pe siguranță națională!
O investigație din presa locală care aduce în atenție un caz extrem de corupție. Secretele din spatele scandalului Oancea: 4.000 mp dați cu scandal în 2010 printr-o sentință a aceleiași judecătoare care acum e asociata imobiliarului Vasile Filip. Acesta a cumpărat drepturile litigioase ale unei comori din Copou: 4.000 mp mai jos de Penitenciar, lângă blocurile Bellevue.
Tânărul Liviu Dragnea a deschis o cârciumă în satul soției și apoi s-a extins în satele din jur. A fost taximetrist de marfă cu un ARO făcut din bucăți. A vândut bere la halbă în birturi comunale improvizate în casele unor țărani, în camerele de la drum. A preluat de la stat un hotel și mai multe restaurante în locație de gestiune, iar mai apoi s-a făcut stăpân peste ele.
“Eu? Păi, eu mă întorc în ţară! Alina (n. red. Bica) are afacere aici, s-a pregătit din timp, Radu (n. red. Mazăre) mi-a zis că el nu mai poate trăi în România, dar eu sunt altfel.