“Green issues and marketing can work against each other. One wants you to consume less, the other more. One rejects consumersim, the other fuels it. But they aren’t always opposed. Marketing can help ʹsellʹ new lifestyle ideas.”

Aşa îşi începe John Grant manifesto-ul despre green marketing.

În cartea aceasta, el proclamă o nouă eră în comunicarea eco şi arată prin exemple că lucrurile bune pentru mediu pot fi bune şi pentru business.

De la început, Grant ne pune în temă cu privire la ce nu este green marketing-ul: nu este comunicarea-clişeu care foloseşte stilul de viaţă hippie, imagini cu natură virgină si slogane care îţi smulg lacrimi.

In esenţă, noua abordare a marketing-ului  propusă de John Grant se bazează pe următoarele premise:

• Cei mai mulţi oameni sunt cu adevărat binevoitori, dornici sa ajute
• Atitudinea verde nu este numai pentru liberali, snobi sau bogaţi, este o chestiune a tuturor
• A fi eco nu este prerogativul excusiv al ONG-urilor, guvernului si corporaţiilor; dimpotrivă, cu toţii împărţim responsabilitatea pentru acest pământ
• Green marketing-ul poate fi funky, inovativ, intrigant, jucăuş, de impact
• Green marketing-ul nu trebuie să “arate” eco

In final, reţinem că un asemene tip de marketing are rolul de a face alternativele eco să pară normale şi acceptabile, de a scoate atitudinea verde din zona excepţiilor, făcând-o parte din vieţile noastre de zi cu zi.

Mai multe despre subiect aici:

http://greenormal.blogspot.com/

Bonus info: fidel principiilor green marketing-ului, John Grant şi-a publicat cartea cu materiale si tehnologie prietenoase cu mediul; cu un gest suplimentar care fură zâmbete, el ne îndeamnă chiar de pe copertă: “Please don’t put this book in a plastic shopping bag!”

Se întâmplă deseori să-i aud pe cei care iau contact cu Biblioteca noastră spunând: “Oau, ce de cărţi bune, cât mi-aş dori să am timp să citesc şi eu (mai mult)!”. Timpul este una din marile noastre lipsuri, iar cititul de cărţi este mai mereu printre lucrurile pe care ni le dorim mult, dar cad cumva pe locul 264 în topul priorităţilor noastre.

Cred că de vină este o inerţie vicioasă care ne înghite zilele fără să ne dăm seama. Cu un pic de ambiţie şi de organizare am convingerea că putem ajunge să crestem numărul de pagini citite pe săptămână. Iată câteva posibilităţi:

0. Fă o analiză simplă şi onestă a programului tău: chiar e nevoie să intri în fiecare zi pe Facebook? Poţi să pleci măcar o dată pe săptămână mai devreme de la serviciu? Ai putea să mai refuzi din invitaţiile de mers în oraş şi să îţi oferi un pic de timp numai pentru tine? Uite aşa îţi descoperi portiţe de salvare pentru a citi.

1. Pentru tipologia “Gata, de luna viitoare / după ce termin cu proiectul asta / când intru în concediu mă apuc serios de citit” – în loc să priveşti cititul ăsta ca pe un mare proiect pentru care aştepţi o mare zi din viaţa ta să-l începi, ia-l ca pe un lucru mărunt, de zi cu zi. Nu e nevoie să faci lansare cu surle şi trâmbiţe. Începe modest, chiar azi. Dacă nu ai o carte la îndemână dă acum un search pe net şi vei găsi destule free.

2. Ţine întotdeauna cu tine o carte: în drum spre birou, pe drumul către picnic sau în excursie la Paris vor exista cu siguranţă timpi morţi pe care i-ai putea umple citind.

3. Fă o favoare noului şi stabileşte-ţi o zi pe săptămână în care nu te uiţi la televizor şi nu deschizi calculatorul, ci pur şi simplu citeşti. Îţi promit că de fiecare dată când vei face asta nu îţi vei mai încăpea în piele de mândrie.

4. Coboară-ţi aşteptările: nu te gândi că, dacă ai intrat în Programul Personal De Citit Intens, o să parcugi n-şpe tomuri pe lună. Fii realist(ă), viaţa ta e foarte plină, iar dacă vei avea aşteptări prea mari de la PPDCI (Programul Personal De Citit Intens), ai şanse la fel de mari să fii dezamagit(ă) şi să renunţi apoi brusc, sub pretextul că nu îţi iese. Deci ia-o uşor și nu renunţa la primul eşec.

5. Intră în librării. Fă-ţi abonament la o bibliotecă şi la newslettere / RSS-uri legate de cărţi. Înconjurat fiind de atâtea tentaţii livreşti s-ar putea la un moment dat să cedezi şi să devii un fidel al cărţilor.

Dacă ai şi tu metode şi sfaturi despre cum să îţi imbunătaţeşti PPDCI-ul, sau vrei să te lauzi cât citeşti pe săptămână, împărtăşeşte-ne mai jos.
Iar, în caz că ai de gând să pui în aplicare punctul 5, nu uita că te aşteptăm aici, la mansardă sau pe blog, să îţi faci abonament şi să te lasi tentat(ă) de cărţi.

De cate ori nu ați stat în fața foii albe, luptându-vă cu primele cuvinte pe care trebuia să le așterneți pe foaie? De câte ori, în timp ce scriați, nu v-a zburat gândul în altă parte și v-ați urât un pic pentru lipsa de concentrare care vă împiedica să vă terminați scriitura?

Mark Levy a introdus un concept care ne spune că greșim încercând să ne reprimăm gândurile laterale. Free-writing presupune să-ți lași mintea să zboare liberă în timp ce scrii, indiferent dacă, la un moment dat, gândurile deviază de la subiectul pe care îl urmărești. Această metodă este menită să înlăture obstacolele care intervin în procesul creativ, după vechiul principiu if you can’t beat them, join them.

Astăzi vă prezentăm o carte pe care nu o avem, dar ne-o dorim, pe care nu am citit-o, dar despre care am citit. Accidental Genius, a lui Mark Levy,  se anunță a fi o lectură foarte utilă, daca vreți să aflați mai multe despre free-writing.

sursa foto

Vorbind, într-o  recenzie, despre structura cărții lui Levy,  Dave Fleeț consideră că free-writing-ul este mai mult decât o tehnică prin care poți să-ți îmbunătățești scrisul. Odată dobandită, această abilitate produce și altfel de efecte, cum ar fi posibilitatea de a găsi soluții creative pentru probleme. Mai mult, exercițiile de free-writing prezentate în partea a doua a cărții sunt recomandate pentru toți cei care lucrează în mediul de afaceri, ca stimulente pentru ideile inovative.

Stiți ce aveți de făcut de acum înainte! Începeți prin a vă da frâu liber gândurilor atunci când scrieți, iar efectele nu vor întârzia să apară. Același Dave Fleet mărturisește că, de când a internalizat principiile din “Accidental Genius”, scrisul nu mai e o corvoadă, iar prezentările și posturile pentru blog sunt gata mult mai repede. In goana noastră după eficiență, vestea că putem economisi timp nu poate decât să ne bucure.

20-10-2010 , adica 20 octombrie 2010 e ziua in care Sorin a gasit timpul de a regandi si rescrie prezentarea Fundatiei Friends for Friends. O poti vedea, partial, in sectiunea “proiecte” a acestui website. Fa-ne o vizita daca iti plac proiectele noastre sau daca vrei sa te oferi voluntar, sau stabileste o intalnire daca vrei sa devii sustinator al creativitatii practice prin intermediul programelor noastre.

Noua adresă a Bibliotecii Friends for Friends e mai aproape de centrul orașului. Cărțile stau bine mersi la mansardă și-și așteaptă cititorii la numărul 4, pe Brezoianu (deasupra de Expirat și Whispers).  V-asteptăm să veniți mai des!

Nu vorbim de privatizarea orașelor, suntem înca optimiști la apectul ăsta. Vorbim de cartea lui Miriam Greenberg, Branding New York – How a City in Crisis was Sold to the World, pe care o recomandăm și domnului primar al Bucureștiului, și agențiilor de publicitate, și designerilor de urbanistică și, în general, oricărui locuitor, din orice oraș, care vrea să-si vândă mai bine locul.

Profesoara de sociologie  Miriam Greenberg din California a cercetat istoria economică, politică, de marketing, publicitate și media a New York-ului din 1970 până astăzi și a publicat unul din cele mai complete răspunsuri la întrebarea “De ce e New York-ul cel mai popular și iubit oraș al planetei?”.

Pe scurt, pentru că de acum 40-50 ani își făcea campanii de promovare cum noi înca n-am văzut.

Pe lung, pentru că în anii 1970, când orașul era în plină criză fiscală, toată lumea a contribuit la salvarea lui de la prăbușire: primariă a redus taxele, a devenit mai permisibilă cu autorizațiile de construcție, Manhattanul a înflorit urbanistic, media și publicitatea au avut despre ce să vorbească și tot atunci New York Magazine l-a lansat pe   .

Restul e istorie, dar dacă vreți s-o înțelegeți mai bine și să vă inspirați din idei ingenioase și mostre de cultură americană, găsiți ce vă trebuie la noi în bibliotecă:

Avem 5 titluri noi in bibliotecă. Îi mulțumim pentru ele prietenului nostru, Dan Petre, care din când din când are grijă să ne facă surprize frumoase.

Am ales să vă vorbim un pic despre o carte anume din cele 5. Alegerea noastră o să demonstreze însăsi ideea cărții. Am fi putut să scriem despre metoda focus grup sau etnopsihologie și imagologie. Dar cum Sexul vinde, cartea lui Rodger Streitmatter cu dolari printați pe copertă a învins:

“În 1953, cand Lucille Ball a rămas însărcinată, cenzorii le-au cerut personajelor din I love Lucy să spună, că, acum roșcata devenise familistă. Ei se temeau ca nu cumva cuvântul însărcinată să evoce în mintea telespectatorilor imagini cu un bărbat și o femeie făcând sex.”

Autorul ne plimbă, așadar, prin America pudică anilor 50, apariția Playboy-ului, filmele cu James Bond, The Doors, filmele anilor ’80, homosexualitatea anilor ’90 și ne aduce până în prezent, la pornografia online și reality show-uri. Face o retrospectivă a ultimilor 60 de ani de media, publicitate, muzica și film din perspectiva expunerii conținutului sexual și încearcă să explice, într-o manieră concisă și dinamică, de ce sexul vinde atât de mult.

Vă așteptăm pe la rafturile noastre să vedeți “ce a vrut să spună autorul”.

Din nenumăratele obiecte extraordinare care au fost plăsmuite de mintea și de mâna omului, o mie dintre ele au fost adunate într-o carte.

Rujul de culoare fatală– pretextând că îsi împrospătează culoarea buzelor, femeile cu un stil de viață periculos folosesc acest obiect in chip de armă albă. Ea este îndeosebi utilă pentru femeile agenți sub acoperire a căror misiune este să se infiltreze in cercurile de prostituate; având în vedere ținuta sumară pe care sunt nevoite să o adopte, acest mic obiect le este de mare ajutor.

Sicriu pliabil

În Zimbabwe, în fiecare săptămână mor 500 de oameni din cauza virusului HIV. Deci … înmormăntâri multe. Livrarea sicrielor este costisitoare și dificilă, de aceea Down to Earth Eco-Coffins a inventat un model pliabil de sicriu care poate fi transportat de o singură persoană, chiar cu autobuzul. Giulgiul este inclus în preț și este disponibil în variantele alb, negru sau colorat

Nasturi, năsturei – dacă nu distingi bine culorile, te poți orienta după formă. Sau îi iei pur și simplu pentru că sunt simpatici.

Acestea sunt numai 3 dintre cele  “1000 Extra/ordinary Objects”, dar mai sunt încă 997 de obiecte formidabile de descoperit în cartea cu pricină.

De când nu ai mai folosit creionul și hârtia pentru a despica firul în patru și a găsi raspunsurile la întrebări? Probabil că de mult timp … nu-i nimic.

În biblioteca noastră găsești acum cea mai nouă apariție editorială Publica, care te învață – după cum ne spune Dan Roam, autorul – „Cum să rezolvăm probleme și să vindem idei prin desene. “Pe spatele servețelului“.

Pe principiul “viața bate filmul”, desenul bate grafica computerizată. Argumente avem destule; noi îți dăm trei, pe restul te lăsăm să le identifici singur:

• este mult mai ușor să creezi și să modifici un desen pe hârtie decât pe calculator

• desenul de mână are un impact mai mare decât schemele impersonale; oamenilor le place să se uite la desenele făcute de alții – sunt spontane, prietenoase și nu intimidează, așa cum o fac graficele laborioase

• de multe ori calculatorul nu iți oferă exact instrumentele de care ai nevoie ca sa iți schițezi ideea.

”Ideea cărţii e simplă: dacă ai un creion şi o bucată de hârtie, te poţi descurca în hăţişul lumii de afaceri.” – Publishers Weekly

Daca nu știi să desenezi, nu trebuie să te sperii – o spune tot Dan Roam. Nu trebuie să ai talent la desen pentru a-ți pune pune ideile pe foaie, ele nu trebuie reprezentate minuțios, ci simplificat și intuitiv. Oricine poate să deseneze o schemă de tip problemă-soluție fiindcă pentru acesta este nevoie doar să ai gândire vizuală, iar noi credem cu tărie că asta au toți oamenii.

“Plasați strategic, în fiecare bucătarie, a fiecărei afaceri, Pe spatele servețelului. Puneți la loc de cinste, în fiecare bufet, al fiecărui antreprenor care se respectă, Pe spatele servețelului. Pentru rezultate sățioase, adăugați Pe spatele servețelului în fiecare cămară de business unit.”- Sorin Trâncă, Creative Director FRIENDS Advertising, încântat partener al acestui titlu excepțional.

Așadar, Pe spatele servețelului te invită la un ceai dansant cu foaia și creionul. Numai voi trei, petrecerile private sunt mereu inspiraționale.

Pat Fallon și Fred Senn pretind că această carte este despre cum se aplică pârghia creativă (creative leverage) pentru a soluționa probleme de business; dacă vă așteptați însă să găsiți o structurare și un proces în x pași despre pârghia creativă și cum se aplică ea la situații reale, aflați că vă înșelați; veți găsi în schimb câteva principii de lucru și 10 istorii ale unor campanii de succes ale agenției Fallon – unele foarte interesante. O să v-o povestesc scurt pe cea care mi-a plăcut cel mai mult: este povestea relansării brandului Skoda in Marea Britanie.

În 1999, Skoda UK se bucura de avantajele tehnologiei grupului Volkswagen, din care făcea parte; cu toate acestea, avea o cotă de piața mică și o reputație proastă, mostenită din timpul Razboiului Rece și fixată în conștiința britanicilor datorită glumelor de amploare națională. Existau chiar site-uri dedicate glumelor pe seama Skoda (și înca mai există, check this out). Lansarea modelului Octavia în 1998 nu schimase cu nimic situația.

În același an 1999 agenția Fallon a fost invitată la pitch-ul pentru lansarea modelului Skoda Fabia Supermini. Cunoscând istoricul dureros al brandului, cei la de Fallon și-au dat seama că va fi nevoie să uite tot ce știau despe comunicarea pentru mașini și să o ia de la zero. Iată pe scurt procesul:

Realitatea 1: umorul este un instrument minunat de advertising atunci când il poți folosi în favoarea ta, dar devine o armă spinoasă când este îndreptat impotriva brandului tău de către însăși piața pe care exiști și vrei să vinzi.
Realitatea 2: treaba agenției era să execute un sincron: să lanseze un model nou, schimbând în același timp imaginea de brand a Skoda.
Adevarul despre brand: Skoda Fabia este o mașină mai bună decât crezi.
Slogan final: Este o Skoda. Pe bune. (It’s a Skoda. Honest).

Atitudinea autoironică este poate una dintre cele mai impresionante și delicate abordări de comunicare.

Skoda s-a luat singură în râs pentra a fi luată în serios de cei care râdeau până atunci de ea și a avut de câstigat pentru că a dat glas temerilor consumatorilor. Ceea ce reprezintă primul pas în catharsisul unei situații problematice.
Rezultate: excelențe-amețitoare – presa a vuit de aprecieri, showroomurile s-au umplut, vânzarile au crescut aducând o creștere de 80% a cotei de piață pentru Skoda.
Acest caz confirmă în mod fericit: cine râde la urmă, râde mai bine.

P.S. Numele original al cărții este “Juicing the Orange” și pe site găsiți spotul pentru campania Skoda, la See the work / Chapter 5.

Under stress (or even when life is going along pretty well) people tend to say one thing while their behaviour suggests something entirely different. Needless to say, this spells disaster for the field of marketing research, which relies on consumers being accurate and honest. But 85% of the time our brain is on autopilot. It’s not that we mean to lie – it’s just that our unconscious minds are a lot better at interpreting our behaviour (including what we buy) than our conscious minds are.

“Buyology. Truth and Lies about What We Buy”
Vezi încă o mențiune despre aceasta carte și în articolul lui Răzvan Soare.

Da, revistele de benzi desenate au fost și ele implicate într-o cruciada, una pe bune și cu urmări importante. Vânatoarea de vrăjitoare incrimina influența negativă pe care o aveau benzile desenate asupra copiilor, prin suscitarea unui comportament violent. Cea mai cunoscută figură din centrul cruciadei este un psihiatru, Frederick Wertham, autorul cărții “Seduction of the Innocent”; aici, Dr. Wertham o cataloghează pe Wonder Woman drept perversă, îl acuză pe Superman că este fascist, iar pe Batman și Robin îi suspecteaza de comportament homosexual.

Un alt punct de referință al acestei cruciade inedite este anul fierbinte 1948: în 2 localități din SUA copiii, asistați de părinți, preoți și profesori, au luat parte la o acțiune de ardere a revistelor de benzi desenate.

Cruciada, ca orice demers cu iz inchizitorial, a fost dogmatică și pe alocuri nedreaptă; dar un efect indiscutabil pozitiv a fost mobilizarea publisherilor pentru impunerea unui cod de bune practici în domeniul benzilor desenate. Iar o altă urmare, mai greu de cântărit în termenii pozitiv-negativ, a fost nașterea fenomenului colecționarilor de benzi desenate: raritatea rezultată în urma interzicerii multor reviste de benzi desenate le-a transformat in obiectul dorinței celor cu spirit colecționar.

P.S. Pentru cei dintre voi pasionați de benzi desenate vechi vă recomandăm mini-colecția de reviste Pif din Biblioteca noastră.