Bine că acum vreo două săptămâni, pe 30 mai, nu veniseră căldurile astea. Pentru că lumea s-a îngrămădit în mansarda noastră să îl asculte pe Cristian Kit Paul la cel de-al patrulea seminar The Power of Storytelling.

Kit este partener fondator şi creative director al companiei de design şi strategie de brand Brandient. Pe lângă multele pagini despre el pe care le găsiti cu clasicul search pe Google, vă mai putem spune că e genul de tip care adună pe toată lumea în jurul lui cu mult înainte de a-şi începe speech-ul, păstrând  un aer constant carismatic şi profesionalist.

Si-a explicat meşteşugul cu o acurateţe şi un umor de invidiat pentru orice aspirant la categoria “one man show”, începând cu o afirmaţie simplă, ca un icon personal: “Eu sunt Cristian Kit Paul şi desenez logo-uri de 20 de ani.”

Aşa că ne-a plimbat prin poveşti despre logo-urile create, de la primul – în ’92 pentru RadioVest – şi continuând cu Connex, Astral, Flanco, TVR, Domo, Albalact, TVR, CEC, Dedeman, Europharm, Emag şi BitDefender. Poveşti şi experienţe unice pentru fiecare în parte, dar care au, totuşi, acel lucru comun: niciunul dintre aceste logo-uri nu ar fi putut exista şi funcţiona cum trebuie fără o cunoaştere şi o înţelegere prealabilă a identităţii brandului respectiv. Ca exemplu aici ne-a dat Bitdefender-ul, pentru care a desenat timp de mai bine de un an fără succes. Cauza – la vremea aceea corporaţia era jumătate americană, jumătate românească, ceea ce împiedica identificarea adevăratei naturi a acesteia pentru a o transpune într-un logo care să împace valori provenite din două culturi diferite. “Dacă nu putem să vă găsim identitatea, cine sunteţi de fapt, renunţăm.”, a spus Kit. Ceea ce au şi făcut, pentru ca la ceva timp organizaţia să fie preluată în întregime de români, iar Brandient să reuşească să-i concentreze noua identitate unică în acel Dragon Wolf protector, provenit din simbolistica dacică. Si cu asta ne-a mărturisit şi obsesia Brandient, aceea de reflectare a românismului în branding, de a face designuri româneşti care să arate româneşte.

O altă poveste interesantă este cea în care au lucrat la identitatea CEC. In comunism a fost selectat dintre toate băncile să rămână singura instituţie bancară – din acest motiv a creat categorie, separat de banking şi aşa s-a ajuns ca după revoluţie lumea să nu mai recunoască CEC ca bancă (deşi are 100% awareness). “Am fost comisionaţi să facem dintr-o bancă bancă.”, spune Kit. Pentru implementarea noului brand a fost nevoie de un an şi jumătate de muncă “radicală” în care au fost necesare acţiuni precum şedinţe de psihoterapie cu boardul pentru asumarea perioadei comuniste sau recondiţionarea locaţiilor (care până la rebranding erau neschimbate din perioada comunismului – cu gratii la geamuri, fără computere, fără lumină adecvată). Inlăturarea acestor elemente a provocat reacţii emoţionale puternice din partea angajaţilor, care spuneau cu lacrimi î­n ochi că nu credeau că vor mai apuca aceste vremuri, că “o sa fie şi la noi lumină cum e la băncile celelalte”. Filosofând la adresa acestor reacţii, Kit zice: “Am fost prea tânăr şi naiv şi prost ca să înţeleg dimensiunea schimbărilor masive atunci când acestea se întâmplă.”

Dincolo de toate impedimentele avute ­în “peripeţiile” de creare a unor noi logo-uri (de la neîncrederea unor CEO ­în ideile propuse care s-au dovedit mai apoi eficiente, sau “trolling-ul” din partea angajaţilor) Kit explică dimensiunea optimist­ă identificată de public in creaţiile lui: “Procesele de branding se pot numi şi procese de revitalizare, deci e în jobul meu să fiu optimist.”

Aşa că, dacă se gândea cineva că designul de brand presupune în principal “să potriveşti nişte cerculeţe” sau să “scrii numele companiei cu un font tare”, răspunsul corect este metafora lui Kit vizavi de munca pe care o face şi ce se întâmplă mai departe cu ea: “Jobul meu este să pun firul de praf în scoică şi treaba scoicii e să facă perla.”

P.S. Mulţumiri prietenilor-parteneri ­în realizarea seminariilor The Power of Storytelling, Decât o Revistă şi Fundaţia Calea Victoriei!

Pe 27 iunie organizăm un nou Seminar The Power of Storytelling, o discuţie despre meşteşugul poveştilor cu regizoarea Vera Ion, cofondatoarea proiectului „Scrie despre tine”.

Evenimentul va avea loc în mansarda FFFF şi începe la ora 19:00 – intrarea se face de la 18:30. Participarea costă 30 de lei. Pentru că locurile sunt limitate, e necesară înscrierea la contact@victoriei.ro şi plata se face în avans.
Seminariile The Power of Storytelling sunt organizate împreună cu Decât o Revistă şi Fundaţia Calea Victoriei.

Povestirile sunt însoţite de o porţie de optimism de la Pufuleţii Gusto.

Suntem fiinţe narative. Ne explicăm vieţile şi lumea prin poveşti. Deşi trăim vremuri în care se discută soarta, rolul şi forma informaţiei, avem o certitudine: va fi mereu nevoie de poveşti bine construite, care să explice, să descopere, să emoţioneze şi să ne conecteze. Iar aceste poveşti pot fi spuse cu orice mijloace.

Acesta e scopul Seminariilor The Power of Storytelling: să cunoaştem povestitori şi să le aflăm meşteşugul, fie că folosesc cuvinte, imagini, sunete sau cine ştie ce alte instrumente.

O extensie a conferinţei anuale de jurnalism narativ fondate de DoR – care va aduce în octombrie jurnalişti americani care să predea şi să inspire –, Seminariile explorează şi alte domenii. Întâlnirile sunt lunare şi sunt dedicate oricui vrea să înveţe să folosească unelte noi şi să afle care sunt mecanismele poveştilor în varii medii. Fiecare ediţie va avea un invitat care îşi va explica meşteşugul şi apoi va fi descusut de participanţi.

Invitatul ediţiei din 27 iunie este Vera Ion, cofondatoarea proiectului „Scrie despre tine”, care a început în 2009 cu transformarea unor poveşti personale într-o piesă de teatru – Ich Clown –şi a continuat cu ateliere în care participanţii trec prin exerciţii de scris, actorie, improvizaţie şi storytelling. Ea ne va vorbi despre explorarea propriilor experienţe şi emoţii şi mijloacele prin care le putem găsi şi povesti mai bine.

“Marți am dezvoltat idei ca nebunii, le-am plimbat pe tabla de șah, am aruncat cu pietre în ele să vedem cât rezistă și ne-am dat un boost de serotonină reconectându-ne la gândirea magică prin puterea simbolului. Nebunie? Poate, dar cu rezultate simple și concrete la orice provocare. Începem să credem că studio-ul nostru e un fel de inversul cutiei Pandorei din care iese o avalanșă de idei bune și sinapse simpatice.” Cam așa ne-a rezumat Sandra Ghițescu antrenamentul de marțea trecută.

Joi ne-am întâlnit cu Mugur Ciumăgeanu, care ne-a dat să ne jucăm cu 3 chei ale nebuniei. Am navigat pe hărți asociative și am găsit creativitatea dintre noduri, am luat ce era mai bun din tulburarea obsesiv-compulsivă și am întrezărit timp de câteva secunde o minte schizoidă. În ce fel este creativitatea o explozie de competențe sau cum poți fenta mintea previzibilă și repetitivă ai aflat doar dacă ai fost acolo.

Mugur, psihoterapeut de profesie, ne-a propus ca miză a serii să vedem ce putem scoate din simptomele nebuniei ca să fim creativi. Nu prea e loc pe pagină asta pentru toate interactivitățile și explicațiile prin care ne-a trecut, dar încercăm să comprimăm câteva și pentru voi.

Un exercițiu la care am fost supuși a fost un fel de simulare a schizofreniei, când “auzi voci”. Am fost împărțiți în grupuri de câte trei: persoana A, B și C. Persoana B trebuia să își păstreze fluența în a-i povesti ceva persoanei C, în timp ce persoana A îi sufla în ureche cele mai tâmpite elucubrații. Ideea e că “uneori, a avea gânduri pe care nu le identifici ca fiind ale tale, poate fi un element perturbator.”, explică Mugur. Așa că trebuie să fim conștienți că există gânduri ale noastre pe care nu le percepem ca ale noastre și care creează o reacție – de multe ori, acesta poate fi cea care ne conduce spre ceva nou, spre ceva creativ.

Tot așa, “pericolul extern ne accelerează mintea.” Când suntem supuși unor momente extreme, avem o capacitate foarte mare de multitasking, iar mintea nu mai are acces la emoții.

Un alt exercițiu, aparent simplu, a fost cel de golire a minții prin numărare până la 10. Mugur ne-a explicat că este un proces foarte greu, pentru că mintea este supusă unui flux continuu de gânduri. De aceea cei mai mulți dintre noi nu am reușit să numărăm nici măcar până la 3 fără să fim asaltați de alte gânduri. Acest exercițiu este foarte bun pentru creativitate – și ea, ca și inima, funcționează pe bază de sistole și diastole: adică o perioadă de maximă expansiune, când explorăm și producem foarte multe idei și o perioadă următoare în care e nevoie să contrabalansăm cu o pauză (“care să lase ideile să incubeze”).

Ne-a mai plăcut întrebarea lui Vlad, antrenor CFS: “De ce unii nebuni sunt închiși în instituții și alții ajung manageri?” Ei bine, se pare că un procent de 10-15% din populația lumii suferă de tulburări de personalitate/personalitate accentuată. Și cam asta ar fi zona din care se selectează martirii, eroii, directorii, antreprenorii, etc.

Vă mai scriem și câteva lucruri cu ghilimele de la Mugur, care vorbesc de la sine:
“Suntem un mozaic de vulnerabilități și factori de reziliență.”
“Creativitatea este o explozie de competențe.”
“Suferința poate fi o monedă de schimb în creație, dar nu neapărat.” – uneori, creativitatea poate fi justificată ca o defulare, insă nu trebuie neapărat să suferim ca să creăm. “De altfel, ar fi chiar nasol ca noi să mergem să ne minunăm în muzee și toate creațiile să fie exclusiv niște dejecții ale altora.”, a completat Vlad.
“Creația – rezultat al metaemotiilor (emoțiile pe care le avem asupra emoțiilor).”
“€œSunt creativi care vizitează locuri întunecate și sunt creativi care au locuri intunecate” -€“ până la urmă rezultatul contează.

“Fiți mindful, fiți conștienți de felul în care vă funcționează mintea, când sunteți creativi sau nu!”

Și, ca de obicei, să nu uităm nici de prietenii de la Colour – Beautiful Things și Patrician, care ne trimit ce au ei mai bun să ne ajute în căutarea acestor idei.  🙂

Săptămâna a doua de antrenamente Creative Fitness: checked!

Marți am explorat o latură practică a dicteului automat atât de drag suprarealiștilor, văzând cum o poveste se poate naște din trei cuvinte lipsite aparent de legătură. Apoi am căutat inspirația în cărți, lipind între ele citate aleatorii într-o lectură-performance de grup. În final am renunțat pe rând la sentimente, respectiv la logică, încercând să vedem cum și dacă emisferele creierului nostru pot face treabă separat.

Joi seară, pe scaunul invitatului special a luat loc Dan Popescu, manager la H’art Gallery. La noi în ţară putem spune ca he’s got balls in ceea ce privește promovarea artei, pentru că face eforturi să promoveze artiștii contemporani într-un mediu în care, spune el, “există mai multă artă proastă decât artă bună.”

Noi am sesizat diferite cantităţi ale elementului “nebun” în poveștile, ideile și sinceritatea lui, chiar dacă a început cu un fel de demitizare a așteptărilor noastre: “Nebunia este un concept poliţienesc, nu este nicidecum un concept artistic.” Poate identificaţi și voi acest element în cele câteva idei pe care vi le transcriem din notiţele noastre de aseară:

“Artiștii, dacă sunt buni, când văd o limită se întreabă: dacă pun un deget peste, oare ce se întâmplă?”

“Arta socială nu schimbă nimic, însă proiectele personale te învaţă ceva.”

“Aveţi toate adevărurile pe tarabă și toate răspunsurile pe toate gardurile. Le mai citește cineva?” Iar aici ne-a pus la un fel de încercare: să ne imaginăm cum, demult, cărţi care erau păzite în altare se dau astăzi cu ziare și, fiind prea la îndemână, nu le mai accesează nimeni.

“Interesul și căutarea sunt decisive în găsirea talentului.”

“Nu există instinct rău sau bun de la natură. Poţi să-ţi socializezi instinctul bine sau prost. Iar arta e mediul perfect în care poţi face asta.”

“Arta nu este în criză, nu a fost și n-o să fie niciodată. Arta este criză.”

“Românii sunt foarte buni la două lucruri: arhaism și umor.”

Pe lângă artiștii de care s-a ocupat ne-a povestit și despre Proiectul Cocon. Ideea a fost să lipească 358 de statuete mici pe zidurile clădirilor din București și alte locuri publice, pentru a vedea dacă acest obiect de artă funcţionează și afară ca înăuntrul unei galerii. Deși statuetele au atins scopul unor obiecte de artă – de a atrage atenţia și de a provoca oamenii să creeze ipoteze – lipsa “confortului” unei galerii de artă s-a simţit în părerile oamenilor care habar nu aveau de unde au apărut: au fost clasificate ca făcând parte fie dintr-un cult satanic, fie manifest pro/contra avort, sau au fost luate drept “noul design al bulinei roșii de pe clădiri.”

Cam aici terminăm cu poveștile pe săptămâna asta. Dacă nu aţi apucat să vă inscrieţi la antrenamente până acum, nu e prea târziu, mai ales că în ultima săptămână facem recapitulare pentru toată luna, așa ca atunci o sa puteţi recupera cam tot.

Mulţumim prietenilor de la Colour – Beautiful Things și Patrician pentru ajutorul oferit în aceste seri inspiraţionale!

Pe 30 mai organizăm un nou Seminar The Power of Storytelling, o discuţie despre meşteşugul poveştilor cu graphic designerul Cristian „Kit” Paul, partener fondator al companiei de design şi strategie de brand Brandient.

Evenimentul va avea loc în mansarda FFFF şi începe la ora 19:00 – intrarea se face de la 18:30. Participarea costă 30 de lei. Pentru că locurile sunt limitate, e necesară înscrierea la contact@victoriei.ro şi plata se face în avans.

Seminariile The Power of Storytelling sunt organizate împreună cu Decât o Revistă şi Fundaţia Calea Victoriei.

Povestirile sunt însoţite de o porţie de optimism de la Pufuleţii Gusto.

Suntem fiinţe narative. Ne explicăm vieţile şi lumea prin poveşti. Deşi trăim vremuri în care se discută soarta, rolul şi forma informaţiei, avem o certitudine: va fi mereu nevoie de poveşti bine construite, care să explice, să descopere, să emoţioneze şi să ne conecteze. Iar aceste poveşti pot fi spuse cu orice mijloace.

Acesta e scopul Seminariilor The Power of Storytelling: să cunoaştem povestitori şi să le aflăm meşteşugul, fie că folosesc cuvinte, imagini, sunete sau cine ştie ce alte instrumente.

O extensie a conferinţei anuale de jurnalism narativ fondate de DoR, care va aduce şi în acest an jurnalişti americani care să predea şi să inspire, Seminariile explorează şi alte domenii. Întâlnirile sunt lunare şi sunt dedicate oricui vrea să înveţe să folosească unelte noi şi să afle care sunt mecanismele poveştilor în varii medii. Fiecare ediţie va avea un invitat care îşi va explica meşteşugul şi apoi va fi descusut de participanţi.

Invitatul ediţiei din 30 mai este designerul graphic Cristian „Kit” Paul, unul dintre veteranii designului românesc, partener fondator al companiei de design şi strategie de brand Brandient. El ne va vorbi despre puterea unui brand de a spune o poveste, despre regulile şi mijloacele antrenate în construirea unui brand coerent şi puternic.

Participarea costă 30 de lei. Pentru că locurile sunt limitate, e necesară înscrierea la contact@victoriei.ro şi plata se face în avans.

Evenimentul va avea loc în mansarda FFFF, pe Strada Ion Brezoianu nr. 4, etaj 4, sector 5.

Intrarea se face de la 18:30. Evenimentul începe la 19:00.

Povestirile sunt însoţite de o porţie de optimism de la Pufuletii Gusto.

Nu aveam cum să ratăm o activitate care începe de la ideea asta: “Let’s imagine a new world order!  In this world young people leave behind the old ways of doing things and they take chances creating their own future.”  Așa că vineri, 11 mai, ne-am făcut câteva bagaje (le explicăm imediat) și, la invitaţia prietenilor de la InCub, ne-am oprit la Teatrul Bulandra pentru speech-urile TEDxYouth@Bucharest.

Speakeri tineri și frumoși, cu idei și planuri de a-și schimba propria lume și, implicit, de a pulsa energie ­în lumile altor visători practici și practicanţi : muzicieni, debateri, snowboarderi, designeri, pictori și antreprenori.

Noi, conștiincioși defel, cum suntem, am învăţat de la fiecare câte “un ceva”, cât de mic, din care share-uim câteva chestii:

De la Allen Coliban, Președinte al Federaţiei Române de Curling, am reţinut că trebuie nu doar să ne alegem propriul drum, trebuie neapărat să ne și placă și să ţintim cât mai sus. Așa, dacă îţi place drumul pe care l-ai ales, chiar dacă nu reușești să ajungi până la capăt, măcar rămâi cu pașii, care știi că sunt ai tăi.

Stefana Popa ne-a tot repetat întrebarea “Ce vă enervează cel mai tare?”, în ideea că trebuie să facem orice ca să schimbăm lucrul respectiv. Ne-a spus că pe ea cel mai tare o enerva plictiseala. Si așa a inventat un loc unde nu se plictisește nimeni: Incubator 107 – locul în care oricine poate învăţa pe oricine orice.

Philip Cherechez Tosa, “a geek with a strong entrepreneurial mindset”, după cum spune despre el însuși și co-founder la Lateral, CrunchBase și GeekMeet, a făcut diferenţa dintre sistemul de învăţământ și mentori, in general: “Mentors teach you using their experience; teachers have theoretical knowledge, but few experience. The normal process is: learn about something, become good at it and give it forward.”

Radu Cotarcea, debater profesionist, ca să spunem așa, ne-a f­ăcut să vedem dezbaterea ca pe un motor al schimbării și al evoluţiei personale: “Actively engage with your own beliefs, argue with yourself. Get out of your comfort zone, take your own beliefs and try to hammer them down.”

Toto Eremia a.k.a. Deliric1, hip hop artist, ne-a surprins cu un speech “altfel”. A urcat pe scenă cu un fel de papirus de câţiva metri de pe care a citit ce avea de zis, în versuri și cu muzică pe fundal. Refrenul a fost: “N-am bani, n-am faimă, n-am condiţie,/ Dar am un pix, am o foaie, am ambiţie.” Acest moment plin de energie ne-a facut să îi cerem “papirusul” pentru expoziţia Ciorne 2.0.

Vă spuneam la început de niște bagaje cu care am mers la TEDxYouth. Nu am fost doar spectatori, le-am pregătit tutror participanţilor la eveniment un fel de “quest” cu premii. Toată lumea a primit cate o cheie “care descuie minţi”, iar trei dintre aceste chei descuiau și niște cutii în care se aflau: o carte din Biblioteca noastră de Inovaţie, setul de cărţi de joc de la Creative Fitness Studio I și, marele premiu, un abonament la seria II de antrenamente Creative Fitness Studio. Sperăm că cei care au caștigat să se bucure de premii, iar ceilalti să își păstreze cheile, cine știe, într-o zi sigur vor descuia ceva.

Mulţumim InCub și abia asteptăm următoarele speech-uri Ted! Iar voi sperăm să găsiţi cheia potrivită “to stay out of the box”!

S-a vorbit mult despre Eurovision, au fost dispute și controverse, în presă și nu numai.

Dar ce este Eurovisionul de fapt? Un concurs muzical, un show live în care publicul poate vota, iar 52 de țări se luptă pentru primul loc. Am vrut însă să înțelegem acest concurs în profunzime și despre asta am discutat luni la o noua Întâlnire în Afara Cutiei, serie de evenimente organizate de TVR în colaborare cu Fundatia Friends For Friends.

Dan Manoliu și Eduard Cârcotă au fost invitații care au dat tonul discuțiilor și le-au moderat. Am descoperit că România are o sarcină grea la acest concurs. Și am înțeles că un astfel de concurs e o carte de vizită ieșită din tipare și că ne reprezintă pe noi, românii. O carte de vizită care învinge votul geopolitic, rivalitățile și simpatiile etno-culturale.

Dan Manoliu ne-a arătat partea frumoasă a poveștii cu Eurovisionul pentru că dincolo de percepția noastră despre Eurovision, dincolo de neîncrederea și scepticismul cu care tratăm reușitele României la acest concurs, dincolo de toate astea, Eurovisionul e un fenomen și e fascinant: “Cele 3 minute înseamnă atât de mult!”, spune Dan Manoliu. Cele 3 minute de pe scenă pot reprezenta o rampă de lansare pentru artiștii români care participă la acest conscurs, dar trebuie să profite de șansa asta.

Eduard Cârcota ne-a explicat cum Eurovisionul nu e doar un concurs de compoziție, el capătă amploare pentru că trebuie să gândești show-ul, să te ocupi de toate detaliile pentru ca, în final, să-ți spui povestea.

“Publicul vine însă să se bucure, fără să conteze care țară e pe scenă.” (Dan Manoliu)

Am învățat că trebuie să ne bucurăm când auzim de reușite. Să ne bucurăm că România participă la a 14-a ediție și concurează cu alte 24 de țări.

Să fim mândri știind că am intrat direct în finală de-atâtea ori, datorită artiștilor care ne-au reprezentat, să ne lăudăm că am ajuns pe locul3 cu Paula Seling și Ovi…să nu ne uităm valorile.

Și să ieșim încă o dată din cutie, să privim cu alți ochi concursul ăsta pentru că, până la urmă, este vorba despre a reusi, despre a face ceva practic dintr-o pasiune.

în colaborare cu

 Concursul a luat sfârșit, iar câștigătorii sunt: Ioana_du, Ana Iosub și Gia Codrescu. Simpatice felicitări! 🙂

Motanul Mov și Figaro Flavius Frodo Fabian, cum stăteau ei, așa, la o șuetă cu limonadă virtuală pe Facebook, le-a trăsnit ideea să vă răcorească c-un concurs.

Ceea ce trebuie voi să faceți este să scrieți o scurtă povestire, de un paragraf, care începe așa:

“Cu rapidul de Brașov/A plecat un pește mov.”  

Lăsați un comment cât mai creativ cu povestioara voastră la acest post, pentru că cele mai like-uite 3 idei vor câștiga câte o Revistă de Povestiri nr. 2, de la Motan. 

Deadline: vineri.

Hai succes, îmbulinați-vă neuronii! 🙂

Pe 11 mai ne preocupăm și de cei mai mici – mai exact, liceenii care se îndreaptă dezorientați spre facultăți.

Așa că ne-am oferit să găzduim evenimentul celor de la Club LMT, Student Career Path, sub deviza “Tu alegi destinația finală!”

Invitații lor sunt Gabriela Solomon, Lucian Pricop și Bianca Macovei.

Îi așteptăm cu drag în mansarda noastră, vineri, 11 mai, de la ora 18:30, la o dezbatere pe tema “Cum valorificăm oportunitățile din facultate?”

Vinerea trecută, în prag de minivacanță de 1 mai, am găsit răgaz să mai facem un seminar The Power of Storytelling.

Am povestit iar, pentru că ne plac poveștile. De data asta ne-a povestit Marian Crișan, regizorul filmului românesc Morgen și ne-a arătat că se poate! Se poate să te lași inspirat, să muncești, să fii creativ, să fii TU. Ne-a vorbit despre filmul lui, cum a început, cum a continuat, de ce, ce a însemnat și despre multe alte detalii din spatele camerei.

Și-n filmul ăsta începutul e foarte important. Cum zicea Marian, el și-a urmat instinctul și a scris, a avut poftă să scrie. Nu a fost ceva programat. Așa că, dacă ai chef și vrei să faci ceva, păi fă-o…nu mai sta pe gânduri.

În filmul lui Marian, personajul principal e cel în jurul căruia se conturează întreaga acțiune. Caracterul acestuia nu se explică, ci se subînțelege, se conturează prin detalii fine. Sunt lucruri în biografia personajului care-l afectează, dar care fac parte din ceea ce este și n-ar mai fi la fel fără ele. Marian ne-a explicat clar că trebuie să cunoști foarte bine personajul ca să-l poți conduce pe drumul potrivit. E important în film așa cum e important și-n realitate – trebuie să te cunoști pe tine însuți, să fii sincer cu tine pentru ca drumul tău să fie cel inspirat.

Și-așa cum ziua bună se cunoaște de dimineață, și-un film bun se cunoaște de la început. Până s-ajungă la un început care să-l mulțumească pentru filmul lui, Marian a făcut 7-8 draft-uri. Așa că nu te aștepta să-ți iasă din prima! Experimentează, încearcă, descoperă cât mai  multe lucruri panムs-ajungi să găsești acel „ceva” care să te facă să strigi „Pentru asta trăiesc!”

Marian ne-a mărturisit că a creat chiar și în timpul filmărilor. I-au mai venit idei, a adăugat chiar câteva scene noi care s-au integrat perfect în tot ceea ce făcuse până atunci. Ne-a lăsat să înțelegem în profunzime actul creativ pe care-l ignorăm de cele mai multe ori când vedem produsul final și ne-a făcut să înțelegem că în creație nimic nu trebuie să te limiteze, tu hotărăști, tu impui ritmul, tu stabilești totul.

Inspirația lui Marian a venit în momentul în care a citit o știre într-un ziar local din Salonta, localitatea unde a copilărit. Știrea era despre doi emigranți care au vrut să treacă granița ilegal și au fost prinși, aproape înghețați și într-o stare deplorabilă. Asta l-a impresionat și l-a împins să facă filmul, acel sentiment pe care l-a avut stând liniștit în curte, la soare, de sărbători, cu familia și citind știrea despre acei oameni care erau la un pas de moarte. De-aici, a pornit filmul.

Ideea de la care pornești este extrem de importantă, iar dacă pe parcurs pot apărea schimbări, nu trebuie să ai nicio reticență, acordă o șansă fiecărei idei, fiecărei schimbări, n-ai de unde să știi ce iese până nu încerci.

„Gândește-te la oameni și transmite-le ce simți! Inovează și nu uita niciodată să fii TU!” (Marian Crișan).

Le mulțumim partenerilor împreună cu care facem această serie de evenimente, Decât o Revistă și Fundația Calea Victoriei. Suntem recunoscători și pufuletilor Gusto, care ne însotesc în aceste seri și, mai ales, vă mulțumim vouă, celor care credeți în puterea poveștilor.

Până data viitoare nu uitați de prieteni și să fiți creativi! 🙂

TVR şi Fundaţia Friends For Friends te invită pe 7 mai la un nou episod din seria lunară “Întâlniri în Afara Cutiei”:

Eurovision – concurs cu note bune şi nebune

Câtă încredere au românii în reprezentanţii ţării noastre? Cât de mult îi susţin?

Poate învinge o piesă bună votul geopolitic, rivalităţile şi simpatiile etno-culturale?

Este Eurovisionul în România o rampă de afirmare a artiştilor români în plan internaţional?

Vino pe 7 mai în mansarda FFFF să participi la discuţiile moderate de Dan Manoliu. Află cum este perceput concursul Eurovision în ţara noastră şi cum văd străinii acest eveniment.

Mai multe detalii despre eveniment şi înscriere chiar AICI.

Atenţie: intrarea e liberă, dar locurile sunt limitate.

Prietenii noștri cresc. Ajungem la momentul în care la fiecare întâlnire începem să ne jucăm pe subiectul “Mai ţii minte…?”, puţin nostalgici și puţin mai mult mândri.

Așa se întâmplă acum cu Decât o Revistă.

“O mică gaşcă de editori salariaţi şi sictiriţi” au scos, la un pahar, ideea unei reviste care să apară doar o singură dată, ca o demonstraţie pentru ei și pentru industrie, ca un manifest că “din respect pentru jurnalismul de calitate şi designul creativ poţi scoate o revistă care să te absoarbă”, spune Cristian Lupșa, editor.

Ei bine, această încercare a absorbit atât de mult publicul, încât a devenit un proces continuu, care ieri a împlinit 3 ani și 8 numere de revistă.

Dacă sunteţi curioși cum ar putea fi concentrată vizual “geneza” Decât o Revistă, găsiţi în barul Energiea de pe Brezoianu 4, un panou cu schiţe și primul număr al revistei – care ușor ușor capătă statutul de număr de colecţie. Panoul face parte din expoziţia Ciorne 1.0 – colecţie de oameni și idei în devenire, un proiect pentru care începem deja să pregătim varianta 2.0.

Şi dacă vreţi să faceţi parte și voi din mișcarea “Decât o Revistă”, cel mai bine e să îi consumaţi conţinutul – “reflectă şi explică, în cuvinte şi imagini, ideile şi obsesiile României de azi.” O găsiţi aici, cu Ada Milea privindu-ne de pe coperta ultimului număr. Iar dacă vă faceţi abonament, pe langă faptul că îi ajutaţi mult mai mult, primiţi și o brăţară de povestitor. 🙂 Enjoy!