Douăzeci de materiale de non-ficțiune creativă și jurnalism narativ din România se află pe lista scurtă de nominalizări la Premiile Superscrieri, ediția a V-a.

Autori de non-ficțiune, jurnalism narativ sau fotojurnaliști, ei sunt sunt cei pe care ne bazăm să ne informeze corect, să ne ajute cu detalii și povești din care să înțelegem mai bine lumea în care trăim.
România are mulți astfel de autori buni. Noi vă propunem acum o listă de 18 nume, cărora le mulțumim că și-au făcut datoria față de noi, cititorii, anul acesta.

Îi felicităm pe autorii nominalizați la Superscrieri, ediția a V-a, și vă invităm să le explorați materialele.

Vom anunța câștigătorii finali în cadrul Galei de Premiere, pe 18 noiembrie, în cadrul unui eveniment la Teatrul Odeon.

Nominalizați REPORTAJ

„Patru mii de kilometri garduri”, Matei Bărbulescu & Ștefan Mako
„Procesul”, Ștefan Mako
„Plăcinte și Război în Donețk”, Vlad Ursulean & Lina Vdovîi
„Tăt normal peste Prut?”, Vlad Ursulean & Timea Honț
„Regia Națională a Pădurii Lor”, Vlad Stoicescu

Nominalizați OPINIE

„Ori suntem Charlie Hebdo, ori nu mai suntem?”, Andrei Luca Popescu
„Teoria saltelei”, Andrei Luca Popescu
„Orient: războiul sfârșitului lumii”, Cătălin Gomboș
„Bogaţii nu vor fi niciodată prieteni cu săracii”, Iulia Roșu
„Dear New York Times,”, Luiza Vasiliu

Nominalizați PORTRET

„Poziția ministrului”, Ani Sandu (publicat în Decât o Revistă, martie 2015)
„215 km. Povestea unei alergări”, Bojan Voicu
„Popescu”, Cristian Delcea
„Bărbatul care a dat foc comunismului”, Luiza Vasiliu
„Sunt femeie liberă”, Lina Vdovîi

Nominalizați FOTOJURNALISM

„Începuturi”, Alexandra Dincă
„Apata, Brașov, Bogdan Dincă
„Refugees’ passage to Europe”, Ioana Moldovan
„Zâne”, Ioana Cîrlig
„Masca Cristinei”, Mircea Reștea

Contact pentru jurnaliștii interesați să participe la evenimentul de Gală / acreditări de presă: zenaida@ffff.ro.

Ediția actuală a Premiilor Superscrieri nu ar fi fost posibilă fără susținerea partenerilor și prietenilor:

Patron al ediției: BRD – Groupe Société Générale, sponsor principal – Avon România, sponsori de categorie: Orange România, FAN Courier, Friends\TBWA, SPV Legal și Romanian Business Leaders.

Super-prieteni și susținători: Hotnews, Șapte Seri, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, Decât o Revistă, The Power of Storytelling, RFI România, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Think Outside The Box, România Pozitivă, IGLOO Media, Veioza Arte, Bookblog.ro, Editura Humanitas, Editura Publica, Tea Forte România, Antalis, Bixel.

Dragi prieteni,

Suntem în plină desfășurare a celei de-a cincea ediții a Premiilor Superscrieri. Chiar acum are loc procesul de jurizare a materialelor înscrise în competiție. La începutul lunii noiembrie vom anunța nominalizații celor patru categorii de concurs, iar pe 18 noiembrie câștigătorii finali, în cadrul Galei de Premiere.

Super-vești:
Fundația Friends For Friends acordă 3 premii speciale, în afara categoriilor „clasice” de concurs. Așteptăm nominalizările voastre!

Cu alte cuvinte, în cadrul Galei Superscrieri 2015, vom oferi 3 premii speciale, cu titlu onorific, din partea Fundației. Rostul acestor premii este să extindă ideea Superscrierilor și către alte zone și comunități de manifestare a non-ficțiunii creative.

Așadar, așteptăm nominalizările voastre pentru:

1. Premiul special FFFF pentru un Super-material audio-video

Îl vom oferi unui autor care a realizat un material de non-ficțiune din zona documentar, reportaj audio-video, emisiune TV, radio, podcast etc, care are caracteristicile unei „Super-scrieri”: documentare serioasă, idee puternică, echilibru și capacitatea de a schimba percepția publică asupra unui eveniment, realități.

Materialele trebuie să fi fost difuzate în intervalul 1 octombrie 2014 – 30 septembrie 2015 (anul calendaristic Superscrieri).

Formular nominalizare – Premiul special FFFF pentru un Super-material audio-video 

2. Premiul special FFFF pentru o Super-carte de non-ficțiune

O carte de non-ficțiune publicată de un autor român, la o editură din România, care are potențialul de a schimba percepții și atitudini asupra unui subiect de interes public.

Formular nominalizare – Premiul special FFFF pentru o Super-carte de non-ficțiune

3. Premiul special FFFF pentru Consecvență și Decență

Intenționăm, cu această distincție, să recunoaștem valoarea unui mentor, a unui creator de școală sau a unei instituții care se remarcă prin Consecvență și Decență în domeniul non-ficțiunii creative sau a jurnalismului narativ.

Formular nominalizare – Premiul special FFFF pentru Consecvență și Decență

Puteți face propuneri pe baza completării formularului online, până la data de 26 octombrie.

Precizare. Aceste premii reprezintă titluri onorifice, în afara mecanismului de competiție, acordate de Fundația Friends For Friends, nu de juriul Superscrieri.

Vă super-mulțumim!

Zilele acestea, i-ați putut vedea pe pagina de Facebook HotNews.ro pe membrii juriului Superscrieri, fiecare împărtășind din perspectivele lor asupra competiției de jurnalism narativ și scrieri creative de non-ficțiune pe care o jurizează pro bono. Zicem noi că se completează într-un tablou mai clar despre direcția în care mergem cu Superscrieri, așa că vă învităm să le citiți pe toate.

Rămâneți cu scroll-ul pe pagina noastră de Facebook și pe partenerul nostru, Hotnews, revenim cu updates de la ultimii jurați.

Și nu uitați, toți aceștia abia așteaptă să primească super-materiale, iar înscrierile sunt deschise până pe 30 septembrie (miercuri noapte inclusiv): www.ffff.ro/superscrieri.

Mihnea Măruță

„Când am intrat în presă, a-ţi vedea numele tipărit sub un text era un vis şi avea să devină un dar nemeritat pentru noi, generaţia care s-a trezit cu libertatea în braţe. Sunt pentru a treia oară membru în juriul celui mai important concurs al profesiei mele şi, într-un fel, mă simt la fel ca în acei ani de început, când mergeam pe stradă şi aş fi vrut să le împart tuturor ziare cu numele meu scris undeva – uite, sunt şi eu aici, vă daţi seama? Am descoperit câţiva copii care s-au născut cam deodată cu primele mele texte tipărite şi care visează şi ei că vor primi acel dar. Numai că, spre deosebire de noi, ăia treziţi cu libertatea în braţe, ei îl merită.”

Vlad Mixich

„Mă enervează toţi cei care susţin că în România jurnaliştii nu pot schimba ceva în bine. Pot şi o fac fără circ, fără plagiate, fără să fie acoperiţi sau aserviţi. Asta m-au învăţat în ultimii cinci ani premianţii de la Superscrieri. Că oricine muncește serios, documentează corect și scrie cu talent poate produce o schimbare concretă, palpabilă. Nu zic că-i uşor; nu e! Nu zic că se întâmplă des; nu se întâmplă! Dar atunci când schimbi ceva pentru că ţi-ai făcut bine datoria, senzaţia e fantastică. Şi prinzi curaj. Iar într-o breaslă atât de perisabilă, cum este astăzi jurnalismul românesc, asta e de nepreţuit. Deoarece curajul nu se poate cumpăra, oricât de mare ți-ar fi salariul sau audiența.”

Marius Chivu

„Jurizez Superscrieri în credinţa că excelenţa trebuie, mai întâi, recunoscută şi răsplătită, pentru ca, astfel, să inspire şi să creeze emulaţie. Jurnalismul narativ bun întreţine însăşi ideea de civilizaţie, este un instrument deopotrivă de cunoaştere, informaţie, educaţie, atitudine civică şi expresie artistică populară.”

Cristian Lupșa

Irina Păcurariu

Cătălin Tolontan

„Jurizez Superscrieri de dragul acestei meserii. Care meserie? Aşa cum sună ea într-o piesă a lui Mihail Sebastian:
Redacţia ziarului Deşteptarea.
Personaje: Pompilian, Voicu (redactori), Niţă (om de serviciu)
Pompilian: Ce-i asta, Niţă, hârtie de scris sau de împachetat?
Niţă : Alta nu-i. Ordin de la administraţie. Iconomie.
Pompilian: Mizerie.
Voicu: Şi decădere. Cunoscutul publicist George Pompilian scrie pe hârtie de împachetat brânză.
Pompilian (sentenţios): Care va înfrunta veacurile. (schimbare de ton) N-ai un subiect?”

Simona Tache

„Jurnalismul narativ face, pentru poveştile reale, ceea ce face literatura pentru poveştile născute în minţile creatorilor: le spune într-un fel memorabil, care mişcă suflete, zguduie minţi şi cutremură lucruri. Cum ar veni, „jurnalismul narativ este pentru noi literatura 2” şi chiar mai mult decât atât, iar oamenii care îl fac bine trebuie citiţi, premiaţi şi iubiţi.”

Andrei Pungovschi

„Jurnalismul narativ bine făcut mă ajută să trăiesc poveştile altora, mă pune pe gânduri, mă face să vreau să fiu mai bun. Am răspuns pozitiv invitaţiei de a face parte din juriu cu speranţa că, împreună cu ceilalti juraţi, vom oferi o apreciere oamenilor care au reuşit să se rupă de direcţia tristă pe care o urmează fotojurnalismul în mass-media din ţara noastră.”

Dan Duca

„Marele merit al Premiilor Superscrieri este acela de a fi creat un stimul, de a fi strâns pe masa aceluiaşi juriu texte memorabile, poveşti de pus în carte. Am bucuria să promovez un proiect care reprezintă un certificat de garanţie al unei prese făcute aşa cum trebuie. E o onoare să mă aflu în continuare într-o asemenea companie, dar şi în a promova acest demers în rândurile celor care nu regretă ziua în care s-au apucat de scris.”

Cu ocazia aniversării a 5 ani de Premiile Superscrieri, împreună cu partenerul nostru, BRD – Groupe Société Générale, lansăm cartea Superscrieri: Drumul generației noastre, care regrupează un best of al materialelor care au luat premiul I sau Superscrierea Anului între 2011 și 2014 la Premiile Superscrieri.

Antologia cuprinde 24 de materiale de non-ficțiune, purtând semnătura a 22 de autori români, unele dintre ele la prima lor apariție pe print. Lansarea este însoțită de o expoziție de ciorne ale autorilor din carte, care va avea loc miercuri, 30 septembrie, de la ora 19:00, la Art Yourself Gallery (Clucerului 88).

Cartea va fi disponibilă în rețelele Cărturești și Humanitas, iar încasările de pe urma vânzării vor fi redistribuite către un premiu special la următoarea ediție a Premiilor Superscrieri, în 2016.

Cartea Superscrieri

Superscrieri: Drumul generației noastre este gândită ca un gest de recunoaștere pentru autorii care au reușit în ultimii ani să aducă un nou standard de calitate și creativitate în zona jurnalismului narativ și a scrierilor de non-ficțiune din România.

„Ni se împlinește un vis: ieșim, cu această carte, din rândurile comunității Superscrieri, cea pe care am coagulat-o și am crescut-o în ultimii patru ani. Prin cartea Superscrieri ajungem acum la publicul larg. Ce ne-am dori foarte tare este ca antologia aceasta să-i tragă de mânecă pe oamenii care intră în librării și să le spună cam așa: «Nu vrei și tu să citeşti non-ficţiuni româneşti bune, care-ți vorbesc despre realitatea în care trăieşti? Am adunat 24 în volumul ăsta doar pentru tine. » Cartea Superscrieri este, în definitiv, felul nostru de a arăta scepticilor că încă mai sunt, în România, jurnaliști care fac treabă bună. Căutați-o în librării, veți găsi în ea 22 de astfel de premianți.”, Beatrice Weber – președinte executiv al Fundației Friends For Friends

Cei 22 de autori prezenți în carte sunt: Attila Biro, Radu Ciorniciuc, Ioana Cîrlig, Andrei Crăciun, Cristian Delcea, Laurenţiu Diaconu-Colintineanu, Iulian Enache, Lorena Lupu, Sintia Radu, Luiza Vasiliu, Teodora Neagu, Ștefan Mako, Oana Sandu, Elena Stancu, Philip Ó Ceallaigh, Vlad Stoicescu, Mihnea Măruță, Tea Teodorescu, Ani Sandu, Anca Simina, Vlad Ursulean, Lina Vdovîi.

„Superscrieri e un demers formidabil de important: revalorizează poveștile bine scrise în fața surogatelor; reconstruiește acele momente care au definit identitatea unei generații; și, nu în ultimul rând, forțează societatea să reflecteze la modul în care își ierarhizează valorile. Însă motivul real pentru care noi, BRD, suntem alături de proiectul Superscrieri nu trebuie căutat în produsul editorial, ci în formulă: o echipă de jurnaliști, editori, activiști, creativi sau donatori care dovedesc de cinci ani încoace că în România se poate crea un ecosistem pentru renașterea jurnalismului de calitate. Iar fără un astfel de ecosistem, ar fi imposibil să gustăm din normalitatea de a pune în discuție lucrurile care contează pentru noi toți.” – Flavia Popa, Secretar General al BRD – Groupe Société Générale

Expoziția de ciorne

Schițele, ciornele și materialele care i-au inspirat pe jurnaliști în realizarea materialelor din carte sunt o mărturie a aplecării lor către subiectele pe care și le-au ales, a muncii asiduue pe care au dus-o, uneori timp de luni de zile, pentru a scoate la iveală, a demonstra, a explica sau a demitiza povești din realitate. Sunt ciornele fără de care Cartea Superscrieri nu ar fi existat și care vor fi expuse alături de ea, cu ocazia lansării.
Expoziția de ciorne este curatoriată de Alina Bucur și Ioana Mîțu și reprezintă o readaptare a proiectului Ciorne 2.0 – Cum devin ideile realitate?, realizat în 2013.

foto Cristian Lupșa de Alex Gâlmeanu

Între 9-10 octombrie va avea loc cea de-a cincea ediție The Power of Storytelling (PoS pentru prieteni). Cristian Lupșa, editorul Decât o Revistă și inițiatorul conferinței, unul dintre cei care ne-au fost alături chiar de la lansarea proiectului Superscrieri, ne-a răspuns unor curiozități despre eveniment. PoS este, totuși, o conferință unică ca gen în Europa de Est, care se întâmplă o dată pe an în București (și mai nou și la Cluj) adunând povestitori de talie mondială. That’s a wow!

Dacă ar fi să te întorci în timp, care a fost ideea-inimă, nevoia sau dorința principală pentru care v-ați mobilizat să puneți pe roate The Power of Storytelling?

C. L.: PoS a apărut în 2010, la un an după DoR, din nevoia echipei de a aduce reporteri/scriitori/editori pe care îi admiram, mai aproape de noi, ca să ne învețe cum să spunem povești mai bune, mai clare și mai cu impact. Mai precis, prima conferință a pornit de la ideea unui training intern cu doi vorbitori și pentru că unul n-a putut să vină și l-am înlocuit cu trei, ne-am dat seama că avem un line-up de conferință.

În octombrie va avea loc deja cea de-a cincea ediție a conferinței, singura de acest gen din Europa de Est. De ce crezi că e singura?

C. L.: Pentru că încă n-am găsit alta în toată Europa care să reunească atâția povestitori arhi-premiați, oameni de talie mondială, cu nucleul în zona de jurnalism narativ și spus povești adevărate, care e specialitatea DoR. E specială și pentru că extinde conceptul de storytelling dinspre text spre alte media, dar și în afara zonei jurnalistice, în marketing, business sau artă.

Cât de greu e să aduni într-o sală din București povestitori de talie mondială și, mai ales, care e publicul pe care îl convingi cel mai ușor să umple această sală?

C. L.: E greu, dar e și tot mai ușor, pentru că PoS e deja cunoscută în lume, mai ales în sfera de jurnalism narativă, indiferent de media. Publicul pe care îl atragem e extrem de divers și asta ne bucură: avem jurnaliști, numeroase tipuri de freelanceri, oameni de comunicare, antreprenori din industrii creative și nu numai, manageri din companii etc. Și mai important e că an de an avem zeci de participanți străini – anul ăsta vin oamenii inclusiv din China, Finlanda sau Liban.

Cea mai mare mulțumire personală și cel mai tare feedback primit după o conferință.

C. L.: Personal sunt fericit că am putut să petrec timp cu unii dintre eroii mei, scriitori ca Tom Junod, Chris Jones sau Michael Paterniti. Iar feedbackul cel mai tare e cel care se repetă în diverse forme an de an și ne spune că pentru participantul respectiv a fost cea mai tare conferință la care a fost vreodată și că motivul n-are de-a face doar cu calitatea intervenților și a lucrurilor învățate, cât cu faptul că a ieșit din sală cu o energie și o vibrație greu de descris.

O așteptare și o motivație pe care ar trebui să le aibă un participant care vine pentru prima dată la PoS.

C. L.: Să vină pentru că vrea să înțeleagă de ce au poveștile – spuse pe blog, în media, în săli de ședință, în familie – puterea pe care o au când sunt spuse de oameni care stăpânesc uneltele.

Ce schimbare poate aduce PoS să zicem în zece ani, la nivel de societate sau la nivelul industriilor cărora se adresează, prin tot ceea ce oferă oamenilor care au nevoie să își explice viața prin povești?

C. L.: Preferăm să fim modești, deși nutrim speranța că oamenii care învață să vadă și să spună povești vor reuși să ne vorbească (nouă public, prieteni, colegi de muncă) altfel, mai clar, mai cu scop, mai cu emoție. Iar asta, ideal, poate crea lumi mai bune – mai mici sau mai mari.

În 2014 ați organizat și o extensie a conferinței la Cluj. Povestește-ne puțin despre asta.

C. L.: Ideea a venit din faptul că mereu ne plimbăm unii dintre speakeri – cei care pot sta mai mult – prin țară, dar și din faptul că DoR are o comunitate mare în Cluj și am vrut să mergem către ea. În 2014 am făcut un prim test și a fost sala arhiplină. A fost suficient de bine încât repetăm și în 2015. E un eveniment mai intim decât cel de la București și de anul ăsta și cu trei speakeri care sunt acolo în exclusivitate.

Un sfat pentru orice căutător de povești.

C. L.: Să își antreneze zilnic curiozitatea. Viața e mai interesantă când o trăiești sub formă de întrebări decât de certitudini.

interviu publicat pe IQads

Nu credeți? Imaginați-vă, dacă sunteți sceptici, harta metroului descrisă cuvânt cu cuvânt, rând cu rând, pagină cu pagină, așa cum ar arăta ea în niște documente Metrorex în care să fie interzise imaginile. Cât v-ar lua să înțelegeți, citind toate explicațiile, puteți ajunge de la A la B, schimbând metroul pe una dintre magistrale? Pariul nostru: mai mult de-o privire. Bun, și-atunci de ce nu folosim mai des de scheme pentru a ne creiona proiectele, de exemplu? Ori de a le explica colegilor noștri? E mult mai simplu decât pare. Nu-ți trebuie talent la desen, ci doar hârtie, creion, o minte curioasă și un ABC vizual pe care-l poți deprinde în câteva zile de la Sandra Ghițescu și Adrian Popa, facilitatorii Atelierului de Gândire Vizuală care are loc luna aceasta la Fundația Friends For Friends.  

Cum, când și de ce ați intrat pe tărâmul gândirii vizuale?

Adrian Popa: Intrarea, pentru mine, a fost foarte-foarte-foarte-foarte simplă. Acum ceva ani buni – vreo cinci – un coleg, care mă vedea desenând mereu prin ședințe, m-a întrebat dacă pot să desenez repede. Lucram într-o companie de training pe-atunci. “Da, aș putea”, i-am zis – “dar ce rost ar avea?”. “Să desenezi ce vorbește lumea”, mi-a răspuns. I-am spus că “bine, aș putea, dar ar ieși urât probabil”. “Uite”, mi-a zis, “chestia asta despre care vorbesc se numește facilitare grafică – dă și tu un search pe Google și o să vezi la ce mă refer”. Și după vreo două ore am căutat pe Google și mi-am zis wow, ce interesant! Și am tot căutat, am tot citit, am tot descoperit. După vreo două săptămâni, am început să iau notițe vizuale în ședințele interne și am ajuns, la un moment dat, să le și conduc după un model vizual. Aveam un spațiu de joacă deja, testam metoda – iar povestea s-a cascadat continuu, până când am făcut primul meu training de trei zile cu facilitare grafică inclusă. Făceam asta cam 20% din timp, pe lângă administrare de baze de date și altele (sunt IT-ist la bază). Am ajuns, încetul cu încetul, în punctul în care îmi ocup 100% din timp cu facilitarea grafică.

Sandra Ghițescu: Primul meu contact cu practicile vizuale a fost via filmulețele făcute de RSA Animate; ce bine absorbi informația când e prezentată așa, vizual, mă gândeam. Dar n-aveam vreun gând anume. Al doilea contact, cel care m-a făcut să mă pot apropia de zona asta, a avut loc acum 3-4 ani: eram la Viena, la un “experience design workshop” unde veniseră diverși practicieni cu tot felul de instrumente noi, ieșite din tipare. Fiecare făcea câte un “show and tell” de 15 minute în care își prezenta metoda sau modelul. Și au apărut și niște facilitatori grafici, care ne-au spus de la bun început că scopul lor e să ne viruseze, să ne facă să desenăm cât mai mult; ne-au spus și că gândirea vizuală nu este despre a desena frumos, că există un ABC – cercuri, pătrate, triunghiuri și relațiile dintre ele – pe care oricine îl poate mânui. Eu oricum gândeam în schițe, scheme și metafore; făceam asta intuitiv, pentru a înțelege mai bine relațiile dintre elementele unui proiect. Uneori încercam chiar să-mi iau și notițele vizual. Mai făceam și mindmapping, de exemplu – care nu e gândire vizuală, dar tot e altceva decât un memo clasic de ședință. În cazul proiectelor noi, pe lângă scris făceam adesea și o schemă, să am imaginea de ansamblu. Scheme făceam și la traininguri – nu-mi ieșeau toate, dar erau câteva foarte bune: simțeam că-mi accelerează viteza de a explica și că informația ajunge mai ușor la oameni. Așa că toate se aliniau.

Rep.: Și povestea atelierului când a început?

Sandra Ghițescu: Istoric, acum vreo doi ani, când l-am cunoscut pe Adi – care ținea la Vama Veche un workshop de facilitare grafică. Am schimbat date de contact cu gând că poate vom lucra cândva împreună. “Cândva” a venit anul trecut, odată cu oradecreativitate.ro – un proiect în care am creat content online pe care profesorii îl puteau folosi, gratuit, în Săptămâna Altfel. Ne-am gândit să-l ilustrăm cu altceva decât cu poze de stoc – să creăm noi niște ilustrații originale care să explice tot conținutul. Așa că l-am contactat pe Adi, căruia i-a plăcut ideea. Gândul de a crea împreună un training de gândire vizuală a venit natural, când ne-am dat seama că pe piață există doar ateliere nișate, prin care puteau deprinde limbajul grafic facilitatorii, trainerii și coach-ii – nimic însă pentru oamenii obișnuiți, care să-și exerseze acest skill în propriile proiecte. Ne-am gândit, în plus, să punem în centru gândirea vizuală – adică să-i reconectăm pe oameni cu proiectorul din capul lor, cum îmi place mie să spun. Să-i ajutăm să descarce pe hârtie imaginile pe care oricum le au în minte. Așa s-a născut Atelierul de Gândire Vizuală pe care-l facem prin Fundația Friends For Friends, alături de care am dezvoltat împreună cu Vlad Tăușance și Creative Fitness Studio, un “gym” de antrenare a creativității practice care are deja trei ani împliniți.

Rep.: Vouă cum v-a schimbat practica gândirii vizuale modul de lucru?

Adrian Popa: Pentru mine cea mai surprinzătoare schimbare nu are legătură cu desenul; nu acolo s-a produs marea evoluție. Ci cu faptul că, practicând intensiv desenatul gândurilor altora, am învățat să ascult altfel. Acum, pentru că încerc să prind toate elementele a ceea ce spune cineva, am mai multă răbdare să ascult tot ceea ce are de spus – nu mai sar direct la concluzii. Ascultarea e esențială. Nu poți desena ceva ce n-ai înțeles.

Sandra Ghițescu: Și în cazul meu s-a întâmplat același lucru. Ascult altfel, mai intens și cu mai mare atenție. Adaug aici și plusul curiozității – începi să remarci că oamenii folosesc anumite cuvinte care sunt, de fapt, jaloane importante în poveste. Îți indică direcția, orientarea în timp și spațiu, etapele, obiectivele.

Adrian Popa: În plus, dacă vrei să reprezinți grafic ceea ce îți povestește cineva, te prinzi repede care e bucata lipsă din ceea ce spune. Uneori ideea nu e perfect conturată – și poate că nici cel care o descrie nu e perfect conștient de asta. Alteori nu se potrivesc rotițele între ele. Câteodată constați că în anumite zone e plin de detalii – cu toții ne lăsăm purtați de detalii în segmentele la care ne-am gândit mai mult – și în altele narațiunea e abia schițată. Când vorbești – sau scrii – nu-ți dai înotdeauna seama de minusurile din argumentație. Când însă desenezi, vezi imediat.

Sandra Ghițescu: Exact. Când transpui vizual narațiunea cuiva îți exersezi nu numai răbdarea, dar și abilitatea de a înțelege mai bine ce are celălalt în cap, de a vedea literalmente lucrurile așa cum le vede el; nu rămâi la stratul cuvintelor, ci îi sondezi mai adânc gândirea. Și încă ceva important: notițele vizuale te ajută să menții conversația la obiect. Cazi mai greu în capcana divagațiilor, nu te mai lași ispitit de zone irelevante, fără legătură cu imaginea de ansamblu. E valabilă și reciproca: interlocutorul vede ce desenezi, are sentimentul progresului, se automotivează să urmărească obiectul discuției – și să te ajute să umpli zonele goale din tablou.

Rep.: Și dacă n-ai cu ce umple zonele goale?

Sandra Ghițescu: Tocmai asta-i cu totul special la notițele vizuale – îți semnalează puncte slabe ori cețoase pe care poate altfel nu le-ai vedea decât prea târziu. Te ajută să-ți lucrezi ideile, să ți le testezi. Îmi amintesc că la un moment dat discutam cu niște prieteni – aveam o idee care ni se părea fantastică. Când însă am desenat-o, am constatat că ideea noastră nu stătea pe picioarele ei, plus că avea la temelie o resursă pe care noi încă n-o aveam. Alteori constați, descărcând planul făcut în cap pe hârtie, că unele zone sunt mult prea complicate. Sau că ai nevoie de prea multe resurse pentru a face lucrurile să funcționeze.

Adrian Popa: Un alt lucru minunat e că desenul schimbă dinamica grupului: oamenii sunt foarte atenți la discuție, văd cum totul capătă formă sub ochii lor, participă, adaugă, corectează, clarifică, dau soluții. Nu mai vorbesc despre faptul că o schemă bine făcută îți amintește instantaneu toată conversația – toate ideile sunt acolo, toate detaliile, toate etapele; uneori și feeling-ul întâlnirii.

Sandra Ghițescu: Da, pentru că spre deosebire de o minută obișnuită de ședință, pe care – pentru a rememora ce s-a discutat – trebuie s-o parcurgi integral și să procesezi în același timp tot felul de date, idei, concepte, schița îți scutește creierul de efort. În primul rând, toată povestea încape într-o pagină. În al doilea rând, activează scule valoroase, dar neutilizate din creierul tău – de exemplu capacitatea de a înțelege rapid forme și culori. Suntem deja echipați cu sculele acestea, care ne măresc puterea și viteza de procesare, doar că nu le folosim. Rămânem în paradigma literelor înșirate de la stânga la dreapta pentru că asta e paradigma folosită în școală și, mai apoi, la job. Nu spun că scrisul e rău, nici vorbă; spun că pentru anumite lucruri există scule mai bune decât textul. Nu faci grafică de afiș, de exemplu, într-un fișier Word. Teoretic poți – ai fonturi, ai culori, poți importa imagini. Dar Word-ul te limitează, pentru că e făcut pentru altceva. În cazul unui proiect, de pildă, o schiță îți dezvăluie dintr-o privire relația dintre componente sau etape; și textul poate face asta, dar ai mai mult de procesat și o vei face, evident, cu o viteză mai mică – plus riscul de interpretări și misunderstandings, pe care schițele îl reduc copios.

Adrian Popa: Aș mai adăuga ceva la ideea Sandrei. Tendința de hibridizare aduce valoare adăugată peste tot azi. În industria auto, de exemplu, poți avea un motor exclusiv pe combustie sau unul exclusiv electric – dar combinația lor îți dă mai multe beneficii și mai multă putere. La fel e cu scrisul combinat cu gândirea vizuală: de ce să folosești doar unul dintre instrumente când le poți folosi pe amândouă?

Sandra Ghițescu: Acesta e și motivul pentru care atelierul nostru e de “gândire vizuală”. Înveți un nou limbaj, care adaugă valențe gândirii tale – așa cum a învăța să cânți la un instrument îți dă insight-uri pe care nu le poți avea altfel. Orice limbaj nou învățat ajută la sănătatea instalației – a creierului, a gândirii, a găsirii de soluții.

Rep.: Dar cum e cu cei care se tem că n-au ureche muzicală – sau că se vor face de râs dacă scapă o notă falsă?

Adrian Popa: “Dar eu nu știu să desenez” e prima barieră pe care o întâlnim. E echivalentul lui “eu nu știu să merg pe bicicletă”. Foarte bine, spunem noi – asta nu-i o problemă, e ușor de învățat. Gândirea vizuală se mulțumește cu puțin: forme geometrice simple, relații între ele, câteva simboluri ușor de recunoscut. Talentul la desen e irelevant. Ajută, dar nu despre desene frumoase e vorba.

Rep.: Sunt totuși echipe care preferă să lucreze cu instrumente standard: fișiere text, minute post-ședințe, rapoarte.

Sandra Ghițescu: Da, auzim și asta: “compania mea nu ar fi deschisă la acest mod de lucru, pare complicat și/sau copilăros”. În nouă cazuri din zece, am constatat noi, lucrurile nu stau deloc așa. Sigur că s-ar putea să ai colegi care nu sunt prieteni cu culorile și nici nu se entuziasmează să-și vadă proiectele reprezentate prin norișori, steluțe și omuleți. Dar noi n-am întâlnit pe nimeni până acum care să nu reacționeze bine în fața unei scheme bine făcute. Nu e despre chestii drăguțe, ci despre claritate în transmiterea esenței unei idei, a unui proiect. E un instrument de comunicare, până la urmă.

Rep.: Da, gândirea vizuală pare o soluție excelentă pentru comunicarea în echipă. Dar dacă nu ai o echipă către care să vrei să-ți transmiți ideile?

Sandra Ghițescu: Într-adevăr, am întâlnit câțiva oameni care spun că nu-și dau seama la ce le-ar putea folosi acest skill – nu fac traininguri, nu facilitează ședințe, nu gestionează proiecte mari. În primul rând, nu e obligatoriu să fie despre job – îți poți face o schiță pentru finanțarea sau planificarea unei vacanțe, de exemplu. În al doilea rând, știm cu toții bine diferența dintre o prezentare cu multe cuvinte și una cu multe imagini – fie ele fotografii, scheme, infografice, culori. Gândirea vizuală e un sistem de operare, nu o aplicație particulară de care s-ar putea să n-ai nevoie. Dacă-ți instalezi acest nou sistem de operare, care rulează minunat pe creierul uman – hardware-ul nostru e construit să proceseze imagini captate din lumea exterioară, nu să citească șiruri de litere -, vei vedea cum crește viteza de procesare, cum apar mai puține blocaje, cum proiectele se clarifică.

Adrian Popa: Exact. Transformi conceptele în metafore ușor de înțeles, simplifici, concentrezi informația, o faci ușor de digerat. Inclusiv în context multi-lingvistic. Sigur, pentru echipe multi-etnice există engleza, dar de multe ori nu toată lumea are aceeași fluență; poți fi ușor înțeles greșit. Gândirea vizuală sparge barierele de comunicare, e un fel de limbaj universal. Plus că e un instrument fără costuri și foarte la îndemână: nu-ți trebuie decât ceva care lasă o urmă pe-o suprafață – poți desena și cu un băț pe nisip.
Sandra Ghițescu: Adaug aici și câștigul de timp. Eu mi-am construit deja un set de simboluri pe care le desenez într-o secundă. Să scrii o propoziție durează mai mult de-o secundă. Și dacă aduni secundele economisite, contează. Suntem bombardați cu informație, operăm altfel decât acum 15-20 de ani, când viața era ceva mai lineară – facultate, job, predictibilitate, univers de confort. Acum schimbările sunt rapide și bruște. Viteza și flexibilitatea, plus capacitatea de a decodifica dintr-o privire lucruri complicate – pentru a lua decizii mai bune – nu mai sunt câtuși de puțin niște mofturi. Acum 15-20 de ani oamenii își treceau în CV-uri “cunoștințe de operare pe calculator” sau “cunoașterea limbii engleze”. Erau, pe-atunci, avantaje competitive. Azi e o glumă să te lauzi că știi să folosești un computer ori că înțelegi engleza. Așa e și cu gândirea vizuală, dacă e să forțez o comparație. Azi e un avantaj competitiv; noi credem că mâine va fi, tot mai mult, parte din echipamentul de bază în business – ca și crearea de content ori prezența în social media.

Te interesează? Mai primim înscrieri până pe 17 septembrie. Atelierul de Gândire Vizuală se desfășoară în perioada 24-26 septembrie și este o marcă a Creative Fitness Studio – unul dintre cele mai eficiente programe FFFF, de dezvoltare a gândirii creative și practice din România. Detalii despre atelier și despre cei doi antrenori, aici.

Din 2011, aducem un tribut autorilor care, prin forța scriiturii lor, prin originalitate, onestitate și curaj încă ne mai spun poveștile care contează. Ei sunt cei care ne-au motivat, de 5 ani, să creștem această competiție. Le mulțumim lor și tuturor celor care au încredere în misiunea Superscrierilor și ni s-au alăturat de-a lungul primelor patru ediții. Împreună schimbăm, puțin câte puțin, lumea în care ne creștem ideile.

Orice autor de non-ficțiune și jurnalism narativ din România este invitat să participe cu cele mai bune materiale realizate în perioada 1 octombrie 2014 – 30 septembrie 2015.

Anul acesta, competiția primește înscrieri pentru 4 categorii principale de concurs: Reportaj, Portret, Opinie și Fotojurnalism. Totodată, FFFF își propune să încurajeze și alte zone de manifestare a storytelling-ului, oferind, pe lângă Superscrierea Anului și Premiul Juriului, o nouă serie de Premii Speciale, care vor fi anunțate ulterior.

Cu un istoric la primele patru ediții de peste 800 de participanți cu 1400 de lucrări înscrise, cu peste 60 de câștigători și premii în valoare totală de 20 000 de euro, competiția își propune să încurajeze în România acele povești puternice și texte de calitate care informează corect, emoționează, modifică percepții și atitudini.

Juriul care va evalua materialele este compus din: Mona Dîrțu – președintele juriului, Andrei Pungovschi, Cătălin Tolontan, Cristian Lupșa, Dan Duca, Daniel Mihăilescu, Irina Păcurariu, Liviu Iolu, Marius Chivu, Mihnea Măruţă, Paul Radu, Petruț Călinescu, Simona Tache, Teodor Tiță, Vlad Mixich, Vlad Petreanu.

Mona Dîrțu, președintele juriului Superscrieri: „Zilele trecute am auzit un jurnalist spunându-i unui coleg «textul tău e de Superscrieri, crede-mă»”.

„Superscrieri face cinci ani. Când a început, în 2011, puțini credeau că va trece de prima ediție; era ca o tulpiniță simpatică și fragilă care se ambiționa să spargă asfaltul. A reușit, după părerea mea. Nu numai că a supraviețuit ca proiect anual, dar are și ramuri noi – bursele, seminariile, cartea Superscrieri – și deja articulează o cultură întreagă a scriiturii inteligente, bine documentate, oneste. Zilele trecute am auzit un jurnalist spunându-i unui coleg «textul tău e de Superscrieri, crede-mă». M-am bucurat; e dovada perfectă că breasla vede deja în Superscrieri un benchmark, un standard de calitate, un fel de blazon profesional. O generație întreagă de jurnaliști și autori de non-ficțiune își găsește, prin Superscrieri, reperele și motivația – două mărfuri atât de rare în redacțiile de azi”, declară Mona Dîrțu, președintele juriului.

Vom oferi premii în bani în valoare de peste 4000 de euro: patru premii I pentru fiecare categorie, în valoare de 500 de euro fiecare (susținute de Orange România, FAN Courier, FriendsTBWA și SPV Legal – societate de avocați), premiul special Superscrierea Anului în valoare de 1000 euro, Premiul Special al Juriului (constituit din suma taxei de participare la concurs) și noile premii speciale.

Superscrieri nu ar putea crește fără prieteni și susținători pe termen lung, care consideră parteneriatul cu acest proiect o investiție directă în comunitate. FFFF se bucură de susținerea BRD – Groupe Société Générale în calitate de patron al ediției pentru a doua oară, Avon România – sponsor principal tot pentru a doua ediție, precum și a sponsorilor de categorie menționați.

Sorin Trâncă, preşedintele FFFF și iniţiatorul competiţiei: Vrem să oferim recunoaștere și în alte zone de storytelling

„Mă bucur să văd că ideea noastră sfrijită și cam visătoare de acum câțiva ani (să arătăm că «narrative journalism» sau «creative writing» e valoros, poate mai valoros pentru societate decât jurnalismul factual, cel de toate zilele) prinde puteri din ce în ce mai mari. Iar cu ediția din 2015 vom încerca să extindem un pic amprenta Superscrierilor, oferind recunoaștere și altor zone în care se practică acest gen de storytelling. Le mulțumim încă o dată juriului și tuturor prietenilor și susținătorilor, fără ei aceste premii ar fi mult mai puțin relevante, iar eforturile noastre mult mai mari”, declară Sorin Trâncă

Ediția actuală a Premiilor Superscrieri nu ar fi fost posibilă fără susținerea partenerilor și prietenilor, cărora le mulțumim:

Patron al ediției: BRD – Groupe Société Générale, sponsor principal – Avon România, sponsori de categorie: Orange România, FAN Courier, FriendsTBWA și SPV Legal – societate de avocați.

Super-prieteni și susținători: Digi24, Hotnews, Șapte Seri, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, Decât o Revistă, The Power of Storytelling, RFI România, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Think Outside The Box, România Pozitivă, IGLOO Media, Veioza Arte, Bookblog.ro, Editura Humanitas, Editura Publica.

Pentru mai multe detalii despre Premiile Superscrieri 2015, explorați https://ffff.ro/superscrieri/.

Mai sunt câteva zile și vom lansa cea de-a cincea ediție a competiției Premiile Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea.

Invităm toți autorii de non-ficțiune să pregătească cele mai bune lucrări realizate în ultimul an, pentru că săptămâna viitoare vom deschide aplicațiile.

Urmăriți site-ul nostru și pagina de Facebook a fundației.

Mulțumim și așteptăm cu nerăbdare super-lucrările acestei ediții.

Deschidem înscrierile la cea de-a doua ediție a Atelierului de Gândire Vizuală, by Creative Fitness Studio, care va începe pe 24 septembrie.

Sandra Ghițescu și Adrian Popa, facilitatorii noștri, ne propun practica vizuală ca instrument de a depăși provocari precum: „N-am timp sa gandesc”, „Pierdem mult timp in sedinte”, „Oamenii nu sunt motivati”, „Pierdem din vedere imaginea de ansamblu”, „Nu se colaboreaza suficient in echipa”, „Avem nevoie de idei bune, repede”.

Programul este compus din 4 module:

• Joi, 24 septembrie (18.30 – 21.30) – Introducere în gândirea vizuală: saltul creativ de la text la imagini.
• Sâmbătă, 26 septembrie (9.30 – 17.30) – Abecedar vizual: caligrafie, forme de bază, context (culori, mișcare, scene), surse de inspirație și practici adiacente (colaj, moodboards).
• Duminică, 27 septembrie (10.00 – 16.30) – Grafice complexe: scheme, canvas-uri și alte grafice.
• Marți, 13 octombrie (18.30 – 21.30): follow up, show & tell, tips & tricks pentru continuarea și îmbunătățirea practicilor.

Vom închide grupa pe 15 septembrie. Dacă vrei să te înscrii, așteptăm cu drag un semn la beatrice.weber@ffff.ro.

Mai multe detalii găsești pe pagina atelierului.

Uite și câteva fotografii care surprind din atmosfera primei ediții.

Pregătim cea de-a cincea ediție a competiției Premiile Superscrieri. De cinci ani, aducem prin aceste premii și, mai nou, prin burse, un tribut autorilor de non-ficțiune din România care cred în puterea cuvintelor – toate sub forma recunoștinței că își fac meseria în folosul nostru, al publicului cititor. Le mulțumim acelor autori care care muncesc materiale jurnalistice încercând să schimbe percepții și atitudini, acelor oameni care folosesc forța cuvântului scris pentru a ne redimensiona realitatea.

Alături de susținătorii noștri, lansăm o campanie de vară prin care ne propunem să întărim promisiunea Superscrieri, aceea că lumea se poate schimba prin cuvinte. Mai mult decât atât, vrem să arătăm că aceste schimbări pot fi realizate la o scară mai mică de oricare dintre noi, în viața de zi cu zi.

Coastere Superscrieri – mesaje pentru conectat mai mult cu prietenii când ieșim în oraș

Am plecat de la faptul că suntem conectați tot mai mult la social media, chiar și atunci când ieșim cu prietenii. Așa că am vrut să exprimam nevoia de a ne conecta mai mult intre noi, prin cuvinte simple, care pot schimba sensul povestii de a fi conectat. Am creat niște coastere pe care le-am împărțit la câteva localuri preferate din București (Energiea, The Institute Cafe, Baraka și în curând Cărturești Verona și altele).

Flyer pentru mașină – mai atenți cu ceilalți

Spunem că în fiecare zi avem șansa de a schimba câte ceva în jurul nostru. De exemplu, o situație simplă, precum parcarea mașinii pe principiul ”oriunde ai mai găsit loc”. Poate să nu ne pese dacă parcăm aiurea, sau putem lăsa un mesaj și un număr de telefon pe parbriz.
Dacă ești șofer/șoferiță, s-ar putea să găsești sub ștergător un flyer din campania de vară Superscrieri. Folosește-l cu încredere sau creează-ți propriul mesaj și urmărește cum se schimbă și reacțiile oamenilor.

Facebook covers pentru susținători

Le mulțumim tuturor celor care dau un Like, un share, o vorbă bună mai departe.

Poți downloada de aici mai multe modele de covers.

Vă invităm să urmăriți mesajele și activările campaniei, pe care le vom updata online pe pagina noastră de Facebook și pe site.

Și, desigur, să vă gândiți fiecare la cum ați putea schimba în bine situații și întâmplări obișnuite, dacă ați aplica această funcție de auto-correct pentru doar câteva cuvinte.

Le mulțumim și celor care ne ajută să dăm veștile mai departe: Digi24, Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, SUB25, România Pozitivă.

fotografii de Larisa Baltă

Juriul Burselor Superscrieri/BRD a stabilit câștigătorii finali ai celor șase burse acordate pentru proiecte jurnalistice pe tema învățământului preuniversitar de stat, un proiect al Fundației Friends For Friends în parteneriat cu BRD-Groupe Société Générale.

Cele șase echipe câștigătoare – care vor primi burse a câte 2.000 euro fiecare și susținere editorială pe parcursul realizării materialelor – au propus proiecte care, împreună, vor alcătui o radiografie jurnalistică a sistemului de educație din România. Materialele finale vor atinge și aspecte generale, precum paradigma autoritară a educației și stresul la care sunt supuși profesorii, dar și unghiuri specifice, precum educația în penitenciare, limitările de exprimare ale elevilor în epoca social media ori modelele de reformă micro și macro.

Cele șase echipe care vor primi finanțare pentru realizarea proiectelor propuse în concurs:

1. Lina Vdovîi, Ioana Cîrlig și Vlad Andriescu, pentru proiectul Școala și rețelele sociale. Libertăți și limite, cu publicare pe platforma Casa Jurnalistului
2. Raluca Balogh (Ion) și Dragoș Savu, pentru proiectul Sub presiune. Sindromul profesorului stresat și lipsit de resurse și efectele acestuia asupra educației copiilor, cu publicare în Gândul
3. Andrei Crăciun și Daniel Vrăbioiu, pentru proiectul Cei care n-au niciun drept la educație, cu publicare pe platforma dela0.ro
4. Sorina Vasile, Vlad Ursulean și Tiberiu Cimpoeru, pentru proiectul Învățământ pentru schimbare socială, cu publicare pe platforma Casa Jurnalistului
5. Eugen Istodor și Iaromira Popovici, pentru proiectul De-a desvățul în învățământul românesc, cu publicare în Cațavencii
6. Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, pentru proiectul Alfabet pentru urși* (*„Urs” înseamnă în argoul din penitenciar un tânăr de 14-21 de ani care nu știe să scrie și să citească.), cu publicare pe platforma teleleu.eu

Competiția pentru cele șase burse a fost neașteptat de mare: s-au înscris, în perioada 11 mai – 7 iunie, 60 de proiecte remarcabil de diverse și bine argumentate, depuse de echipe de autori și fotografi din toată țara; lista celor 10 lucrări nominalizate o găsiți aici. Materialele vor fi realizate până la jumătatea lunii octombrie, urmând să fie publicate până la sfârșit de noiembrie. Pe parcursul realizării materialelor, bursierii vor lucra cu jurnalista Mona Dîrțu, care este mentor în cadrul proiectului și susține, de asemenea, Seminariile Superscrieri.

Juriul care a selectat bursierii, pe baza unor criterii de evaluare a propunerilor de proiecte, este format din: Dan Duca, Irina Păcurariu, Liviu Iolu, Paul Radu, Teodor Tiţa, Vlad Mixich, Vlad Petreanu şi Flavia Popa (reprezentant BRD – Société Générale).

Vlad Mixich: „Foarte plăcut surprins am fost de numărul mare de aplicaţii, semn că educaţia e un subiect cu care

jurnaliştii din România rezonează şi personal, nu doar pentru că “vinde”. Dar trebuie să spun că la această ediţie au concurat proiecte depuse de câteva dintre cele mai mari instituţii media din România cu proiecte depuse de freelanceri sau site-urile de jurnalism alternativ. Şi, o spun cu o dâră de îngrijorare, au câştigat detaşat “alternativii”. Proiectele lor au fost mai creative, mai minuţioase, mai relevante. Şi asta nu are de-a face cu jurnalistul de ştire care nu are la fel de mult timp la dispoziţie ca jurnalistul de reportaj. Dacă tot scrii o propunere de proiect, dacă tot cauţi ocazia de a face ceva special, atunci găseşte un unghi de abordare memorabil. Asta caută juriul. Personal mi-a fost ciudă: aş fi dorit să văd una dintre cele mai mari televiziuni din România printre câştigători. Sau unul dintre cele mai citite site-uri de ştiri. Anul acesta nu s-a putut pentru că principalul criteriu al jurizării rămâne calitatea aplicaţiei, indiferent de faima instituţiei media sau a aplicantului. Dar sper ca la anul să se poată. Am încredere că se va putea.”

Irina Păcurariu: „Știi cum a fost povestea asta cu jurizarea? Ca și cum ești invitat la o cină, ajungi într-un restaurant care experimentează meniuri gourmet și îți dai seama după ce ai început să degusti că ai mânca din toate dar stomacul și ora târzie nu-ți dau voie. Singurul lucru care îți rămâne de făcut e să te ții tare până la desert ca să nu ratezi specialitatea chef-ului de 4 stele. Așa a fost și la Superscrieri, am început să citesc și foarte repede a început să-mi placă ce vedeam, avea gust și era cu rost, ceea ce înseamnă presa adevărată. O bună parte dintre subiecte au fost de luat în seamă, multe dintre aplicații au pus punctul pe i, câteva povești sunt chiar de luat acasă. Cum spunem, ai vrea să te bucuri de ele în număr cât mai mare și știi că ești limitat de un top, un număr finit de burse, o limită. Mi se pare incredibil că o temă ca educația, pentru unii aridă, pentru alții fără seducție și pentru majoritatea inutil de abordat – că doar tot nu putem schimba nimic – a provocat atât de puternic. Dacă măcar o parte dintre aceste povești vor intra în presa română cred că școala românească ar mai căpăta o șansă. Totul e să ne ținem stomacul tare și să nu fie prea târziu!”

Flavia Popa, Secretar General BRD, declară: „Mă bucur că tema propusă a stârnit atât de mult interes din partea jurnaliștilor. Educația trebuie să aibă un loc important pe agenda publică pentru că este legată de viitorul nostru ca societate, iar opinia publică trebuie să fie stimulată de povești care să dea de gândit și mai ales să inspire. Speranța noastră este că, pe lângă cele 6 burse, și alte povești să fie publicate în perioada următoare. Mulțumim tuturor juraților, Fundației Friends for Friends și tuturor celor care au aplicat. Felicitări câștigătorilor!”

Pentru mai multe detalii despre Bursele Superscrieri/BRD, explorați: https://ffff.ro/burselesuperscrieri/.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/BRD se numără: Digi24, Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, SUB25, România Pozitivă.

Bursele Superscrieri sunt un proiect desfășurat sub umbrela Premiilor Superscrieri și au ca scop să sprijine jurnaliștii și autorii de non-ficțiuni creative din România în generarea de conținut de profunzime pe diverse teme de interes social.

În urma evaluării făcute de juriul programului Bursele Superscrieri/BRD pe tema educației (învățământul preuniversitar de stat) a reieșit un top de 10 cele mai bine cotate propuneri de proiecte, pe baza criteriilor prevăzute în regulamentul concursului.

Vom anunța câștigătorii celor 6 burse x 2.ooo de euro printr-un comunicat de presă, până la finalul săptămânii viitoare.

Împreună cu partenerul nostru, BRD – Groupe Société Générale, vă invităm să îi felicităm pe nominalizați pentru super-ideile de proiecte jurnalistice complexe propuse:

Andrada Lăutaru & Mircea Topoleanu

Andrei Crăciun & Daniel Vrăbioiu

Elena Stancu & Cosmin Bumbuț

Eugen Istodor & Iaromira Popovici

Ioana Călinescu & Petruț Călinescu

Lina Vdovîi & Ioana Cîrlig & Vlad Andriescu

Oana Sandu & Andrei Pungovschi

Oana Moisil & Timea Honț & Cătălin Georgescu

Raluca Ion & Dragoș Savu

Sorina Vasile & Vlad Ursulean & Tiberiu Cimpoeru

Dan Duca, membru al juriului, ne spune câteva detalii despre experiența de jurizare:

“Permiteți-mi să vă fac o confensiune. Să vă spun câte ceva din munca de jurat. Detalii nemaispuse, nemaiscrise despre cum au decurs zilele și lungile ore de citire ale aplicațiilor.

La Bursele Superscrieri/BRD am avut lungi momente de panică, dublate apoi de momente de încântare. 60 de aplicații pentru un program aflat la prima ediție nu e puțin lucru. Dimpotrivă. E un număr surprinzător de mare. În plus, să vezi zeci de aplicații de pe arii editoriale atât de vaste e iarăși extrem de încurajator. Pentru că am avut parte nu doar de presă nișată, ci și de zeci de aplicații din presa mainstream, acolo unde, în ciuda unei prejudecăți destul de răspândite, există oameni care scriu, filmează, gândesc foarte bine, care găsesc resurse de timp și motivație pentru a realiza materiale extraordinare. Ne-am bucurat – cred că pot vorbi în numele întregului juriu – să vedem și aplicații trimise din provincie, aplicații trimise și de bloggeri, dar și de elevi.  Adică de cei vizați în primul rând de subiectul educației.

Unde a intervenit panica? În clipele în care am realizat că am pe masă 10-15 aplicații de-a dreptul excepționale, cu subiecte care promit, propuse de oameni care poartă deja patalamaua de superscriitor. Și, pe lângă ele, alte câteva 20 de aplicații consistente, bune, pe care sper de asemenea să le pot citi cândva. Când toate ți se pun în fața ochilor, faci o pauză de la larma de zi cu zi a presei și realizezi încă o dată că meseria asta mai are ceva speranță. Ce-i drept, ca să răzbească, are nevoie și de puțin ajutor. De exemplu, de niște burse.”

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/BRD, cărora le super-mulțumim, se numără:

Digi24, Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, SUB25, România Pozitivă.