text de Mihnea, ideas sailor @ Biblioteca FFFF

Nicholas Carr, autorul best-seller-ului „Superficialii”, revine cu o nouă carte despre transformările pe care tehnologiile moderne le aduc în viața de zi cu zi. „Cușca de sticlă. Automatizarea și noi” propune o colecție de știri, eseuri și studii care ne conduc către o concluzie îngrijorătoare:

pe măsură ce automatizarea și software-ul se dezvoltă, ele ușurează semnificativ munca și viețile oamenilor, dar cu niște costuri ascunse – nivelul de efort și implicare scade, inițiativa și autonomia sunt slăbite, iar abilitățile care rămân nefolosite se atrofiază.

„Dacă vrei să înțelegi consecințele umane ale automatizătii, primul loc unde trebuie să te uiți este în sus.”, scrie Carr referindu-se la industria aviatică. Evoluțiile tehnologice ale ultimelor decenii au redus numărul accidentelor aviatice, cu prețul de a împinge omul către un rol tot mai marginal: acela de a fi un simplu supraveghetor care trebuie să intervină numai în cazul în care computerul care mânuiește aeronava nu funcționeză corect. Acest nou mod de zbor aduce riscuri noi, pe care mulți dintre noi nu le conștinetizează: atenția piloților se degradează, încrederea în computer îi face să nu observe anumite pericole atunci când dispozitivele le arată valori normale, iar când sunt nevoiți să preia controlul avioanelor, se trezesc aruncați într-o situație nouă, în care nu știu cum să reacționeze.

Carr nu se oprește la industria aviatică, ci demonstrează cum automatizarea ajunge să afecteze toate domeniile activității umane, cu efecte secundare asemănătoare:

Medicii ratează anumite indicii din radiografii dacă nu sunt evidențiate de programele de diagnostic, iar arhitecții nu se mai gândesc la toate posibilitățile de aranjare a spațiului, lăsând ca secțiuni întregi din clădiri să fie desenate automat de către programe. Avocații dispun de soft-uri care caută documente relevante și chiar prezic șansele de câștigare a unui proces în funcție de datele cauzei și de istoricul instanței.

Iar abilitățile legate de muncă nu sunt singurele puse în pericol de valul de automatizare. Orientarea cu ajutorul GPS-ului duce la o folosire mai redusă hipocampului pentru determinarea propriei poziții în relație cu împrejurimile. Ca exemplu, atrofierea acestei zone ale creierului crește semnificativ riscul de demență, demonstrează studiile realizate de Veronique Bohbot (psihiatru cercetător și expert în memorie la Universitatea McGill din Montreal).

Dacă te interesează efectele celei de-a patra revoluții industriale asupra felului în care funcționăm, ca oameni, îți recomandăm să citești „Cușca de sticlă” – această colecție de studii și eseuri relevante despre schimbările sociale și mentale pe care le aduce era digitală.

Iar odată ce vei fi devenit conștient de pericolele subtile ale progresului, vei ști cât și cum să guști din roadele acestuia pentru a te pune la adăpost. 🙂

Noi îți putem împrumuta cartea cu drag, care te așteaptă pe rafturile Bibliotecii de Inovație FFFF mulțumită prietenilor de la Editura Publica.

Bun găsit în 2016!

2015 a fost (și) pentru noi un tur de forță, pe care am reușit să îl ducem la bun final făcându-le pe toate în stilul nostru și cu un scop asumat:
acela de a pune oamenilor la dispoziție experiențe și instrumente unice, prin care fiecare să poată face un salt către o versiune mai bună, mai curată și mai creativă a acelor lucruri care se întâmplă zi de zi. Să facem conexiuni noi și să „hackuim”, practic, căile bătătorite, punând în valoare calitățile și energia oamenilor creativi și creatori de valoare.

Înainte să pornim cu noile proiecte, am făcut o hartă a lucrurilor magice pe care am reușit să le îndeplinim.

Stați pe ffffază, că reîncepem.

LANSAREA CĂRȚII SUPERSCRIERI

Dacă cineva se mai îndoia că în România avem autori buni de non-ficțiune, iată că noi am reușit să adunăm 22 de astfel de nume într-o colecție de 24 de texte premiate la Superscrieri.
Cartea ”Superscrieri, drumul generației noastre” este un rezultat al parteneriatului cu BRD – Groupe Société Générale și se găsește în librăriile Cărturești și Humanitas din țară.

În 3 luni s-au vândut 300 de exemplare, semn că fan clubul celor care apreciază acest tip de scrieri este pe drumul cel bun.
În plus, tot ce vom aduna din vânzări va merge în Superscrierile viitoare.

(mai multe detalii)

BURSELE & SEMINARIILE SUPERSCRIERI

18 mii de euro oferiți ca burse, 9 luni de muncă pentru noi și 20 de autori de non-ficțiune, pentru ca la final să avem 9 materiale jurnalistice de profunzime, pe teme de interes public, cu un total de peste 25.000 Like-uri și peste 200.000 de vizualizări, în aproape 3 luni:

• 3 pe tema violența domestică, susținute de AVON
• 6 pe tema educației, susținute de BRD

Ca bonus, 30 de autori din noua generație au participat la Seminariile de bune practici ale meseriei de jurnalist, ținute de Mona Dîrțu.

(detalii)

PREMIILE SUPERSCRIERI

La a cincea ediție, Superscrieri s-a consolidat ca o competiție care recunoaște an de an o nouă generație de autori buni de non-ficțiune din România. În 2015 am avut 19 premianți pe care i-am aplaudat la gala de la Teatrul Odeon împreună cu 250 de susținători.

Ținem steagul sus în continuare pentru astfel de autori pe care îi admirăm și ne vom îndrepta toată energia pentru a dezvolta acest ecosistem în care ei să poată performa și face cunoscute toate poveștile despre realitate care contează.

(detalii)

CREATIVE FITNESS STUDIO

200 de participanți au trecut prin antrenamentele CFS, susținute de trainerii noștri – cei 3 magniffffici Sandra Pleșu (Ghițescu), Vlad Tăușance și Adrian Popa – la noul Atelier de Gândire Vizuală și la Creative Fitness Studio, varianta customizată pentru companii (clienții din 2015: Orange România, CeRe, BRD – Groupe Société Générale, Rogalski Damaschin Public Relations, NN Asigurări de Viață și Mobexpert).

(detalii)

POLICLINICA DE MARKETING PENTRU ONG-URI

Împreună cu Romanian-American Foundation am creat un episod pilot pentru un proiect complex, aplicat în această fază pentru 6 ONG-uri performante.

Este vorba despre o platformă de resurse care are ca obiectiv creșterea capacității de comunicare și explorarea de noi strategii și tactici pentru ONG-uri.
Vă vom povesti mai multe, în curând.

ORA DE CREATIVITATE

La început de 2015, am creat o platformă de instrumente și exerciții de creativitate pentru profesori și elevi, cu aplicabilitate pentru Săptămâna Altfel, dar nu numai.

Am pus în aplicare programul întâlnindu-ne și lucrând cu 128 de elevi din 4 școli din București.

Proiectul a fost dezvoltat de Starcom MediaVest și FFFF cu sprijinul Samsung România.

(detalii)

Vă mulțumim mult că ne-ați fost alături și vă trimitem praf de zâne, să ajungeți cu energia aia bună și creativă până-n stele!
Și mai avem o listă de oameni cărora vrem să le mulțumim în mod super-special – cei care au suflat, alături de noi, magia ca toate acestea să devină o realitate:

P.S. Vizualurile astea simpatice au ajuns aici prin prietenia noastră cu fetele de la Dume de Mestecat, pe care vă sugerăm să consumați niște Scroll & Like & Share.

Cele șase echipe de jurnaliști care au primit, în luna mai 2015, bursele Superscrieri pe tema „învățământului preuniversitar de stat din România”, pe care le oferim în programul creat împreună cu partenerul nostru, BRD – Groupe Société Générale, și-au finalizat proiectele.

Cele șase materiale documentate de ei ne poartă în inima sistemului de învățământ, și anume profesori, elevi și relația dintre aceștia. De la accesul aproape imposibil la educație al copiilor fără acte, la a doua șansă la educație a tinerilor care învață alfabetul în închisoare și până la exemplele de profesori care ne pot schimba viețile, la o trecere în revistă a învățământului românesc de la interbelic încoace, văzut prin ochii elevilor și ai profesorilor, o analiză a relației elevi – profesori în epoca social media și una a rolului de „al treilea părinte” pe care îl are un profesor; sunt tot atâtea unghiuri diferite de a aborda un concept ce pare generic, precum „educația”.

„Am muncit la acest articol mai mult decât ne-am fi așteptat și mai puțin decât ne-am fi dorit. Au rămas în continuare multe, foarte multe, de scris, mai ales că viața oamenilor din textul nostru (și a celor ca ei) nu s-a schimbat în bine. Încă. Povestea copiilor care nu merg la școală fiindcă nu s-au născut în familiile unor oameni care, oficial, nu există, șochează tocmai prin banalitatea soluțiilor cu care s-ar putea rezolva. Aceste soluții – un regim de urgență pentru dobândirea actelor – sunt perfect ignorate, din acel cocktail de nepăsare și incompetență cu care ne-am învățat să supraviețuim. Misiunea noastră jurnalistică este limpede: să scriem în contra acestui cocktail. Până la ultimele consecințe.” – Andrei Crăciun, jurnalist, bursier Superscrieri/BRD

„Am început să documentez articolele referitoare la stresul la catedră cu gândul la fiul meu și la alte milioane de copii pe care îi încredințăm, zi după zi, unui „al treilea părinte”. Un părinte cu o mie de chipuri, în grija căruia ne lăsăm copilul, pentru a-l învăța carte – și care-i transmite alături de cunoștințe, printr-un fel de involuntară osmoză, tot ceea gândește, simte și este. Acest al treilea părinte este un om de la așteptăm extrem de mult, dar căruia, adesea, îi oferim neiertat de puțin. E omul responsabil de binele altora, în timp ce sistemul de educație se preocupă mult prea puțin de binele lui. Mi-am dorit ca prin articolele scrise să arăt care este adevărata schimbare de care este nevoie în învățământul românesc, adevăratul punct de plecare al unei reforme reale. Formarea, consilierea, motivarea și sprijinirea dascălilor.”- Raluca Ion, jurnalistă, bursieră Superscrieri/BRD

Cele șase proiecte selectate s-au materializat în programul Bursele Superscrieri/BRD, prima ediție, care a acordat sprijin atât financiar – constând în șase burse de câte 2.000 euro – cât și editorial – prin seminarii și mentorat pe tot parcursul documentării și scrierii textelor. Materialele de mai jos sunt rezultatul acestor burse; având în vedere tema de interes public, încurajăm preluarea lor integrală de către alte publicații.

1. „De-a dezvățul în învățământul românesc”, de Eugen Istodor & Iaromira Popovici, Dilema Veche:

Un secol de școală văzut prin prisma unor elevi și profesori trecuți prin toate cele trei sisteme de învățământ: interbelic, comunist, post-revoluționar.

2. „Alfabet pentru urși”, de Elena Stancu & Cosmin Bumbuț, Teleleu.eu:

Pe cei aproape 2.500 de tineri fără carte din penitenciarele românești încearcă să-i învețe alfabetul 390 de profesori, printre care Lenuța Stoia.

3. „Mizerabilii 2015”, de Andrei Crăciun & Daniel Vrăbioiu, Dela0.ro (material în patru părți):

În țara abecedarului gratuit și obligatoriu sunt poate sute de mii de copii cărora școala le e interzisă pentru că nu au acte de identitate și sunt puține șanse să le obțină vreodată.

4. „Al treilea părinte”, de Raluca Ion & Dragoș Savu, Republica (material în mai multe părți, în curs de publicare):

În spatele fiecărei catedre stă un om care modelează – prin comportamentul său, deliberat sau accidental – generații și generații de copii; adesea, relația lui cu elevii e distorsionată de presiunile cărora trebuie să le facă față: sărăcie, statut social scăzut, birocrație, umilințe.

5.„ȘincaiLeaks”, de Lina Vdovîi, Ioana Cîrlig & Vlad Andriescu, Casa Jurnalistului:

În era social media, fractura dintre elevi și profesori se adâncește, iar nu toate școlile par pregătite să o gestioneze.

6. „Bitul Liber” , de Sorina Vasile, Vlad Ursulean & Tiberiu Cimpoeru, Casa Jurnalistului

Școala românească încă funcționează – în clasă și în cancelarie – pe modelul autoritar, care le cultivă copiilor frica de eșec, de ierarhie, de a lua decizii, de a ieși din rând. Există însă altfel de profesori – cei care-și asumă riscul de a ieși din rând.

„Poveștile din Superscrieri sunt poveștile unei noi generații. La fel ca ea, emană energie și emoție, ne fac să ne punem întrebări și mai ales aduc dorința de schimbare. Am pornit acest proiect al burselor în domeniul educației cu ideea de a afla povești care sar peste clișee, făcându-ne să privim mai atent înăuntrul sistemului românesc de învățământ. Dacă acest țel a fost atins, vă îndemnăm să descoperiți. Noi credem că da.” – Flavia Popa, Secretar general BRD-Groupe Société Générale 

 

***

Pentru mai multe detalii despre Bursele Superscrieri, explorați: https://ffff.ro/burselesuperscrieri/. Publicațiile care vor să preia materialele realizate la Bursele Superscrieri/BRD sunt invitate să scrie la superscrieri@ffff.ro.

Materialele publicate prin programul Bursele Superscrieri/Avon, pe tema violență domestică, pot fi citite aici.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/BRD se numără: Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, SUB25, România Pozitivă, Think Outside The Box.

Trei echipe de jurnaliști au investit peste șase luni de zile pentru a putea expune o nouă și dură perspectivă asupra complexității fenomenului de violență domestică în România – aceea a relației cauză/efect dintre violența domestică și prostituție & proxenetism la noi în țară. Cum ajung copile abuzate fizic și emoțional de apropiați să facă „carieră” la marginea străzii, cum funcționează, concret, acest sistem care le alimentează iluzii și, nu în cele din urmă, ce putem găsi ascuns în sufletele lor, atunci când avem răbdarea și curiozitatea de a privi dincolo de aparențe?

Cele trei proiecte s-au materializat prin programul Bursele Superscrieri/Avon, ediția a doua, pe care l-am pus la punct împreună cu partenerul nostru, Avon România. În luna aprilie a acestui an au fost scoase la concurs trei burse a câte 2.000 de euro, pentru propuneri de proiecte jurnalistice pe tema violenței domestice, iar ideile de materiale selectate de un juriu profesionit au ajuns acum la vremea publicării:

I. „Notre Dame de Companie” este materialul realizat de Victor Ilie, Iulia Roșu & Ana Tepșanu, publicat pe o platformă online Adevărul

citește materialul

Proiectul pornește de la premisa că există o legătură între violenţa domestică și traficul de persoane. O demonstrează zecile, sutele de cazuri de adolescente traumatizate, vulnerabile, debusolate, care cad anual în plasa proxeneţilor români. Platforma „Notre Dame de Companie” demonstrează, din trei perspective, că violenţa domestică provoacă mai mult decât vânătăi și durere fizică.

„0800 500 333 este numărul unic național pe care-l pot apela victimele violenței domestice. Acest număr nu exista în momentul în care am publicat poveștile noastre din proiectul „Notre-Dame de Companie“, dar ne bucură să știm că astăzi victimele abuzurilor de acasă au la cine să apeleze pentru consiliere și informații. Vrem să credem că am contribuit, măcar puțin, la urgentarea lansării acestei linii telefonice naționale (lansată pe 27 noiembrie a.c.). În condițiile astea, putem spune că întregul proiect a fost o reușită dincolo de cotele jurnalistice”, declară Iulia Roșu.

II. „Apropiere” este materialul realizat de Ani Sandu și Octavian Coman – materialul va fi publicat în următorul număr de print al Decât o Revistă, până la jumătatea lunii decembrie.

Ascultă teasingul audio.

Într-o casă din București, câteva tinere abuzate, scăpate din cuiburi de proxeneţi, încearcă să uite ce-au pierdut și să pună temelia la ce e posibil. E casa lor provizorie, dar pentru multe e mai „acasă” decât oriunde. O poveste despre durerosul proces de reconstrucţie a zece vieţi strivite de umilinţe, disperare, abuzuri.

„Am pornit de la ideea de a documenta legătura între violența în familie și traficul de persoane și am descoperit că sunt fenomene care apar des împreună, lăsând urme adânci în viețile victimelor. Când zic „adânci”, mă refer pe de o parte la cât de tare marchează abuzurile traiectoria victimelor spre exploatarea sexuală și la cât de dificilă fac încercarea lor de a-și reface viețile. Pe de altă parte, sunt urme care nu se văd ușor, sunt monștri care zac în adâncuri și pe care noi, ceilalți, când îi vedem ocazional ridicându-se la suprafață, preferăm să-i ignorăm sau să-i privim ca pe un spectacol, de la distanță.”, declară Ani Sandu.

III. „Fuck off my broken heart” este materialul realizat de Timea Honț, publicat pe Casa Jurnalistului

citește materialul

Gia (22 de ani) trecută prin episoade de violenţă domestică și prostituţie, a ales să-și schimbe radical viaţa. Nu îngropându-și trecutul, ci asumându-și-l și spunându-l întregii lumi. Autobiografia unei femei care își digeră în spasme istoria personală și înaintează către un viitor care abia capătă contur.

„Povestea Giei e un teanc de inimi frânte, de la abandonul din copilărie, bătăile și abuzurile din adolescență, până la lupta de supraviețuire din prezent. Împreună, am lipit bucățile, am făcut un puzzle și l-am numit “Fuck off my broken heart”. Nu i-am zis portet, feature sau reportaj, ci experiment jurnalistico-existențial pentru că miza nu a fost textul, ci procesul prin care am trecut amândouă ca să spunem povestea cât mai sincer, în timp real.”, spune Timea Honț.

Programul de burse este o extensie a unui proiect care deja a prins rădăcini în România: e vorba de Premiile Superscrieri – o competiție care, de cinci ani încoace, susține jurnalismul narativ și scrierea creativă de non-ficțiune din România.

Bursele reprezintă atât un sprijin financiar, cât și editorial. Pe toată perioada de documentare și realizare materiale, bursierii au parte de mentorat cu Mona Dîrțu. Tot în cadrul programului, Mona susține și Seminariile Superscrieri, gândite ca întâlniri de bune practici ale meseriei de jurnalist și deschise către noua generație de autori români.

”Prin aceste burse ne-am propus să construim un cadru articulat prin care mediul de business să poată susține jurnaliștii și fotojurnaliștii români care vor să lucreze în profunzime teme de interes social. Dincolo de această idee de bază, cred că oricine citește aceste materiale are acele câteva clipe de la final în care se revoltă, își pune întrebări sau își dă răgazul să trăiască o emoție. Dacă e așa, parteneriatul pe care noi, FFFF, îl facem cu o companie (Avon, în cazul de față) și cu autorii, este unul câștigător pentru publicul larg, în primul rând”, spune Beatrice Weber, președintele executiv FFFF.

Alexandra Maier, Corporate Social Responsibility Specialist Avon Cosmetics Romania, motivează parteneriatul pe care compania l-a făcut cu FFFF, pentru a susține generarea de conținut de calitate:

“Prin Campania Respectului pentru femei ne propunem să aducem în atenție una dintre problemele majore ale societății românești, violența domestică. Un fenomen de a cărui amploare nu suntem mereu conștienți, dar care în timp devine rădăcina altor numeroase abuzuri. Dacă în 2014 bursele au vorbit despre problematici precum Ordinul de Protecție, Antecedente Penale sau Harta Violenței în România, anul acesta a fost un an al maturizării pentru Bursele Superscrieri Avon, anchetele explorând traficul de persoane, un efect ascuns al violenței domestice care marchează dramatic traiectoria victimei. Credem cu tărie că jurnalismul responsabil, care investighează cauze și spune povești este calea prin care în viitorul nu foarte îndepărtat respectul va fi o valoare a majorității.”

Pentru mai multe detalii despre Bursele Superscrieri/Avon, explorați: https://ffff.ro/burselesuperscrieri/. Materialele publicate prin programul Bursele Superscrieri/Avon din 2014 pot fi citite aici.

Publicațiile care vor să preia cele trei materiale realizate la Bursele Superscrieri/Avon sunt invitate să scrie la superscrieri@ffff.ro.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/Avon se numără: Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Sub25, România Pozitivă, Think Outside The Box.

La finalul celei de-a cincea ediții, Superscrieri a premiat 19 autori care, prin originalitate și onestitate, spun, în România, poveștile care contează.

Gala Premiilor Superscrieri a avut loc la Teatrul Odeon, miercuri, 18 noiembrie, seară în care am anunțat câștigătorii acestei ediții, împreună cu juriul Superscrieri și cu patronul acestei ediții, BRD – Groupe Société Générale:

CÂȘTIGĂTORII PREMIILOR I

în valoare de 500 de euro fiecare (susținute de Orange România, FAN Courier, Friends\TBWA și SPV Legal – societate profesională de avocați):

Categoria REPORTAJ: Matei Bărbulescu și Ștefan Mako, „Patru mii de kilometri garduri” (Casa Jurnalistului)

Categoria PORTRET: Luiza Vasiliu, „Bărbatul care a dat foc comunismului” (Casa Jurnalistului)

Categoria OPINIE: Andrei Luca Popescu, „Teoria saltelei” (Gândul)

Categoria FOTOJURNALISM: Ioana Cîrlig, „Zâne” (ioanacirlig.com)

„Am privit mereu cu invidie la Superscrierile premiate în ultimii ani, pentru că mereu au fost texte solide și scrise cu talent. Anul ăsta, două dintre scrierile mele au ajuns acolo, între cele Super, și mă simt onorat. A fost o seară în care am fost alături de mulți oameni pe care îi citesc cu plăcere și asta mi-a dat încredere că atât timp cât există astfel de jurnaliști, presa va merge mai departe, într-o formă sau alta.” Andrei Luca Popescu, jurnalist Gândul, premiul I Opinie

 

Locurile II și III au mers către: , Vlad Stoicescu (dela0.ro), Vlad Ursulean & Lina Vdovîi (Casa Jurnalistului) – reportaj, Cristian Delcea (Adevărul), Ani Sandu (Decât o Revistă) – portret, Mircea Reștea, Alexandra Dincă (Fotojurnalism).

CITIȚI TOATE MATERIALELE NOMINALIZATE

SUPERSCRIEREA ANULUI (premiul cel mare, în valoare de 1000 de euro, susținut din donații private de către comunitatea Romanian Business Leaders) a fost câștigată de Ștefan Mako, pentru reportajul „Procesul” publicat pe platforma online Casa Jurnalistului.

„Personal, miza a fost să înţeleg cine sunt oamenii pe care-i ocolim la colţ de stradă și de ce sunt ţintuiţi pe treptele inferioare ale societăţii sau în afara ei, am dezvoltat interesul ăsta cumva organic în ultimii ani. Titlul incorporează atât actul de justiţie propriu zis relatat în material, cât și incursiunea mea în această realitate. Nu știu în ce măsură am reușit, dar mi-am dorit ca cititorii să iasă din zona de confort și să-și antreneze privirea vigilentă și înţelegătoare. Doar așa putem ca societate să facem pașii necesari ca aceste probleme să dispară nu pentru că le măturăm sub covorul ignoranţei, ci pentru că avem o societate funcţională căreia îi pasă și de cei slabi. Nu-mi fac iluzia că am schimbat ceva semnificativ, dar sunt sigur că e o parte din proces. Mulţumesc că susțineți jurnaliștii.” Ștefan Mako, Casa Jurnalistului, premiul Superscrierea Anului

PREMIUL JURIULUI

în valoare de 400 de euro (adunat din taxa de înscriere în concurs), a fost împărțit între doi autori anul acesta: Mihai Munteanu, pentru documentarul de investigație transfrontalieră „Asasin în lege” (realizat împreună cu RISE Project România și Moldova) și Laurențiu Colintineanu – pentru international reporting în multiple formate: storytelling, audio, video, fotografie.

„Mulțumesc juriului pentru premiul pentru international reporting pentru că el este acordat nu neapărat persoanei mele, ci mai degrabă unor idei.

1. Ideea că informația de dincolo de granițele României este importantă și relevantă atât pentru publicul românesc, cât și pentru presă.
2. Ideea că munca în echipă contează. Reporting multimedia pe teme externe nu face nimeni singur, ci într-un efort de echipă care produce rezultate mai bune decât jurnalistul singuratic plecat pe coclauri.
3. Ideea că presa mainstream nu trebuie alungată din cauza unor derapaje ale unor instituții, ci susținută în demersul de autocurățare.

Noi, jurnaliștii, indiferent de unde lucrăm, ne trezim cu simțul datoriei față de public. Și suntem mulți.” Laurențiu Colintineanu, Senior Editor EurActiv.ro, Premiul Juriului

Juriul 2015: Mona Dîrțu – președintele juriului, Andrei Pungovschi, Cătălin Tolontan, Dan Duca, Daniel Mihăilescu, Cristian Lupșa, Irina Păcurariu, Liviu Iolu, Marius Chivu, Mihnea Măruţă, Paul Radu, Petruț Călinescu, Simona Tache, Teodor Tiță, Vlad Mixich.

În cadrul galei, Fundația Friends For Friends a oferit încă 3 premii speciale onorifice, în afara categoriilor de concurs. Rostul acestor premii este să extindă ideea Superscrierilor și către alte zone și comunități de manifestare a non-ficțiunii creative.

Premiul special FFFF pentru o super-carte de non-ficțiune: Adriana Săftoiu, pentru „Cronică de Cotroceni”.

Premiul special FFFF pentru un super-material audio-video: „România, te iubesc”/Alex Dima.

Premiul special FFFF pentru Consecvență și Decență a mers către Mircea Vasilescu (redactor șef Dilema Veche) și către doi membri ai juriului – Cătălin Tolontan (jurnalist GSP și tolo.ro) și Cristian Lupșa (redactor șef Decât o Revistă, inițiator The Power of Storytelling).

La Gala de Premiere, eveniment moderat de același Tudor Mușat de la ultimele 3 ediții, au participat 250 de persoane: nominalizați la concurs, membrii juriului, presă, sponsori, dar și mulți alți susținători ai acestei competiții.

Pentru lista completă a câștigătorilor și a materialelor premiate, precum și alte detalii despre competiție, explorați www.ffff.ro.

Ediția actuală a Premiilor Superscrieri nu ar fi fost posibilă fără susținerea partenerilor și prietenilor:

Patron al ediției: BRD – Groupe Société Générale, sponsor principal – Avon România, sponsori de categorie: Orange România, FAN Courier, Friends\TBWA, SPV Legal și Romanian Business Leaders.

Super prieteni și susținători ai galei: Editura Humanitas, Editura Publica,Tea Forte România, Antalis, INK Paper Art, iCenter, Best Print, UBER.

Super-prieteni și susținători: Hotnews, Șapte Seri, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, Decât o Revistă, The Power of Storytelling, RFI România, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Think Outside The Box, România Pozitivă, IGLOO Media, Veioza Arte, Bookblog.ro, Bixel, Cărturești.

Fundația Friends For Friends îi invită pe cei interesați de susținerea proiectului pentru 2016 să se alăture în continuarea celor 3 direcții principale Superscrieri: Premiile Superscrieri și Programul de burse jurnalistice pe diverse tematici de interes social.

Douăzeci de materiale de non-ficțiune creativă și jurnalism narativ din România se află pe lista scurtă de nominalizări la Premiile Superscrieri, ediția a V-a.

Autori de non-ficțiune, jurnalism narativ sau fotojurnaliști, ei sunt sunt cei pe care ne bazăm să ne informeze corect, să ne ajute cu detalii și povești din care să înțelegem mai bine lumea în care trăim.
România are mulți astfel de autori buni. Noi vă propunem acum o listă de 18 nume, cărora le mulțumim că și-au făcut datoria față de noi, cititorii, anul acesta.

Îi felicităm pe autorii nominalizați la Superscrieri, ediția a V-a, și vă invităm să le explorați materialele.

Vom anunța câștigătorii finali în cadrul Galei de Premiere, pe 18 noiembrie, în cadrul unui eveniment la Teatrul Odeon.

Nominalizați REPORTAJ

„Patru mii de kilometri garduri”, Matei Bărbulescu & Ștefan Mako
„Procesul”, Ștefan Mako
„Plăcinte și Război în Donețk”, Vlad Ursulean & Lina Vdovîi
„Tăt normal peste Prut?”, Vlad Ursulean & Timea Honț
„Regia Națională a Pădurii Lor”, Vlad Stoicescu

Nominalizați OPINIE

„Ori suntem Charlie Hebdo, ori nu mai suntem?”, Andrei Luca Popescu
„Teoria saltelei”, Andrei Luca Popescu
„Orient: războiul sfârșitului lumii”, Cătălin Gomboș
„Bogaţii nu vor fi niciodată prieteni cu săracii”, Iulia Roșu
„Dear New York Times,”, Luiza Vasiliu

Nominalizați PORTRET

„Poziția ministrului”, Ani Sandu (publicat în Decât o Revistă, martie 2015)
„215 km. Povestea unei alergări”, Bojan Voicu
„Popescu”, Cristian Delcea
„Bărbatul care a dat foc comunismului”, Luiza Vasiliu
„Sunt femeie liberă”, Lina Vdovîi

Nominalizați FOTOJURNALISM

„Începuturi”, Alexandra Dincă
„Apata, Brașov, Bogdan Dincă
„Refugees’ passage to Europe”, Ioana Moldovan
„Zâne”, Ioana Cîrlig
„Masca Cristinei”, Mircea Reștea

Contact pentru jurnaliștii interesați să participe la evenimentul de Gală / acreditări de presă: zenaida@ffff.ro.

Ediția actuală a Premiilor Superscrieri nu ar fi fost posibilă fără susținerea partenerilor și prietenilor:

Patron al ediției: BRD – Groupe Société Générale, sponsor principal – Avon România, sponsori de categorie: Orange România, FAN Courier, Friends\TBWA, SPV Legal și Romanian Business Leaders.

Super-prieteni și susținători: Hotnews, Șapte Seri, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, Decât o Revistă, The Power of Storytelling, RFI România, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Think Outside The Box, România Pozitivă, IGLOO Media, Veioza Arte, Bookblog.ro, Editura Humanitas, Editura Publica, Tea Forte România, Antalis, Bixel.

Dragi prieteni,

Suntem în plină desfășurare a celei de-a cincea ediții a Premiilor Superscrieri. Chiar acum are loc procesul de jurizare a materialelor înscrise în competiție. La începutul lunii noiembrie vom anunța nominalizații celor patru categorii de concurs, iar pe 18 noiembrie câștigătorii finali, în cadrul Galei de Premiere.

Super-vești:
Fundația Friends For Friends acordă 3 premii speciale, în afara categoriilor „clasice” de concurs. Așteptăm nominalizările voastre!

Cu alte cuvinte, în cadrul Galei Superscrieri 2015, vom oferi 3 premii speciale, cu titlu onorific, din partea Fundației. Rostul acestor premii este să extindă ideea Superscrierilor și către alte zone și comunități de manifestare a non-ficțiunii creative.

Așadar, așteptăm nominalizările voastre pentru:

1. Premiul special FFFF pentru un Super-material audio-video

Îl vom oferi unui autor care a realizat un material de non-ficțiune din zona documentar, reportaj audio-video, emisiune TV, radio, podcast etc, care are caracteristicile unei „Super-scrieri”: documentare serioasă, idee puternică, echilibru și capacitatea de a schimba percepția publică asupra unui eveniment, realități.

Materialele trebuie să fi fost difuzate în intervalul 1 octombrie 2014 – 30 septembrie 2015 (anul calendaristic Superscrieri).

Formular nominalizare – Premiul special FFFF pentru un Super-material audio-video 

2. Premiul special FFFF pentru o Super-carte de non-ficțiune

O carte de non-ficțiune publicată de un autor român, la o editură din România, care are potențialul de a schimba percepții și atitudini asupra unui subiect de interes public.

Formular nominalizare – Premiul special FFFF pentru o Super-carte de non-ficțiune

3. Premiul special FFFF pentru Consecvență și Decență

Intenționăm, cu această distincție, să recunoaștem valoarea unui mentor, a unui creator de școală sau a unei instituții care se remarcă prin Consecvență și Decență în domeniul non-ficțiunii creative sau a jurnalismului narativ.

Formular nominalizare – Premiul special FFFF pentru Consecvență și Decență

Puteți face propuneri pe baza completării formularului online, până la data de 26 octombrie.

Precizare. Aceste premii reprezintă titluri onorifice, în afara mecanismului de competiție, acordate de Fundația Friends For Friends, nu de juriul Superscrieri.

Vă super-mulțumim!

Zilele acestea, i-ați putut vedea pe pagina de Facebook HotNews.ro pe membrii juriului Superscrieri, fiecare împărtășind din perspectivele lor asupra competiției de jurnalism narativ și scrieri creative de non-ficțiune pe care o jurizează pro bono. Zicem noi că se completează într-un tablou mai clar despre direcția în care mergem cu Superscrieri, așa că vă învităm să le citiți pe toate.

Rămâneți cu scroll-ul pe pagina noastră de Facebook și pe partenerul nostru, Hotnews, revenim cu updates de la ultimii jurați.

Și nu uitați, toți aceștia abia așteaptă să primească super-materiale, iar înscrierile sunt deschise până pe 30 septembrie (miercuri noapte inclusiv): www.ffff.ro/superscrieri.

Mihnea Măruță

„Când am intrat în presă, a-ţi vedea numele tipărit sub un text era un vis şi avea să devină un dar nemeritat pentru noi, generaţia care s-a trezit cu libertatea în braţe. Sunt pentru a treia oară membru în juriul celui mai important concurs al profesiei mele şi, într-un fel, mă simt la fel ca în acei ani de început, când mergeam pe stradă şi aş fi vrut să le împart tuturor ziare cu numele meu scris undeva – uite, sunt şi eu aici, vă daţi seama? Am descoperit câţiva copii care s-au născut cam deodată cu primele mele texte tipărite şi care visează şi ei că vor primi acel dar. Numai că, spre deosebire de noi, ăia treziţi cu libertatea în braţe, ei îl merită.”

Vlad Mixich

„Mă enervează toţi cei care susţin că în România jurnaliştii nu pot schimba ceva în bine. Pot şi o fac fără circ, fără plagiate, fără să fie acoperiţi sau aserviţi. Asta m-au învăţat în ultimii cinci ani premianţii de la Superscrieri. Că oricine muncește serios, documentează corect și scrie cu talent poate produce o schimbare concretă, palpabilă. Nu zic că-i uşor; nu e! Nu zic că se întâmplă des; nu se întâmplă! Dar atunci când schimbi ceva pentru că ţi-ai făcut bine datoria, senzaţia e fantastică. Şi prinzi curaj. Iar într-o breaslă atât de perisabilă, cum este astăzi jurnalismul românesc, asta e de nepreţuit. Deoarece curajul nu se poate cumpăra, oricât de mare ți-ar fi salariul sau audiența.”

Marius Chivu

„Jurizez Superscrieri în credinţa că excelenţa trebuie, mai întâi, recunoscută şi răsplătită, pentru ca, astfel, să inspire şi să creeze emulaţie. Jurnalismul narativ bun întreţine însăşi ideea de civilizaţie, este un instrument deopotrivă de cunoaştere, informaţie, educaţie, atitudine civică şi expresie artistică populară.”

Cristian Lupșa

Irina Păcurariu

Cătălin Tolontan

„Jurizez Superscrieri de dragul acestei meserii. Care meserie? Aşa cum sună ea într-o piesă a lui Mihail Sebastian:
Redacţia ziarului Deşteptarea.
Personaje: Pompilian, Voicu (redactori), Niţă (om de serviciu)
Pompilian: Ce-i asta, Niţă, hârtie de scris sau de împachetat?
Niţă : Alta nu-i. Ordin de la administraţie. Iconomie.
Pompilian: Mizerie.
Voicu: Şi decădere. Cunoscutul publicist George Pompilian scrie pe hârtie de împachetat brânză.
Pompilian (sentenţios): Care va înfrunta veacurile. (schimbare de ton) N-ai un subiect?”

Simona Tache

„Jurnalismul narativ face, pentru poveştile reale, ceea ce face literatura pentru poveştile născute în minţile creatorilor: le spune într-un fel memorabil, care mişcă suflete, zguduie minţi şi cutremură lucruri. Cum ar veni, „jurnalismul narativ este pentru noi literatura 2” şi chiar mai mult decât atât, iar oamenii care îl fac bine trebuie citiţi, premiaţi şi iubiţi.”

Andrei Pungovschi

„Jurnalismul narativ bine făcut mă ajută să trăiesc poveştile altora, mă pune pe gânduri, mă face să vreau să fiu mai bun. Am răspuns pozitiv invitaţiei de a face parte din juriu cu speranţa că, împreună cu ceilalti juraţi, vom oferi o apreciere oamenilor care au reuşit să se rupă de direcţia tristă pe care o urmează fotojurnalismul în mass-media din ţara noastră.”

Dan Duca

„Marele merit al Premiilor Superscrieri este acela de a fi creat un stimul, de a fi strâns pe masa aceluiaşi juriu texte memorabile, poveşti de pus în carte. Am bucuria să promovez un proiect care reprezintă un certificat de garanţie al unei prese făcute aşa cum trebuie. E o onoare să mă aflu în continuare într-o asemenea companie, dar şi în a promova acest demers în rândurile celor care nu regretă ziua în care s-au apucat de scris.”

Cu ocazia aniversării a 5 ani de Premiile Superscrieri, împreună cu partenerul nostru, BRD – Groupe Société Générale, lansăm cartea Superscrieri: Drumul generației noastre, care regrupează un best of al materialelor care au luat premiul I sau Superscrierea Anului între 2011 și 2014 la Premiile Superscrieri.

Antologia cuprinde 24 de materiale de non-ficțiune, purtând semnătura a 22 de autori români, unele dintre ele la prima lor apariție pe print. Lansarea este însoțită de o expoziție de ciorne ale autorilor din carte, care va avea loc miercuri, 30 septembrie, de la ora 19:00, la Art Yourself Gallery (Clucerului 88).

Cartea va fi disponibilă în rețelele Cărturești și Humanitas, iar încasările de pe urma vânzării vor fi redistribuite către un premiu special la următoarea ediție a Premiilor Superscrieri, în 2016.

Cartea Superscrieri

Superscrieri: Drumul generației noastre este gândită ca un gest de recunoaștere pentru autorii care au reușit în ultimii ani să aducă un nou standard de calitate și creativitate în zona jurnalismului narativ și a scrierilor de non-ficțiune din România.

„Ni se împlinește un vis: ieșim, cu această carte, din rândurile comunității Superscrieri, cea pe care am coagulat-o și am crescut-o în ultimii patru ani. Prin cartea Superscrieri ajungem acum la publicul larg. Ce ne-am dori foarte tare este ca antologia aceasta să-i tragă de mânecă pe oamenii care intră în librării și să le spună cam așa: «Nu vrei și tu să citeşti non-ficţiuni româneşti bune, care-ți vorbesc despre realitatea în care trăieşti? Am adunat 24 în volumul ăsta doar pentru tine. » Cartea Superscrieri este, în definitiv, felul nostru de a arăta scepticilor că încă mai sunt, în România, jurnaliști care fac treabă bună. Căutați-o în librării, veți găsi în ea 22 de astfel de premianți.”, Beatrice Weber – președinte executiv al Fundației Friends For Friends

Cei 22 de autori prezenți în carte sunt: Attila Biro, Radu Ciorniciuc, Ioana Cîrlig, Andrei Crăciun, Cristian Delcea, Laurenţiu Diaconu-Colintineanu, Iulian Enache, Lorena Lupu, Sintia Radu, Luiza Vasiliu, Teodora Neagu, Ștefan Mako, Oana Sandu, Elena Stancu, Philip Ó Ceallaigh, Vlad Stoicescu, Mihnea Măruță, Tea Teodorescu, Ani Sandu, Anca Simina, Vlad Ursulean, Lina Vdovîi.

„Superscrieri e un demers formidabil de important: revalorizează poveștile bine scrise în fața surogatelor; reconstruiește acele momente care au definit identitatea unei generații; și, nu în ultimul rând, forțează societatea să reflecteze la modul în care își ierarhizează valorile. Însă motivul real pentru care noi, BRD, suntem alături de proiectul Superscrieri nu trebuie căutat în produsul editorial, ci în formulă: o echipă de jurnaliști, editori, activiști, creativi sau donatori care dovedesc de cinci ani încoace că în România se poate crea un ecosistem pentru renașterea jurnalismului de calitate. Iar fără un astfel de ecosistem, ar fi imposibil să gustăm din normalitatea de a pune în discuție lucrurile care contează pentru noi toți.” – Flavia Popa, Secretar General al BRD – Groupe Société Générale

Expoziția de ciorne

Schițele, ciornele și materialele care i-au inspirat pe jurnaliști în realizarea materialelor din carte sunt o mărturie a aplecării lor către subiectele pe care și le-au ales, a muncii asiduue pe care au dus-o, uneori timp de luni de zile, pentru a scoate la iveală, a demonstra, a explica sau a demitiza povești din realitate. Sunt ciornele fără de care Cartea Superscrieri nu ar fi existat și care vor fi expuse alături de ea, cu ocazia lansării.
Expoziția de ciorne este curatoriată de Alina Bucur și Ioana Mîțu și reprezintă o readaptare a proiectului Ciorne 2.0 – Cum devin ideile realitate?, realizat în 2013.

foto Cristian Lupșa de Alex Gâlmeanu

Între 9-10 octombrie va avea loc cea de-a cincea ediție The Power of Storytelling (PoS pentru prieteni). Cristian Lupșa, editorul Decât o Revistă și inițiatorul conferinței, unul dintre cei care ne-au fost alături chiar de la lansarea proiectului Superscrieri, ne-a răspuns unor curiozități despre eveniment. PoS este, totuși, o conferință unică ca gen în Europa de Est, care se întâmplă o dată pe an în București (și mai nou și la Cluj) adunând povestitori de talie mondială. That’s a wow!

Dacă ar fi să te întorci în timp, care a fost ideea-inimă, nevoia sau dorința principală pentru care v-ați mobilizat să puneți pe roate The Power of Storytelling?

C. L.: PoS a apărut în 2010, la un an după DoR, din nevoia echipei de a aduce reporteri/scriitori/editori pe care îi admiram, mai aproape de noi, ca să ne învețe cum să spunem povești mai bune, mai clare și mai cu impact. Mai precis, prima conferință a pornit de la ideea unui training intern cu doi vorbitori și pentru că unul n-a putut să vină și l-am înlocuit cu trei, ne-am dat seama că avem un line-up de conferință.

În octombrie va avea loc deja cea de-a cincea ediție a conferinței, singura de acest gen din Europa de Est. De ce crezi că e singura?

C. L.: Pentru că încă n-am găsit alta în toată Europa care să reunească atâția povestitori arhi-premiați, oameni de talie mondială, cu nucleul în zona de jurnalism narativ și spus povești adevărate, care e specialitatea DoR. E specială și pentru că extinde conceptul de storytelling dinspre text spre alte media, dar și în afara zonei jurnalistice, în marketing, business sau artă.

Cât de greu e să aduni într-o sală din București povestitori de talie mondială și, mai ales, care e publicul pe care îl convingi cel mai ușor să umple această sală?

C. L.: E greu, dar e și tot mai ușor, pentru că PoS e deja cunoscută în lume, mai ales în sfera de jurnalism narativă, indiferent de media. Publicul pe care îl atragem e extrem de divers și asta ne bucură: avem jurnaliști, numeroase tipuri de freelanceri, oameni de comunicare, antreprenori din industrii creative și nu numai, manageri din companii etc. Și mai important e că an de an avem zeci de participanți străini – anul ăsta vin oamenii inclusiv din China, Finlanda sau Liban.

Cea mai mare mulțumire personală și cel mai tare feedback primit după o conferință.

C. L.: Personal sunt fericit că am putut să petrec timp cu unii dintre eroii mei, scriitori ca Tom Junod, Chris Jones sau Michael Paterniti. Iar feedbackul cel mai tare e cel care se repetă în diverse forme an de an și ne spune că pentru participantul respectiv a fost cea mai tare conferință la care a fost vreodată și că motivul n-are de-a face doar cu calitatea intervenților și a lucrurilor învățate, cât cu faptul că a ieșit din sală cu o energie și o vibrație greu de descris.

O așteptare și o motivație pe care ar trebui să le aibă un participant care vine pentru prima dată la PoS.

C. L.: Să vină pentru că vrea să înțeleagă de ce au poveștile – spuse pe blog, în media, în săli de ședință, în familie – puterea pe care o au când sunt spuse de oameni care stăpânesc uneltele.

Ce schimbare poate aduce PoS să zicem în zece ani, la nivel de societate sau la nivelul industriilor cărora se adresează, prin tot ceea ce oferă oamenilor care au nevoie să își explice viața prin povești?

C. L.: Preferăm să fim modești, deși nutrim speranța că oamenii care învață să vadă și să spună povești vor reuși să ne vorbească (nouă public, prieteni, colegi de muncă) altfel, mai clar, mai cu scop, mai cu emoție. Iar asta, ideal, poate crea lumi mai bune – mai mici sau mai mari.

În 2014 ați organizat și o extensie a conferinței la Cluj. Povestește-ne puțin despre asta.

C. L.: Ideea a venit din faptul că mereu ne plimbăm unii dintre speakeri – cei care pot sta mai mult – prin țară, dar și din faptul că DoR are o comunitate mare în Cluj și am vrut să mergem către ea. În 2014 am făcut un prim test și a fost sala arhiplină. A fost suficient de bine încât repetăm și în 2015. E un eveniment mai intim decât cel de la București și de anul ăsta și cu trei speakeri care sunt acolo în exclusivitate.

Un sfat pentru orice căutător de povești.

C. L.: Să își antreneze zilnic curiozitatea. Viața e mai interesantă când o trăiești sub formă de întrebări decât de certitudini.

interviu publicat pe IQads

Nu credeți? Imaginați-vă, dacă sunteți sceptici, harta metroului descrisă cuvânt cu cuvânt, rând cu rând, pagină cu pagină, așa cum ar arăta ea în niște documente Metrorex în care să fie interzise imaginile. Cât v-ar lua să înțelegeți, citind toate explicațiile, puteți ajunge de la A la B, schimbând metroul pe una dintre magistrale? Pariul nostru: mai mult de-o privire. Bun, și-atunci de ce nu folosim mai des de scheme pentru a ne creiona proiectele, de exemplu? Ori de a le explica colegilor noștri? E mult mai simplu decât pare. Nu-ți trebuie talent la desen, ci doar hârtie, creion, o minte curioasă și un ABC vizual pe care-l poți deprinde în câteva zile de la Sandra Ghițescu și Adrian Popa, facilitatorii Atelierului de Gândire Vizuală care are loc luna aceasta la Fundația Friends For Friends.  

Cum, când și de ce ați intrat pe tărâmul gândirii vizuale?

Adrian Popa: Intrarea, pentru mine, a fost foarte-foarte-foarte-foarte simplă. Acum ceva ani buni – vreo cinci – un coleg, care mă vedea desenând mereu prin ședințe, m-a întrebat dacă pot să desenez repede. Lucram într-o companie de training pe-atunci. “Da, aș putea”, i-am zis – “dar ce rost ar avea?”. “Să desenezi ce vorbește lumea”, mi-a răspuns. I-am spus că “bine, aș putea, dar ar ieși urât probabil”. “Uite”, mi-a zis, “chestia asta despre care vorbesc se numește facilitare grafică – dă și tu un search pe Google și o să vezi la ce mă refer”. Și după vreo două ore am căutat pe Google și mi-am zis wow, ce interesant! Și am tot căutat, am tot citit, am tot descoperit. După vreo două săptămâni, am început să iau notițe vizuale în ședințele interne și am ajuns, la un moment dat, să le și conduc după un model vizual. Aveam un spațiu de joacă deja, testam metoda – iar povestea s-a cascadat continuu, până când am făcut primul meu training de trei zile cu facilitare grafică inclusă. Făceam asta cam 20% din timp, pe lângă administrare de baze de date și altele (sunt IT-ist la bază). Am ajuns, încetul cu încetul, în punctul în care îmi ocup 100% din timp cu facilitarea grafică.

Sandra Ghițescu: Primul meu contact cu practicile vizuale a fost via filmulețele făcute de RSA Animate; ce bine absorbi informația când e prezentată așa, vizual, mă gândeam. Dar n-aveam vreun gând anume. Al doilea contact, cel care m-a făcut să mă pot apropia de zona asta, a avut loc acum 3-4 ani: eram la Viena, la un “experience design workshop” unde veniseră diverși practicieni cu tot felul de instrumente noi, ieșite din tipare. Fiecare făcea câte un “show and tell” de 15 minute în care își prezenta metoda sau modelul. Și au apărut și niște facilitatori grafici, care ne-au spus de la bun început că scopul lor e să ne viruseze, să ne facă să desenăm cât mai mult; ne-au spus și că gândirea vizuală nu este despre a desena frumos, că există un ABC – cercuri, pătrate, triunghiuri și relațiile dintre ele – pe care oricine îl poate mânui. Eu oricum gândeam în schițe, scheme și metafore; făceam asta intuitiv, pentru a înțelege mai bine relațiile dintre elementele unui proiect. Uneori încercam chiar să-mi iau și notițele vizual. Mai făceam și mindmapping, de exemplu – care nu e gândire vizuală, dar tot e altceva decât un memo clasic de ședință. În cazul proiectelor noi, pe lângă scris făceam adesea și o schemă, să am imaginea de ansamblu. Scheme făceam și la traininguri – nu-mi ieșeau toate, dar erau câteva foarte bune: simțeam că-mi accelerează viteza de a explica și că informația ajunge mai ușor la oameni. Așa că toate se aliniau.

Rep.: Și povestea atelierului când a început?

Sandra Ghițescu: Istoric, acum vreo doi ani, când l-am cunoscut pe Adi – care ținea la Vama Veche un workshop de facilitare grafică. Am schimbat date de contact cu gând că poate vom lucra cândva împreună. “Cândva” a venit anul trecut, odată cu oradecreativitate.ro – un proiect în care am creat content online pe care profesorii îl puteau folosi, gratuit, în Săptămâna Altfel. Ne-am gândit să-l ilustrăm cu altceva decât cu poze de stoc – să creăm noi niște ilustrații originale care să explice tot conținutul. Așa că l-am contactat pe Adi, căruia i-a plăcut ideea. Gândul de a crea împreună un training de gândire vizuală a venit natural, când ne-am dat seama că pe piață există doar ateliere nișate, prin care puteau deprinde limbajul grafic facilitatorii, trainerii și coach-ii – nimic însă pentru oamenii obișnuiți, care să-și exerseze acest skill în propriile proiecte. Ne-am gândit, în plus, să punem în centru gândirea vizuală – adică să-i reconectăm pe oameni cu proiectorul din capul lor, cum îmi place mie să spun. Să-i ajutăm să descarce pe hârtie imaginile pe care oricum le au în minte. Așa s-a născut Atelierul de Gândire Vizuală pe care-l facem prin Fundația Friends For Friends, alături de care am dezvoltat împreună cu Vlad Tăușance și Creative Fitness Studio, un “gym” de antrenare a creativității practice care are deja trei ani împliniți.

Rep.: Vouă cum v-a schimbat practica gândirii vizuale modul de lucru?

Adrian Popa: Pentru mine cea mai surprinzătoare schimbare nu are legătură cu desenul; nu acolo s-a produs marea evoluție. Ci cu faptul că, practicând intensiv desenatul gândurilor altora, am învățat să ascult altfel. Acum, pentru că încerc să prind toate elementele a ceea ce spune cineva, am mai multă răbdare să ascult tot ceea ce are de spus – nu mai sar direct la concluzii. Ascultarea e esențială. Nu poți desena ceva ce n-ai înțeles.

Sandra Ghițescu: Și în cazul meu s-a întâmplat același lucru. Ascult altfel, mai intens și cu mai mare atenție. Adaug aici și plusul curiozității – începi să remarci că oamenii folosesc anumite cuvinte care sunt, de fapt, jaloane importante în poveste. Îți indică direcția, orientarea în timp și spațiu, etapele, obiectivele.

Adrian Popa: În plus, dacă vrei să reprezinți grafic ceea ce îți povestește cineva, te prinzi repede care e bucata lipsă din ceea ce spune. Uneori ideea nu e perfect conturată – și poate că nici cel care o descrie nu e perfect conștient de asta. Alteori nu se potrivesc rotițele între ele. Câteodată constați că în anumite zone e plin de detalii – cu toții ne lăsăm purtați de detalii în segmentele la care ne-am gândit mai mult – și în altele narațiunea e abia schițată. Când vorbești – sau scrii – nu-ți dai înotdeauna seama de minusurile din argumentație. Când însă desenezi, vezi imediat.

Sandra Ghițescu: Exact. Când transpui vizual narațiunea cuiva îți exersezi nu numai răbdarea, dar și abilitatea de a înțelege mai bine ce are celălalt în cap, de a vedea literalmente lucrurile așa cum le vede el; nu rămâi la stratul cuvintelor, ci îi sondezi mai adânc gândirea. Și încă ceva important: notițele vizuale te ajută să menții conversația la obiect. Cazi mai greu în capcana divagațiilor, nu te mai lași ispitit de zone irelevante, fără legătură cu imaginea de ansamblu. E valabilă și reciproca: interlocutorul vede ce desenezi, are sentimentul progresului, se automotivează să urmărească obiectul discuției – și să te ajute să umpli zonele goale din tablou.

Rep.: Și dacă n-ai cu ce umple zonele goale?

Sandra Ghițescu: Tocmai asta-i cu totul special la notițele vizuale – îți semnalează puncte slabe ori cețoase pe care poate altfel nu le-ai vedea decât prea târziu. Te ajută să-ți lucrezi ideile, să ți le testezi. Îmi amintesc că la un moment dat discutam cu niște prieteni – aveam o idee care ni se părea fantastică. Când însă am desenat-o, am constatat că ideea noastră nu stătea pe picioarele ei, plus că avea la temelie o resursă pe care noi încă n-o aveam. Alteori constați, descărcând planul făcut în cap pe hârtie, că unele zone sunt mult prea complicate. Sau că ai nevoie de prea multe resurse pentru a face lucrurile să funcționeze.

Adrian Popa: Un alt lucru minunat e că desenul schimbă dinamica grupului: oamenii sunt foarte atenți la discuție, văd cum totul capătă formă sub ochii lor, participă, adaugă, corectează, clarifică, dau soluții. Nu mai vorbesc despre faptul că o schemă bine făcută îți amintește instantaneu toată conversația – toate ideile sunt acolo, toate detaliile, toate etapele; uneori și feeling-ul întâlnirii.

Sandra Ghițescu: Da, pentru că spre deosebire de o minută obișnuită de ședință, pe care – pentru a rememora ce s-a discutat – trebuie s-o parcurgi integral și să procesezi în același timp tot felul de date, idei, concepte, schița îți scutește creierul de efort. În primul rând, toată povestea încape într-o pagină. În al doilea rând, activează scule valoroase, dar neutilizate din creierul tău – de exemplu capacitatea de a înțelege rapid forme și culori. Suntem deja echipați cu sculele acestea, care ne măresc puterea și viteza de procesare, doar că nu le folosim. Rămânem în paradigma literelor înșirate de la stânga la dreapta pentru că asta e paradigma folosită în școală și, mai apoi, la job. Nu spun că scrisul e rău, nici vorbă; spun că pentru anumite lucruri există scule mai bune decât textul. Nu faci grafică de afiș, de exemplu, într-un fișier Word. Teoretic poți – ai fonturi, ai culori, poți importa imagini. Dar Word-ul te limitează, pentru că e făcut pentru altceva. În cazul unui proiect, de pildă, o schiță îți dezvăluie dintr-o privire relația dintre componente sau etape; și textul poate face asta, dar ai mai mult de procesat și o vei face, evident, cu o viteză mai mică – plus riscul de interpretări și misunderstandings, pe care schițele îl reduc copios.

Adrian Popa: Aș mai adăuga ceva la ideea Sandrei. Tendința de hibridizare aduce valoare adăugată peste tot azi. În industria auto, de exemplu, poți avea un motor exclusiv pe combustie sau unul exclusiv electric – dar combinația lor îți dă mai multe beneficii și mai multă putere. La fel e cu scrisul combinat cu gândirea vizuală: de ce să folosești doar unul dintre instrumente când le poți folosi pe amândouă?

Sandra Ghițescu: Acesta e și motivul pentru care atelierul nostru e de “gândire vizuală”. Înveți un nou limbaj, care adaugă valențe gândirii tale – așa cum a învăța să cânți la un instrument îți dă insight-uri pe care nu le poți avea altfel. Orice limbaj nou învățat ajută la sănătatea instalației – a creierului, a gândirii, a găsirii de soluții.

Rep.: Dar cum e cu cei care se tem că n-au ureche muzicală – sau că se vor face de râs dacă scapă o notă falsă?

Adrian Popa: “Dar eu nu știu să desenez” e prima barieră pe care o întâlnim. E echivalentul lui “eu nu știu să merg pe bicicletă”. Foarte bine, spunem noi – asta nu-i o problemă, e ușor de învățat. Gândirea vizuală se mulțumește cu puțin: forme geometrice simple, relații între ele, câteva simboluri ușor de recunoscut. Talentul la desen e irelevant. Ajută, dar nu despre desene frumoase e vorba.

Rep.: Sunt totuși echipe care preferă să lucreze cu instrumente standard: fișiere text, minute post-ședințe, rapoarte.

Sandra Ghițescu: Da, auzim și asta: “compania mea nu ar fi deschisă la acest mod de lucru, pare complicat și/sau copilăros”. În nouă cazuri din zece, am constatat noi, lucrurile nu stau deloc așa. Sigur că s-ar putea să ai colegi care nu sunt prieteni cu culorile și nici nu se entuziasmează să-și vadă proiectele reprezentate prin norișori, steluțe și omuleți. Dar noi n-am întâlnit pe nimeni până acum care să nu reacționeze bine în fața unei scheme bine făcute. Nu e despre chestii drăguțe, ci despre claritate în transmiterea esenței unei idei, a unui proiect. E un instrument de comunicare, până la urmă.

Rep.: Da, gândirea vizuală pare o soluție excelentă pentru comunicarea în echipă. Dar dacă nu ai o echipă către care să vrei să-ți transmiți ideile?

Sandra Ghițescu: Într-adevăr, am întâlnit câțiva oameni care spun că nu-și dau seama la ce le-ar putea folosi acest skill – nu fac traininguri, nu facilitează ședințe, nu gestionează proiecte mari. În primul rând, nu e obligatoriu să fie despre job – îți poți face o schiță pentru finanțarea sau planificarea unei vacanțe, de exemplu. În al doilea rând, știm cu toții bine diferența dintre o prezentare cu multe cuvinte și una cu multe imagini – fie ele fotografii, scheme, infografice, culori. Gândirea vizuală e un sistem de operare, nu o aplicație particulară de care s-ar putea să n-ai nevoie. Dacă-ți instalezi acest nou sistem de operare, care rulează minunat pe creierul uman – hardware-ul nostru e construit să proceseze imagini captate din lumea exterioară, nu să citească șiruri de litere -, vei vedea cum crește viteza de procesare, cum apar mai puține blocaje, cum proiectele se clarifică.

Adrian Popa: Exact. Transformi conceptele în metafore ușor de înțeles, simplifici, concentrezi informația, o faci ușor de digerat. Inclusiv în context multi-lingvistic. Sigur, pentru echipe multi-etnice există engleza, dar de multe ori nu toată lumea are aceeași fluență; poți fi ușor înțeles greșit. Gândirea vizuală sparge barierele de comunicare, e un fel de limbaj universal. Plus că e un instrument fără costuri și foarte la îndemână: nu-ți trebuie decât ceva care lasă o urmă pe-o suprafață – poți desena și cu un băț pe nisip.
Sandra Ghițescu: Adaug aici și câștigul de timp. Eu mi-am construit deja un set de simboluri pe care le desenez într-o secundă. Să scrii o propoziție durează mai mult de-o secundă. Și dacă aduni secundele economisite, contează. Suntem bombardați cu informație, operăm altfel decât acum 15-20 de ani, când viața era ceva mai lineară – facultate, job, predictibilitate, univers de confort. Acum schimbările sunt rapide și bruște. Viteza și flexibilitatea, plus capacitatea de a decodifica dintr-o privire lucruri complicate – pentru a lua decizii mai bune – nu mai sunt câtuși de puțin niște mofturi. Acum 15-20 de ani oamenii își treceau în CV-uri “cunoștințe de operare pe calculator” sau “cunoașterea limbii engleze”. Erau, pe-atunci, avantaje competitive. Azi e o glumă să te lauzi că știi să folosești un computer ori că înțelegi engleza. Așa e și cu gândirea vizuală, dacă e să forțez o comparație. Azi e un avantaj competitiv; noi credem că mâine va fi, tot mai mult, parte din echipamentul de bază în business – ca și crearea de content ori prezența în social media.

Te interesează? Mai primim înscrieri până pe 17 septembrie. Atelierul de Gândire Vizuală se desfășoară în perioada 24-26 septembrie și este o marcă a Creative Fitness Studio – unul dintre cele mai eficiente programe FFFF, de dezvoltare a gândirii creative și practice din România. Detalii despre atelier și despre cei doi antrenori, aici.

Din 2011, aducem un tribut autorilor care, prin forța scriiturii lor, prin originalitate, onestitate și curaj încă ne mai spun poveștile care contează. Ei sunt cei care ne-au motivat, de 5 ani, să creștem această competiție. Le mulțumim lor și tuturor celor care au încredere în misiunea Superscrierilor și ni s-au alăturat de-a lungul primelor patru ediții. Împreună schimbăm, puțin câte puțin, lumea în care ne creștem ideile.

Orice autor de non-ficțiune și jurnalism narativ din România este invitat să participe cu cele mai bune materiale realizate în perioada 1 octombrie 2014 – 30 septembrie 2015.

Anul acesta, competiția primește înscrieri pentru 4 categorii principale de concurs: Reportaj, Portret, Opinie și Fotojurnalism. Totodată, FFFF își propune să încurajeze și alte zone de manifestare a storytelling-ului, oferind, pe lângă Superscrierea Anului și Premiul Juriului, o nouă serie de Premii Speciale, care vor fi anunțate ulterior.

Cu un istoric la primele patru ediții de peste 800 de participanți cu 1400 de lucrări înscrise, cu peste 60 de câștigători și premii în valoare totală de 20 000 de euro, competiția își propune să încurajeze în România acele povești puternice și texte de calitate care informează corect, emoționează, modifică percepții și atitudini.

Juriul care va evalua materialele este compus din: Mona Dîrțu – președintele juriului, Andrei Pungovschi, Cătălin Tolontan, Cristian Lupșa, Dan Duca, Daniel Mihăilescu, Irina Păcurariu, Liviu Iolu, Marius Chivu, Mihnea Măruţă, Paul Radu, Petruț Călinescu, Simona Tache, Teodor Tiță, Vlad Mixich, Vlad Petreanu.

Mona Dîrțu, președintele juriului Superscrieri: „Zilele trecute am auzit un jurnalist spunându-i unui coleg «textul tău e de Superscrieri, crede-mă»”.

„Superscrieri face cinci ani. Când a început, în 2011, puțini credeau că va trece de prima ediție; era ca o tulpiniță simpatică și fragilă care se ambiționa să spargă asfaltul. A reușit, după părerea mea. Nu numai că a supraviețuit ca proiect anual, dar are și ramuri noi – bursele, seminariile, cartea Superscrieri – și deja articulează o cultură întreagă a scriiturii inteligente, bine documentate, oneste. Zilele trecute am auzit un jurnalist spunându-i unui coleg «textul tău e de Superscrieri, crede-mă». M-am bucurat; e dovada perfectă că breasla vede deja în Superscrieri un benchmark, un standard de calitate, un fel de blazon profesional. O generație întreagă de jurnaliști și autori de non-ficțiune își găsește, prin Superscrieri, reperele și motivația – două mărfuri atât de rare în redacțiile de azi”, declară Mona Dîrțu, președintele juriului.

Vom oferi premii în bani în valoare de peste 4000 de euro: patru premii I pentru fiecare categorie, în valoare de 500 de euro fiecare (susținute de Orange România, FAN Courier, FriendsTBWA și SPV Legal – societate de avocați), premiul special Superscrierea Anului în valoare de 1000 euro, Premiul Special al Juriului (constituit din suma taxei de participare la concurs) și noile premii speciale.

Superscrieri nu ar putea crește fără prieteni și susținători pe termen lung, care consideră parteneriatul cu acest proiect o investiție directă în comunitate. FFFF se bucură de susținerea BRD – Groupe Société Générale în calitate de patron al ediției pentru a doua oară, Avon România – sponsor principal tot pentru a doua ediție, precum și a sponsorilor de categorie menționați.

Sorin Trâncă, preşedintele FFFF și iniţiatorul competiţiei: Vrem să oferim recunoaștere și în alte zone de storytelling

„Mă bucur să văd că ideea noastră sfrijită și cam visătoare de acum câțiva ani (să arătăm că «narrative journalism» sau «creative writing» e valoros, poate mai valoros pentru societate decât jurnalismul factual, cel de toate zilele) prinde puteri din ce în ce mai mari. Iar cu ediția din 2015 vom încerca să extindem un pic amprenta Superscrierilor, oferind recunoaștere și altor zone în care se practică acest gen de storytelling. Le mulțumim încă o dată juriului și tuturor prietenilor și susținătorilor, fără ei aceste premii ar fi mult mai puțin relevante, iar eforturile noastre mult mai mari”, declară Sorin Trâncă

Ediția actuală a Premiilor Superscrieri nu ar fi fost posibilă fără susținerea partenerilor și prietenilor, cărora le mulțumim:

Patron al ediției: BRD – Groupe Société Générale, sponsor principal – Avon România, sponsori de categorie: Orange România, FAN Courier, FriendsTBWA și SPV Legal – societate de avocați.

Super-prieteni și susținători: Digi24, Hotnews, Șapte Seri, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, Decât o Revistă, The Power of Storytelling, RFI România, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Think Outside The Box, România Pozitivă, IGLOO Media, Veioza Arte, Bookblog.ro, Editura Humanitas, Editura Publica.

Pentru mai multe detalii despre Premiile Superscrieri 2015, explorați https://ffff.ro/superscrieri/.