Update 31 mai – concursul s-a încheiat, iar câștigătorul bursei PIC este:

Andrei Lasc, cu 131 de voturi. Felicitări, Andrei, bine-ai venit în clubul căutătorilor de idei!

Dragii noștri, am pregătit între 12-16 iunie o tabără intensivă de creativitate și inovație în Bulgaria – Personal Innovation Challenge provoked by Creative Fitness Studio.

Și ne dorim să oferim o bursă cuiva care chiar are nevoie:

•  să se reinventeze și să își descopere superputerile care îl fac erou al ideilor crețe
•  să învețe să privească din unghiuri neexplorate situațiile care par fără ieșire, acasă sau la job
•  să își lucreze mușchiul creativ până o să poată da un twist bun problemelor dintr-o lungime de sinapsă.

Bursa, în valoare de 250 euro,
acoperă costul atelierelor de creativitate.

Costul participării la tabăra PIC este de 500 de euro, din care noi oferim programul complet de training, rămânând de plată doar 250 de euro (care includ 5 zile și 4 nopți – cazare + breakfast + lunch + dinner).

Ce trebuie să faceți pentru a câștiga bursa:

Adăugați într-un comentariu la acest post cel mai interesant, haios sau relevant link legat de creativitate care v-a plăcut sau impresionat în ultima vreme.

Ca să câștigați, trebuie să convingeți atât publicul, cât și pe noi: ei votează comentariile, iar noi ne rezervăm dreptul de a alege bursierul dintre primele 5 cele mai votate.

Deadline înscriere: 31 mai, ora 12:00.

Atenție! Câștigătorul bursei va trebui să achite contribuția sa până pe 4 iunie.

Succes și abia așteptăm să ne antrenăm împreună!

* * *

P.S. Cei mai activi 5 contributori pe rețelele sociale care dau mai departe vestea concursului și fac postări despre tabăra PIC primesc câte un calendar Creative Fitness Studio cu exerciții pentru o lună de zile, de menținere a siluetei cerebrale. (vezi și pagina de Facebook Creative Fitness Studio).

Le mulțumim tuturor cititorilor pentru cele 146 de lucrări înscrise și peste 4500 de voturi, mulțumim juriului și mulțumim susținătorilor acestui concurs!

Sperăm să credeți din ce în ce mai mulți și din ce în ce mai mult că puteți schimba lumea prin ceea ce citiți. Și să o faceți.

La fel e și cu cei care cred că pot schimba lumea prin puterea cuvintelor scrise. Pe voi vă așteptăm în toamnă la Premiile Superscrieri, ediția a treia.

Luni, 27 mai, vă aşteptăm la un nou Seminar DoR, o discuţie despre meşteşugul poveştilor cu cele două Managing Directors de la The Practice, Oana Bulexa și Monica Jitariuc. The Practice este una dintre cele mai premiate agenții de PR din România, iar Oana și Monica vor vorbi despre tehnici și instrumente folosite pentru a spune povești bune în PR.

Evenimentul, organizat împreună cu prietenii de la Decât o Revistă, are loc în Mansarda FFFF şi va începe la ora 19:30 – intrarea se face de la ora 19:00.

Biletele costă 30 de lei şi se cumpără din DoR Shop (pentru alte modalităţi de plată, scrieţi la andreea.bota@decatorevista.ro). Locurile sunt limitate.

Vă aşteptăm cu drag şi cu un ceai Tea Forté!

Interviuri publicate pe HotNews și Ziare.com / selecție întrebări și răspunsuri

De ce ai acceptat să faci parte din juriul concursului Superscrierea Cititorilor? Știm că ești prieten al FFFF, dar e ceva mai mult care te-a determinat să accepţi “oferta”?

Alex: Pur și simplu îmi place ideea. Sunt fotograf, iar non-ficțiunea este foarte apropiată de fotografie.

BTO: Sunt și eu parte dintr-un proiect editorial, Revista SUB25 – http://sub25.ro – și mă interesează ce se întâmplă în zona în discuție. Apoi exercițiul de a face parte dintr-un juriu te silește să citești mai atent texte peste care ai trece în grabă, din tot felul de motive sau pretexte – grabă, lipsă de interes asupra subiectului.

Bogdana: Îmi place să citesc și cred că scriitura, făcută nu musai în romane și colecții de nuvele publicate de mari edituri, modifică paradigme iar făcută bine, schimbă oameni, destine, politici, țări. Cred că e important să identificăm, să strângem și să recompensăm scriiturile valoroase, nu atât pentru că oamenii care le produc au nevoie de recunoaștere [deși cred că și ei au nevoie din când în când să audă că mai au cititori și  aceștia nu sunt puțini] cât pentru că e important să creăm cât mai multe ocazii pentru cititori să aibă acces la scriitură de calitate. Cred că Superscrierea Cititorilor este un exercițiu imens ,sau cel puțin sper să fie imens, de agregare de lectură de calitate, făcut de un tip de public pe care mulți îl consideră defunct sau dispărut temporar. Poate pare tâmpit să citez aici dintr-un roman grafic dar cred sincer că e așa cum zice omul cu masca din V for Vendetta (că nu degeaba a ajuns icon-ul epocii noastre, detronându-l pe Che Guevara): “There are of course those who do not want us to speak. I suspect even now, orders are being shouted into telephones, and men with guns will soon be on their way. Why? Because while the truncheon may be used in lieu of conversation, words will always retain their power. Words offer the means to meaning, and for those who will listen, the enunciation of truth.”

Apropo de premisa concursului – “Poţi schimba lumea prin ceea ce citești.” – cum vezi tu impactul cititorilor asupra a ceea ce se scrie?

Alex: În anumite condiții un text poate fi o armă puternică, câteva cuvinte pot schimba lumea, lucru dovedit de atâtea ori. Pe de altă parte, textul nu există fără cititor. Cititorii sunt sunt cei ce dau putere scrierilor.

BTO: Sunt sigur că toți oamenii care scriu sunt mai atenți decât ar vrea să accepte la semnalele primite de la cititori. Cât ajung să fie influențați de ele este altă discuție. Cred că e nesănătos dacă sunt prea influențați – am mai multă încredere în gustul (educat) al unui autor decât în public.

Bogdana: În România avem o problemă ciudată când vine vorba despre presă, jurnalism sau scriitură în general. E asemeni problemei cu oul și găina, nu ne putem hotărî dacă nu avem presă/scriitură de calitate pentru că nu o citește nimeni (deci e vina publicului) sau dacă nu citește nimeni pentru că nu are ce (deci e vina presei). Se discută la nesfârșit dacă să dăm publicului cititor ce vrea [și aici se presupune uneori aberant că vrea numai mizerii], și astfel să facem bani și, deci, să supraviețuim, sau să îi dăm ce îi trebuie, ce e bine/ corect, [și aici iar se presupune că publicul va rejecta ce-i bine] și să murim eroi martiri. Cred că un concurs cum e Superscrierea Cititorilor poate demonstra două lucruri: că se scrie încă bine și că oamenii citesc și vor să citească scriitură de calitate. Impactul e deci dublu: pe de o parte cititorii pot simți valorizată alegerea lor de a citi ceva de calitate, pe de altă cei ce scriu așa ceva vor înțelege că nu le lipsesc cu desăvârșire cititorii.

În domeniul în care profesezi, cititorii/utilizatorii produc un astfel de impact?

Alex: În fotografie? Da, firesc. Este cazul oricărei arte. Se spune că nu fotografia (obiectul de artă) poartă capacități de genul “frumos”, “urât”, “impresionant” sau “banal”, toate aceste lucruri aparțin publicului. Publicul se deschide în fața artei și nu invers.

BTO: În comunicarea de marketing publicul se numește consumator și alege să consume sau nu un produs. Își spune părerea cu portofelul. Dar și acolo se colectează păreri, se refac produse, campanii. Procesul e mai puțin fluid ca în publishing, dar există.

Bogdana: Mediul digital este “reglementat” de utilizatori. Orice aplicație sau site care se respectă introduce în procesul sau de dezvoltare un algoritm care să identifice comportamentele cele mai frecvente ale utilizatorilor și să îmbunătățească serviciul/ aplicația/ siteul în funcție de aceste informații. Big data mining este un fel de “superscriere”  la care participă toți utilizatorii de internet. Și în felul asta totul devine mai relevant și în același timp poate evolua mai repede și mai eficient.

Crezi că se poate schimba ceva în România printr-un concurs ca Superscrieri, sau este doar un exercţiu intelectual?

Alex: Există toate premisele unei schimbări radicale. Așa cum am spus și mai sus, un singur cuvânt poate face diferența. Pe de altă parte, toate acestea sunt premise, este vorba de un context cu atât de multe variabile, încât orice este plauzibil.

BTO: Cred că schimbările radicale (ușor observabile) sunt foarte rare, în România sau aiurea. Însă dacă Superscrieri schimbă 33 de oameni pe an, care la rândul lor influențează câte cinci, și-a făcut treaba. Orice proiect care pune oamenii să citească (critic, în mod ideal) schimbă ceva. Exercițiu intelectual e să rezolvi probleme de șah singur la tine acasă.

Bogdana: Cred că România nu este o țară unde vom vedea o Schimbare Mare, una care să antreneze pe toată lumea și să vină dintr-o singură direcție. Am însă convingerea că mai multe lucruri mici făcute cu perseverență de mai mulți oameni vor construi o “masă critică de schimbare” care, la un moment dat, va determina și Marea Schimbare. Mi se pare că Superscrieri face asta. Este un concurs care a crescut perseverant și construit pe principii extrem de corecte și sănătoase și care nu are cum să nu creeze o reacție pozitivă.

Cum a reuşit Superscrieri să mobilizeze atâţia români?

BTO: Pentru că are o misiune generoasă și pentru că investește cititorul cu autoritate.

Ce îi motivează pe români să se implice într-o mişcare culturală?

BTO: Unii se implică pentru că ei cred în impactul social al culturii, alții din snobism, alții pentru campanii de branding personal. Pentru mine este relevant mai degrabă efectul decât motivațiile. O mie de cărți donate de Gigi Becali (e doar un exemplu) fac mai mult bine decât o mie de like-uri pe Facebook.

Cum pot fi atraşi tinerii spre lectură?

BTO: Printr-un sistem de educație care recompensează/premiază lectura. Dacă sunt forțați să citească unii ar putea să descopere că le place. Altfel, dacă au de ales, vor alege mereu să joace fotbal în fața blocului.

Crezi că Superscrieri ar putea să ajungă, în timp, la amploarea pe care o au Premiile Pulitzer în America?

Alex: Bineînțeles, există și această posibilitate. În esență, în structură lor moleculară, nu există nici o diferență între aceste premii. Este nevoie de timp, de cititori, de scrieri, de context și de istorie.

BTO: Credeți că România ar putea să câștige, în timp, un campionat european sau mondial de fotbal? Sigur, există și ipoteza asta. Doar că avem atât de multe de schimbat încât probabilitatea este apropiată de 0.

Bogdana: Nu pot să fac acest gen de previziuni dar probabil că nu e o idee proastă să încercam.

Cum reiese starea presei românești din articolele propuse la Superscrierea Cititorilor? 

Bogdana: N-aș vrea să fac evaluări pripite dar din nominalizări se pare că există în presa mare câteva “focare” deja consolidate de articole de calitate (multe propuneri vin de acolo) ceea ce înseamnă fie că mai ales acolo se scriu articole bune, fie că mai ales cititorii acelor publicații sunt mai proactivi în a-și populariza preferințele, ambele două lucruri bune. De asemenea, se regăsesc deja câteva nume care au antecedente la capitolul scriitură bună. Ce este foarte interesant însă este că avem multe articole din blogosfera “minoră”, adică de la oameni care nu sunt nici de departe între top 20 bloggeri și care totuși au fost frumos apreciați de numeroși cititori. Asta ne arată că oamenii nu resimt diferența pe care tot încercăm să o facem între un blog și un ziar online și că bloggingul poate fi o sursă de texte de calitate.

Care crezi că va fi evoluția viitoare a presei românești, având în vedere declinul său accelerat? 

Bogdana: Nu știu dacă mai putem vorbi de un declin accelerat. Nu presa e în declin, ci mediul print este din motive care țin de tehnologii și nu de mentalități. Presa românească a trecut printr-un proces de schimbare și acum poate să își revină după ce a învățat puțin lecția mediului online. Cred că a fost o perioadă de așezare în care am avut impresia că tot ce e bun a dispărut pentru că eram sub o avalanșă de lucruri proaste și mai ales impresionați de mutarea prea abruptă a ziarelor din print în online. Dar cred că lucrurile încep să se miște în direcția bună pentru că există câțiva oameni care n-au vrut să se lase. Nu spun că lucrurile stau cum trebuie acum. Doar că sunt pe ici pe colo oameni care nu renunță să îi învețe pe alții să facă lucrurile cum trebuie și, de partea cititorilor, tot mai mulți care își doresc să citească texte bune în fiecare zi și, dacă li se dă opțiunea asta, poate să și plătească pentru ele.

Ce ai citit în ultima vreme (în materie de non-ficţiune) și ţi-a schimbat percepţia / a mișcat ceva în tine?

Alex: Nu a fost un text, ci un documentar. “Ai Weiwei: Never Sorry” realizat de Alyson Klayman.

BTO: Guns, Germs, and Steel: The Fates of Human Societies – Jared M. Diamond

Stalking Nabokov – Brian Boyd

Memoriile unui bătrân crocodil – Tennessee Williams

Cu amendamentul că am o relație ambivalentă cu non-ficțiunea, care face răspunsul meu mai puțin relevant. Citesc non-ficțiune pentru că e parte din cultura contemporană, dar abia aștept să mă întorc la ficțiune.

Bogdana: Vlad Mixich a avut o serie de articole despre sistemul medical din România și am urmărit îndeaproape și articolele și comentariile pe marginea lor. M-a mișcat în special (și cred că nu sunt singura) articolul despre “reţeaua de citostatice” și am devenit un om mai informat și mai implicat în urma acestor lecturi.

Un sfat pentru autorii de astfel de texte?

Alex: Scrieţi cu gândul că aveţi puterea să schimbaţi lumea.

BTO: 1. Pretenția obiectivității este o naivitate. 2. Foarte subiectiv – nu există o relație de proporționalitate între cantitatea de informație și farmecul unui text.

Bogdana: Nu am sfaturi pentru așa ceva. Nu cred că poți să îți pui în cap să pregătești un articol “care să miste”. Cred că orice articol pe care îl scrie orice om ar trebui să plece de la premisa că vorba e sfântă, nemișcată și perenă și nu ar trebui să fie aruncată în vânt, folosită cu prea mare ușurință sau fără atenție la adevărul pe care îl conține sau consecințele pe care le poate produce.  Dar cred că e nevoie de mult mai multe articole menite să îi facă pe oameni să ÎNȚELEAGĂ și mai puțin să CREADĂ. Cred că e important să trăim într-o țara unde oamenii sunt capabili să ia decizii bazându-se pe fapte și realități și mai puțin pe opinii subiective și pe credințe. Îmi plac articolele care mă învață cum să trăiesc mai frumos folosind-se de rațiune. Nu știu cum să îi sfătuiesc pe oameni să le scrie însă. 🙂

Și unul pentru cititori?

Alex: Citiți cu gândul că aveți puterea să schimbați lumea.

BTO: Cumpărați chestii – ziare, reviste, cărți. Banii produc performanță. Pentru fiecare leu investit o să primești în viitor un text un pic mai bun.

Bogdana: Căutați scriitura bună. Ea există și o să știți care e de la primele rânduri, după câteva exerciții de calitate pe care le puteți face citind finaliștii de la Superscrieri.

Dragii noştri, vă invităm luni, 20 mai de la ora 18:30, la deschiderea Expoziţiei Fluenţe româneşti in Mansarda FFFF.

Expoziţia Fluenţe face parte dintr-o serie de expoziţii iniţiate de Fundaţia Arhitext design în scopul promovării arhitecturii şi design-ului de calitate din ţările Europei Centrale şi de Est. Aceasta conţine 77 de proiecte din ţările Europei Centrale şi de Est.

Pentru Romanian Design Week s-au pregătit o selecţie de proiecte realizate în  România, care fac cinste arhitecturii şi design-ului românesc. Prin expoziţia Fluenţe româneşti, sunteti invitati să desenăm împreună harta celor mai fluente tendinţe, mişcări şi coridoare de comunicare din „bazinul” arhitecturii şi design-ului românesc.

Mansarda noastră va găzdui expoziţia în perioada 20 – 25 mai, iar voi o puteti vizita în intervalul orar 10:30 – 18:30. V-am pregătit un spaţiu relaxant, alături de o lectură plăcută în lounge-ul dedicat tuturor vizitatorilor expoziţiei.

De asemenea, în ziua deschiderii expoziţiei vă aşteptăm cu catalogul Fluenţe. Arhitectura Europei Centrale şi de Est la un preţ special pentru toţi vizitatorii.

Sintia Radu face parte din juriul concursului Superscrierea Cititorilor. Lucrează în presă de vreo șase ani, dar se consideră jurnalist de mult mai puțin timp. A trecut prin tot felul de redacții (radio, TV și presă scrisă) cu tot felul de oameni care azi îi sunt fie prieteni, fie colegi, fie chiar mentori. Are liste întregi de cărți pe care vrea să le înceapă și zile de doar 24 de ore care îi dau peste cap toate planurile. Este Managing Editor al revistei Esquire, a luat locul I la categoria „Portret” a premiilor Superscrieri ediția 2012, și crede că jurnalismul e de departe cea mai tare meserie pe care și-ar fi putut-o alege. 

Interviu publicat pe www.121.ro.

Ce ai citit în ultima vreme și ți-a schimbat percepția asupra realității?

Am liste întregi de povești cu potențial pe care nu am apucat să le citesc, dar ultima care m-a mișcat deosebit e “€œNever Let Go”, scrisă de Kelley Benham French pentru Tampa Bay Times, despre experiența de a naște un copil la aproape șase luni de sarcină. “Never Let Go” e o narațiune dureros de sinceră, o confesiune cutremurătoare a unei mame care trebuie să aleagă între a avea sau nu copilul pe care și l-a dorit în ciuda a tot, chiar dacă a-i da naștere poate însemna să-l condamne la o viață plină de probleme medicale și la dependența totală de părinții care nu vor fi mereu în preajmă. M-a impresionat cu atât mai tare cu cât am avut privilegiul de a-l cunoaște pe soțul lui Kelly, Tom French, care mi-a fost profesor în Statele Unite și care m-a surprins cu entuziasmul lui molipsitor. Întregul context mi-a adus aminte de cât de diferită e uneori existența altora față de ce ne închipuim despre ei și de câte lucruri înfruntăm toți în spatele ușilor închise.

Cum e să fii jurnalist femeie în România?

Dacă vorbim la modul general, cred că jurnalismul este o profesie frumoasă și totodată grea oriunde în lume și pentru oricine. Implică nenumărate sacrificii, mai ales în plan personal, sacrificii pe care e adevărat că uneori femeile le resimt mai tare, mai ales în ce privește familia de care tind să fie mai atașate. Totuși, există țări în care profesia de jurnalist presupune un parcurs mai anevoios pentru femei care sunt uneori date la o parte în favoarea bărbaților. Din fericire, în România nu cunosc astfel de cazuri. Așa că pot să spun că femeile în România se bucură din plin de toate plăcerile și neplăcerile din domeniul jurnalistic.

Care e modelul tău de femeie?

Admir femeile care conduc imperii în timpul săptămânii și coc prăjituri în weekend, pe cele care bat cu pumnul în masă, dar care lasă să li se vadă manichiura proaspăt făcută, pe cele care dau sfaturi despre putere în timp ce se luptムcu capacele  înțepenite ale borcanelor, pe cele desculțe la volan, cochete la piață și seducătoare în bucătărie. Pe orice femeie care, de multe ori, joacă după reguli, dar care știe că viața se trăiește cât mai departe de ele.

Care crezi cムe relația femeilor de astăƒzi cu tabloidele și cu scrierile de calitate?

În România, observ că femeile citesc mai mult decât bărbații. Ce anume aleg să citească depinde de educație, de experiențe, etc. Văd în general că oamenii care au avut șansa și interesul să afle mai multe lucruri despre lumea în care trăiesc, de exemplu cei care călătoresc des, sunt mai exigenți în ce privește lectura pentru că au șansa să compare oferta din România cu cea din alte părți. În tot cazul, există public pentru lecturi “€œlejere” și public pentru scrieri de calitate.

Ce a însemnat pentru tine premiul Superscrieri pe care l-ai câștigat la ediția 2012?

A fost o surpriză și totodată o mare bucurie. Am spus-o și o repet de câte ori am ocazia: sunt deosebit de mândră că am reușit să obțin premiul Superscrieri pentru un material despre un subiect nu tocmai comod în România și anume pentru povestea unei persoane transsexuale. Faptul că jurnaliști pe care îi respect au votat un asemenea subiect într-o țară care încă se luptă cu homofobia a însemnat nespus pentru mine și cred că e un semn de evoluție.

Ce înseamnă, pentru tine, un cititor responsabil?

Un cititor selectiv și implicat, care susține publicațiile și autorii preferați prin sugestii sau prin semnalarea oricăƒror nereguli. Practic, un cititor care înțelege că el are, până la urmă, cel mai important rol: el reprezintムcererea care, în cele din urmă, va dicta oferta.

Cum ar arăta o Românie cu cât mai mulți astfel de cititori?

Ar fi probabil mai frumoasă și mai interesantă pentru toți prietenii mei care au părăsit România și care îmi mărturisesc că de-abia așteaptă să se întoarcă atunci când lucrurile vor merge mai bine. Și spun asta pentru că un cititor responsabil e în cele din urmă un om responsabil și România va avea numai de câștigat când va fi populată de mulți oameni de acest fel.

Cum crezi că ar trebui să reacționeze părinții, în general, la ideea unui astfel de concurs? Poate fi văzut ca un instrument care să le asigure copiilor lor un mediu cât mai sănătos (informațional, în speță) în care să crească?

Un astfel de concurs e un pretext pentru a scoate la iveală calitatea și orice instrument de acest fel e binevenit. Stabilește niște repere, niște “€œuite povești ca astea mi-ar plăcea să mai citesc”, iar asta influențează în cele din urmă capacitatea de selecție a cititorilor. Deci dacă astfel de concursuri s-ar organiza mai des, cititorii, fie ei părinți sau copii, ar avea mai multe șanse să găsească scrieri valoroase care să le educe în cele din urmă gustul pentru lectură.

Care este modelul tău de jurnalist?

Pe lângă toate criteriile de profesionalism (care sunt foarte multe) de care țin cont când analizez un jurnalist, simt o deosebită atracție și respect față de cei care sunt pur și simplu niște oameni buni, adică sufletiști și inimoși. Sună banal sau pare că se îndepărtează de regulile de obiectivitate pentru care jurnalismul e renumit, dar cred că bunătatea este o calitate esențială în profesia asta. Bunătatea te face să te intereseze problemele altora, deci ca jurnalist te vei mobiliza mai repede pentru a apăra niște cauze, te face să abordezi oamenii din jurul tău cu bun simț, să nu dai buzna în viața lor fără măcar să le explici ce li se întâmplă și te va face să-ți dorești să schimbi lumea în bine pentru cei pe care îi vezi că suferă sau pentru cei pe care îi prețuiești. Practic, te face să-ți pese și asta e întotdeauna bine.

Un sfat pentru cei care speră să schimbe lumea prin ceea ce citesc/scriu?

Nu prea îmi permit să dau sfaturi celor care scriu, pentru că și eu sunt unul dintre ei. Mi-aș dori doar ca toți ce care fac asta acum să persevereze indiferent de obstacole pentru ca prin perseverența lor să facă loc scrierilor de calitate și tuturor celor care vor să practice meseria asta la nivel înalt. Celor care citesc le-aș sugera să fie mai atenți. Lectura e un vot de încredere pe care îl oferi poveștii/autorului/publicației, deci să aibă grijă cui îl oferă. Apoi lectura e și o investiție în propria dezvoltare. Investești timp, uneori efort pentru a înțelege scrieri complexe și speri să rămâi cu informații și cu stări deosebite, care să te ajute să crești ca individ. Deci ar fi bine că fiecare dintre noi să-și petreacă orele citind lucruri de calitate pentru că, precum știm, există și investiții păguboase și alea nu plac nimănui :).

Concursul Superscrierea Cititorilor este o extensie a Premiilor Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea. De data aceasta cititorii au fost cei care au propus în concurs texte de non-ficțiune pe care le consideră valoroase. Înscrierile s-au încheiat pe 9 mai, concursul aflându-se acum în faza de jurizare, iar câștigătorii urmând să fie anunțați pe 20 mai, pe site-ul nostru.

Înscrierile și votarea la concursul Superscrierea Cititorilor s-au încheiat la sfârșitul zilei de 9 mai.

Top 10 lucrări cele mai votate de public sunt acum evaluate de juriu, iar câștigătorii vor fi anunțați pe 20 mai pe site-ul nostru.

Vor fi premiați atât autorul textului câștigător, cât și cel care l-a propus în concurs (vezi premiile).

Top 1o lucrări Superscrierea Cititorilor

Într-o berărie din Santiago de Chile, la începutul secolului XXI

Noaptea fluturelui mov

Sărut mâna, mama mea!

Te rog, fă-l sa nu mă mai iubească!

România, lasă-mă să rămân!

Cine ne ajută dacă avem un accident rutier in Balcanii de Vest?

Norii sunt prietenii tăi

Rugăciune pentru suflet la Vatican: Cum am cântat creații liturgice ortodoxe  în inima catolicismului

Scrisoare pentru fiica mea

Traficul de morți de la Rosia Montană. Goana după aur, varianta românească #21

Le mulțumim tuturor participanților! Totodată, îi felicităm că au crezut în această șansă de a încuraja un autor care poate schimba perspectiva asupra felului în care sunt relatate evenimentele în România și de a încuraja acest gen de scriitură care poate da câștigători de Pulitzer.

Puteți citi aici toate cele peste 140 de articole înscrise în concurs. Și nu uitați că puteți schimba lumea prin ceea ce citiți.

sursa foto

A fost odată ca niciodată o prinţesă a creativităţii practice şi a inovaţiei, preafrumoasa FFFF.
Prinţesa trăia într-un castel suspendat – Mansarda FFFF – la poalele căruia curgea o terasă şi-un pub.
FFFF era cunoscută mai mult ca o prinţesă prietenoasă, dar ea îşi dorea să fie cunoscută pentru ceea ce îşi propusese: să schimbe lumea. Aşa că prinţesa se apucă să facă şi să dreagă tot felul de năzdrăvănii prin care să-i atragă pe oamenii din toate regatele industriilor creative.
A făcut mai întâi şi întâi un izvor al cunoaşterii – Biblioteca de Inovaţie – ştia că aşa îi va aduna la un loc pe oamenii cu sete de creativitate.
Apoi, după ce a reuşit să îi adune, prinţesa a vrut să le ofere mai mult. Aşa că a început să organizeze şezători, dar nu şezători de care auziţi în alte povesti, ci nişte şezători la care îţi poţi desluşi / upgrada creativitatea şi ideile bune. Prinţesa lucra, după cum îi plăcea să spună, cu “a bunch of specialists”, aşa că şezătorile ei au devenit Creative Fitness Studio, la care participa din ce în ce mai multă şi mai diversă lume, de la maseuri la corporatişti.
Asta o mulţumea nespus pe prinţesă, mai ales când primea câte un “Saru’mâna pentru AHA-uri!”.
Din când în când, prinţesa îşi acorda momente de răsfăţ, că doar era şi ea o prinţesă. Atunci făcea ce-i plăcea cel mai mult să facă: să citească.

Dar, într-o bună zi, citind întâmplări din afară regatului, şi-a dat seama că oamenii de acolo nu sunt atât de fericiţi ca cei din regatul ei. Iar acest lucru nu i-a dat pace până nu a încercat o nouă idee cu care să-i vină de hac. Inspirată de lordul Pulitzer de peste ocean, a înfiinţat un premiu de încurajare şi de responsabilizare a celor care scriu poveşti despre realitate – Premiile Superscrieri, non-ficţiuni care schimbă lumea. Şi uşor, uşor, a văzut cum lumea începuse, într-adevăr, să se schimbe.
Scurtă-i vremea să povestim acum toate încercările prinţesei – există o carte mai mare, cu pagini www, pe care o puteţi răsfoi chiar aici, de vă arde curiozitatea.
Prinţesa are, totuşi, de construit un regat şi neam nu vrea să recunoască cum că i-ar fi greu. Mai mult, a ajuns la dispute cu vistiernicul, care îi tot spune că vrea să facă prea multe, iar galbenii sunt prea puţini.

Dar noi ştim că şi voi sunteţi oameni de poveste şi v-ar plăcea să o ajutaţi pe Prinţesă, aşa că o să vă spunem exact ce puteţi face:
Completaţi un formular din viaţa reală, prin care să redirecţionaţi 2% din impozitul pe galbenii voştri, direct în povestea Prinţesei FFFF. Galbeni care oricum nu stau la voi, dar pot face rost de şi mai multe poveşti din castelul suspendat din Brezoianu. Ca să nu încălecăm niciodată pe-o şa…

sursa foto

Vă anunțam într-un post mai vechi de Ateliere de Antreprenoriat, organizate de Romanian Business Leaders.

Sâmbătă, 27 aprilie, are loc următorul atelier – Creativitate și inovare – la care e și FFFF invitată: Vlad Tăușance (trainer Creative Fitness Studio) v-a pregătit un antrenament customizat pe ideea de antreprenoriat.

Spekeari sunt Sorin Trâncă (Friends Adverising) și Ana Maria Andronic (VentureConnect), iar capacitățile creative și de inovare le veți descoperi în jurul acestor discuții:

• Care este esenţa produsului sau serviciului tau? (50 minute)
• Cum găsesti oportunităţile? (50 de minute)
• Cum poti avea mai multe idei? (50 minute)
• Cum să nu te rătăcesti? (50 minute)

Beneficii:

• Programul este conceput de antreprenori pentru antreprenori
• Aplici pe ideea proprie de business
• Învățăturile le extragi atât din teorie cât și din practică
• Vei pleca cu instrumente concrete pe care le poți aplica în afacerea ta imediat
• Networking

Pentru înscrieri: ateliere@rbls.ro / 0722.799.999

E așteptat oricine vrea să își multiplice ideile și oportunitățile pentru afacerea proprie.

Miercuri, 24 aprilie, vă aşteptăm la un nou Seminar DoR, o discuţie despre meşteşugul poveştilor cu scriitorul, traducătorul, criticul literar şi editorul Dilema Veche, Marius Chivu. Chivu, autor al jurnalului de călătorie Trei săptămâni în Himalaya, ne va împărtăşi din învăţăturile lui despre scriitura de călătorie.

Evenimentul, pe care îl organizăm împreună cu prietenii de la Decât o Revistă, are loc în Mansarda FFFF şi va începe la ora 19:30 – intrarea se face de la ora 19:00.

Biletele costă 30 de lei şi se cumpără din DoR Shop (pentru alte modalităţi de plată, scrieţi la andreea.bota@decatorevista.ro). Locurile sunt limitate.

O extensie a conferinţei anuale de jurnalism narativ The Power of Storytelling, Seminariile DoR sunt dedicate oricui vrea să înveţe să folosească unelte noi şi să afle care sunt mecanismele poveştilor în varii medii. Fiecare ediţie are un invitat care îşi explică meşteşugul şi apoi e descusut de participanţi.

Printre invitații de până acum: fotograful Alex Gâlmeanu, regizorul Marian Crișan, Cristian Paul, expert în branding, scriitorul Philip O’Ceallaigh, muzicianul Doru Trăscău.

* Povești pentru suflet, ceai pentru trup. Seminariile DoR sunt aromate cu ceaiuri Tea Forté.

Fundația Romanian Business Leaders te invită să participi la prima sesiune a programului Ateliere de Antreprenoriat. (more…)