Dragă Jurnalule,

Peste doi pași începe și vacanța de iarnă, așa că mi-am luat răgaz să îți povestesc despre anul meu.

Stau acum în Mansarda FFFF și îmi dau seama că meditația transcendentală e undeva sub toate experiențele avute. La începutul anului eram un copil curios și încrezător într-o viziune. Acum, râd ca un copil, pentru că am reușit să cresc într-un an cât alții cresc în basme. Și nu e ca o maturizare care îl deconspiră pe Moș Crăciun, nu. Eu am crescut prin fapte, prin oamenii care m-au primit în timpul lor, prin prietenie și prin idei care au căpătat voce.

Știi, jurnalule, habar nu am dacă ai vizitat prea des căsuța mea virtuală, ca să urmărești cum s-au desfășurat lucrurile, așa că aș vrea să îți fac un rezumat pe 2011. Mă ajută și pe mine, e ca și cum mi-aș reaminti copilaria. 🙂

Totul a pornit de la creativitate, de când mi-am dat seama de puterea incredibilă pe care o are: aceea de a schimba totul, începând cu atitudini și până la întreaga societate. Așa că am început un adevărat maraton de a încuraja creativitatea în toate formele ei practice, să îi fac pe oameni să priceapă că măcar un dram din această “poțiune” le poate însufleți munca.

Și cu ce crezi că am început? Am luat-o de la origine, ca să zic așa – adică am intensificat treaba cu cărțile. Cunoști Biblioteca FFFF și știi cât îmi e de dragă! Mi-am propus să o dezvolt cât mai mult, să devină cea mai mare bibliotecă destinată oamenilor din industrii creative. Până acum am ajuns la în jur de 1300 de titluri. Am simțit nevoia să o laud puțin, așa că am înscris-o la Noaptea Bibliotecilor. A fost un succes, și crede-mă, nu numai datorită șarmului pe care și l-a adus cu el Chirilă – oamenii chiar au simțit că au descoperit ceva aici, mai mult decât niște titluri bune.

Apoi, vin interviurile de la Lobul Creativ. Anul ăsta am făcut 24, cu 15 invitați. Să-ți dau câteva nume, să-ți faci o idee: Bogdan Naumovici, Alex Galmeanu, Marius Ghenea sau Bogdan Șerban. A fost foarte amuzant să le provoc neuronii pe tema creativității practice, dar au ieșit câteva chestii inspiraționale, care chiar merită păstrate în colecția fiecăruia de ghilimele.

De Ciorne 1.0 ți-am zis? E prima expoziție de oameni și idei în devenire. Dacă ai ști ce nebunie a fost cu proiectul asta și ce frumos s-a strecurat el printre exclamațiile pozitive ale publicului! Imaginează-ți bucăți mari de plută, care fiecare spune povestea unui om și a unui obiect sau a unui proiect, așa cum a luat naștere, din fragmente. Deja am început să mă orientez pentru Ciorne 2.0, pentru că lumea are nevoie de exemple, de “geneze” care să le stârnească impulsul de a fi creativi.

Mă urmărești, da? Pentru că am ceva și pentru tine. Știu că ești pasionat de cuvinte scrise. Așadar, am făcut un concurs, Premiile Superscrieri, care a promovat jurnalismul narativ și scrierea creativă despre oameni. Concursul asta a durat câteva luni bune și a adunat peste 300 de materiale scrise. Tu îți dai seama cât de important e că oamenii mai cred în puterea cuvintelor? Cum întreaga lume își poate schimba sensul printr-o potrivire empatică a literelor? Mă entuziasmez numai scriind despre asta. 🙂

Și pentru că eu cred foarte mult că “sharing is everything”, iar prietenii creează focare de energie și inspirație când se adună, am organizat sau am găzduit tot felul de evenimente:

Am început anul cu un curs de improvizație împreună cu cei de la improvizație.ro, apoi ne-am jucat iar, odată cu expoziția This is not a toy. Dar, pentru că eu și colegii mei suntem și serioși și știm că lucrurile funcționează mai bine când ai o strategie, am găzduit seminarul Think Strategy, organizat de Advice. Bine, după asta am băgat repede un concert “Copiii cântă rock”, împreună cu cei de la Fundația Chance For Life. Și imediat am ieșit și în stradă, la Street Delivery, să “propovaduim” ideea STAY OUT OF THE BOX.

A urmat Ted Global – vizionare live a Conferinței din Edingborough – chiar aici, în Mansardă. (Trebuie să îți mărturisesc că mă declar fan TED. O să îți transcriu într-o zi câteva speech-uri mai mult decât inspiraționale.)

Și am continuat povestea asta cu vizionări, la încă trei evenimente: serile Blue Blood – Best of Cannes Lions 2011 (în parteneriat cu Bitter Almonds), proiecția documentarului The Soviet Story (împreună cu cei de la TVR) și, ultimul, Blue Blood – Best of Eurobest 2011. Niște seri “vizuale” foarte puternice, în care am cunoscut o mulțime de oameni tari și printre care simt că ideile mele sunt acasă.

Ei bine, dragă Jurnalule, cam ăsta e conturul poveștii mele pe 2011. Sper că paginile tale zâmbesc mulțumite de sub micile mele rememorări. Pentru că eu o fac și plec în vacanță așteptând să mă întorc, să strâng și mai multe povești pentru data viitoare când ne vom vedea.

Prietenul tău,

Figaro-Flavius Frodo Fabian

P.S. Dacă într-o zi, cine-știe-cum, prietenii mei vor da peste aceste rânduri, vreau să le spui că le mulțumesc, pentru că singur nu aș fi reușit să fac valuri în acvariu. 🙂

Se pare că tinerii sunt foarte receptivi la feromonii advertisingului. Atât de receptivi, încât aproape că a devenit clișeu răspunsul la întrebarea “în ce departament ai vrea să lucrezi?” Mai e nevoie de răspuns, sau și tu cunoști suficienți aspiranți la postul de copywriter – în speță?

 Dar, pentru a ajunge acolo, ideal ar fi să te împiedici de un număr considerabil de cărți, ca să îți găsești avântul necesar. Aici face și Biblioteca FFFF o minimă intervenție și scoate de pe rafturi cărțulia asta, care parcă te îmbie din titlu să pui mână pe ea.

Cică e foarte bună pentru începători – de aici se poate deduce că e bună și pentru profesioniști, să își amintească “de când erau mici”. 🙂

 Autorul cărții, Luke Sullivan – director de creație – oferă un soi de manual de advertising, sub forma unei incursiuni în departamentul de creație. Dacă te pricepi să lucrezi după reguli e foarte bine, pentru că o să găsești aici multe, iar dacă nu, și mai bine, pentru că o să înveți cum e nevoie să “spargi tiparele” în anumite situații.

 Cartea asta e făcută din detalii care să te ajute să îți creezi tu o schemă interioară, pe care să poți aplica ce înveți și ce te inspiră în continuare: pornind de la detalii despre cum să faci un print, un spot tv, etc. și până la detaliile lucrului în echipă, sau detaliile din spatele unor mari și mici campanii.

 Ți se explică lucruri la care poate te-ai gândit, dar nu le-ai pus în aplicare: “Nu te teme să pui întrebări stupide.” sau “Permite-ți să vii cu idei groaznice.”

 Și imaginează-ți că toate astea sunt prezentate cu genul ăla de umor la care nu te mulțumești doar cu un zâmbet în colțul gurii, ci tre să îți aerisești dinții din plin.

 Așa că, hei, tu, trebuie să încerci cartea asta!

Ne asumăm rolul de promotori ai creativității, încât am fi în stare să ne băgam și în cutia Pandorei în căutarea ei. Ca să vă implicăm și pe voi, v-am pregătit împreună cu TVR o serie de evenimente, Proiecții ieșite din cutie.

Miercurea aceasta, 30 noiembrie, am făcut o scurtă călătorie în trecutul în care libertatea si creativitatea erau la cheremul unor lideri despotici. Ne-am adunat vreo 50 de omuleți în aceeași Caffffe Creativa și am apăsat play la documentarul The Soviet Story.  La sfârșit, împreună cu invitații noștri –  Cătălin Ștefănescu, Alexandru Lăzescu și Armand Goșu – am dezbătut realitatea prezentata a regimurilor comuniste și socialiste. Si putem spune că ochii noștri s-au facut mari in fața unei realități pentru care, până acum, au avut o imagine incompletă. Edvins Snore a documentat minuțios acest film timp de zece ani, tocmai pentru a oferi o versiune cât mai completă a istoriei.

Ceea ce ni s-a părut incredibil este faptul că există gene ale acestor regimuri care se propagă în comportamente actuale sau sentimente de apartenență la aceste puteri. Unul dintre participanții la această seară ne-a făcut mărturisirea că el a prezentat acest film unor studenți germani, care, după vizionare, s-au arătat foarte controversați: ei fuseseră învățați din școli că “Germania a fost cea mai rea, nu are cum să fie Rusia.” Un alt exemplu a fost acela al părinților sau al bunicilor noștri, rămași cu acea frică de autorități care, se pare, le lipsește tinerilor feriți de contactul direct cu acest trecut – așadar, am putea spune că lipsa fricii este un motor al creativității.

Dacă nu ați fost prezenți la proiecție, sperăm că v-am trezit curiozitatea asupra acestui documentar de care televiziunile din toată lumea se cam feresc  – la noi a fost difuzat doar de TVR– și o să vă faceți curaj pentru încă o lecție de istorie, ceva mai diferită și mai completă față de cea prezentată în manuale.

Și fiți pe fază, vom continua seria Proiecțiilor ieșite din cutie!

Începem acest articol cu un mic avertisment: nu vă lăsaţi aşteptările înşelate de faptul că nu veţi găsi niciun nume de artist printre rândurile ce urmează! Scopul nostru este să inlăturăm din gândire suprapunerea totală a creativităţii cu abilitatea artistică. Aşadar, haideţi să ne obişnuim cu acest confort al ideii că un “homo creativus” nu trebuie neapărat să fie artist, trebuie doar să îşi folosească imaginaţia pentru a inova, a îmbunătăţi, sau a rezolva.

Habar nu aveam cine e Adam D’Angelo. Dar pariem că  sunteţi mulţi cei care îi utilizaţi “opera”: Quora. Internetul nu este foarte generos în informaţii despre Adam. Găsim câteva profiluri pe reţelele sociale, care ni-l prezintă ca pe un tânăr de 27 de ani, “big brains” într-ale computerului, iar, în rest, câteva articole despre nebunia lui de a părăsi postul de CTO (chief technology officer) de la Facebook şi de a-şi pune imaginaţia la treabă. The man with the plan, am spune. 🙂

Care a fost ideea de la care a plecat?  Adam o explică scurt, aproape algoritmic: “The thing that made us go with Quora was it seemed like a real gap on the Internet to us. No one had really made a good knowledge sharing site like this.” Aşa a pus la cale, împreună cu Charlie Cheever, această platformă de răspunsuri şi întrebări, editată şi organizată de comunitatea sa de useri.

Quora este disponibilă publicului din iunie 2010 şi are un caracter exclusivist, pe bază de invitaţie. Deasemenea, descurajează anonimatul, cerând utilizatorilor să se înregistreze cu nume reale. Merită menţionat şi faptul că printre contribuitorii la acest site se numără şi Mark Zuckerberg (CEO şi fondator Facebook), care chiar a achiziţionat o companie sugerată într-un răspuns la o întrebare postată de el.

Toate aceste detalii ne conduc la ideea că această platformă de întrebări şi răspunsuri se bazează, în primul rând, pe calitate. Şi aşa este. Orice întrebare ai pune, este incredibil cum oameni din toate colţurile lumii încearcă să vină cu un răspuns documentat: “A lot of people really like to answer questions, and they really enjoy sharing their knowledge. Especially people who have valuable knowledge. So the site naturally selects for high quality people.” (Adam D’Angelo).

Noi vedem în toată această poveste marca omului creativ, care, pe lângă business-ul cu care s-a ales, a deschis o cutie şi pentru restul lumii. Ideea e să ai idei, dar să şi crezi în ele – “I’m planning to stay with Quora as far as I can see.” (Adam D’Angelo).

De câte ori ați rostit, sau ați auzit, aceste cuvinte: “Am nevoie de o foaie de hârtie și ceva de scris?” Cu siguranță, de multe ori, când neuronii s-au unit într-o gașcă creativa și rezultatul trebuia “dat afară”, negru pe alb.

Iar o astfel de foaie poartă în esența albului ei, un infinit de posibilități și de abordări, care își așteaptă personalizarea, prin sincronizările dintre tactica și ideile fiecăruia. Cei de la Arjowiggins Creative Papers au surprins această forma incipientă a creativității, printr-un proiect, în colaborare cu D&AD: The Blank Sheet Project.

Proiectul se referă la o platformă pentru excelența creativă inspirațională, care invită lideri recunoscuți din diverse domenii creative, să își împărtașească propriul proces de abordare a unei coli albe.

Primul invitat, Neville Brody, vine din industria design-ului creativ (graphic designer, tipograf și art director în ultimii 30 de ani), cu mărturisiri despre experiență personală în abordarea “hârtiei” și sfaturi, împărțit în patru capitole: Inspiration, Challenges, Leaving Your Mark și Future.

Ascultându-l cu atenție pe acest om care a abordat, probabil, mii de hârtii albe, poți avea o mică revelație. Îti dai seama că, în momentul în care el încă privește cu respect și cu dedicație acest “obiect de lucru”, atunci acest obiect – oricât ar părea de redus în semnificație prin repetiție și uzitare – poate fi comparat cu o superputere: aceea de a crea orice, din nimic. Mai mult, reprezintă un liant între oameni și idei și intre oameni și oameni: “Without a blank sheet of paper we wouldn’t be creative.[…]The opportunity of having a blank sheet of paper is the highest challenge. Because it forces us to be original, or to be judged, or to be looked at. If it wasn’t for that, we’d all be living in our private spaces.” (Neville Brody).

Asteptăm curioși următorul invitat, dar, până atunci, avem timp să ne gândim la intrebarea universala pe care o pune The Blank Sheet Project: “How will we leave our mark?”

V-am povestit ca am plimbat expozitia Ciorne 1.0 si la TEDxBucharest. Acum trebuie sa va spunem ca deja ne facem temele pentru urmatoarea editie a Ciornelor. Cum? Ne concentram atentia pe detalii si incercam sa va calculam preferintele, ca sa putem tine cont de ele si de domeniile carora se subscriu, cand vom reincepe maratonul de adunat schite, mazgaleli si alte fragmente de idei ce merita expuse.

De data aceasta, la TED, am avut un panou in plus, pe care erau reprezentate toate ciornele, in asa fel incat privitorii sa poata vota trei exponate preferate, infingand in fiecare, cate o “bulina colorata” – asa am numit noi “piunezele”, ca sa ne asortam cu atmosfera de acolo. 🙂

Gasiti in pozele de mai jos “mecanismul de votare” si rezultatele pentru Top 3 Ciorne preferate @ TEDxBucharest:

locul I – Let’s Do It Romania

locul II –  Decat o Revista

locul III – Magazinul de Mirodenii.

Mr. FFFF (intruchiparea Fundatiei Friends For Friends) va asteapta voturile si pe mail, dar si pe pagina de Facebook.

Dragii nostri, va anuntam ca pentru noi, ziua de 11.11.11, nu a avut nicio tenta apocaliptica, ci mai degraba una inspirationala.

text de Andreea Vrabie, researcher la Wired UK si o prietena apriga a ideilor creativo-practice

Pana sa incep sa scriu articolul, am fost ferm convinsa ca sufar de un ”blocaj artistic” – gandurile refuzau sa se uneasca intr-o poveste coerenta si nu puteam decat sa ma gandesc cu invidie la toti scriitorii care astern povesti, parca fara sa ridice penita de pe hartie. Lasand la o parte metafora, internetul abunda de articole fantastice si nimic nu indica spre un proces chinuitor din spatele avalansei zilnice.

Dar lucrurile nu stau chiar asa. In ciuda aparentelor, proiecte precum It’s Nice That si Openculture, in care calitatea postarilor nu dezamageste niciodata, au in spate multe ore de documentare. Maria Popova, autoarea blogului Brainpickings, marturiseste ca depune cel putin 200 de ore de munca lunar pentru a oferi zilnic articole minunat scrise si ilustrate. Intr-un numar din Wired US, editorii declarau ca, articole precum Anthrax Redux, necesita o munca de cercetare ce poate fi adunata in 7 dosare.

Trey Parker si Matt Stone, mintile si vocile din spatele serialul de animatie South Park, muncesc 6 zile din 7 (de multe ori, ziua de munca insemnand toate cele 24 de ore), pentru a oferi publicului fidel cate un episod in fiecare saptamana. Intr-un interviu pentru Charlie Rose, ei declarau: “South Park was never fun to do. It’s hard, hard work. What the kids want to hear is that we just get drunk, and get high, and we party and we come up with stuff. It’s not true. We get up early, we get a coffee, and we work super hard and we almost kill ourselves every season trying to get it on the air.”  Iar ”chinul” lor dureaza de 14 ani.

Orice proces creativ este 1% inspiratie si 99% transpiratie. Pentru splendidul proiect Wisdom, fotograful Andrew Zuckerman a trebuit sa alerge dintr-un colt in altul al globului, cu zeci de kilograme de echipament dupa el, pentru a surprinde perfect o clipa din viata unui mare ganditor precum Nelson Mandela.

Andrew Zuckerman, vorbind despre rigurozitate, la 99% Conference:

In concluzie, daca va este teama de munca grea si de ore interminabile in care intreaga voastra capacitate creativa este pusa sub semnul intrebarii, poate ar trebui sa va orientati spre o slujba intr-un domeniu mai putin imprevizibil. Insa odata teama invinsa, privelistea unei pagini goale poate deveni chiar linistitoare inainte sa treci la munca.

Asa cum stiti, aseara, 29 octombrie, a avut loc Gala Premiilor Superscrieri, la Madame Pogany.

Dupa prima surpriza placuta pe care ne-au facut-o concurentii cu numarul mare de inscrieri (213 participanti cu 346 de materiale), a urmat cea de aseara, cand au umplut sala si vibrau a emotie si a entuziasm.

Daca pana acum am incercat sa le multumim tuturor, acum trecem si la felicitari. Ii felicitam pe castigatori, iar daca vreti sa o faceti si voi, ii gasiti pe toti aici. Felicitam si membrii juriului, care au reusit sa strabata un drum anevoios, un fel de off road chiar, pentru a ajunge la un rezultat final. Si nu in ultimul rand, va felicitam pe voi, toti cei care credeti in Superscrieri si, mai ales, in puterea cuvintelor.

Cu riscul de a suna ca un cliseu, munca de luni de zile la acest proiect, chiar a fost un drum initiatic si initiator. Momentan, suferim o usoara stare de naucire, ca efect secundar al punctului de final pentru orice lucru in care crezi si te implici. Ne bucuram pentru castigatori si le uram sa isi pastreze cuvintele vii, pentru ca aceasta “miscare de scriitura” – ca sa ii spunem asa – sa creasca si sa ofere o noua relevanta lumii in care traim.

Ramaneti conectati pentru ca revenim cat de curand cu parerile juriului despre aceasta competitie, precum si cu detalii despre publicarea materialelor castigatoare.

In caz ca ati uitat care sunt prietenii nostri care au contribuit la reusita Premiilor Superscrieri, ii mai numim o data:

Editura Publica

Okian

Heineken

Madame Pogany

Unicredit Tiriac

The Institute

Webstyler

Standout

Peggy Production

Give

Biris Goran

Categoria Eseu                 

locul 1  

Oana Sandu – “Dupa 15 ani”, articol publicat in Decat o Revista (iunie 2011)

locul 2  

Dragos Nicolaescu – “Ingerii sunt printre noi”, articol publicat pe atelier.liternet.ro si evz.ro (28.05.2011, 15.05.2011)

locul 3  

Monica Radulescu – “Despre batranete”, articol publicat pe ofz-dictionarexplicativ.blogspot.com (15.05.2011)

Categoria Experiment                  

locul 1  

Lorena Lupu – “Trip pe sibutramina”, articol publicat pe www.viceland.com (04.07.2011)

locul 2

Vlad Odobescu – “E.M. scrie pe forum, românii raspund”, articol publicat in Dilema Veche (30 iunie – 6 iulie 2011)

locul 3  

Alina Andrei – “Pentru toate personajele literare care traiesc in copaci”, articol publicat pe http://atelier.liternet.ro/ (01.05.2011)

Categoria Opinie                            

locul 1  

Mihnea Maruta – “Fictiunile a trei generatii”, articol publicat pe www.impactnews.ro ((14 si 21.03.2011))

locul 2  

Manuela Zipisi – “Cat timp (mai) avem? – Never Let Me Go”, articol publicat pe www.liternet.ro  (iulie 2011)

locul 3  

Ionela Gavriliu – “Viata autistilor din Romania, dincolo de lumina albastra”, articol publicat in Jurnalul National  (01.04.2011)

Categoria Portret

locul 1

Tea Teodorescu – “Christian Ciocan te iubeste”, articol publicat in Decat o Revista (septembrie 2010)

locul 2

Vlad Odobescu – “Românul care a castigat franzele pe viata”, articol publicat pe evz.ro (26.10.2010)

locul 3  

Tiberiu Cimpoeru – “Duminica orbului”, articol publicat in revista Litera Noastra (varianta in scris Braille, iulie 2011)

Categoria Reportaj                         

locul 1  

Ani Sandu – “Trei intr-o ghena”, articol publicat in Decat o Revista (primavara 2011)

locul 2  

Andrei Udisteanu – “Nationalistii sarbi din Sarajevo plang dupa Ratko Mladici”, articol publicat pe www.evz.ro, 31.05.2011

locul 3  

Andrei Craciun si Cristian Delcea – “Noul Partid Comunist Român. Pionierii”, articol publicat pe http://www.adevarul.ro/ (7.11.2010)

 Citeste lucrarile castigatoare

Probabil ca din iunie, de cand au inceput Superscrierile si pana acum, v-am zapacit cu tot felul de detalii de organizare, desfasurare, incurajare, etc. Iar acum, la final, vrem sa mai punem o data lumina pe premiile acestui concurs si pe sistemul lui de jurizare.

Asadar, va reamintim ca miza competitiei – dincolo de incercarea noastra de a promova si incuraja jurnalismul narativ si scriitura creativa despre oameni, evenimente si momente reale – o reprezinta premiile voastre, care, speram noi, sunt demne de a va aduce un “super” pe buze.

Superscrierile castigatoare vor fi clasificate pe cate trei locuri, pentru fiecare categorie de concurs. Astfel, locul I va aduce 500 euro, locul II – bilete la o superconferinta, iar locul III – carti.

Multumita Publica si Okian, toti participantii  – adica inclusiv cei care nu vor urca pe podium – vor primi un voucher de reducere pentru cartile achizitionate de la editura/libraria respectiva.

Cat despre jurizare, aceasta consta intr-un sistem de note – acordate de juriul pe care il cunoasteti deja – si media lor aritmetica.

Pentru mai multe detalii despre toate acestea, va mai rugam pentru o ultima data sa verificati regulamentul.

Va multumim tuturor, din nou, si va asteptam la Gala de Premiere!