fotografii de Larisa Baltă

La două luni de la lansarea proiectului Burselor Superscrieri/Avon, ediția a doua, împreună cu partenerul nostru, Avon România, am anunțat sâmbătă, în cadrul festivalului Femei pe Mătăsari, echipele de autori câștigători. Programul oferă trei burse în valoare de câte 2.000 de euro și susținere editorială unor propuneri de materiale jurnalistice complexe pe tema “violența domestică”.

Cele trei echipe care vor primi finanțare pentru realizarea proiectelor propuse în concurs:

Victor Ilie, împreună cu Ana Tepșanu și Iulia Roșu – pentru proiectul “Bordelul care mi-a devenit casă”, cu publicare pe adevărul.ro

Victor Ilie: „Mulțumim mult juriului si organizatorilor FFFF & Avon pentru bursă! Sperăm să facem o super-treabă și, dacă vom avea noroc, să putem urmări și niște efecte pozitive ale textelor pe care le vom publica. Personal, sper că măcar unul dintre textele publicate va face pe cineva care trece pe stradă, pe lângă niște prostituate, să nu exclame interjecții sau să cadă în plasa clișeelor pe care suntem obișnuiți să le proiectăm asupra acestor fete, ci să realizeze că cele mai multe dintre ele sunt victimele unui concurs nenorocos de împrejurări. ”

Iulia Roșu: „Obiectivul nostru principal este să construim o platformă online, cu expunere cât mai largă, prin care să reușim nu doar să ne demonstrăm ipoteza, dar și să găsim soluții. Vrem să arătăm că violența domestică și traficul de persoane merg mână-n mână, iar în majoritatea cazurilor oamenii nu se gândesc la asta. Este deja o provocare pentru noi, dar vrem să-i provocăm atât pe oamenii obișnuiți, cât și autoritățile să deschidă mai larg ochii când vine vorba de acest fenomen.”

Ana Tepșanu: „Proiectul pe care-l vom realiza sper să schimbe măcar o idee din opinia generală referitoare la violența domestică și implicit traficul de persoane. Nu este un subiect care a intrat în mainstream, chiar dacă ne-am obișnuit cu toții să-l auzim. Există o lume fără alegeri, iar consecințele sunt tragice, așa că obiectivul este să informăm cât mai mulți oameni despre cum bordelul nu este acasă.”

Ani Sandu și Octavian Coman – pentru proiectul “Prețul violenței”, cu publicare în Decât o Revistă

Ani Sandu: „O femeie a plecat cu soțul la muncă în Spania și a ajuns să fie vândută de el pentru servicii sexuale. O tânără a fost violată, a depus plângere la poliție, dar și-a retras-o după ce tatăl a primit bani de la agresori. Ulterior a fost traficată. Sunt cazuri de persoane care devin victime ale traficului de persoane pe fondul violenței din familie, o legătură pe care ne-am propus s-o documentăm în cadrul Burselor Superscrieri/Avon. Vrem să aducem în atenția publică vulnerabilitățile victimelor, cum reușesc să se salveze și dificultățile lor de a-și reface viața. Ne bucurăm pentru sprijinul primit pentru că putem astfel să facem o documentare temeinică și sperăm ca poveștile pe care le vom prezenta să ajungă la cât mai mulți oameni. ”

Timea Honț și Georgiana Sandu – pentru proiectul “Din mamă-n fiică”, cu publicare pe plaforma online Casa Jurnalistului

Timea Honț: „Acum câteva luni, mi-am dat demisia de la ziarul la care lucram și m-am declarat jurnalist independent sub acoperișul Casei Jurnalistului. Mă îngrozea gândul că va trebui să cer bani împrumut sau, și mai rău, să mă angajez din nou, mai ales pentru că voiam să termin toate proiectele predocumentate. Prin această bursă am primit o dovadă de încredere și confirmarea că jurnalismul independent poate funcționa dacă cineva îți oferă susținere, timp de documentare și spațiu de exprimare pentru proiecte complexe. Pentru Gia, personajul și coechipierul meu, bursa înseamnă validarea poveștii ei, prin care poate ajuta alte femei să își asume povestea lor și să își schimbe viața. Mulțumim juriului, FFFF și Avon! ”

 

Aceste proiecte au fost selectate în urma notării pe baza unor criterii de evaluare, de un juriu format din: Dan Duca, Liviu Iolu, Marius Chivu, Mihnea Măruță, Raluca Kișescu (AVON România), Simona Tache, Vlad Mixich și Vlad Petreanu.

Dan Duca, jurat Superscrieri, jurnalist Realitatea: «E îmbucurător faptul că am văzut aplicanți veniți nu doar din lumea presei, ci și din cea academică, cu o puternică legătură cu acest subiect, am văzut aplicații din partea unor studenți, care îndrăznesc să nu aibă complexe în a aplica pe o asemenea temă, dar mai mult decât atât, am văzut foarte multe proiecte care aveau gata făcută predocumentarea, stabilite cazurile, tema, contactele. E un semn că aceste burse cresc în ecou, că sunt “vânate” din timp și că există în presa românească oameni constant preocupați de acest subiect. Am avut parte, așadar, de o experiență “ingrată” – aceea de a selecta doar trei aplicații din 10 (nominalizate) care ar fi meritat o asemenea șansă. Iar asta înseamnă mult, vă rog să mă credeți!»

Programul a început în luna aprilie, iar până la sfârșitul lunii august urmează faza de realizare a materialelor propuse, care vor fi publicate în perioada septembrie-octombrie. Pe parcursul realizării proiectelor, bursierii vor avea parte și de susținere editorială, prin sesiuni de mentorat și Seminarii Superscrieri ținute de jurnalista Mona Dîrțu.

Bursele Superscrieri sunt un proiect desfășurat sub umbrela Premiilor Superscrieri și au ca scop să sprijine jurnaliștii și autorii de non-ficțiuni creative din România în generarea de conținut de profunzime pe diverse teme de interes social.

Pentru a afla toți autorii nominalizați la această ediție, precum și mai multe detalii despre Bursele Superscrieri/Avon, explorați: https://ffff.ro/burselesuperscrieri/.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/Avon se număra: Digi24, Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy ,RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, SUB25, România Pozitivă.

sursa foto

Educația e importantă, știm asta – atât de importantă încât uităm că nu ne-am mai făcut demult o listă de argumente. De ce e important, de pildă, să știm cum arată cu adevărat astăzi – în 2015 – sistemul preuniversitar de învățământ? De ce avem nevoie ca jurnaliștii să scrie mai mult despre profunzimile sistemului de educație și mai puțin despre clișeele care ne sună în urechi și nu ne sunt de folos decât pentru a ne confirma vechi convingeri?

Și, până la urmă, ce motive ar avea jurnaliștii din juriul Burselor Superscrieri/BRD pe tema educației publice să candideze cu propriile proiecte la un astfel de program – în cazul în care nu ar fi jurați?

Pentru fiecare Domn Trandafir care schimbă ceva.

„Pentru că fiecare dintre noi l-a întâlnit, într-un fel sau altul, pe Domnul Trandafir, doar că sub alt nume, și a-i spune povestea e singura cale de a-i mulțumi; și pentru că reforma învățământului se va face, dacă se va face vreodată, cu oamenii și prin oamenii săi buni, câți mai sunt”.

Vlad Petreanu, jurnalist Europa FM

 

 

Pentru ca părinții să decidă corect viitorul copiilor lor.

„Cunosc mulți părinți dezorientați. Confuzia care reiese din mesajele pe care le dau oficialii și ceea ce văd ei în școli este majoră. Peste asta se aplică nivelul informațiilor venite din afară. Părinții citesc despre metode și performanțe din școli străine. Le-ar vrea și aici, dar în școala românească nici măcar diagnosticele nu sunt puse corect. Aș aplica la o bursă cu gândul că, dacă măcar unuia dintre acești părinți i-ar fi mai clar care este decizia corectă pentru copilul său după ce a citit un text scris de mine, atunci a meritat efortul”.

Teodor Tița, jurnalist

Pentru că e un subiect tragic.

„[Bursele Superscrieri/BRD] mi-ar da timp să fac un subiect fffff important, dar care rar ajunge la știri pentru că nu e scandalos, deși e tragic”.

Vlad Mixich, jurnalist Hotnews

Pentru că educația e peste tot.

„Am început jurnalismul la o publicație studențească și toate subiectele aveau legătură cu domeniul educației. Mereu, când văd un subiect despre educația noastră în publicațiile mari, mă bucur și mă gândesc la abordări noi și interesante pentru, probabil, cel mai pretențios public. Cititorii de reportaje și investigații pe teme de educație întotdeauna sunt interesați și foarte critici, pentru că ori sunt părinți îngrijorați, ori copii cu emoții sau chiar profesori care cunosc perfect fenomenul”.

Liviu Iolu, jurnalist Adevărul

Pentru că astfel căpătăm o voce și noi, cei din afara sistemului.

„După 25 de ani de continuă reformă, sistemul educațional continuă sa aibă nevoie de prospețime, de idei noi. De fiecare dată ideile au fost apanajul, proprietatea celor din sistem. Ei au știut mereu ce trebuie făcut, deși educația înseamnă și elevi, și părinți, studenți, societate civilă, dar și idei din afară. Iar Bursele Superscrieri pot fi tocmai o astfel de oportunitate. De analiză din afară, detașată sau subiectivă. Bursele Superscrieri e locul prin care opinia, analiza, critica unui sistem din care toți suntem parte se poate face auzită. În fond, la fotbal și la școală toți ne pricepem. Unii mai mult sau mai puțin. Depinde de cât de mult le-am frecventat/practicat”.

Dan Duca, jurnalist Realitatea.net

Pentru o ambiție personală de autor.

 

„Am să răspund ca Mallory, întrebat de ce încearcă să cucerească Everestul: pentru că există!” Irina Păcurariu, jurnalist TVR

jurat Superscrieri

Pentru că nu e despre „cândva”, ci despre „mâine”.

„Pentru că povestea adevărată a învățământului, știm asta cu toții, nu e nici în știrile despre olimpici, nici

în cele despre profesori abuzivi – e undeva între. O bursă mi-ar da contextul să spun – dintr-un unghi ales de mine – această poveste. Când vorbesc de context nu mă refer la componenta financiară a bursei, care nu e nici ea deloc de neglijat – ci la faptul că aș pune în fine ideea pe hârtie, aș structura-o, mi-aș face un plan și m-aș pune pe treabă. Fiecare jurnalist are lista lui de «aș vrea să scriu despre cutare, dar n-am timp/bani acum, las’ că o să eu scriu cândva, când stelele se vor alinia». Bursa e catalizatorul perfect care face ca acel «cândva» să înceapă chiar mâine”.

Mona Dîrțu, jurnalist

mentor al echipelor de bursieri

Pentru cei care se regăsesc în măcar unul din aceste șapte motive de a scrie despre educație – și, firește, pentru cei care au propriile lor motive, la fel de valoroase -, iată și detaliile:

Bursele Superscrieri/BRD, o inițiativă a Fundației Friends For Friends în parteneriat cu BRD – Groupe Société Générale, oferă 6 burse în valoare de 2.000 de euro fiecare autorilor de non-ficțiune care vor să realizeze proiecte jurnalistice complexe pe tema învățământului preuniversitar de stat.

Data limită de depunere a propunerilor de proiecte e 7 iunie 2015. Scopul, criteriile și detaliile despre formularul de aplicație le găsiți aici.

În urma evaluării făcute de juriul programului Bursele Superscrieri/Avon pe tema violența domestică (ediția a doua) a reieșit un top de 10 cele mai bine cotate propuneri de proiecte, pe baza criteriilor prevăzute în regulamentul concursului.

Câștigătorii celor 3 burse în valoare de 2.000 de euro vor fi anunțați din cele zece echipe de autori de non-ficțiune și fotojurnaliști/artiști vizuali, sâmbata aceasta, în cadrul festivalului urban Femei pe Mătăsari. Momentul de acordare a burselor va avea loc de la ora 17:00, pe scena festivalului, după conferința Femei vizibile și invizibile, moderată de Iuliana Alexa (redactor-șef la revista Psychologies).

Vă invităm alături de noi, de partenerul nostru, Avon România, membri ai juriului și alți susținători ai programului, să îi felicităm pe bursieri și să îi încurajăm pe nominalizați, pentru super-ideile de proiecte jurnalistice complexe propuse:

Alexandra Nistoroiu & Cătălin Georgescu

Andreea Dogar & Diana Zaharia

Andrei Crăciun & Daniel Vrăbioiu

Ani Sandu & Octavian Coman

Diana Oncioiu & Zora Iuga

Laurenţiu Colintineanu & Ioana Moldovan

Marian Păvălaşc & Monica Zanet

Sintia Radu & Alexandra Mihale

Timea Honţ & Sandu Georgiana

Victor Ilie &  Iulia Roșu & Ana Tepșanu

Despre importanța unei astfel de burse ne spune una dintre echipele câștigătoare la prima ediție, Elena Stancu și Cosmin Bumbuț:

“Într-o țară în care redacțiile nu sunt dispuse să investească în materiale ample, de lungă durată, o astfel de bursă este salvatoare. Nouă ne-a oferit ocazia să documentăm un caz de violență domestică într-o comunitate tradițională, în care oamenii nu se bagă în familia altuia. Am aflat astfel povestea unui sat care, fără să vrea, a fost complice la o crimă. Fără Bursa Superscrieri/Avon ne-ar fi fost greu să lucrăm la un astfel de subiect – nici o publicație nu ne-ar fi oferit resursele necesare unui proiect de trei luni.”

Pentru mai multe detalii despre Bursele Superscrieri/Avon, explorați:www.ffff.ro/burselesuperscrieri/.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/Avon se numără: Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Sub25, România Pozitivă.

Lansăm acest nou atelier, marca Creative Fitness Studio.

Ca să fim în ton cu ce vom face, punem puțin deoparte poveștile scrise și vă prezentăm o animație despre planurile noastre.

Vă spunem de pe acum să vă puneți în agende datele 25, 27, 28 și 30 iunie.

Aici găsiți detaliile despre program și înscriere.

Vă super-așteptăm!

Împreună cu partenerul nostru, BRD – Groupe Société Générale, aducem o nouă temă de interes public în atenţia autorilor români de non-ficţiune: educaţia formală sau, mai exact, sistemul de învățământ preuniversitar de stat. Prin programul Bursele Superscrieri/BRD, vom oferi 6 burse jurnalistice în valoare de câte 2.000 de euro autorilor care vor să realizeze materiale de non-ficţiune de profunzime, amănunțit documentate și atent redactate pe această temă.

Propunem un cadru articulat, în care viitorii bursieri au şansa de a beneficia de resursele necesare, tot mai rare, pentru a realiza astfel de materiale de substanţă. Pe lângă susţinerea financiară, bursierii vor avea parte şi de sprijin editorial – prin programul de mentorat şi Seminariile Superscrieri (ateliere de bune practici), susţinute de jurnalista Mona Dîrţu.

Poate câștiga o bursă Superscrieri/BRD orice autor din România – indiferent că este profesionist sau amator, jurnalist sau blogger, se exprimă prin cuvânt sau prin imagine, publică pe platforme tradiționale ori exclusiv în mediul digital. Organizatorii încurajează proiectele complexe, de mare impact, realizate de echipe autor + fotoreporter/artist vizual.

Înscrierea se face prin completarea unui formular de aplicaţie online, în care candidaţii vor trece detalii despre proiectele pe care vor să le realizeze prin intermediul bursei. Termenul limită de trimitere a formularului, disponibil pe www.ffff.ro/burselesuperscrieri, este 7 iunie 2015.

Juriul care va selecta bursierii, pe baza unor criterii de evaluare a propunerilor de proiecte, este format din: Cătălin Ștefănescu, Dan Duca, Irina Păcurariu, Liviu Iolu, Paul Radu, Teodor Tiţa, Vlad Mixich, Vlad Petreanu şi Flavia Popa (reprezentant BRD – Société Générale).

“Poveștile bine scrise lipsesc nu atât pentru că nu sunt destui autori care să le scrie, cât mai ales pentru că acei autori competenți și dedicați nu au resurse să-și facă meseria, în special când e vorba de teme complexe, cu impact social, care absorb mult timp și efort. Avem nevoie de oameni care să pună reflectorul pe o temă dată și să scoată la vedere unghiurile sensibile și cazuistica relevantă; sunt teme complicate, cu rădăcini adânci și impact greu de cuantificat. Aici e punctul nevralgic în care noi și partenerii noștri chiar putem interveni. […] Ne e foarte clar acum că și companiile simt lipsa conținutului de calitate, pe care sunt gata să îl finanțeze direct (nu indirect, cumpărând publicitate, ca în formula clasică), punând umărul la astfel de proiecte alternative”, declară Beatrice Weber, preşedinte executiv al FFFF, într-un interviu Hotnews.

Flavia Popa, Secretar General BRD – Groupe Société Générale, motivează tema burselor: “Rolul profesorilor în modelarea generațiilor de mâine este esențial, ceea ce îi face probabil să fie categoria cu impactul cel mai mare în societate. În același timp, există o discrepanță uriașă între rolul lor și statutul pe care îl au în realitate: dascălii sunt foarte puțin valorizați și susținuți, cel mai adesea ei reclamă că sunt blamați, ironizați sau ignorați. Aceasta este imaginea unei categorii socioprofesionale văzută prin lentila judecăților pre-asamblate. Căutăm jurnaliști care să sară peste clișee, să ne facă să privim mai adânc înăuntrul unui sistem încercat de multiple reforme făcute de sus în jos.”

Click aici pentru mai multe detalii despre Bursele Superscrieri/BRD.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/BRD se numără: Digi24, Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Sub25, România Pozitivă.

interviu de Ella Moroiu, preluat de pe Hotnews

Bursele Superscrieri, ajunse în al doilea an, conturează o formulă interesantă de sprijin pentru jurnaliștii capabili să realizeze proiecte complexe pe teme sociale. Beatrice Weber, directorul executiv al Fundației Friends For Friends, descrie mecanismul de agregare a resurselor și miza programului de burse, al cărui fond a crescut de la 3.000 de euro în 2014 la 18.000 de euro anul acesta.

Cum a început povestea Burselor Superscrieri?

Beatrice Weber: Cumva, dacă dau la o parte datele și faptele, povestea burselor are la temelie o experiență personală despre care eu credeam că va rămâne chiar așa, strict personală. Era în vara lui 2013. Fusesem invitată de Avon România la un eveniment la care Teatrul Labirint a pus în scenă, pentru cei prezenți, un experiment pe care nu l-am putut uita. Ne-au legat la ochi pe noi, cei prezenți, cu niște eșarfe. Nu vedeam nimic, dar folosindu-ne de celelalte simțuri puteam intui ce se întâmpla. Auzeam bătăi violente într-o ușă și strigăte de ajutor, lovituri, țipete; din ce părea, un bărbat bătea o femeie. Ți se făcea pielea de găină, parcă tu erai cel abuzat, deși nici măcar atins nu erai. Și mi-am dat seama atunci, când sintagma “violență domestică” a coborât în mine de la nivel rațional la nivel senzorial și emoțional, cât de greu ne e de fapt să înțelegem astfel de situații. Auzim expresia “violență domestică” și-i dăm automat reject, nici nu ne mai gândim ce înseamnă – se lovește de mintea noastră ca o minge de ping-pong de-un perete. Involuntar, probabil pentru a ne proteja, tragem perdeaua făcută din clișee, din cuvinte adunate grămadă, și nu vrem să ne încărcăm cu gândul că violența – fizică, psihică, emoțională, de orice fel – aduce suferință peste tot. Nu numai în familiile cu mai puțină educație, cum ne place să credem, ci și în familii de intelectuali. Nu numai pentru mama bătută, ci și pentru copiii care cresc timorați, cu încrederea în sine făcută praf, marcați pe viață.

Așa ți-a venit ideea burselor?

Beatrice Weber: Nu, ideea burselor a venit chiar de la Avon, care ne-a propus să includem printre categoriile standard ale Premiilor Superscrieri și un premiu special pentru materiale pe tema violenței domestice. Mi s-a părut un premiu binevenit, mai ales având în vedere experiența cu Teatrul Labirint. Mi-am dat seama cât de important e ca cei pricepuți și talentați să scrie despre asta – și că scrisul poate deveni o formă de empowerment, o putere pe care o dăm înapoi celor supuși abuzurilor. Plus că sute, mii de oameni pot avea, citind materiale despre violența domestică, insight-uri asemănătoare cu cel pe care eu l-am avut cu Teatrul Labirint.

Când se întâmpla asta?

Beatrice Weber: Eram atunci cu Premiile Superscrieri în al treilea an de existență – prima ediție a avut loc în toamna lui 2011 – și notorietatea competiției începuse deja să crească; îmi amintesc că au intrat la jurizare atunci, pentru Gala Superscrieri din 2013, 222 de lucrări. Pentru că tema premiului propus de Avon era una socială, de interes public, am inclus-o bucuroși în competiție. Ce s-a întâmplat e că, atunci când am tras linia, am numărat doar 18 lucrări înscrise la această categorie; au fost și lucrări foarte bune, dar pe medie tema era, după cum aveam să constatăm, destul de simplist acoperită. Și ne-am dat seama că dincolo de indicatori cantitativi – numărul de lucrări înscrise, de pildă – erau puțini cei care scriau materiale de substanță pe tema violenței domestice. Cu alte cuvinte, până la premii era nevoie de altceva: de un mecanism prin care autorii – jurnaliști, bloggeri, fotografi etc. – să fie încurajați să ia tema violenței domestice și s-o trateze cât pot ei de bine, punându-și la bătaie toată experiența, curajul și creativitatea. Avon a înțeles foarte repede că suntem în punctul în care, înainte de a premia, avem mult de lucru în zona de construcției de content. Și am zis foarte bine, hai să creăm împreună un fel de incubator din care să iasă puișorii – așa că la începutul lui 2014 am pus la punct proiectul pilot al Burselor Superscrieri/Avon.

Iată că în 2015 proiectul a depășit faza experimentală și nu numai că a fost replicat, dar aveți deja două teme – violență domestică și educație publică – și un număr triplu de burse.

Beatrice Weber: Într-adevăr, ne-am dat seama, după pilotul Burselor Superscrieri/Avon din 2014 – în care am avut trei echipe de bursieri care au reconstituit din trei unghiuri tabloul violenței domestice în România – că proiectul are un potențial formidabil. Că, până la urmă, bursele completează în mod fericit misiunea pe care ne-am asumat-o, ca fundație, cu Premiile Superscrieri – aceea de a motiva și sprijini autorii care cred, ca și noi, că o poveste bine scrisă poate schimba o lume. Poveștile bine scrise lipsesc nu atât pentru că nu sunt destui autori care să le scrie, cât mai ales pentru că acei autori competenți și dedicați nu au resurse să-și facă meseria, în special când e vorba de teme complexe, cu mare impact social, care absorb mult timp și efort. Avem nevoie cu toții, de fapt, de oameni care să pună reflectorul pe o temă dată și să scoată la vedere unghiurile sensibile și cazuistica relevantă; sunt teme complicate, cu rădăcini adânci și impact greu de cuantificat.

Și funcționează?

Beatrice Weber: Da. Aici e punctul nevralgic în care noi și partenerii noștri chiar putem interveni. În aparență e vorba doar despre a face rost de niște sume oarecare drept burse: asta e, după părerea mea, rețeta eșecului. E nevoie nu doar de bani, ci de o temă de forță, cu miză socială autentică, de capacitatea organizatorilor de a promova programul pentru a atrage autori care să vină cu proiecte de excepție, de criterii de selecție bine definite, de un juriu riguros, de profesioniști, care să desemneze câștigătorii, de un program de mentorat prin care bursierii să primească sprijin pe parcursul realizării materialelor. Ne-am gândit la toate aceste ingrediente încă din 2014, iar rezultatele au fost peste așteptări: am avut 42 de candidați, iar primele zece proiecte clasate au fost toate excelente. S-au înscris în competiție mulți dintre cei mai buni jurnaliști ai României, iar asta ne-a dat încrederea că proiectul va avea rezultate și că-l vom putea dezvolta.

Și chiar l-ați dezvoltat: aveți anul ăsta două rânduri de burse.

Beatrice Weber: Într-adevăr, fondul de burse a crescut de la 3.000 de euro la 18.000 de euro – și vom avea de trei ori mai mulți bursieri. Acoperim deja două teme – violență domestică și educație publică – pentru că alături de Avon, partenerul nostru de drum lung, a venit și BRD-Groupe Société Générale. Ne e foarte clar acum că și companiile simt lipsa conținutului de calitate – și sunt gata să pună umărul la astfel de proiecte alternative, prin care să finanțeze contentul direct (nu indirect, cumpărând publicitate, ca în formula clasică). În plus, tot în cadrul programelor de burse avem Seminariile Superscrieri, susținute de Mona Dîrțu, care e și mentorul bursierilor. Am avut o mare bucurie la seminariile de anul trecut: am văzut ce foame au jurnaliștii buni și foarte buni din România să se întâlnească și să discute cu cineva experimentat despre scriitură, ce mult vor să învețe, ce nevoie au de un loc în care să-și împărtășească unii altora bune practici, mici trucuri, lecții învățate pe cont propriu. E o generație nouă, cu oameni talentați, care se formează acum – și care are nevoie mai mult ca oricând de sprijin. În plus, într-o presă în care totul e de-andoaselea, sunt mulți jurnaliști freelanceri, neîncadrați într-un sistem clasic. Nu mai există redacții puternice, ca acum 10-15 ani, în care se învăța on the job, și pe verticală și pe orizontală.

Crezi că, dincolo de materialele rezultate, formula burselor poate aduce rezultate pe termen lung?

Beatrice Weber: Dacă ne facem cu toții treaba bine, cu siguranță. Bursele Superscrieri sunt un parteneriat care îmbină nevoi autentice, o construcție cu o bază largă, ca un pentagon. Noi, FFFF, suntem latura care agregă resursele de care jurnaliștii au nevoie și punem pe picioare întregul mecanism: logistică, promovare, comunicare, jurizare, mentorat pentru bursieri, training. A doua latură sunt partenerii noștri – Avon şi BRD-Groupe Société Générale – care asigură resursele financiare și promovează proiectul pe propriile canale. Bursierii – a treia latură – pun la bătaie câteva luni de muncă în care au prilejul să documenteze pe îndelete, în profunzime, proiectele pe care le-au propus și să facă materiale de referință, care ar sta bine în CV-ul oricui. Canalul media ales de bursier – al patra latură a pentagonului – are întâietate în publicarea unui material bun, în care poate nu și-ar fi permis să investească resurse (plus că, după prima publicare, oricine – fie că e ziar, revistă sau blog – poate prelua gratuit materialele realizate de bursieri). Și mai e o latură, a cincea: publicul. Privind lucrurile din afară, publicul pare “latura neimplicată” a proiectului, dar noi credem că nu e deloc așa: până la urmă, rostul nostru e să-i ajutăm pe oameni să fie mai bine informați, să înțeleagă lucrurile mai în adâncime, să reflecteze asupra lor și să ia, ca cetățeni, decizii mai bune. Dacă cineva care a citit azi materialul unuia dintre bursierii noștri sună mâine la 112 auzind scandal în apartamentul vecinilor – sau dă o mână de ajutor unui copil abuzat – putem spune că ne-am atins scopul; acela e scopul pe termen lung pe care cu toții îl urmărim. Cu astea cinci laturi, avem un pentagon în centrul căruia e problema de rezolvat. E o formulă win-win-win-win-win, după părerea mea.

Înscrierile pentru cea de-a doua ediție a Burselor Superscrieri/Avon – un parteneriat între Fundația Friends For Friends și Avon România – au loc până pe 26 aprilie 2015.

Cele trei burse, în valoare de 2.000 euro fiecare, vor fi acordate pentru proiecte jurnalistice complexe pe tema “violența domestică”. Sunt căutate proiecte care să treacă dincolo de tipare de abordare și să aducă noi perspective asupra temei – să înfățișeze publicului fenomenul violenței domestice în variatele lui forme și simptome, de la costuri pentru societate până la traume personale duse în spate decenii la rând, de la neputințe legislative până la cultura lui „bătaia e ruptă din rai”.

Găsiți detalii despre burse, despre selecție și juriu, precum și informații despre cum puteți intra în competiție aici.

foto Beatrice: Cătălin Georgescu

sursa foto

Ieri s-au acordat renumitele Premii Pulitzer pentru jurnalismul american, după tradiția începută în 1917 de jurnalistul de origine maghiară, Joseph Pulitzer.

Dintre lucrările premiate, premiul cel mare, Public Service, a revenit proiectului “Till Death Do Us Part” – o serie de cinci materiale pe tema violenţei domestice, publicate de The Post and Courier din statul Carolina de Sud.

Pentru că şi România are autori buni de non-ficţiune, Bursele Superscrieri/Avon – pentru care se mai primesc înscrieri până duminică, 26 aprilie – vor să îi încurajeze să realizeze materiale de substanţă pe tema violenţa domestică, acest subiect care la noi în ţară este atât de uşor de trecut cu vederea sau chiar acoperit de mareea de texte subţiri.

Fundaţia Friends For Friends şi Avon România s-au parteneriat pentru a aduce o finanţare de 6000 de euro (3 burse x 2000 de euro) şi suport editorial unor echipe de autori şi fotojurnalişti care vor propune spre realizare proiecte prin care publicul din România să perceapă mai în profunzime aspecte legate de tema propusă.

Bursierii vor fi selecţionaţi de un juriu reprezentat de Dan Duca, Liviu Iolu, Marius Chivu, Mihnea Măruță, Raluca Kisescu (AVON Romania), Simona Tache, Vlad Mixich și Vlad Petreanu. De susţinerea editorială – un program de mentorat şi Seminarii Superscrieri de bune practici ale meseriei de jurnalist – se va ocupa Mona Dîrţu.

Aplicaţiile pot fi trimise până pe 26 aprilie, pe adresa bursele.superscrieri@ffff.ro, în urma completării unui formular online, disponibil pe site-ul www.ffff.ro/burselesuperscrieri.

Oricine este interesat de conţinut de calitate, fie că este autor sau nu, este invitat să contribuie la acest demers de încurajare a peisajului actual al presei româneşti – prin participarea la proiect sau prin încurajarea acelor autori care ar putea folosi resursele puse la bataie pentru a aduce perspective noi în abordarea unui subiect de interes public.

Materialul premiat anul acesta la Pulitzer expune un întreg sistem care se face vinovat de moartea a peste 300 de femei, în decurs de zece ani, ca victime ale violenţei domestice în statul Carolina de Sud. Prin abordare, tehnică şi storytelling, materialul poate fi inspiraţie pentru cei care menţin acest subiect în zona de tabu sau de teritoriu greu de explorat şi de documentat cu scopul de a aduce schimbare într-o societate.

Iar programul Bursele Superscrieri/Avon merită privit ca una dintre puţinele resurse puse la dispoziţia autorilor pentru generarea unui conţinut calitativ, care să poată mişca o societate, un întreg sistem, asemenea materialului publicat peste ocean.

Află mai multe despre materialele premiate la Pulitzer în 2015.

Citeşte şi materialele realizate la prima ediţie a Burselor Superscrieri/Avon, în 2014.

Aplică aici la burse.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/Avon se număra: Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Sub25, România Pozitivă.

material preluat de pe blogul Active Watch

Puține teme sunt atât de greu de documentat, jurnalistic vorbind, ca violența domestică. Suferința fizică și psihică a victimelor e dublată de rușinea de a vorbi lumii despre calvarul tău, de stigmă socială, de frica de repercusiuni, de groaza că cei din jur te vor pune, și ei, la zid – înainte ca măcar să încerce să înțeleagă prin ce treci; groaza că tot tu vei fi găsit vinovat pentru ceea ce ți se întâmplă.

Bursierii Superscrieri/Avon de anul trecut – care au derulat zeci de interviuri și au fotografiat victime ale violenței domestice – au câteva sfaturi pentru jurnaliștii și fotografii care documentează astfel de subiecte.

1. Ascultă pentru a înțelege, nu pentru a judeca

“I-aș sfătui pe jurnaliști să asculte ca să înțeleagă, nu ca să judece. Când nu ai trăit ca într-un cub (cum spune Elena), nu poți să înțelegi de ce cineva acceptă să fie lovit și abuzat emoțional 14 ani. «De ce nu pleacă?» e întrebarea cea mai frecventă a oamenilor care nu au fost niciodată într-o astfel de situație. Ca să înțelegi o astfel de poveste, trebuie să înțelegi mai întâi mecanismele de gândire ale victimei și ale agresorului”. (Ana-Maria Ciobanu, jurnalist, co-autor al proiectului „Toată lumea din familia noastră” publicat în Decât o Revistă)

2. Ai răbdare, fii empatic, documentează-te impecabil

“E o temă extrem de sensibilă, așa că dacă vor ca personajele să colaboreze, trebuie să se înarmeze cu răbdare și empatie. Să încerce să aducă o perspectivă nouă, să schimbe unghiul de abordare și să se documenteze impecabil. Orice fenomen trebuie prezentat în întregime, în toată complexitatea lui, iar poveștile sunt puternice doar dacă au la bază o documentare cât mai solidă”. (Lina Vdovîi, jurnalist, coautor al proiectului “Cu jumătate de inimă”, publicat pe platforma independentă Casa Jurnalistului)

“E greu să documentezi violența domestică în România pentru că victimele se tem și se rușinează. De multe ori, gura lumii le blamează pe ele pentru ce li se-ntâmplă pentru că în România „Femeia nebătută e ca moara neferecată“. Ai nevoie de răbdare și empatie ca să convingi femeile să vorbească despre asta și de atenție atunci când victime colaterale sunt alți membri ai familiei – părinți sau copii care suferă la fel de tare ca femeia care a trecut sau se află într-o relație abuzivă.” (Elena Stancu, jurnalist, coautor al proiectului „Fără antecedente penale”, publicat în Esquire România şi pe platforma teleleu.eu)

3. Deschide larg ochii și încearcă să înțelegi transformarea oamenilor abuzați

“Să deschidă larg ochii și să petreacă cât de mult timp pe teren pentru a înțelege transformarea oamenilor care sunt abuzați. E greu să vezi doar la o primă vedere ce bagaj consistent de neîncredere poartă în spate, ce vină fără motiv duc cu ei, cât de multe lucruri se întâmplă în creierul lor pentru că, loviți de traumă, nu mai pot funcționa ca cei fără probleme. Le este greu să muncească, să-și găsească joburi, să aibă grijă de copii, să performeze personal și profesional. Prejudecățile celorlalți pot apărea atât de ușor pe un astfel de teren. Îi încurajez pe reporteri și fotoreporteri să aibă răbdare cu sursele lor și să citească cât de mult pot înainte de a ajunge pe teren”. (Oana Sandu, jurnalist, co-autor al proiectului „Toată lumea din familia noastră” publicat în Decât o Revistă)

4. Înainte de a apăsa pe buton, construiește încrederea

“O mare parte dintre persoanele pe care le documentezi nu doresc sa fie fotografiate, ceea ce îți va complica situația. E un subiect delicat, unde trebuie să te gândești bine cum abordezi documentarea fiecărui subiect, cum îi câștigi încrederea, apăsatul pe buton vine mai târziu, iar în cazul unora câteodată nu vine deloc. Cred că e important să aloci timp suficient, să nu încerci să urgentezi lucrurile”. (George Popescu, fotojurnalist, coautor al proiectului “Cu jumătate de inimă”, publicat pe platforma independentă Casa Jurnalistului).

***

La capătul a luni de documentare, cei șase bursieri Superscrieri/Avon au realizat, în toamna lui 2014, trei materiale de referință pe tema violenței domestice din România:

„Fără antecedente penale”, publicat în Esquire România şi dezvoltat ulterior pe platforma teleleu.eu, arată că violența domestică e adesea calea sigură către omucidere; și că rudele, vecinii, preotul, întregul sat, pot deveni – atunci când privesc abuzul ca pe o chestiune care se rezolvă strict în familie – complici ai unei crime care putea fi împiedicată. Autori: Elena Stancu, jurnalist și Cosmin Bumbuț, fotograf.

„Toată lumea din familia noastră”, publicat în Decât o Revistă și lansat ca proiect online de sine stătător, ne arată ce înseamnă violența domestică printr-o colecție de 14 povești în care abuzul, fie el fizic sau psihic, e elementul definitoriu, cel care mutilează viețile celor de lângă noi. (Autori: jurnalistele Ana-Maria Ciobanu și Oana Sandu și artista vizuală Solène Cesbron).

“Cu jumătate de inimă”, publicat pe platforma independentă Casa Jurnalistului, e un feature care analizează, din prin lentila a trei povești distincte, impactul pe care lacunele din legislația privind ordinului de protecție îl are asupra victimelor violenței domestice. Autori: Lina Vdovîi, jurnalist, și George Popescu, fotograf.

Vreți să vorbiți și voi despre violența domestică? Înscrierile pentru cea de-a doua ediție a Burselor Superscrieri/Avon – un parteneriat între Fundația Friends For Friends și Avon România – au loc până pe 26 aprilie 2015.

Cele trei burse, în valoare de 2.000 euro fiecare, vor fi acordate pentru proiecte jurnalistice complexe pe tema “violența domestică”. Suntem în căutare de proiecte care să treacă dincolo de tipare de abordare și să aducă noi perspective asupra temei – să înfățișeze publicului fenomenul violenței domestice în variatele lui forme și simptome, de la costuri pentru societate până la traume personale duse în spate decenii la rând, de la neputințe legislative până la cultura lui „bătaia e ruptă din rai”.

Găsiți detalii despre burse, despre selecție și juriu, precum și informații despre cum puteți intra în competiție aici.

material preluat de pe Adevărul.ro

Patru bursieri Superscrieri/Avon vorbesc despre clișeele și prejudecățile care ne fac să privim cu detașare abuzuri grave, condamnate prin Codul Penal.

Să scrii despre violența domestică înseamnă, inevitabil, să dai piept cu mulțimea de clișee care gravitează în jurul a ceea ce noi – jumătate dintre noi, mai precis – încă mai credem că ar fi o chestiune privată. E imposibil să nu fi auzit, și voi, de “bătaia e ruptă din rai”, “un bărbat care nu-și bate femeia n-o iubește cu adevărat” ori “femeile mai sunt bătute și din vina lor”. Cât timp vorbe ca acestea vor mai circula, vom ști că printre noi încă mai sunt oameni căzuți victimă clișeelor despre violența domestică. Clișee care, oricât de inofensive ar părea, ne fac complici la abuzurile de care ne desparte, uneori, doar un perete.

Jurnaliștii care au documentat cazuri de violență domestică știu bine unde pot duce astfel de clișee. Anul trecut, trei echipe jurnalist/artist vizual au primit, prin Bursele Superscrieri/Avon, finanțări pentru proiecte pe tema violenței domestice (anul acesta Avon oferă alte trei burse a câte 2.000 de euro; termenul de depunere a aplicațiilor e 26 aprilie 2015). Iată ce-au înțeles bursierii, pe parcursul documentării, despre clișeele care ne condamnă:

Jurnalistele Ana-Maria Ciobanu și Oana Sandu (Decât o Revistă), au documentat în cadrul Burselor Superscrieri/Avon (2014), proiectul „Toată lumea din familia noastră” – 14 cazuri de violență domestică reunite pe o platformă online special dedicată, ilustrată de artista vizuală Solène Cesbron.

ANA-MARIA CIOBANU: Violența nu se întâmplă numai în familiile needucate, sărace, dependente de alcool

“Am pornit la drum cu ideea de a demonta clișeele despre violență. Tuturor specialiștilor pe care i-am intervievat le-am cerut să ne explice care sunt clișeele de care se lovesc în munca lor de advocacy, awareness, lucrul direct cu victimele, contact cu poliția sau cu justiția. Cel mai pomenit a fost cel potrivit căreia violența se întâmplă numai în familiile needucate, sărace, dependente de alcool. Tocmai de aceea am căutat o diversitate cât mai mare a poveștilor pe care le-am documentat și am vorbit atât despre violență în mediu rural, cât și în familii cu studii medii și superioare. Am simțit clișeele de percepție foarte puternic în temerile victimelor pe care le-am intervievat. Dincolo de trauma pe care o povesteau, mai toate erau profund afectate de cum au fost sau sunt percepute: că vor fi condamnate de familie și prieteni că au depus plângere împotriva propriului soț și sunt dispuse să-i facă rău tatălui copiilor lor, că oamenii sunt convinși că nu le-au fost credincioase soților și de-asta s-a ajuns la violență, că oamenii ar putea crede că erau cheltuitoare și controlul cardurilor și salariului era perfect justificat în contextul ăsta”.

OANA SANDU: Oamenii nu se simt confortabil să-și povestească cu nume și prenume experiența traumatică

“Oamenii pe care i-am intervievat și care fuseseră abuzați, într-o formă sau alta (proiectul nostru a încercat să aducă în față mai multe nuanțe ale violenței în familie) spuneau adesea că se simt discriminați sau deloc inconfortabil atunci când își povestesc cu nume și prenume experiența traumatică. De aceea multe dintre numele lor, în textele noastre, au fost modificate. Însă am avut și un succes, una dintre femeile despre care am scris a prins curaj după ce și-a citit povestea și a vorbit inclusiv unui public TEDx despre asta. Nu ne-am lovit neapărat de clișee fiindcă am căutat să găsim oamenii de intervievat care să ni le demonteze, ăsta a fost și obiectivul colecției de povești”.

Jurnalista Lina Vdovîi a documentat, împreună cu fotograful George Popescu, feature-ul “Cu jumătate de inimă”, publicat pe platforma independentă Casa Jurnalistului. Materialul analizează, din prin lentila a trei povești distincte, impactul pe care lacunele din legislația privind ordinului de protecție îl are asupra victimelor violenței domestice.

LINA VDOVÎI: Când polițistul empatizează cu agresorul

“Clișeele de percepție privind violența domestică sunt foarte răspândite în mentalul colectiv românesc. Eu am întâlnit cel puțin două dintre ele. Unul se lega de justificarea comportamentului unui agresor. Într-o comună din Constanța, unde victimele obținuseră ordin de protecție, polițistului satului empatiza cu agresorul – «uite că nu mai poate locui în propria casă», «hai că nu le mai bătea așa tare» – și-i găsea mereu scuze pentru comportamentul său. Un alt clișeu se referă la faptul că violența domestică este tratată în continuare ca o problemă privată. Una dintre victime mi-a povestit cum mama ei se încuiase în cameră ca să scape de bătăile soțului și arunca bilețele pe geam pentru ca vecinii sau trecătorii să cheme poliția. Deși bilețelele au fost ridicate de jos, nimeni nu a ajutat-o pe femeie”.

Jurnalista Elena Stancu a documentat, împreună cu fotograful Cosmin Bumbuț, un caz de violență domestică din Rășinari, județul Sibiu. Materialul „Fără antecedente penale” – publicat în Esquire România şi dezvoltat ulterior pe platforma online teleleu.eu – arată că violența domestică e adesea calea sigură către omucidere; și că rudele, vecinii, preotul, întregul sat, pot deveni – atunci când privesc abuzul ca pe o chestiune care se rezolvă strict în familie – complici ai unei crime care putea fi împiedicată.

ELENA STANCU: „Femeia nebătută e ca moara neferecată“.

„Toţi sătenii din Rășinari știau că Iacob le-a bătut și pe celelalte două foste neveste ale sale, că le amenința cu cuțitul și le ținea închise în pivniță. Însă nimeni n-a chemat Poliția și n-a sfătuit-o pe Mimi să depună plângere. Nici măcar atunci când Iacob umbla beat prin sat și amenința că o ucide pe fosta lui iubită nimeni n-a făcut nimic. Ca să descurcăm ițele unei povești complicate am discutat cu 22 de oameni din Rășinari: asistentul social, familia lui Iacob, familia victimei, vecinii, profesorii, medicul, polițistul, preotul, cele două foste soții ale bărbatului, foștii colegi de școală sau simple cunoștințe.

Majoritatea localnicilor ne spuneau: „Păcat de fata aia, dar nici ea nu trebuia să dezbine o familie“. Pentru că un sat întreg nu îl blama pe bărbatul care o lovea, ci pe femeia care „a stricat o familie“ și s-a „încurcat“ cu Iacob. Însă, după vreo săptămână, am aflat că în Rășinari multe femei sunt lovite de bărbații lor, că „bărbatului din Rășinari îi place să aibă femeie frumoasă“, după cum spune asistentul social, dar în momentul în care e a lui, femeia nu mai trebuie să fie atât de frumoasă. Din cauza asta femeile din Rășinari umblă uneori „mascate“ pe stradă, adică vinete pe la ochi.

E greu să documentezi violența domestică în România pentru că victimele se tem și se rușinează. De multe ori, gura lumii le blamează pe ele pentru ce li se-ntâmplă pentru că în România „Femeia nebătută e ca moara neferecată“. Ai nevoie de răbdare și empatie ca să convingi femeile să vorbească despre asta și de atenție atunci când victime colaterale sunt alți membri ai familiei – părinți sau copii care suferă la fel de tare ca femeia care a trecut sau se află într-o relație abuzivă.”

Înscrierile pentru cea de-a doua ediție a Burselor Superscrieri/Avon – un parteneriat între Fundația Friends For Friends și Avon România – au loc până pe 26 aprilie 2015.

Cele trei burse, în valoare de 2.000 euro fiecare, vor fi acordate pentru proiecte jurnalistice complexe pe tema “violența domestică”. Suntem în căutare de proiecte care să treacă dincolo de tipare de abordare și să aducă noi perspective asupra temei – să înfățișeze publicului fenomenul violenței domestice în variatele lui forme și simptome, de la costuri pentru societate până la traume personale duse în spate decenii la rând, de la neputințe legislative până la cultura lui „bătaia e ruptă din rai”.

Găsiți detalii despre burse, despre selecție și juriu, precum și informații despre cum puteți intra în competiție aici.

Pentru că mulți am crescut vâjâindu-ne pe la ureche că „bataia e ruptă din rai”, „il bat ca să fac om din el” sau „unde dă mama, creste”.
Pentru că 61% dintre noi consideră că violența în familie este o chestiune privată și am fost educați în ideea că nu e politicos să te amesteci.
Pentru că soluțiile legale pe care le avem la dispoziție ca victime ale unor relații abuzive sunt slab sau deloc mediatizate, nu ajung la cine are cea mai mare nevoie de ele sau nu au un impact real.

Pentru toate de mai sus, continuăm pentru al doilea an programul de burse pe tema violența domestică. Mulțumim partenerului nostru, Avon România, pentru viziunea pe termen lung și încrederea pe care o are în faptul că schimbările într-o societate pot porni de la modificări de percepție și de la articole care presează nervul care trebuie.

Programul pilot, desfășurat în 2014, a fost inițiat cu scopul de a construi un cadru articulat de susținere a jurnaliștilor și fotojurnaliștilor români care vor să lucreze materiale de profunzime, amănunțit documentate și atent redactate.

Pentru 2015, se vor acorda trei burse în valoare de 2.000 de euro fiecare pentru realizarea a trei materiale jurnalistice complexe pe tema “violența domestică”. Suntem în căutare de proiecte care să treacă dincolo de tipare de abordare și să aducă noi perspective asupra temei – să înfățișeze publicului fenomenul violenței domestice în variatele lui forme și simptome, de la costuri pentru societate până la traume personale duse în spate decenii la rând, de la neputințe legislative până la cultura lui “bătaia e ruptă din rai”.

Poate câștiga o bursă Superscrieri/Avon orice autor din România – indiferent că este profesionist sau amator, jurnalist sau blogger, se exprimă prin cuvânt sau prin imagine, publică pe platforme tradiționale ori exclusiv în mediul digital. Organizatorii încurajează, proiectele complexe, de mare impact, realizate de echipe autor + fotoreporter/artist vizual.

Termenul limită de trimitere a formularului de aplicație, disponibil pe www.ffff.ro/burselesuperscrieri, este 26 aprilie 2015.

Pe lângă bursele propriu-zise, programul include două componente care adaugă valoare proiectelor câștigatoare: un program de mentorat și o serie de trei ateliere de scriere creativă, Seminariile Superscrieri, susținute de Mona Dîrțu – sub îndrumarea căreia se va desfășura tot programul de burse.

Juriul care va selecta bursierii, pe baza unor criterii de evaluare a propunerilor de proiecte, este format din: Dan Duca, Liviu Iolu, Marius Chivu, Mihnea Măruță, Raluca Kisescu (AVON Romania), Simona Tache, Vlad Mixich și Vlad Petreanu.

“Rezultatele programului pilot din 2014 – cele trei materiale publicate de echipele bursiere, toate super-propunerile de proiecte înscrise, felul în care s-au desfășurat Seminariile Superscrieri – ne-au arătat că programul de burse acoperă o nevoie adâncă: autorii sunt gata să-și pună la bătaie energia, timpul și creativitatea dacă cineva le creează contextul și le oferă puțin sprijin. Asta s-a întâmplat la prima ediție a Burselor Superscrieri/Avon, când toți bursierii au făcut mai mult decât și-au propus în proiecte. Suntem recunoscători că partenerii noștri ne înțeleg misiunea, iar implicarea lor crește. Ceea ce reușim să facem nu ne mai împarte în proiect-sponsor-public țintă, ci ne unește într-o comunitate în care fiecare contribuie cu propria performanță pentru a ne bucura împreună de materiale jurnalistice de excepție. Le suntem recunoscători tuturor și invităm pe oricine crede în forța poveștilor bine scrise să ni se alature”, declară Beatrice Weber, președinte executiv FFFF.

Pentru mai multe detalii despre Bursele Superscrieri/Avon, explorați: https://ffff.ro/burselesuperscrieri/.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/Avon se număra: Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Sub25, România Pozitivă.

Ne bucurăm să anunțăm că în 2015 vom continua, alăƒturi de partenerii noștri, Avon România și BRD – Groupe Société Générale, programul de finanțare și suport pentru jurnalismul de calitate  din România.

Proiectul Bursele Superscrieri propune autorilor români două teme de interes public: violența domestică și educația formală și oferă 9 burse jurnalistice, fiecare în valoare de 2.000 euro.

Echipele de jurnaliști și fotografi interesați de obținerea unei astfel de Burse sunt invitate să urmărească lansarea celor două programe:

    I.  Bursele Superscrieri/Avon, ediția a II-a, pe tema violența domestică, vor fi lansate la începutul lunii aprilie și vor cuprinde 3 burse.

   II. Bursele Superscrieri/BRD, pe tema educația formală, vor fi lansate la începutul lunii mai și vor cuprinde 6 burse.

Pe lângă finanțare, programele includ și sesiuni de mentorat și o serie de trei ateliere de scriere creativă de non-ficțiune, Seminariile Superscrieri, destinate  împărtășirii de bune pratici în domeniu. Ambele vor fi susținute de Mona Dîrțu, jurnalist și editor cu experientă de peste 15 ani în presă.

“Pe de o parte, jurnaliștii devotați meseriei – cei rari, gata să facă efort pentru un interviu în plus, o fotografie în plus, o verificare în plus, un sinonim în plus – își găsesc, în astfel de proiecte, un sens profesional. De cealaltă parte, companiile au prilejul, în sfârșit, de a sprijini în mod direct jurnalismul de calitate”, declara Mona Dîrțu la prima ediție de burse.

Prima ediție a Burselor Superscrieri/Avon s-a finalizat cu publicarea a trei materiale de impact, care au continuat să se dezvolte și în urma terminării programului: “Fără antecedente penale”, publicat în numărul din toamnă Esquire România – realizat de jurnalista Elena Stancu și fotograful Cosmin Bumbuț, proiectul “Ordinul de protecție. Instrumentul victimei sau al agresorului?”, publicat pe platforma online Casa Jurnalistului – realizat de jurnalista Lina Vdovîi și fotograful George Popescu și proiectul “Toată lumea din familia noastră” publicat în numărul 17 al Decât o Revistă, realizat de jurnalistele Ana Maria Ciobanu și Oana Sandu.

Lina Vdovîi, bursieră în 2014, spunea că aceste burse sunt utile “pentru că le oferă jurnaliștilor răgazul de a rumega un subiect, de a-l înțelege și de a spune povestea pe îndelete și cu responsabilitate față de cititori și personaje. Timpul, banii și un editor bun ar trebui să existe în orice redacție, însă cum ele lipsesc uneori cu desăvârșire, e bine că avem bursele”.

Bursele Superscrieri fac parte din demersul FFFF de a susține  autorii de non-ficțiuni creative din România – cei care, prin forța scriiturii lor, prin originalitate, onestitate și curaj încăƒne mai spun poveștile care contează. Dacă Bursele Superscrieri au menirea de a-i susține direct pe acești autori în generarea de conținut, competiția anuală Premiile Superscrieri, care are loc în fiecare toamnă, le aduce autorilor recunoaștere pentru materialele realizate.

AICI DETALII DESPRE BURSELE SUPERSCRIERI/AVON, ED. I, 2014

Carevasăzică organizează ateliere de jurnalism dedicate tinerilor pasionați de scriitură, cu noțiuni elementare de jurnalistică. Acestea se vor desfășura în perioada 6-8 martie, în București.

Workshopurile vor aborda patru domenii diferite: reportaj, interviu, portret și jurnalism narativ. Scopul acestora este acela de a-i ajuta pe participanți să înțeleagă mai bine aceste domenii ale jurnalismului și să învețe etapele realizării unor articole la nivelul celor din revistele de calitate. De asemenea, se dorește realizarea unei comunități de scriitori care să împărtășească informații, materiale și opinii pe subiecte diverse.

Proiectul începe cu o conferință, care va avea loc vineri, 6 martie, de la ora 14, al cărei scop este oferirea participanților o șansă de a se cunoaște și de a afla de la Karin Budrugeac și Cristian Lupșa cum au reușit să-și înființeze propriile reviste.

Sâmbătă, 7 martie, se vor desfășura atelierele: de la 10 la 14, interviu și jurnalism narativ, iar de la 15 la 19, reportaj și portret. Toate vor avea loc în sediul Reviro, în săli diferite. În ultima zi, va fi organizată o întalnire, începând cu ora 12, de asemenea în Reviro, în care participanții vor primi feedback pe activitatea lor la ateliere și vor acorda feedback pe felul în care au fost realizate atelierele.

Speakerii sunt: Cristian Lupșa, editor fondator la Decât o revistă, Karin Budrugeac, editor fondator la Sub25, Eugen Istodor (interviu), care scrie constant în săptămânalele Cațavencii și Dilema Veche, Sintia Radu (jurnalism narativ), Managing Editor la Esquire și Vlad Mixich (portret), jurnalist la HotNews.com și corespondent la Deutsche Welle în România.

Invitația la ateliere le este adresată în special studenților care au experiență la scris și sunt pasionați de jurnalism. Participanții vor fi selectați în urma unui formular și a unui text cu tema „Frică”, care trebuie trimise până pe 1 martie. Aceștia pot alege maximum 2 ateliere, întrucât atelierele de interviu și jurnalism narativ, respectiv cele de portret și reportaj au loc în același interval de timp. La finalul proiectului, partcipanții vor fi repartizați unor editori, sub îndrumarea cărora vor scrie un articol cu un subiect dat, care va fi publicat în următorul număr al revistei sau pe site.

Despre Carevasăzică

Revista susține o expresie liberă a opiniilor, gândurilor și temerilor tinerilor, „Carevasăzică” fiind întocmai o reflexie a acestora. Publicul cititor se poate informa cu privire la aspecte de interes imediat, poate lua contact cu opiniile oamenilor de cultură, poate afla noi perspective, idei sau păreri și poate citi despre experiențe cu care să empatizeze sau din care să învețe. Este distribuită gratuit în facultăţi, campusuri studenţeşti, în localurile şi librăriile partenere. Aceasta este un proiect marca Voluntari pentru Idei si Proiecte.

Despre Voluntari pentru Idei și Proiecte

Voluntari pentru Idei și Proiecte (VIP) este o organizație non-guvernamentală, non-profit, bazată pe voluntariat și formată exclusiv din studenți de la facultăți precum Academia de Studii Economice, Universitatea București, Școala Națională de Studii Politice și Administrative sau Universitatea Politehnică Bucuresti. Pe parcursul celor 15 ani de existenţă pe piaţa ONGS-urilor, VIP şi-a propus să formeze pilonii societăţii de mâine. Investirea în membrii organizaţiei se realizează prin intermediul responsabilizării progresive, dar și prin traininguri și workshopuri, oferind contextul favorabil învăţării practice.