Ce trebuie să știi despre violența în cupluri de adolescenți – Bursele Superscrieri/Avon
sssds
Uite ce au aflat pentru noi jurnaliștii care au câștigat în luna mai 2017 burse prin care să documenteze tema violenței în cuplurile de adolescenți: ascultă un podcast în două epidoade (110 min) și citește 2 materiale scrise (4 texte în total).
DE CE? Pentru că violența timpurie, cea din cuplurile de adolescenți – dacă e tolerată, ajunge să fie privită, la maturitate, ca fiind „parte din viață”. Pentru că nimeni nu tratează acest subiect suficient de serios, deși e all over the place. Pentru că liceenii se confruntă, singuri, cu situații din ce în ce mai ciudate, care le modelează comportamentul. Pentru că ne gândim la un viitor mai bun.
„Și au trăit fericiți până la prima poză” | Republica.ro
de Maria Ruxandra Burcescu, Nicoleta Rădăcină și Alexandra Crisbășan (foto) partea I, partea a II-a, partea a III-a
FATA-BĂIATUL-FOTOGRAFIA-DESPĂRȚIREA-RĂZBUNAREA: așa încep toate poveștile de „revenge porn” din liceele românești. Uneori, deznodământul e exmatricularea, alteori plângerea la poliție, câteodată tentativa de sinucidere.
foto: alexandra Crisbășan
[BACKGROUND] Maria Ruxandra Burcescu și Nicoleta Rădăcină au început documentarea materialului pentru Republica.ro cu un chestionar la care au răspuns 140 de liceeni.120 dintre ei au spus că ştiu de cel puţin un caz de revenge porn la ei în şcoală. 28 au mărturisit că au trăit pe propria piele o întâmplare de acest tip.
REVENGE PORN – deși a început să arate a fenomen, nu are încă un nume în legislația românească. Nu avem nici măcar statistici care să dea o dimensiune fenomenului, însă polițiștii sunt de acord cu termenul „fenomen” și sunt conștienți că numărul de plângeri nu reflectă numărul real al victimelor.
[INFO MATERIAL] O fată de 15 ani este victima revenge porn-ului: fostul ei prieten face publice fotografii cu ea aproape nud. Evelina devine un paria în propria viață: părinții, prietenii, profesorii, întreaga școală, vecinii – îi oferă oprobiul public, nimeni nu se gândește că are nevoie serioasă de ajutor.
[GOOD TO KNOW]Din iunie 2017, Poliția Română, în colaborare cu Europol, a început prin școli o campanie – sub hashtag-ul #SayNo – care abordează „revenge porn”-ul din perspectiva șantajului.
„Ca și în cazul violenței domestice, a violului ori a altor agresiuni asociate cu rușinea, adolescenții care cad victime “revenge porn”-ului arareori depun plângere. Prima barieră ține de faptul că, pentru plângere, trebuie să vii la Poliție obligatoriu împreună cu părinții, de vreme ce ești minor – or, de multe ori, asta e spaima principală a adolescenților: să nu afle părinții. Plângerea, în caz că ea există, ar putea ajunge la polițiștii de la Biroului de Combatere a Pornografiei Infantile prin Sisteme Informatice (BCPISI) – doar că și aici e o piedică: nu toate cazurile de fotografii nud cu minori pot fi încadrate, juridic, la pornografie infantilă. E nevoie ca imaginea să aibă conținut sexual explicit.
O altă variantă de încadrare în legea penală e șantajul – dar nici aici nu e simplu să probezi infracțiunea; termenul “șantaj”, așa cum e el definit de lege, e mai riguros definit și mai rigid decât cel pe care noi îl folosim în judecățile de fiecare zi. De exemplu, explică avocata Casadra Pînzaru, șantajul făcut cu scopul “de a de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial” nu este reglementat încă în mediul online. Desigur, la nivel de principiu, captarea imaginii unei persoane – a Evelinei, în cazul nostru – ori utilizarea acestei imagini sunt interzise, teoretic, în absența consimțământului prealabil al persoanei fotografiate. Dar dreptul la imagine nu este nici el un drept absolut, spune Pînzaru; în plus, “delimitarea dreptului la imagine de dreptul la liberă exprimare nu este un exercițiu simplu”.”
Maria Ruxandra Burcescu: „Cred că, din tot ce a înseamnat bursa şi materialul final, partea asta mi s-a părut cea mai grea – să discutăm cu toţi oamenii implicaţi în povestea asta fără să îi pierdem încrederea. Să balansăm deasupra unei prăpăstii, în întuneric, sperând că facem pasul corect. Ceea ce m-a motivat în tot timpul ăsta în care aveam senzaţia că ţinem în mâini viaţa unei adolescente, a fost gândul că materialul final va ajunge la oameni. Că îl vor citi şi că dacă, măcar lumea unuia dintre cei care îl citesc, se dă un metru mai încolo, merită. Că dacă un părinte se va gândi de două ori înainte să îşi insulte copilul, că dacă un profesor îşi va pune întrebarea cum să amelioreze şi nu ce măsuri punitive să ia şi, în fine, că dacă un adolescent va ezita înainte să dea click şi să publice nişte fotografii, atunci tot efortul ăsta va fi meritat. ”
„Sunt în casă cu răul” | SCENA9
de Diana Meseșan, Mara Mărăcinescu, Cristian Vieriu (muzică), Roma Gavrilă (ilustrații)
PODCAST, 2 episoade (110 min)
„CE CUPLURI DE ADOLESCENȚI? CARE CUPLURI D-ASTEA LA ADOLESCENȚI?” (director de liceu). Părinții, profesorii și politicile publice nu iau în serios semnele violenței de cuplu la adolescenți, care mai târziu devine violență domestică.
ilustrație: Roma Gavrilă
[BACKGROUND] Referințele la adolescentele de 14-18 ani nu sunt explicite în politicile publice, sunt asimilate categoriilor de copii, sau „tineri pe piața muncii”. Părinții îi consideră pe adolescenți niște copii supradimensionați. E responsabilitatea diriginților și consilierii școlari să vorbească despre educație sexuală, dar nu au pregătire specială. Lipsa unui raport echilibrat îi face pe tineri să nu știe când/cum/cui pot cere ajutorul în situații delicate, ce pot deveni extreme.
[INFO MATERIAL]O documentare audio în 2 părți, ilustrat de Roma Gavrilă. Diana Meseșan și Mara Mărăcinescu au cercetat timp de patru luni pentru SCENA9 cum „nu există” violența de cuplu la liceeni – deși 2/3 adolescenți spun că au auzit de un astfel de caz, iar 2/10 au recunoscut că au fost loviți într-o ceartă cu prietenul/prietena (studiul FFFF & AVON, 2016). Destăinuirile personajelor arată cum violența de cuplu apare la vârste tot mai fragede, că este considerată fenomen marginal și că nimeni nu se preocupă de soluții.
[GOOD TO KNOW] ~EVENT – Luni, 30 ianuarie, are loc Sâmbăta Sonoră – podcast listening session, Q&A @ Apoll0111 – FB event aici. ~Campanii & programe utile: ANES – Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Bărbați și Femei), ALEG – Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen.”
Mara Mărăcinescu: „Cel mai revelator lucru pe care l-am descoperit lucrând la documentar a fost să văd câte victime adolescente și-au găsit puterea să iasă singure din situațiile de abuz în care se aflau. Mi-a fost greu să le aud vorbind cu atâta maturitate și calm despre faptul că au reușit să treacă este aceste momente îngrozitoare. De ce au trebuit să iasă singure din aceste situații? De ce nu există un sistem care să le protejeze? M-am simțit de multe ori neputincioasă în fața acestor povești.”
CUM PERCEP ADOLESCENȚII RELAȚIILE DE CUPLU PRIN PRISMA REȚELELOR SOCIALE – locul care redefinește noțiunea de intimitate?
caption din material
[BACKGROUND] Patru dintre cinci cele mai populare platforme de social media(Facebook, Instagram, Snapchat, Whatsapp, Youtube) produc probleme psihice în rândul tinerilor, precum anxietatea şi depresia, în formele lor pathologice – arată o cercetare realizată în Marea Britanie de către Royal Society for Public Health şi Young Health Movement, la care au participat aproape 1.500 de persoane cu vârste între 14-24 ani.
În şcolile din România, norma unui consilier psihologic este de 800 de elevi. Înainte de a sta de vorbă cu un consilier, adolescentul trebuie să aducă un acord de colaborare semnat de un părinte.
[INFO MATERIAL]Lorelei Mihală analizează pentru Republica.ro felul în care adolescenții de azi transferă o mare parte din intimitatea relațiilor lor în mediul online, devenind mai expuși unor situații delicate: o elevă de 15 ani este șantajată de fostul iubit, cu fotografii de când erau împreună, iar un băiat este hărțuit în mediul online de foști iubiți de-ai prietenei lui – cyberbulliyng. Patru astfel de situații care par doar „niște copilării” îi fac pe tineri să treacă prin episoade traumatizante.
[GOOD TO KNOW] Potrivit codului penal, în România ameninţarea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, pentru hărţuire o persoană poate fi condamnată de la 3 la 6 luni de închisoare sau poate primi o amendă. Cel care şantajează poate fi condamnat la închisoare de la unu la 5 ani.
Conform legii, hărţuire este considerată şi „efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane.”
Lorelei Mihală: „Bursa Superscrieri mi-a dat ocazia sa stau de vorba cu liceeni si sa descopar, cu placere, ca dincolo de etichetele pline de prejudecati – “tinerii din ziua de azi beau, fumeaza, se drogheaza”, sunt adolescenti cu opinii bine conturate pe care stiu sa si le exprime clar. Prin intermediul lor am putut sa disec formele fine prin care tehnologia isi face loc abuziv in viata noastra, un aspect despre care nu se vorbeste in Romania.”
DESPRE PROIECTUL DE BURSE Împreună cu partenerii AVON Cosmetics România, de patru ani contribuim la un mediu în care să putem înțelege mai multe despre fenomenul violenței domestice. Oferim burse de câte 2000 de euro & suport editorial în redactarea materialelor. Până acum, douăsprezece echipe de jurnaliști din noua generație au documentat diferite tipuri și aspecte ale violenței domestice.
Urmărește:
Primele 9 materiale publicate pe tema violenței domestice, cu suportul Burselor Superscrieri/Avon
Propune „Acti-vloggerul anului” @ premiul special Superscrieri & Bitdefender
sssds
Ne bucurăm să continuăm demersul început la ediția trecută alături de prietenii Bitdefender și continuăm căutările în zona vlogging-ului. Pentru că vlogging-ul este un nou mod de exprimare și o sursă importantă de informare a adolescenților, vrem să-i susținem pe aceia dintre ei care expun subiecte relevante pentru o mai bună înțelegere a realității.
Așadar, împreună cu super susținătorii Bitdefender, căutăm vloggeri tineri, care au potențial să schimbe percepții și să devină un model pozitiv, inspirându-i și pe alții să se exprime și să aibă o atitudine sănătoasă pentru poveștile care le definesc lumea.
Propune până pe 10 februarie un astfel de vlogger implicat, iar noi îl putem premia la Gala Premiilor Superscrieri.
Tudor Chirilă, foto de Tudor Cucu
Tudor Chirilă ne va fi alături în diviziunea specială a superjuriului pentru desemnarea acestui premiu.
Acest premiu special este co-creat de Fundația Friends For Friends împreună cu Bitdefender, ca un demers de încurajare a vocilor tinere din zona non-ficțiunii, care iau inițiativă în prezentarea unor situații/tematici cu rol educativ & inspirațional pentru comunitățile tinerilor.
Noua generație de jurnaliști și autori de non-ficțiune este mai pusă pe treabă ca oricând și demonstrează, prin realizările din ultimul an, că presa românească de calitate nu mai este un mit. La ediția #7, competiția Premiile Superscrieri a adunat cele mai multe materiale de impact de până acum, oferind juriului o misiune grea.
Tudor Mușat, moderatorul Galei Superscrieri #7, a anunțat aseară, pe scena Teatrului Național București, cele douăzeci și nouă de premii oferite în cadrul ediției, împreună cu juriul Superscrieri, cu patronul acestei ediții, BRD – Groupe Société Générale și cu ceilalți parteneri.
Evenimentul de decernare a fost trasnmis LIVE și poate fi urmărit peScena9 și FFFF(transmisiune realizată de super-echipa video True Art Promotions).
La Gală au participat, ca invitați speciali, doi pionieri ai jurnalismului independent, Natalia Anteleva și Paul Steiger, fondatorii unor proiecte de notorietate: Coda Story și ProPublica. Paul are la activ nu mai puțin de 16 premii Pulitzer cu Wall Street Journal și 4 cu ProPublica, iar Natalia a reușit să arate lumii întregi adevărata situație a drepturilor omului în țările lovite de criză. Ambii au vorbit despre meseria lor în cadrul Zilele Superscrieri – mini-congres de New Journalism (înregistrarea dezbaterii).
Paul Steiger (ProPublica): „Fac jurnalism de mai bine de o jumătate de secol și totuși mă uimește în continuare energia, inteligența și curajul pe care îl aduc oamenii acestei meserii. Aceste premii au ilustrat exact asta, și au adus la lumină o gamă largă de probleme. De la cele foarte locale, un jurnalism necesar și greu de susținut, pe care vă admir că-l lăudați și premiați, până la o problemă care e, desigur, specifică României, dar în același timp este una cu bătaie universală, și anume cine se poate căsători și cine nu.”
Natalia Antelava (Coda Story):„Sunt din Georgia și deși am lucrat o mare parte a vieții mele în media internațională, unde e mult mai ușor decât să lucrezi în media locală, știu ce se întâmplă în țara mea foarte bine și toți prietenii mei sunt acolo. Voi sunteți cu 10 ani înaintea noastră. Și în același fel în care ce a creat Paul cu ProPublica a fost o inspirație pentru atâția dintre noi, ce faceți voi aici ar trebui să fie o inspirație pentru mulți din regiune, și ar trebui să fiți mândri de asta și să creșteți mai departe.”
„Zilele Superscrieri – mini-congres de New Journalism” s-a întâmplat în weekendul de dinainte de gală și a fost co-creat cu peste 20 de redacții, inițiative & ONG-uri de jurnalism din România. Punctul culminant a fost reprezentat de o ediție specială a Cercului de Donatori, prin care s-au adunat peste 23.000 de euro donații pentru patru inițiative care și-au pitch-uit proiectele către publicul din sală: Factual, Să fie lumină, Acasă – The Film și Recorder. Pitch-ul poate fi urmărit aici: https://goo.gl/ru1prF. Un alt eveniment important a fost Masterclass-ul despre noul jurnalism și relația cu publicul: https://goo.gl/7gfDyy.
CÂȘTIGĂTORII SUPERSCRIERI 2017
SUPERSCRIEREA ANULUI(premiul cel mare, în valoare de 1000 de euro, susținut din donații private de comunitatea Romanian Business Leaders) a fost câștigată de RISE PROJECT, pentru seria de 10 investigații „Liviu Dragnea”
Mihai Munteanu, RISE Project, a câștigat și unul dintre cele două premii onorifice „Editorul anului”, pentru contribuția adusă la această serie de investigații: „E veselie cu premiul cel mare pentru că la concursul ăsta participă textele cele mai bune. Ale noastre sunt destul de aride și impersonale, cu nume, sume și fapte plus acele câteva constrângeri de exprimare care închid prezumțiile. Încercăm dintotdeauna, însă, să îmbunătățim narativul ca să valorificăm cât mai bine documentarea. Fiecare subiect de-al nostru e un film, o carte, o poveste care închide cercul și produce efecte timp de ani. Aseară a fost un alt semn că ne mișcăm în direcția bună.”
PREMIUL JURIULUI(300 euro, din taxa de participare la competiție): reportajul „Cutremur în orașul vulnerabil” – Georgiana Ilie, Decât o Revistă
PREMIILE PE CATEGORII DE CONCURS– premiile I în valoare de 500 de euro fiecare
TV & VIDEO-JURNALISM categorie susținută de Rogalski Damaschin PREMIUL I x 2: „Datori pe viață” – Alex Nedea & „Despre viață și alte nimicuri” – Andrei Ciurcanu, episoade „În premieră”, Antena3
PREMIUL SPECIAL SUPERSCRIEREA CITITORILOR– premiu susținut în totalitate de public: cel mai votat material din cele 35 de nominalizări, premiat cu banii adunați din vânzarea cărții Superscrieri: reportajul „Ciori versus porumbei” – Andrada Fiscutean & Sorina Vasile, Decât o Revistă
PREMIUL SPECIAL PENTRU FOTOJURNALISM
Jurizat de Bogdan Dincă, Petruț Călinescu & Stoyan Nenov și susținut de Enel România:
Ioana Moldovan, „A country doctor and her calling” (ioanamoldovan.com & New York Times) – atât premiul juriului, cât și premiul de popularitate al publicului
PREMIUL SPECIAL ACTI-VLOGGERUL ANULUI – creat în parteneriat cu Bitdefender, din dorința de a încuraja vocile tinerilor care au potențial de a schimba atitudini și percepții prin vlogging (jurizat împreună cu Laura Ionescu/Luluts.ro): Levi Elekes
Membrii juriului s-au recuzat în situațiile de conflict de interese. Juriul Superscrieri 2017: Teodor Tiță (președintele juriului), Dan Duca, Emilia Șercan, Florin Negruțiu, Irina Păcurariu, Luiza Vasiliu, Marius Comper, Mona Dîrțu, Mihnea Măruţă, Oana Giurgiu, Paul Radu, Robert Schwartz, Vintilă Mihăilescu și Vlad Mixich.
„Juriul a avut o misiune teribil de complicată. La stabilirea ierarhiilor finale, a fost nevoie să mergem până la un nivel de detaliu de care nu aveam nevoie în trecut, când câștigătorii erau la distanță mare de următorii clasați. Asta e o veste bună. Partea sănătoasă a presei românești se întărește după ani de declin și fiecare text sau video înscris la concurs e o dovadă fermă și ușor de verificat.” Teodor Tiță, director de știri Europa FM, președintele juriului
6 PREMII ONORIFICE, în afara categoriilor de concurs:
Editorul anului: Vlad Ursulean, Casa Jurnalistului (pentru contribuția la investigația despre doctoral Burnei) & Mihai Munteanu, RISE Project (pentru investigațiile cu care RISE au câștigat marele premiu)
Le mulțumim tuturor celor care fac, an de an, ca Superscrieri să se întâmple. Ediția actuală nu ar fi fost posibilă fără susținerea partenerilor și prietenilor:
Superscrieri este o inițiativă independentă a Fundației Friends for Friends (FFFF.ro), realizată împreună cu oameni și companii care vor să susțină responsabilitatea în documentarea și transmiterea realității: BRD – Groupe Société Générale, a patra oară patron al ediției, partenerul FFFF în oferirea celor 15 Burse Superscrieri pe tema educației și în publicarea cărții: „Superscrieri: drumul generației noastre”; Avon Cosmetics România, sponsor principal pentru al patrulea an și susținătorul a 12 Burse Superscrieri pe tema violență domestică.
Sponsori de categorie și susținători de bază a premiilor: Romanian Business Leaders, Orange România, FAN Courier, Rogalski Damaschin Public Relations, Kaufland România, ENEL, Bitdefender și inițiatorul FFFF, Friends\TBWA.
Printre susținătorii media se numără:Radio România Cultural, Marie Claire, Cosmopolitan, IQads, Dilema Veche, The Institute, Scena9, Hotnews, Șapte Seri, Republica.ro, IGLOO Media, Decât o Revistă, The Power of Storytelling, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Frontline, Think Outside The Box, România Pozitivă, Cărturești, Editura Humanitas, Editura Publica, Zelist și mulți alții.
Video-mapping la gală: Aural Eye Visions Studio Cadouri câștigători: Tea Forte România, Editura Publica, Editura Humanitas, Catleya, Heidi România
Super mulțumim Silent Strike & Dan Basu și Raul Gheba, pentru cele două super-intervenții artistice.
Fundația Friends For Friends îi invită pe cei interesați de susținerea proiectului pentru 2018 să se alăture în continuarea celor 3 direcții principale Superscrieri: Premiile Superscrieri, Programul de burse jurnalistice pe diverse tematici de interes social, Seminariile și atelirele de bune practici.
Zilele Superscrieri: în weekend-ul dinainte de Gală cititorii își întâlnesc autorii
sssds
WHY Zilele Superscrieri
[sau de ce ne-am înhămat la 3 zile de Superscrieri în 2017]
Pentru că jurnalismul se schimbă: nu mai există redacții clasice, ci din ce în ce mai multe inițiative colaborative. Pentru că publicul are un rol din ce în ce mai important în economia jurnalismului alternativ, iar publicațiile care își fac treaba bine au nevoie de crowdfunding, donații și formule de abonament. Pentru că în 7 ani de Superscrieri ne-am dat seama de importanța de a aduce împreună comunitatea de jurnaliști și de a face legături între aceștia și cititorii lor, ONG-uri sau companii care le pot susține viitorul.
Zilele Superscrieri(18-19 noiembrie) completează Gala Premiilor Superscrieri 2017 (20 noiembrie) c-un program intensiv de weekend, adresat tuturor cititorilor de Superscrieri. Cei care vor să înțeleagă și să schimbe lumea în care trăiesc sunt invitați, timp de două zile, să cunoască o parte dintre autorii Superscrieri și să participe la workshop-urile, proiecțiile și talk-urile propuse de un număr de 20 de redacții, inițiative & ONG-uri de jurnalism din România. Invitații speciali ai acestui mini-congres de New Journalism care ne vor onora cu prezența la Zilele Superscrieri sunt Paul Steiger, fondator Pro Publica & multiplu câștigător al premiului Pulitzer, Natalia Antelava, fostă corespondentă BBB și fondatoare Coda Story și Jacqui Banaszynski, reporter cu 40 de ani experiență și câștigătoare a premiului Pulitzer.
Highlight-urile Zilelor Superscrieri sunt două mese rotunde pe tema schimbărilor de paradigmă care redefinesc frontierele dintre instituțiile de presă și public, în România și în lume. Masterclass-ul Superscrieri de sâmbătă seara (18 noiembrie) reunește trei dintre inițiativele de jurnalism care au schimbat peisajul presei independente de la noi și unul dintre cele mai importante ONG-uri care le-a sprijinit de la început. Cristian Lupșa – Decât o Revistă, Victor Ilie – Rise Project, Luiza Vasiliu – Casa Jurnalistului și Ioana Avădani – Centrul pentru Jurnalism Independent vor discuta împreună cu Vlad Tăușance despre relația dintre cetățean și media. Duminică seara (19 noiembrie), Zilele Superscrieri se încheie cu SuperZiceri: Pioneers, o discuție moderată de Cristian Lupșa, fondator Decât o Revistă și The Power of Storytelling, la care participă jurnaliștii străini Paul Steiger, Natalia Antelava și Jacqui Banaszynski.
Participă la Zilele Superscrieri: ProPublica, Coda Story, Balkan International Reporting Network (BIRN), Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), Cercul de Donatori, The Power of Storytelling, Decât o Revistă, Scena9, Rise Project, Casa Jurnalistului, dela0.ro, Brrlog, Documentaria, Teleleu.eu, Recorder, Să fie lumină, Acasă: the film, One World România la Școală, Funky Citizens, Factual, Cărturești.
Expozițiile, întâlnirile și proiecțiile din cadrul Zilelor Superscrieri sunt cu intrare liberă, în limita locurilor disponibile, în afară de Masterclass și SuperZiceri, care sunt cu intrare 50 lei fiecare. Workshop-urile sunt cu înscriere în prealabil.
Zilele Superscrieri este hotspot cultural BRD – Groupe Société Générale.
„Acti-vloggerul anului” – cui să-i oferim un premiu special Superscrieri?
sssds
Pentru că vlogging-ul este un nou mod de exprimare și o sursă importantă de informare a adolescenților, vrem să-i susținem pe aceia dintre ei care expun subiecte relevante pentru o mai bună înțelegere a realității.
Așadar, împreună cu super susținătorii Bitdefender, căutăm vloggeri tineri, care au potențial să schimbe percepții și să devină un model pozitiv, inspirându-i și pe alții să se exprime și să aibă o atitudine sănătoasă pentru poveștile care le definesc lumea.
Propune până pe 31 octombrie un astfel de vlogger implicat, iar noi îl putem premia la Gala Premiilor Superscrieri.
Acest premiu special este co-creat de Fundația Friends For Friends împreună cu Bitdefender, ca un demers de încurajare a vocilor tinere din zona non-ficțiunii, care iau inițiativă în prezentarea unor situații/tematici cu rol educativ & inspirațional pentru comunitățile tinerilor.
Cum alegem câștigătorul? Laura Ionescu va participa ca membră a juriului care va evalua propunerile și va alege câștigătorul, alături de noi (FFFF) și Bitdefender.
Luluts – cum i se spune – este una dintre vocile greu de ratat din Social Media. Își folosește super-puterea de povestitoare cu ștaif pentru a susține cauze de interes pentru societate și inițiative care vorbesc despre schimbare. De 9 ani gândește campanii, concepte și idei pentru branduri mari și mici, businessuri care de-abia fac ochi și companii globale, ONG-uri și mișcări grassroots. Este co-owner Dume de mestecat, își scoate gândurile la aer pe Facebook (#delirmatinal), scrie pe www.luluts.ro și face urât când oamenii atentează la cartofii ei prăjiți. În prezent este head of copy la Tribal Worldwide Romania.
Laura Ionescu/Luluts:
„Dacă tot ai o voce, de ce s-o lași să devină zgomot de fundal? Dacă tot o ai și dacă zeci de mii de oameni te ascultă, folosește-o ca să provoci, ca să schimbi, ca să pui pe gânduri, ca să vorbești și despre ceea ce contează. Căutăm vloggeri care au curaj să discute lucruri care dor și care ne dor. Oameni care-și folosesc vocea pentru bine. Tu îi urmărești. Dacă au mișcat ceva în tine, adu-i la noi să-i premiem.”
Superscrieri: Nominalizează la Premiile Onorifice și Premiul Special Fotojurnalism
sssds
Dragi prieteni,
Suntem în plină desfășurare a celei de-a șaptea ediții a Premiilor Superscrieri. Chiar acum, juriul evaluează materialele înscrise la cele cinci categorii de concurs. La începutul lunii noiembrie vom anunța nominalizații și, pe 20 noiembrie câștigătorii finali, în cadrul Galei de Premiere.
Vom acorda șase premii onorifice și un premiu special pentru Fotojurnalism, la care vă invităm să trimiteți nominalizările voastre, până pe 20 octombrie:
Premiul Special pentru FOTOJURNALISM powered by ENEL
Invităm autorii, dar și publicul larg, să ne propună serii fotografice de impact din ultimul an (publicate în perioada 1 octombrie 2016 – 30 septembrie 2017), cu puterea de a sensibiliza, a schimba percepții sau a aduce lumină asupra unor subiecte.
Un juriu profesionist (Stoyan Nenov, Bogdan Dincă, Petruț Călinescu) va evalua propunerile și va alege cel mai bun proiect. Vom acorda, de asemenea, un Premiu al publicului.
Premiem o carte de non-ficțiune publicată de un autor român, la o editură din România, care are potențialul de a schimba percepții și atitudini asupra unui subiect de interes public.
Există redacții și redacții. Iar deasupra tuturor, există Redacții. Acest premiu onorific își propune să marcheze excelența susținută, la nivel de echipă redacțională, fiindcă prea adesea tindem să uităm că un Autor, de multe ori, nu ar putea progresa fără eforturile colegilor, fotoreporterilor și, mai ales, a editorilor săi.
Intenționăm, cu această distincție, să recunoaștem valoarea unui mentor, a unui editor implicat care se remarcă și aduce valoare în realizarea unor materiale de non-ficțiune de impact.
Prin această distincție vrem să recunoaștem publicațiile care se remarcă în presa locală. Pot fi inițiative, redacții sau materiale apărute în ultimul an, care au avut un impact sau duc o muncă susținută de a acoperi subiecte importante la nivel local.
Premiul onorific „Watchdog” – câinele de pază al democrației
Intenționăm, cu această distincție, să recunoaștem un jurnalist/o inițiativă care se remarcă prin consecvența depusă în punerea pe agenda publică a unui subiect de interes sau impactul produs în percepția societății.
Prin această distincție vrem să recunoaștem și să încurajăm un jurnalist la început de carieră, care se remarcă prin talent și dedicație: fie c-a publicat deja un material curajos, de impact, sau are toate calitățile pentru un super jurnalist în devenire (perseverență, aplicare).
Întâlnire @ Cărturești: „Cum scoți prima carte din sertar?”
sssds
Vă invităm miercuri, 04 octombrie, de la ora 19:00, la cafeneaua Cărturești Verona, la o discuție despre debuturi literare cu scriitorii Andreea Răsuceanu, Irina Georgescu Groza și Răzvan Petrescu, moderată de Florin Iaru. Răzvan Petrescu este probabil cel mai cunoscut autor român de proză scurtă și redactor la editura Curtea Veche, Andreea Răsuceanu va coordona noua colecție de literatură română de la editura Humanitas, iar Irina Georgescu Groza a debutat anul trecut, după participarea la cursul de creative writing cu Marius Chivu și Florin Iaru. Tema discuției va fi debutul literar, din perspectiva autorilor, a editurilor și a unui trainer de creative writing.
Florin Iaru și Marius Chivu sunt mentori și coordonatori ai „Prima Carte”, program care oferă unui autor care nu și-a făcut încă debutul cadrul necesar pentru a-și finaliza și publica prima carte de ficţiune. Data limită de înscriere: 15 octombrie.
Cum scoți prima carte din sertar?
Invitați: Andreea Răsuceanu, Irina Georgescu Groza și Răzvan Petrescu
Moderator: Florin Iaru
Miercuri, 04 octombrie, ora 19:00, Cărturești Verona (cafenea)
Intrare liberă, în limita locurilor disponibile.
Andreea Răsuceanu este scriitoare, traducătoare și critic literar. Prima ei carte, „Cele două Mântulese”, a apărut la Editura Vremea, în anul 2009 și a fost nominalizată la premiile României literare, ale Uniunii Scriitorilor din România şi la Marile Premii Prometheus, secţiunea Opera Prima. În 2013 a apărut, la Editura Humanitas, cartea „Bucureștiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară”. În 2016 a publicat, la Editura Humanitas, „Bucureștiul literar. Șase lecturi posibile ale orașului”.
Irina Georgescu Groza a debutat anul trecut cu colecția de proză scurtă „Dincolo de ferestre”, publicată la Casa de pariuri literare. A lucrat timp de 17 ani ca analist economic, din 2012 a început sa scrie, iar din 2015 s-a dedicat în întregime scrisului. A urmat cursul de creative writing susținut de Marius Chivu și Florin Iaru, în urma căruia i-au fost publicate proze scurte în Revista de Povestiri și în Iocan (2016).
Răzvan Petrescu este eseist, dramaturg și prozator. Este descoperit în 1986 de criticul literar Mircea Martin şi publică la Cartea Românească volumele de proză scurtă „Grădina de vară” (1989), „Eclipsa” (1993), „Într-o după-amiază de vineri” (1997) și metajurnalul „Foxtrot XX” (2008, Premiul Radio România Cultural). La Curtea Veche Publishing i se publică în 2011 „Rubato”, apoi volumul „Variaţiuni pe o temă de Vater-Puccini” (interviuri în proză, 2013) şi „Scrisori către Mihai” (epistolar, 2014). A scris două piese de teatru: Farsa (1994) şi Primăvara la bufet (1995) şi, recent, i s-a pus în scenă povestirea „Jaf armat”, cu mare succes la critică şi melomani. În 2015 apare și „Ursulețul lui Freud”, o colecție de cronici literare ale autorului. E tradus în Israel, Spania, Anglia, Franţa şi SUA, iar anul viitor va apărea în Ucraina.
Florin Iaru este poet și prozator. Ultima lui carte publicată este „Sînii verzi”, la editura Polirom (2017).
—–
Programul „Prima Carte” este o bursă pentru debut oferită de agenția de publicitate Friends\TBWA împreună cu Fundația Friends For Friends.
#superscrierilemele: Tu pe cine ai premia anul ăsta la Superscrieri?
sssds
I-am întrebat pe câștigătorii Superscrieri de până acum pe cine ar premia ei anul acesta și am adunat aici câteva recomandări de neratat.
Credem că e important să vorbim mai mult despre jurnalismul de calitate, așa că vă invităm să scrieți un status despre cele mai bune materiale pe care le-ați citit în ultimul an. Haideți să-i încurajăm pe autorii buni să-și pună realizările pe masa juriului Superscrieri #7 și să facă treabă bună în continuare.
Vă rugăm să puneți linkuri către materiale, să dați tag autorilor și să folosiți #superscrierilemele.
Ce vor să vadă la Premiile Superscrieri#7 foștii câștigători
Victor Ilie cu o investigație despre traficul de medicamente care ies din România, deși sunt decontate de statul român – pentru că dă o dimensiune concretă unui fenomen despre care se vorbește mult, dar pentru combaterea căruia se face prea puțin. O găsiți pe Rise Project.
Luiza Vasiliu cu povestea doctorului Burnei – publicată de Casa Jurnalistului. Pentru mine seria de articole merge dincolo de cazul concret și arată ce înseamnă lipsa unor protocoale clare într-un sistem sanitar.
Victor Marin care explică loteria trucată din spatele sistemului de calcul a necesarului de medici într-o anumită zonă. Articolul publicat pe Biziday, rebotezat între timp, explică, de fapt, cât de dăunătoare este situația în care deciziile publice nu se bazează pe date clare și corecte.
Mi-au plăcut diverse lucruri dintre cele documentate și publicate în ultimul an. Mi-au displăcut altele. Plăcutul și displăcutul instituie însă propria lor dictatură, care n-are întotdeauna legătură cu valorile de bază ale jurnalismului. Un text de presă poate fi anost, dar capital pentru înțelegerea publică. Sau poate avea un splendid fir narativ, fără a avea totuși vreo miză în raport cu ideea de interes public.
Cum putem să le facem tuturor dreptate? Singurul răspuns pe care eu l-am găsit în anii ce-au trecut e acesta: citind, răspândind și finanțând jurnalismul pe care fiecare, făcând uz de propria dictatură a plăcutului și displăcutului, îl consideră relevant și – într-un sens larg al termenului – frumos.
Astea-s o parte din #superscrierilemele. Unele poate vor fi premiate. Altele, cele mai multe, nu. Și totuși ele rămân. E important să rămâi.
Ani Sandu jurnalistă DOR
Dacă e să aleg trei povești cu care rămân din ultimul an, constat că toate arată adevăruri incomode. Prima e investigația Luizei Vasiliu despre medicul Burnei, care m-a marcat în special prin toleranța breslei la abuzuri. A doua e textul despre cutremurul care va lovi Bucureștiul scris de Jo Ilie, care m-a făcut să conștientizez cât de nepregătiți suntem de fapt. A treia e Satul Mădălinei, o poveste audio despre sărăcie și altruism documentată cu grijă de Ana Ciobanu, care a avut și curajul de a vorbi despre propriile vulnerabilități (o puteți asculta de vineri).
Și, în general, aș premia toată echipa RISE Project care a investigat afacerile lui Dragnea cu Tel Drumul, fortăreața lui din Brazilia și toți banii publici care au ajuns în buzunarele celui mai mare hoț al țării. Nici nu mai dau linkuri aici, le găsiți pe toate la ei pe site și, dacă tot ajungeți acolo, vă recomand să îi sprijiniți cu donații, pentru că munca lor e foarte importantă.
Aș premia-o și pe Sorana Stanescu, care a făcut un material amplu despre băiatul din Pitești cu ADHD pe care care colegii lui au vrut să-l dea afară din clasă. Presa care a fost acolo a împărțit personajele în “răi” și “buni”, exact ceea ce nu se face în jurnalism.
Sorana a mers la Pitești, a vorbit cu părinții, cu profesorii, cu ONG-urile care au reacționat și a scris despre nuanțe, adică exact ce ar trebui să facă un jurnalist bun. Pentru că, de fapt, nimeni dintre cei implicați în această poveste nu a fost rău intenționat: nici părinții celorlalți copii, nici profesorii, nici Protecția Copilului, nici ONG-urile. În realitate, nimeni n-a știu cum să gestioneze această situație și toată a lumea a greșit. Nu au existat “răi” și “buni”. Citiți materialul acesta pentru că el arată cel mai bine starea învățământului românesc și cât de nepregătiți suntem să integrăm în școlile de masă pe copiii cu cerințe educaționale speciale.
Îmi place mult cum scrie Vlad Odobescu, îmi plac scriitura lui curată și atenția lui la detalii. M-a emoționat articolul lui despre Huși, un oraș de care a fugit, dar pe care l-a păstrat cu el peste tot pe unde s-a dus. E un text extrem de sincer și de personal, pe care vă recomand să-l citiți și care merită un premiu la Premiile Superscrieri.
Cristian Delcea jurnalist Recorder.ro
„Greti, îngerul speranţei“ scris de Valentin Schiopu pe site-ul PressOne. Atunci când l-am citit am avut o neliniște, ca o senzație de strănut a inimii. Era invidia. Aș fi vrut să fiu eu autorul. În epoca presei multimedia, Valentin reușește ceva foarte rar și prețios: se ajută doar de cuvinte, însă, la final, rămâi cu sentimentul că ai văzut un film.
Ovidiu Vanghele jurnalist Centrul de Investigații Media, Factual
1.Pentru că investigația e regina jurnalismului și pentru că ea e “veatza mea”, consider că cea mai bună chestie scrisă anul ăsta de cineva este seria lui Victor Ilie (și-a colegilor cu care a lucrat la ea, adică Mako, Mihai, Ana, Biro și toți ceilalți de la RISE Project) despre legăturile lui Dragnea cu Teldrum. Chapeau, fraților, mă-nclin și cred că a voastră ar trebui să fie statuia-stilou anu’ ăsta.
1.(da, tot 1., nu e nicio greșeală) Din același motiv, pentru că jurnalism de investigație, Luiza Vasiliu și povestea felcerului Burnei merită în egală măsură stiloul-statuie. Nu mi-aș dori să fiu în blana celor din juriu, nu știu cum ar putea fi facută departajarea între cele două. […]
(2. doar pentru că nu e neapărat investigație). Textul lui Jo Ilie despre cum o să murim ca proștii la cutremur pentru că orașul ăsta nu e administrat de zeci de ani mi s-a părut răscolitor. Pur și simplu excelent, așa că aș zice că e de departe cel mai bun text de anul ăsta care nu e neaparăt investigație.
4.Pentru că există și o secțiune video, eu aș propune la această categorie munculița bunilor mei colegi și prieteni de la Dela0.ro despre o familie din Ferentari. Nu e investigație, e o incursiune de bun simț în adâncurile vieții unor oameni care se chinuie să trăiască printre noi în vremurile astea deși nu au școală. Au însă bun simț, și cu el se luptă să scape de sărăcia lucie în care noi toți i-am aruncat. Documentarul “O lună din viața lor”.
Totuși, mi se pare complet aiurea să nu amintesc aici de super-materialele făcute de HotNews (Dan Tapalagă &Co) pe tema Dragnea-Teldrum, care mi se pare că s-au completat bine de tot cu cele ale prietenilor de la RISE, cum la fel de aiurea ar fi să uit de textele lui Dan care ne-au pus pe toți în gardă înainte de oroarea OUG13.
Romana Puiuleț
jurnalistă RISE Project & OCCRP
Subiectiv, dar onest, plasez RISE Project în cap de listă, cu Victor Ilie vîrf de lance în munca de teren pentru seria Dragnea. (Victor va aduce și alte surprize anul acesta). Seria Dragnea a fost, însă, un efort de echipă si s-a completat perfect cu materialele colegilor de la România Liberă și Hotnews.
Luiza Vasiliu pentru curajul de a aborda subiectul Burnei, într-o societate coruptă, bolnavă de ipocrizie și hrănită cu stereotipuri, care evită să-și vadă propriii monștri.
Andrei Ciurcanu, pentru video investigația “Despre viață și alte nimicuri”, în urma căreia procurorii DIICOT au făcut percheziții la Institutul Clinic de Urologie din Cluj si la clinica privata Lukmed a medicului Mihai Lucan, sub suspiciunea că acesta ar coordona un grup infracțional organizat, care ar acorda discreționar organe în schimbul unor sume de bani, în detrimentul paciențiilor care așteaptă cu speranță pe lungile liste de așteptare.
Matei M. Bărbulescu, Casa Jurnalistului, cu “A fost un copil slab”, un reportaj excepțional despre un puști dependent de droguri. Este incursiunea lui Matei într-o lume aparent marginală cu care ne străduim să nu ne identificăm, deși premise de rătăcire sunt in fiecare dintre noi. Alex a murit, dar poate urmatorul are o șansă.
Dan Tapalagă, Hotnews, pentru că știrea legată de OUG 13 a scos sute de mii de oameni în stradă. Momentul ne-a aratat că uneori jurnalismul preventiv, susținut de credibilitatea ziaristului, poate fi mai util interesului public decît orice alt gen de presă.
Andrei Crăciun jurnalist Dela0.ro, andreicraciun.eu
Am cam citit ce a apărut în România în ultimul an și un singur text mi s-a părut obligatoriu – el ar trebui să circule în samizdat, ar trebui lipit clandestin pe ușile blocurilor, ar trebui ilustrat și dat în buclă sus, pe magazinul Cocor.
Pe el l-aș premia, dacă mi-ar sta în puteri, înaintea a orice am scris noi toți (îndrăznesc să mă includ și pe mine) anul acesta. E un text despre cum vom muri la cutremurul care va urma – mi se pare important să știm de pe acum, că oricum nu e ca și cum vom face ceva.
Așadar, după mintea mea, Superscrierea Superscrierilor e scrisă de Jo (eu și dumneaei nu ne-am agreat la începutul meseriei, dar cum doar boul e consecvent, cred că am făcut, reciproc, reevaluare, așa că iată-mă scriind liniștit aceste rânduri). Așadar așa consider eu: premiul la Jo și plecăm toți acasă. Doamne ajută, că oricum mult nu mai e și vine ăla mare și nici nu mai contează.
Răzvan Luțac jurnalist Gazeta Sporturilor
Nu sunt în măsură să fac ierarhii și clasamente, așa că le pun în ordine alfabetică.
Eduard Apostol și Alex Nicodim, Gazeta Sporturilor, pentru “Dincolo de lumea nevăzută”, povestea unui fan dinamovist nevăzător, care vine de 15 ani la meciurile lui Dinamo pentru că “îmi imaginez fericire și zâmbete” —-> http://bit.ly/2hn6Fqp
N-am respectat alfabetul la final. Intenționat, pentru că închei cu întrebarea primită de Valentin Șchiopu de la un cioban, strecurată într-un reportaj (citarea e aproximativă): “Auzi, dar voi, ziariștii, mai și munciți ceva? Sau doar scrieți?”.
În ultimii ani, au apărut tot mai multe proiecte și s-au coagulat comunități care opun rezistență unei realități care cultivă mai mult „fake” decât „news”. Ei sunt jurnaliștii care demontează mitul că presa din România nu mai poate fi de încredere, sunt oamenii care-și pun resursele, munca și talentul pentru a crea o interfață cât mai clară între lume și mecanismele realității.
La primele șase ediții, Superscrieri a adunat mai mult de 650 de astfel de autori de non-ficțiune și a premiat peste 90 dintre ei, pentru calități aparent simple, precum răbdarea de a documenta un subiect în profunzime, curajul de a pune întrebările potrivite sau spiritul de observație.
Așadar, îi invităm să se adune iarăși la Premiile Superscrieri, ediția #7, cu cele mai bune materiale de non-ficțiune pe care le-au realizat în ultimul an.
Autorii pot aplica online până pe 24 septembrie, la cele cinci categorii de concurs: Reportaj, Investigație, Portret,Opinie – New Media & Blogging și TV & video-jurnalism.
Pe lângă aceste cinci categorii de concurs (premiul I/categorie este 500 de euro), juriul va desemna în continuare cel mai de impact material înscris, prin premiul special Superscrierea Anului (în valoare de 1000 de euro) și Premiul Juriului (suma taxei de participare la concurs. În premieră anul acesta, vom acorda un nou premiu special pentru Fotojurnalism și o nouă serie de premii onorifice, iar la procesul de decizie va contribui și publicul, cât și la premiul special Superscrierea Cititorilor. Mecanismele de nominalizare și participare vor fi anunțate în următoarea perioadă.
Juriul din acest an este completat de trei noi membri: Marius Comper, editor asociat la NewsNow, Londra, Robert Schwartz, redactor-șef Deutsche Welle în limba română, la Berlin și Vintilă Mihăilescu, antropolog și autor Dilema Veche. Președintele juriului este, pentru al doilea an, Teodor Tiță, iar membrii veterani ai echipei suntCătălin Tolontan, Dan Duca, Emilia Șercan, Florin Negruțiu, Irina Păcurariu, Luiza Vasiliu, Mona Dîrțu, Mihnea Măruţă, Oana Giurgiu, Paul Radu și Vlad Mixich.
Despre alăturarea la juriu, Robert Schwartz, redactor-șef Deutsche Welle în limba română:
„Mă bucur mult să fac parte dintr-o echipă de certă valoare, care promovează jurnalismul de calitate. Avem obligația morală să păstrăm, să promovăm și să apărăm valorile fundamentale ale jurnalismului. Ele rămân valabile, indiferent de evoluțiile din «marea junglă» mass-media.”
Competiția se adresează tuturor autorilor de limbă română din România și Republica Moldova – consacraţi sau nu, din presa tipărită sau de pe platforme digitale sau TV/video, jurnalişti sau bloggeri, profesionişti sau amatori.
Superscrieri este o inițiativă, realizată împreună cu oameni și companii care vor să susțină responsabilitatea în documentarea și transmiterea realității:
BRD-Groupe Société Générale, a patra oară patron al ediției, partenerul nostru în oferirea celor 15 Burse Superscrieri pe tema educației și în publicarea cărții „Superscrieri: drumul generației noastre”;
Avon Cosmetics România, sponsor principal pentru al patrulea an și susținătorul a 12 Burse Superscrieri pe tema violența domestică;
sponsori de categorie și susținători de bază ai premiilor: Romanian Business Leaders, Orange România, FAN Courier, Rogalski Damaschin Public Relations, Kaufland România, Friends\TBWA, iVOX.
Printre super-prietenii și susținătorii media se numără: Hotnews, Radio România Cultural, Marie Claire, Cosmopolitan, Dilema Veche, The Institute, Scena9, Republica.ro, Șapte Seri, Decât o Revistă, The Power of Storytelling, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Frontline, Think Outside The Box, IGLOO Media, România Pozitivă, Editura Humanitas, Editura Publica, Cărturești și mulți alții.
Lansăm programul „Prima Carte” – bursă pentru debut
sssds
Lansăm un program dedicat scriitorilor români nepublicați în volum, prin care oferim unui autor care nu și-a făcut încă debutul cadrul necesar pentru a-și finaliza și publica prima carte de ficţiune.
Programul „Prima Carte” este realizat de FFFF împreună cu scriitorii Marius Chivu și Florin Iaru, la inițiativa și cu susținerea agenției de publicitate Friends\TBWA.
Programul „Prima Carte” oferă autorilor șansa de a-și duce la bun sfârșit debutul în proză sub tutela celor doi scriitori români și traineri de creative writing. Aceasta presupune un program intensiv de mentorat pe durata a cinci luni de zile și coaching pentru finalizarea unui manuscris, recomandare de publicare la o editură românească de top, precum și susținere financiară pentru promovarea cărții.
Marius Chivu, despre cum va funcționa programul: „În ultimii șase ani de zile de când predăm creative writing, cele mai frecvente întrebări pe care le primim Florin Iaru și cu mine sunt legate de cum se pregătește un manuscris de proză de ficțiune, care sunt cele mai bune edituri unde să-l trimită și ce trebuie făcut dacă manuscrisul e respins. Ei bine, bursa oferită de FFFF vine cu un răspuns concret: Florin și cu mine ne vom asigura că cele mai bune idei de proză pot fi transformate în manuscrise publicabile la oricare dintre marile edituri de la noi. Îndrăzniți să vă înscrieți la preselecție și apoi mergeți pe mâna noastră! Anul viitor pe vremea asta ați putea fi un autor publicat”.
Poate participa la program orice autor nepublicat încă cu proză de ficțiune în volum. Înscrierea se face pe baza unui formular disponibil pe site-ul FFFF.ro, în care se trimite un fragment de roman/o povestire de maxim 30 000 de semne. Formularul poate fi trimis până pe 15 octombrie, la adresa primacarte@ffff.ro.
Pentru programul de mentorat vor fi aleși între doi și patru autori, în funcție de calitatea aplicațiilor, pentru ca la finalizarea manuscriselor, în luna mai 2018, cei doi tutori să aleagă unul singur pentru prezentarea la editură.
Sorin Trâncă, președinte FFFF și managing partner Friends\TBWA: «Mai în joacă, mai în serios, cei patru “F” ai Fundației Friends For Friends ar putea însemna Fire, Fuel, Focus, Fame. Sunt patru dimensiuni pe care noi lucrăm, pentru a putea crea experiențe relevante pentru autorii și cititorii români. Pentru ultimii trei F avem Bursele Superscrieri, promovare a shortlisturilor rezultate din jurizările Superscrieri, precum și Gala Superscrieri (cu tot cu tronsonul ei educațional, Superziceri). Din 2017 încercăm, prin programul “Prima Carte”, să onorăm și primul F, acela al focului inițial, al scânteii care pune autorul în starea necesară pentru a publica o primă carte. Fiindcă din datele pe care le avem, sunt foarte mulți autori care se împotmolesc fix aici, la debut. Încercăm să le facilităm accesul la o metodă de creative writing marca Marius Chivu &Florin Iaru, doi dintre cei mai cunoscuți scriitori și apreciați traineri români în materie de scris.»
Modele de reformare a școlii românești – Bursele Superscrieri/BRD, ed. III
sssds
Documentarea a trei proiecte jurnalistice despre sistemul preuniversitar de educație, public și privat (dacă subiectele care vizează sectorul privat au relevanță la nivel național) va fi susținută financiar și editorial la a treia ediție a Burselor Superscrieri/BRD.
Pornind de la întrebarea „Cum anume poate fi schimbată școala românească?”, direcțiile propuse sunt: metode noi de predare, adaptate generațiilor Y/Z, schimbarea în relațiile dintre profesori și elevi, adaptarea curriculei la actualitate și trecerea de la un management de tip autoritar al școlii la unul colaborativ-participativ.
Împreună cu partenerii de la BRD – Groupe Société Générale, oferim trei burse jurnalistice a câte 2.000 de euro pentru documentarea acestei tematici.
Cea de-a treia ediție a programului Bursele Superscrieri/BRD își propune să scoată la iveală acele modele pozitive care pot avea un impact asupra educației și un potențial de reformare, din interior, a sistemului de învățământ.
Poate câștiga o bursă Superscrieri/BRD orice autor din România – indiferent că este profesionist sau amator, jurnalist sau blogger, se exprimă prin cuvânt sau prin imagine, publică pe platforme tradiționale ori exclusiv în mediul digital. Organizatorii încurajează proiectele complexe, realizate de echipe autor + fotoreporter/artist vizual.
Propunerile de proiecte vor fi evaluate de un juriu format din jurnaliști – Emilia Șercan (PressOne), Florin Negruțiu (Republica.ro), Mona Dîrțu (Monday Memo), Sorana Stănescu (Decât o Revistă) și Teodor Tiță (Dilema Veche).
Pe lângă finanțare, bursele vin la pachet cu o latură de sprijin editorial, prin Seminariile Superscrieri și un program de mentorat, ambele susținute de Mona Dîrțu.
Seminariile sunt întâlniri de bune practici care se desfășoară pe parcursul a două zile intensive și au ca scop profesionalizarea jurnaliștilor din noua generație (deschise bursierilor, dar și altor autori).
Programul de mentorat, gândit ca o serie de ședințe de redacție, este dedicat proiectelor selectate. De asemenea, vor beneficia de program încă trei dintre proiectele candidate, în cazul în care autorii doresc să le continue în afara burselor.
Primele două ediții ale Burselor Superscrieri/BRD au avut ca rezultat douăsprezece materiale care radiografiază sistemul de educație din România. Dacă la ediția de anul acesta se urmăresc aspectele pozitive și soluțiile de schimbare a sistemului, cele șase materiale publicate în 2016 au urmărit disfuncționalități ale acestuia:
Proiectul „Directori la concurs”, de Ani Sandu & Octavian Coman (Decât o Revistă)
Toate materialele pot fi accesate aici (https://goo.gl/wqPRMk).
“Afinitatea noastră pentru Bursele Superscrieri definește tipul de angajament pe care îl avem față de societate, acela în care încercăm să contribuim la rezolvarea unor probleme și dileme reale. Educația din România are nevoie de jurnaliști pregătiți și atenți la nevoile reale ale domeniului, pentru care contează mai mult importanța subiectului și impactul asupra școlii și mult mai puțin calitatea de fapt divers sau un anumit număr de clickuri”, a spus Flavia Popa, Secretarul General al BRD.
Aplicațiile pentru ediția curentă sunt deschise până pe 9 iunie, iar formularul de înscriere, precum și alte detalii depre program, pot fi accesate pe site-ul FFFF: www.ffff.ro/bursele-superscrieri.
———————————————–
Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/BRD se numără: HotNews, Beau Monde, Cosmopolitan, National Gheographic, Șapte Seri, Republica.ro, IQads, Decât o Revistă, SCENA9, UrbanKid, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Think Outside The Box, România Pozitivă.
Înscrieri pentru grupă nouă la Atelier de Storytelling cu Mona Dîrțu: 21-22 septembrie
sssds
O poveste bine spusă face cât un o mie de tabele, toată lumea știe asta. Neurologii insistă că așa ne sunt alcătuite creierele: să reacționeze la narațiune, nu la cifre și concepte.
Dar fără un “storyfinding” bine făcut, “storytellingul” nu are cum să capete tracțiune; să atingă oamenii, să schimbe comportamente, să miște lucruri.
Atelierul își propune să descompună în piesele componente magia storytelling-ului și s-o recompună la loc, împreună cu participanții, prin exerciții practice. Să arate diferențele dintre storytelling și“corporate speak”, să analizeze studii de caz, tipologii de povești și să împărtășească bune practici de descoperire și redactare a acestora.
“Primul lucru cu care pleacă oamenii de la atelier e gândul că storytelling-ul nu-i o magie; o chestie pe care doar cei aleși o pot face. Storytelling-ul înseamnă, în fond, «a povesti» – iar ăsta-i un meșteșug pe care oricine-l poate deprinde. Al doilea lucru pe care oamenii îl iau cu ei e un fel de kit de instrumente care să-i ajute să detecteze povestea relevantă, să-i extragă miezul și apoi să-o structureze. Cred că li se par utile și aplicabile aceste instrumente, dacă mă iau după jurnalele lor de atelier”, spune Mona Dîrțu. Iată două jurnale de la workshop-ul din iunie:
Atelierul de “Corporate Storytelling” este organizat de Fundaţia Friends For Friends (FFFF) și creat de Mona Dîrțu, care are 20+ ani de experiență jurnalistică în presa generalistă și de business și susține, din 2014, Seminariile Superscrieri ale FFFF.
STRUCTURA ATELIERULUI
ZIUA 1 (joi, 21 septembrie)
ZONA DE CONFORT A COMUNICĂRII CORPORATE. Plusuri, minusuri, mituri, frici, bariere. Era comunicării nemediate; schimbarea de paradigmă de la comunicarea mediată (“companie > media > consumatori”) la comunicarea directă (“companie > consumatori”).
STORYTELLING VS. “CORPORATE SPEAK”. Ce este și ce nu este o poveste bună. Cum identificăm lacunele unei potențiale narațiuni. Lista atributelor-cheie. Reverse engineering & analiză pe povești folosite în prezent în companie.
ROSTUL POVEȘTILOR ÎN ORGANIZAȚIE. Ce obiective/scopuri vrem să atingem prin storytelling, prin ce canale și prin ce tipuri de mesaje. Poveștile ca vectori de mesaje.
ZIUA 2 (vineri, 22 septembrie)
TIPOLOGII DE STORY-URI. De ce funcționează poveștile. Studii de caz, exemple. Exercițiu pe echipe.
TOOLS PENTRU “STORY HARVESTING”. Harta poveștilor-vector. Listă de întrebări care “deblochează” poveștile. Exercițiu: simulare de “story extraction”.
“CEI 5C” ÎN STORYTELLING: Circumstance, Curiosity, Characters, Conversations and Conflict. Exemple. Ședința de sumar, calendar, rezumat de bune practici.
CUI SE ADRESEAZĂ.Programul este potrivit pentru profesioniști din companii și ONG-uri care vor să folosească storytelling-ul în comunicarea internă/externă și să-și antreneze oamenii să identifice și să redacteze povești cu impact.
FORMATUL: Atelier – momente de teaching alternate cu exerciții, simulări, lucru pe echipe.
DATE: 21 – 22 septembrie // 10:00-18:00 (pauza de lunch inclusă)
OBIECTIV GENERAL:Transfer de modele, metode și tips&tricks de storytelling aplicabile de a doua zi
COST PARTICIPARE: 260 euro pentru cele două zile. Include și catering, lunch, materialele necesare
Susținem și ONG’urile– discount 20%
GRUPA: Max. 14-16 participanți.
NOTĂ: În situația în care nu se formează grupa de minim 10 persoane necesară desfășurării atelierului, ne rezervăm dreptul de a anula sau reprograma organizarea acestuia. Desigur, cu obligația de a returna contravaloarea costurilor încasate din înscrierile făcute.
ÎNSCRIERI
Vă rugăm să ne scrieți la ingrid@ffff.ro
(locurile sunt limitate).
Liviu Iolu și Vlad Mixich vin la Masterclass Superscrieri- mai sunt câteva locuri
sssds
Oferim cinci locuri la următorul Masterclass Superscrieri de miercuri, 26 aprilie, cu invitații speciali Liviu Iolu și Vlad Mixich, la discuție moderată de Teodor Tiță.
Teodor Tiță va modera discuția despre cum au aplicat cei doi know-how-ul de jurnalist ca reprezentanți ai unor instituții publice sau private importante:
-> Cum circulă informația în instituții? Vorbim despre comunicare internă, dar și externă -> Cum se vede din instituție nevoia de comunicare publică? Rămâne la fel de importantă? -> Cum se vede jurnalismul românesc din poziția celui care trebuie să răspundă la întrebări.
Participarea se face pe bază de invitație. Dar punem la dispoziția comunității noastre de prieteni 5 locuri, pentru care vă rugăm să ne scrieți pe pagina de Facebook. În caz că se mai eliberează locuri, vă mai anunțăm.
Întâlnirile se adresează în primul rând jurnaliștilor. Dar și tuturor celor preocupați de jurnalismul quality și de reprofesionalizarea presei din România – profesioniști din alte domenii (PR, business, industrii creative ș.a.), interesați de mecanismele nevăzute și insight-urile meseriei de jurnalist).
Ne vedem miercuri seară, de la ora 19:00, în suffffrageria noastră, din Ion Brezoianu 4.
Toate materialele premiate cu Pulitzer în 2017 (listă cu linkuri)
sssds
fotografie de E. Jason Wambsgans (Pulitzer pentru Feature Photography)
sursa informațiilor despre categoriile de premii: www.pulitzer.org
Universitatea Columbia din New York a anunțat câștigătorii Premiilor Pulitzer, la cea de-a 101-a ediție. Ne bucurăm să regăsim pe listă și o parte dintre investigațiile internaționale Panama Papers, proiect la care au colaborat și jurnaliștii români de la RISE Project (pe care i-am premiat și noi la Superscrieri în 2016 pentru seria de investigații din țara noastră).
Am compilat toate linkurile către materialele premiate, ca să le aveți ușor la îndemână pentru perioada următoare. Sperăm să vă inspire, mai ales din perspectiva faptului că jurnalismul de calitate merită susținut și încurajat.
Și să nu uităm să fim și noi mai atenți cu autorii noștri buni și la cum putem crește micile noastre Premii Superscrieri, la cea de-a VII-a ediție, la toamnă.
New York Daily News and ProPublica ”For uncovering, primarily through the work of reporter Sarah Ryley, widespread abuse of eviction rules by the police to oust hundreds of people, most of them poor minorities.”
Staff of East Bay Times, Oakland, CA ”For relentless coverage of the “Ghost Ship” fire, which killed 36 people at a warehouse party, and for reporting after the tragedy that exposed the city’s failure to take actions that might have prevented it.”
Eric Eyre of Charleston Gazette-Mail, Charleston, WV ”For courageous reporting, performed in the face of powerful opposition, to expose the flood of opioids flowing into depressed West Virginia counties with the highest overdose death rates in the country.”
International Consortium of Investigative Journalists, McClatchy and Miami Herald ”For the Panama Papers, a series of stories using a collaboration of more than 300 reporters on six continents to expose the hidden infrastructure and global scale of offshore tax havens. (Moved by the Board from the International Reporting category, where it was entered.)”
The Salt Lake Tribune Staff ”For a string of vivid reports revealing the perverse, punitive and cruel treatment given to sexual assault victims at Brigham Young University, one of Utah’s most powerful institutions.”
David A. Fahrenthold of The Washington Post ”For persistent reporting that created a model for transparent journalism in political campaign coverage while casting doubt on Donald Trump’s assertions of generosity toward charities.”
The New York Times Staff ”For agenda-setting reporting on Vladimir Putin’s efforts to project Russia’s power abroad, revealing techniques that included assassination, online harassment and the planting of incriminating evidence on opponents.”
J. Chivers of The New York Times ”For showing, through an artful accumulation of fact and detail, that a Marine’s postwar descent into violence reflected neither the actions of a simple criminal nor a stereotypical case of PTSD.”
Peggy Noonan of The Wall Street Journal ”For rising to the moment with beautifully rendered columns that connected readers to the shared virtues of Americans during one of the nation’s most divisive political campaigns.”
Hilton Als of The New Yorker ”For bold and original reviews that strove to put stage dramas within a real-world cultural context, particularly the shifting landscape of gender, sexuality and race.”
Art Cullen of The Storm Lake Times, Storm Lake, IA ”For editorials fueled by tenacious reporting, impressive expertise and engaging writing that successfully challenged powerful corporate agricultural interests in Iowa.”
Daniel Berehulak, freelance photographer ”For powerful storytelling through images published in The New York Times showing the callous disregard for human life in the Philippines brought about by a government assault on drug dealers and users. (Moved into this category from Feature Photography by the nominating jury.)”
Jason Wambsgans of Chicago Tribune For a superb portrayal of a 10-year-old boy and his mother striving to put the boy’s life back together after he survived a shooting in Chicago.
FICTION >>> The Underground Railroad, by Colson Whitehead (Doubleday) ”For a smart melding of realism and allegory that combines the violence of slavery and the drama of escape in a myth that speaks to contemporary America.”
DRAMA >>> Sweat, by Lynn Nottage ”For a nuanced yet powerful drama that reminds audiences of the stacked deck still facing workers searching for the American dream.”
BIOGRAPHY AND AUTOBIOGRAPHY >>> The Return: Fathers, Sons and the Land in Between, by Hisham Matar (Random House) ”For a first-person elegy for home and father that examines with controlled emotion the past and present of an embattled region.”
POETRY >>> Olio, by Tyehimba Jess (Wave Books) ”For a distinctive work that melds performance art with the deeper art of poetry to explore collective memory and challenge contemporary notions of race and identity.”
GENERAL NONFICTION >>> Evicted: Poverty and Profit in the American City, by Matthew Desmond (Crown) ”For a deeply researched exposé that showed how mass evictions after the 2008 economic crash were less a consequence than a cause of poverty.”
MUSIC >>> Angel’s Bone, by Du Yun ”Premiered on January 6, 2016, at the Prototype Festival, 3LD Arts and Technology Center, New York City, a bold operatic work that integrates vocal and instrumental elements and a wide range of styles into a harrowing allegory for human trafficking in the modern world. Libretto by Royce Vavrek.”
Abigail Fischer sings Mrs. X.E.’s Mirror Scene (Angel’s Bone):
Un licean: „Acum înțeleg că și manipularea este o formă de violență”
sssds
„În primul rând, tulburător a fost să aflu că violența în relațiile la liceu există. Eram prin a 9-a, într-una din băile liceului, când am surprins o conversație între două fete nu cu mult mai mari decât mine. Vorbeau, neștiind că mai sunt persoane în încăpere, despre cum una dintre ele primise o palmă de la prietenul ei. Asta se întâmplase după câteva alte certuri mai aprinse, care începuseră cu vreo cinci luni în urmă. Prietena ei, pe un ton aspru, îi spunea că poate era mai bine să se fi despărțit la timpul potrivit.
După ce am început perioada de cercetare cu #inarelationship mi s-a confirmat faptul că puțini sunt cei care hotărăsc să pună capăt unei relații în cazul în care s-au confruntat cu violență. Se găsesc mereu motive pentru care relația ar trebui să continue, oricât de tare ar fi durut jignirile, palmele sau oricât de mult le-ar fi fost invadat spațiul personal. Liceenii nu vorbesc despre violență pentru că într-un oraș mic ca Bistrița știrile circulă repede și cu toții ne dorim relația perfectă, măcar din exterior. (Și sunt sigură că dimensiunea orașului nu e un criteriu).
Anul acesta #burselesuperscrieri au ca temă violența în cuplurile de adolescenți și sincer după ce o lună de zile m-am tot învârtit în jurul acestui subiect pot spune că oricine ar avea curajul să-l abordeze ar mai întineri cu câțiva ani și ar putea să își aducă aminte de primele lui relații la liceu. Subiectul ăsta merită adus la lumină și eu nu pot decât să sugerez oricărui doritor la una din burse să se aventureze prin liceele din România pentru a descoperi ce ascunde generația nevorbită.” – Diana Moțoc, 18 ani, din Bistrița. A fost cercetătoare în proiectul In a Relationship și a documentat violența în cuplurile de adolescenți la liceu.
Insight-uri despre violența în cuplurile de adolescenți
I-am rugat pe cei 10 cercetători liceeni care timp de o lună i-au întrebat pe colegii lor despre relații, să ne dea câteva piste pentru jurnaliștii care vor să investigheze violența domestică incipientă la liceu pentru Bursele Superscrieri/AVON 2017. Ce au aflat ei despre violență vorbind cu cei de vârsta lor:
Insight #1: violența = manipulare
„Acum pot să spun că înțeleg că și manipularea este o formă de violență. Încrederea asta oarbă într-o persoană care te face mai mult să suferi, nu neapărat fizic, ci la nivel psihic și spiritual, poate aduce multe frustrări ce în unele cazuri duc la probleme de încredere, subapreciere și depresie.”
„Mulți adolescenți sunt de părere că a fi într-o relație cu cineva înseamnă exploatarea ființei iubite prin control ridicat.”
Insight #2: violența nu are legătură atât cu celălalt, ci cu sine „Violența nu apare din cauza unei probleme cu adolescentul cu care se află agresorul într-o relație, ci cu sine. Apare din insecuritate și nesiguranță în ceea ce privește modul în care se exprimă raportat la ceilalți.”
„Tinerii nostri nu știu să se iubească pe ei, nu aleg să își respecte integritatea și renunță ușor-ușor la valorile ce îi definesc pentru a face pe plac persoanei iubite.”
„Am înțeles faptul că este absolut necesar să primim o educație strictă în ceea ce privește iubirea față de propria persoană, astfel încât să evităm deteriorarea eu-lui în timp, dar și batjocorirea acestuia.”
Insight #3: adolescenții au nevoie de modele pozitive de relație
„Am reținut că ar fi mai mult decât necesar un cod universal al relației, și de ce nu, mai multe promovări de modele pozitive de relații. Am aflat că, dacă tinerii ar fi expuși la modele autentice de relații, ei ar fi tentați să își dorească ceva mai mult și implicit mai bun și să înlăture răul mai ușor.”
„Mulți adolescenți își impun modele la care nu se pot raporta natural. Le preiau de cele mai multe ori din media și se transmit pe rețele sociale prin acea parafrază – goals -. O mulțime de imagini cu cupluri, la care apare acea descriere, le reliefează în mod involuntar așteptările și dorințele într-o relație, care nu se pot potrivesc neapărat cu ceea ce sunt ei în mod natural.”
Insight #4: violența nu e întotdeauna ușor de identificat
„Sunt cazuri care cumva nu văd ca fiind foarte serioasă treaba cu violența la nivelul cuplurilor între adolescenți, mai degrabă o văd ca pe un lucru de oameni căsătoriți. Cei care la început îmi spuneau că ei nu s-au simțit agresați într-o relație niciodată sunt totuși curioși de rezultatele cercetării și la sfârșitul interviului au realizat ca s-au confruntat totuși cu forme oarecum inofensive ale violentei și-au pus semne de întrebare.”
„Nu mai văd violența ca ceva foarte agresiv, rar întâlnit, ci ca ceva mult mai subtil, intim, dar de o amploare și gravitate mai mare.”
Insight #5: în situațiile critice afli de fapt care îți sunt prietenii
„Violența, într-un mod ciudat, aduce oamenii mai aproape. Când rupe o relație, creează una nouă, mai puternică, cu oamenii de sprijin.”
Insight #6: adolescenții au nevoie să vorbească despre asta
„A fost o bună călătorie de inspecție a subsolurilor umane nu numai pe tema violenței, ci și în cazul sentimentului de iubire și de acceptare. Am învățat mai bine cum funcționează prietenii mei și celelalte persoane cu care am discutat, adolescenții în general. Pe plan personal, mi-am dat seama că există anumite aspecte pe care le-aș putea tolera și nu ar trebui să, cum ar fi infidelitatea ca episod pasager.”
„Pentru că nu mulți tineri se bucura aici la noi de o atentă ascultare a ceea ce se petrece în viața lor sentimentală, m-am simțit mai mult decât bucuroasă să pot să le ofer șansa de a se exprima și de a-și împărtăși trăirile fericite sau mai puțin fericite. Cu toții am simțit că aceste discuții erau ceva ce lipseau din viața noastră monotonă și că ele ar fi trebuit să aibă deja loc cu cineva de încredere.”
Insight #7: violența e prezentă în viața adolescenților
„Mi-au dat sentimentul ăla că da, măi, chiar există cazuri și există atât de multi adolescenți care trec prin astfel de lucruri zi de zi. Chiar a devenit ceva ce să mă preocupe mult mai mult. Simplul fapt că a fost și o fată care a plâns în fața mea, la cafenea când am ieșit, amintindu-și de o anumită perioadă a relației ei. Și, fiind un proiect de care m-am ocupat oarecum singură, am resimțit altfel totul.”
Insight #8: violența nu e întotdeauna un atribut masculin
„Am realizat că fetele au uneori tendința să fie mai violente decât băieții.”
Insight #9: prejudecată
„Am observat că tinerii asociază foarte des violența cu nivelul de educație a unei persoane, lucru pe care eu nu l-am avut în vedere niciodată.”
ilustrație articol de Martha Goldstein, liceană
——————————————- Sperăm ca ideile acestor liceeni să îi inspire pe autorii care vor să aplice la Bursele Superscrieri/Avon pe tema violenței în cuplurile de adolescenți. Primim propuneri de proiecte până pe 16 aprilie: https://goo.gl/Pn2MPe
La povești cu Emilia Șercan & Ovidiu Vanghele [video Masterclass Superscrieri]
sssds
În luna martie i-am avut ca invitați speciali în suffffragerie pe jurnaliștii de investigație Emilia Șercan și Ovidiu Vanghele. Tema discuției a pornit de la adevărat/fals-kit de supraviețuire în „epoca post-adevăr”. Cumva, am ajuns să povestim fix despre valorile pe care am pus lumina anul trecut, la Superscrieri: Curaj,Răbdare și Adevăr.
VĂ INVITĂM SĂ VIZIONAȚI JUMĂTATE DE ORĂ DE DISCUȚIE CA ÎNTRE PRIETENI, A UNOR PROFESIONIȘTI DEDICAȚI MESERIEI LOR, DIN CARE VEȚI AFLA DESPRE:
-> amenințări cu care s-au confruntat ca jurnaliști -> cum s-a apucat Emilia de verificat plagiate și ce metodă aplică -> accesul la informații: statul doar apasă un buton, în timp ce presa tre’ să facă maraton
-> explicații pe șleau despre obsesia jurnalistică a lui Vanghele față de generalul Oprea
-> câteva atitudini de aplicat în fața fake news.
Sunt niște întâlniri în culisele jurnalismului de calitate pe care le-am inițiat în 2016. Ne-am propus să creăm un spațiu de dezbatere profesională, în care jurnaliștii experimentați să discute altfel decât accidental despre propria profesie, dincolo de granițele redacțiilor.
Bursele Superscrieri/Avon 2017: Căutăm jurnaliști care să documenteze violența în cuplurile de adolescenți
sssds
UPDATE, 13 aprilie: Prelungim înscrierile până pe 20 aprilie.
Primele forme ale violenței domestice se manifestă de timpuriu, încă din adolescență – reiese dintr-o cercetare făcută pe un eșantion reprezentativ de 1.500 de liceeni din 80 de orașe, în cadrul proiectului In a Relationship.
Încă de la primele relații apar forme variate de abuz: un partener care vrea să știe tot timpul unde ești și cere raportul poate deveni, mai târziu, soțul/soția care îți îngrădește libertatea. Insistența de a avea acces la conturile de social media sau de e-mail ale persoanei cu care ești, sau violarea lor, poate evolua într-o situație de control economic mai târziu, unul dintre motivele principale pentru care victimele violenței domestice nu își pot părăsi abuzatorii.
Granița dintre lucruri acceptabile și abuz este una fină și, mai ales pentru adolescenții crescuți în familii disfuncționale, violența domestică poate devini tipar de comportament.
Așa că dedicăm anul acesta cea de-a patra ediție a Burselor Superscrieri/AVON formelor de abuz în relațiile de cuplu ale adolescenților.
Împreună cu partenerii noștri, Avon Cosmetics România, oferim trei burse a câte 2.000 de euro jurnaliștilor și autorilor pentru a investiga cauzele și formele violenței care afectează primele relații ale adolescenților.
Despre alegerea temei argumentează Mona Dîrțu, membră a juriului și mentor pentru bursieri:„Violența domestică a intrat în viața mea și m-a făcut să cobor în straturile de profunzime acum trei ani, prin Bursele Superscrieri/Avon. Am lucrat, ca mentor, cu nouă echipe de jurnaliști – care au documentat în total, pentru materialele lor, zeci de cazuri. Sunt două lucruri fundamentale pe care le-am înțeles în acest răstimp. Primul: că, dacă tata o bate pe mama și acela ți-e pattern-ul de relație familiar, poți gravita tot restul vieții în jurul lui – pentru că îl asimilezi cu normalitatea, cu acceptabilul; e singurul model pe care-l știi. Al doilea: că prima palmă nu e niciodată ultima palmă; și că dacă o accepți de la iubitul din liceu o vei accepta, foarte probabil, și de la soț.”
Poate câștiga o bursă Superscrieri/Avon orice autor din România – indiferent că este profesionist sau amator, jurnalist sau blogger, se exprimă prin cuvânt sau prin imagine, publică pe platforme tradiționale ori exclusiv în mediul digital. Încurajăm proiectele/serii de articole, realizate de echipe autor + fotoreporter/artist vizual.
Propunerile de proiecte vor fi evaluate de un juriu care va susține și o fază de interviuri cu aplicanții finaliști: Mona Dîrțu, Emilia Șercan, Florin Negruțiu (Republica.ro), Teodor Tiță și un reprezentant AVON (Stela Toderașcu – Commercial Marketing Manager Avon România & Moldova).
Pe lângă finanțare, bursierii aleși vor beneficia pe perioada realizării materialelor de un program de mentorat și Seminarii Superscrieri de bune practici, ambele susținute de jurnalista Mona Dîrțu.
Primele trei ediții ale burselor au explorat tema violenței domestice – cele nouă materiale documentate în profunzime pot fi accesate și preluate de orice publicație:https://goo.gl/pfNCJH.
Primele rezultate ale cercetării despre liceeni sunt disponibile aici:https://goo.gl/VBUvDl.
Aplicațiile pentru ediția curentă sunt deschise până pe 16 aprilie.
Le super-mulțumim susținătorilor programului: Femeia, Femeia de azi, Mămici, HotNews, Șapte Seri, Republica.ro, IQads, Decât o Revistă, SCENA9, UrbanKid, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Think Outside The Box, România Pozitivă.
————————————————
#Despre AVON și Campania Respectului
De 20 de ani in Romania, AVON schimba lumea femeilor, atat prin frumusete şi oportunitate de cariera, cat şi prin lupta pentru demnitatea lor.
Campania Respectului, una dintre initiativele sociale AVON, lansata in 2008 e un demers necesar in fata unei probleme care pare sa se replice la nesfarşit in jurul nostru. Credem ca e de datoria fiecaruia dintre noi sa vorbim deschis şi sa ne implicam pentru rezolvarea unor rani pe care niciun machiaj nu le-ar putea acoperi: ranile violentei in familie.
Reluăm Masterclass Superscrieri: Emilia Șercan și Ovidiu Vanghele, primii invitați din 2017
sssds
Oferim cinci locuri la prima întâlnire Masterclass Superscrieri din acest an, cu invitații speciali Emilia Șercan (jurnalistă de investigații) și Ovidiu Vanghele (fondator Centrul de Investigații Media), la discuție moderată de Mona Dîrțu.
Miercuri seară, de la ora 19:00, în suffffrageria noastră, din Ion Brezoianu 4.
Tema lunii este Adevărat/Fals – kit de supraviețuire în „epoca post-adevăr”. Vom povesti cu Emilia și Ovidiu despre slalomul jurnalistului printre capcane: informație falsă sau scoasă din context, pseudo-știri, fumigene, propagandă.
Participarea se face pe bază de invitație. Dar punem la dispoziția comunității noastre de prieteni 5 locuri, pentru care vă rugăm să ne scrieți pe pagina de Facebook. În caz că se mai eliberează locuri, vă mai anunțăm.
Întâlnirile se adresează în primul rând jurnaliștilor. Dar și tuturor celor preocupați de jurnalismul quality și de reprofesionalizarea presei din România – profesioniști din alte domenii (PR, business, industrii creative ș.a.), interesați de mecanismele nevăzute și insight-urile meseriei de jurnalist).
Prietenii de la Google România ne-au făcut o bucurie și au adus un training Google News Lab la noi în sufragerie, special pentru comunitatea Superscrieri.
Beata Biel – media training specialist, jurnalistă de investigații, producătoare de film documentar – ne-a trecut prin tips&tricks mai mult sau mai puțin cunoscute, prin care putem folosi motorul de căutare ca să ne îmbunătățim „preocupările” de storytelleri, fie că suntem sau nu jurnaliști.
Împărtășim câteva notițe cu voi:
1. Public Data
– acces la World Development Indicators cam pe orice sector, prezentate sub formă de infografice.
Datele sunt furnizate de organizații, guverne, Eurostat, Banca Mondială etc. și pot fi inclusiv comparate și embeduite în formă grafică: https://www.google.com/publicdata/
2. Google Trends search engine
– poți verifica și compara ce-i interesează pe oameni în căutările lor pe internet – dacă credeai că știi multe despre lume, s-ar putea ca unele rezultate să-ți dea un mic reset părerilor pe care le ai deja 🙂 www.google.com/trends
3. Agregator de știri customizabil
– de la domenii, locații, tip de știri, surse favorite, recurență, ne putem seta un fel de Google timeline pe care să primim informațiile care ne interesează cel mai mult: https://news.google.com/
4. Arhiva de ziare
– o comoară în care găsim zeci de ziare print din toată lumea, scanate și urcate frumos online: https://news.google.com/newspapers
5. Biblioteca personală
– pe lângă faptul că Google ne oferă tools ca să putem citi frumos, ordonat, mai are o opțiune de previzualizare/căutat info în unele cărți care nu sunt încă online: https://books.google.com/
6. Alerte Google
– foarte utile celor care vor să fie la curent cu subiecte specifice, dar și celor care au nevoie de monitorizări pentru proiecte. Setezi cuvintele cheie și primești mail instant sau la anumite intervale cu aparițiile: https://www.google.ro/alerts
7. Google Voice typing
– transformă audio în text, cam din orice limbă. De exemplu, dacă ai un interviu, deschizi un Google Doc și setezi din meniul Tools să transcrie ce aude. Nu aude semnele de punctuație, dar, totuși, salvează niște timp.
BONUS – 2 funny facts pe care le-am descoperit împreună cu Beata:
Nicio zi fără Horoscop: România este singura țară care are în mod constant (adică permanent) în Top 10 Trending search Horoscopul. Luați de vă distrati, aici
Între octombrie 2016 și ianuarie 2017 am descins pe băncile liceului pentru un proiect care ne-a întinerit cu vreo 15 ani.
„In a Relationship” este un proiect parte din Campania Respectului, iniţiativa AVON de luptă împotriva violenţei domestice şi dedicat adolescenților din România.
Fiind dedicat adolescenților, ni s-a părut natural să-l și co-creăm împreună cu ei – de la metodologia de cercetare la ilustrație și comunicare -, așa c-am strâns o echipă cu o medie alarmantă de vârstă (17,7 ani) pe care am pus-o la muncă.
După o lună de cercetare, 1.131 de liceeni din România au răspuns întrebărilor chestionarului online „In a Relationship”.
270 de respondenți la chestionarul inițial, din 80 de orașe 1.131 de respondenți chestionarul „In a Relationship”, din 30 de orașe 100 de intervievațilive
Am interpretat rezultatele cercetărilor într-o broșură, gata să ajungă la tineri, părinți și profesori. O poți răsfoi aici:
Publicul și juriul au decis marii câștigători la Premiile Superscrieri 2016
sssds
Ana Poenariu (RISE Project) și Ovidiu Vanghele (Centrul de Investigații Media) au fost cei mai premiați jurnaliști la Gala Premiilor Superscrieri, ediția a VI-a. Seria „Toți oamenii generalului” a fost aleasa juriului (Premiul Juriului și premiul I la categoria Investigație), dar și a publicului, care a votat-o ca Superscrierea Cititorilor. Premiul Superscrierea Anului a mers către Romana Puiuleț (RISE Project), pentru documentarul „Clear Cut Crimes”.
foto: Adi Buboacă
Ovidiu Vanghele:„Pentru mine, premiile primite aseară înseamnă foarte mult, pentru că vorbim despre cele mai importante premii din zona «curată» a breslei noastre. Înseamnă cu atât mai mult cu cât ediţia de anul ăsta a fost prima care a avut şi o secţiune dedicată investigaţiilor, iar Centrul de Investigaţii Media, iată, câştigă, prin mine, categoria. E importantă în egală măsură şi recunoaşterea din partea juriului. Sunt, totuşi, cei mai importanţi jurnalişti din România, iar când ei îţi apreciază muncă este, fără discuţie, onorant. A fost o surpriză să constat că munca mea alături de Ana a fost atât de bine primită şi de colegii jurnalişti, dar – important! – şi de cititori. Premiul din partea cititorilor a fost o dovadă în plus că munca noastră s-a dus mai departe decât ne imaginam. În acelaşi timp, asta ne obligă să continuăm şi o vom face.”
Cele douăzeci și șase de premii au fost fost anunțate la Gala Superscrieri VI de la Teatrul Odeon, pe 16 noiembrie, de Fundația Friends For Friends, împreună cu juriul Superscrieri, cu patronul acestei ediții, BRD – Groupe Société Générale și cu ceilalți parteneri.
CÂȘTIGĂTORII SUPERSCRIERI 2016
foto: Adi Bulboacă
SUPERSCRIEREA ANULUI
(premiul cel mare, în valoare de 1000 de euro, susținut din donații private de comunitatea Romanian Business Leaders) a fost câștigată de Romana Puiuleț, pentru documentarul „Clear Cut Crimes” (RISE Project): „Premiul este o încurajare pentru noi și un semnal de alarmă pentru toți. Corupția distruge natura, e un fapt. E timpul, deci, să ieșim din bula indiferenței și să-i punem stop.”
PREMIUL JURIULUI
(500 euro, din taxa de participare la competiție): Ovidiu Vanghele și Ana Poenariu, seria „Toți oamenii generalului” (Centrul de Investigații Media & RISE Project) PREMII SPECIALE DIN VÂNZAREA CĂRȚII SUPERSCRIERI
cei 2240 de euro adunați de la cumpărătorii cărții „Superscrieri: drumul generației noastre” au fost fost oferiți ca: – premiul Superscrierea Cititorilor, 500 euro, pentru (cel mai votat material de public din cele 27 de nominalizări Superscrieri 2016): Ana Poenariu și Ovidiu Vanghele – și două locuri la BIRN Summer School of Investigative Reporting, 2017, oferite jurnaliștilor Andreea Pocotilă (Vice România) și Matei Bărbulescu (Casa Jurnalistului) – susținute împreună cu BIRN – Balkan Investigative Reporting Network.
PREMIILE PE CATEGORII DE CONCURS
– premiile I în valoare de 500 de euro fiecare au fost susținute de Orange România, FAN Courier, Rogalski Damaschin Public Relations:
Membrii juriului s-au recuzat în toate situațiile de conflict de interese. Juriul Superscrieri 2016: Teodor Tiță – președintele juriului, Cătălin Tolontan, Dan Duca, Emilia Șercan, Florin Negruțiu, Irina Păcurariu, Luiza Vasiliu, Mona Dîrțu, Mihnea Măruţă, Oana Giurgiu, Paul Radu și Simona Tache.
În cadrul galei, Fundația Friends For Friends a oferit încă 5 premii onorifice, în afara categoriilor de concurs:
Jurnalistul/personalitatea anului: Emilia Șercan
Presă locală: RISE Moldova
Echipa/redacția anului: Mirela Neag, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan
Un super-material de fotojurnalism: Ciprian Hord, „Fotografiile pe care PSD nu vrea să le vezi”
O super-carte de non-ficțiune: Marian Godină, pentru „Flash-uri din sensuri opus”
foto: Adi Bulboacă
„Ne implicăm de 3 ani în susţinerea «Superscrierilor» cu dorinţa de a face ceea ce încercăm să facem în toate proiectele noastre, fie că vorbim de educaţie sau cultură: contribuim la dezvoltarea unei noi generaţii care poate să schimbe în bine lucrurile din jurul nostru. După aceşti ani un lucru ne este foarte clar: vom continua să investim în noul jurnalism tot mai mult. Şi pentru motivele exprimate mai sus dar şi pentru un motiv mai simplu şi egoist: ca să învăţăm. Pentru că adevărul este că învăţăm în fiecare zi de la jurnalişti cum să fim mai buni în ceea ce facem, şi pentru asta le mulţumim”,Cosmina Frâncu – CSR & Sponsorship Manager BRD – Groupe Société Générale
Le super-mulțumim tuturor celor care fac, an de an, ca Superscrieri să se întâmple. Ediția actuală nu ar fi fost posibilă fără susținerea partenerilor și prietenilor:
Super prietenii și sponsorii: patron al ediției – BRD – Groupe Société Générale || sponsor principal – Avon Cosmetics Romania || inițiator FFFF – Friends\TBWA || sponsori de categorie – Orange România, Rogalski Damaschin Public Relations, FAN Courier, Romanian Business Leaders.
Prieteni și susținători ai Galei:jocuri de lumini – EPSON România, Aural Eye Visions Studio || cadouri câștigători – Tea Forte Romania, Editura Humanitas, Editura Publica, BIRN – Balkan Investigative Reporting Project, Google România || catering – Beautyfood, Catleya Wines || producție materiale: Best Print, High Q Prod || gazdă afterparty: Control Club.
Printre super-prietenii și susținătorii media se numără: Hotnews, Adevărul, Dilema Veche, Marie Claire, Beau Monde, Scena9, Republica.ro, Șapte Seri, Decât o Revistă, The Power of Storytelling, Arte și Meserii, Frontline, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Frontline, Think Outside The Box, România Pozitivă, IGLOO Media, Veioza Arte și mulți alții.
Îi invităm pe cei interesați de susținerea proiectului pentru 2017 să se alăture în continuarea celor 3 direcții principale Superscrieri: Premiile Superscrieri, Programul de burse jurnalistice pe diverse tematici de interes social, Seminariile și atelirele de bune practici.
Nominalizările Superscrieri 2016 – votează aici materialul preferat
sssds
Pentru prima dată, cititorii pot vota materialul lor preferat din cele 27 nominalizate, iar autorul câștigător va primi un premiu special în valoare de 500 de euro. Superscrierea Cititorilor este posibilă datorită vânzărilor cărții „Superscrieri – drumul generației noastre” din ultimul an, deci putem spune că este un premiu finanțat și oferit de cititorii cărții. Poți vota completând acest chestionar online, până pe 9 noiembrie.
Autorul celui mai apreciat material va câștiga un premiu special – Superscrierea Cititorilor – de 500 de euro, pe care îi oferim din vânzarea cărții „Superscrieri – drumul generației noastre”, deci tot de la cititori. Puteți vota completând un chestionar online, până pe 9 noiembrie:
„Ultimul căldărar”, autor Cosmin Bumbuț & Elena Stancu (Teleleu.eu) – documentarul nu a avut lansarea oficială pentru public
Ce crede despre acest gen de autori Florin Negruțiu (membru al juriului Superscrieri 2016, jurnalist co-fondator Republica.ro): „Am visat multă vreme să fac cea mai tare redacție de ziariști din România. Am căutat oameni talentați, cu onestitate, gramatică și entuziasm, pe care să-i strâng laolaltă. Voi, la Superscrieri, reușiți să faceți an de an câte o super-redacție. Dacă oamenii ăștia tineri s-ar cunoaște mai bine, ar lucra împreună, iar poveștile lor ar ajunge la publicul larg, jurnalismul adevărat și-ar lua revanșa în fața imposturii și a falșilor maeștri”.
De șase ani, organizăm competiția Premiile Superscrieri, din dorința de aduce recunoaștere și repere pentru materiale de non-ficțiune și jurnalism narativ de calitate care pot fi citite în România. Companii precum BRD – Groupe Société Générale (patronul ediției), Avon Cosmetics România (sponsor principal), Friends\TBWA (inițiator FFFF) și alți susținători își aduc contribuția pentru a valoriza și a face tot mai des auzite aceste povești despre realitate care au puterea de a schimba ceva.
La ediția actuală, pe lângă premiile la care s-au înscris autorii, vom oferi cinci premii speciale onorifice, în afara mecanismului de concurs. Trimite-ne până pe 2 noiembrie propunerea sau propunerile tale pentru categoriile de mai jos, completând acest chestionar.
un super-material de fotojurnalism
o super-carte de non-ficțiune
personalitatea anului
cea mai solidă redacție
premiul pentru presă locală.
Contact pentru jurnaliștii interesați să participe la evenimentul Gala Premiilor Superscrieri, pe 16 noiembrie/acreditări de presă: zenaida@ffff.ro.
În afară de susținătorii de bază menționați, această cea de-a VI-aediție a Premiilor Superscrieri nu ar fi fost posibilă fără susținerea partenerilor și prietenilor:
Sponsori de categorie: Orange România, FAN Courier, Rogalski Damaschin Public Relations, Romanian Business Leaders. Prieteni și susținători ai galei: Epson România, Editura Publica, Editura Humanitas, Tea Forte Romania, Frontline, Aural Eye Visions Studio. Prieteni și susținători media: Hotnews, Adevărul, Dilema Veche, Marie Claire, Beau Monde, Scena9, Republica.ro, Șapte Seri, Decât o Revistă, The Power of Storytelling, Arte și Meserii, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Frontline, Think Outside The Box, România Pozitivă, IGLOO Media, Veioza Arte și mulți alții.
De cele mai multe ori, nu știm sau poate nici nu ne întrebăm ce presupune munca din spatele unei povești pe care o apreciem. Autorii poveștilor puternice au nevoie de curaj și de răbdare în căutarea adevărului în detaliu. Sunt mereu pe drumuri și trebuie să găsească oameni care să le ofere răspunsurile potrivite. Uneori se atașează și trăiesc experiențe care îi schimbă. Alteori obosesc și nu mai au resurse. Am vrut să aflăm câteva astfel de detalii despre munca din spatele unor povești pe care le-am premiat în acești ani la Premiile Superscrieri.
Ioana Cărlig a câștigat premiul I la Forojurnalism în 2015, cu materialul „Zâne”. Împreună cu Marin Raica, umblă prin țară, într-o „explorare a spațiilor misterioase și izolate ale României și o întâlnire cu oamenii care le populează, dincolo de clișee folclorice” – după cum spune jurnalistul Vlad Odobescu într-un material amplu publicat pe Scena9.
Noi am vorbit cu Ioana despre seria „Culegătorii”.
„Zâne” și „Culegătorii” sunt două proiecte diferite? Sau când ai câștigat premiul la Superscrieri erau un singur proiect?
Fotografiile din taberele de culegători sunt o serie din proiectul “Zâne”, la care lucrez împreună cu Marin Raica.
Zâne este un proiect documentar, dezvoltat pe termen lung (încă în lucru) despre spațiile izolate și tradiționale din România, despre legătura omului cu natura și cu supranaturalul.
Cum te-au primit culegătorii în comunitatea lor?
Foarte ok, sunt oameni deschiși, muncitori și prietenoși.
Cum se purtau oamenii cu tine? Ai legat prietenii acolo?
Dacă stai mult într-un loc, cum stăm noi când documentăm, nu ai cum să nu legi prietenii. Într-o zi faci 2-3 poze, într-o zi nu faci deloc, în rest comunici și te împrietenești, te uiți și te gândești. Am fost și anul ăsta pe acolo, ne-am întâlnit cu o parte din ei, le-am dus medicamente pentru copii, hăinuțe, etc. Probabil vom trece pe la ei mereu de acum încolo.
Ce te-a frapat cel mai tare?
Vizual e o situație foarte ofertantă. Oameni prin pădure, corturi și spații de locuit amenajate cu lemn și crengi și ferigi. Primul efect a fost wow, ce frumos. Apoi am cunoscut oamenii, am povestit și mi-am dat seama că, în afară de cei foarte amărâți care niciodată nu au prea mult de ales, pentru cei mai mulți era o alegere: să meargă acolo să facă niște bani, în loc să își ia un contract la castraveți în Germania și să fie departe de casă, de familie.
Câte drumuri ai făcut în tabere în intervalul iunie – septembrie 2015? Cât ai stat de fiecare dată? Rămâneai cu ei în tabără?
Locuiam în Petrilă, în apropiere și mergeam destul de des, 3-4 zile pe săptămână. Mergeam dimineața devreme și ne întorceam seara acasă. Ne întorceam de fiecare dată în tabără cu multe fotografii pe hârtie care provocau valuri de entuziasm.
Unde ai dormit, te-ai spălat, ai mâncat? Dacă ai dormit în cort, cu cine l-ai împărțit?
Am dormit o dată în mașină, în rest mergeam seara acasă. În timpul zilei mâncam cu ei, ne făceau mereu cafea și ne dădeau fructe de pădure și ciuperci coapte pe plită.
Te duceai cu cei care culegeau ciuperci sau rămâneai în tabără? Sau și și? Și cum decideai ce alegi în ziua respectivă?
Am mers și la cules, dar de cele mai multe ori alegeam să rămân în tabără, unde rămâneau femeile și copii și erau mai multe tipuri de activități.
Purtai aparatura la tine sau mai lăsai și în cort (în cazul în care stăteai în cort)? Aveai încredere în oamenii de acolo?
Aveam încredere totală, îmi lăsam geanta peste tot,își încărcau telefoanele în mașina noastră, copiii se jucau cu aparatele digitale etc. Nu mi s-a întâmplat niciodată să mi se fure ceva sau să fiu agresată pe teren. De fapt, nu am avut niciodată experiențe nasoale în orașe mici, în sate sau în comunități de genul ăsta.
Cum îi faci să se simtă în largul lor în fața camerei?
Singura soluție pe care o am e să petrec mult timp cu ei. Funcționează foarte bine pentru felul meu lent de a fi și de a fotografia: am nevoie de mult timp să îmi dau seama care e faza, apoi de ceva timp să îmi dau seama ce vreau să fotografiez, care e „esenta” și apoi de și mai mult timp să fotografiez propriu-zis-pot lucra doar într-o anumită lumină. Dacă la sfârșitul anului trag linie și am 5 poze de care sunt mulțumită înseamnă că a fost un an foarte bun. Iar pentru personaje e ok că nu trebuie să tragi de ei, să tragi de o situație, poți să fii relaxat, să stai la povești și când se întâmplă să fii acolo. Se obișnuiesc cu tine, ești parte din peisajul zilnic și e ok.
Ce vârste aveau cei din tabără? Minimum, maximum.
În una din tabere era un bebeluș de 3 luni. Cred că cel mai în varstă avea 75 de ani, ceva de genul ăsta.
Ce mesaj ai vrut să transmită proiectul tău Culegătorii?
Nu am vrut să transmit un mesaj, nu mi-am propus asta niciodată. Am vrut doar să surprind atmosfera pe care am simțit-o acolo și să o arăt mai departe. Fac tot posibilul să mă țin de departe de concluzii. Prefer să rămân curioasă și să mă entuziasmez de realitate pur și simplu. Ideal, genul de fotografie pe care vreau să îl fac nu arată un subiect într-un singur fel, lasă loc de un pic mister, de câteva întrebări, nicidecum de răspunsuri. Mai ales când fotografiez oameni, îmi doresc foarte mult ca privitorul nu să simtă imediat: uite un om sărac, uite un om fericit, uite o mamă, uite un bunic. Genul ăsta de fotografie mă plictisește.
Dacă ar fi să împarți perioada iunie – septembrie în etape, care ar fi acelea?
Ture între Petrila și tabere. Cred că cel mai mult am fotografiat în iunie, când am ajuns prima oară într-o tabără și în august-septembrie, când deja ne făcusem prieteni și copiii se jucau cu cățelul nostru.
Te-ai supus unor riscuri acolo? Care?
Sunt vipere, dar nu pot spune că m-am expus prea tare, așa cum o fac ei. Se expun ei zi de zi când merg la cules, uneori mai ajunge câte un pui dezorientat și prin tabere.
Cum te-a schimbat experiența asta?
M-a făcut să îmi doresc să îmi petrec mult timp în natură- la munte, în pădure, și să mă simt mai în largul meu în spații de genul ăla. E greu de explicat, dar pentru un copil crescut în Balta Albă la etajul 10, experiențele din călătoriile pe care le facem pentru Zâne sunt din altă lume.
Între timp, așteptăm noi povești de non-ficțiune Premiilor Superscrieri, ediția a VI-a. Înscrieri până pe 30 septembrie, aici.
Story behind the story cu Oana Sandu: despre superscrierea „Echilibru”
sssds
interviu de Oana Racheleanu
De cele mai multe ori, nu știm sau poate nici nu ne întrebăm ce presupune munca din spatele unei povești pe care o apreciem. Autorii poveștilor puternice au nevoie de curaj și de răbdare în căutarea adevărului în detaliu. Sunt mereu pe drumuri și trebuie să găsească oameni care să le ofere răspunsurile potrivite. Uneori se atașează și trăiesc experiențe care îi schimbă. Alteori obosesc și nu mai au resurse. Am vrut să aflăm câteva astfel de detalii despre munca din spatele unor povești pe care le-am premiat în acești ani la Premiile Superscrieri.
Oana Sandu a câștigat premiul Superscrierea Anului în 2013, cu materialul „Echilibru”, publicat în Decât o Revistă.
I-am pus câteva întrebări despre documentarea acestui material emoționant, despre moartea subită a unei studente în timpul unei tabere în care se afla cu organizația din care făcea parte.
Cât timp a durat în total toată documentarea? Câte deplasări ai făcut și unde? Lucrai și la altceva în paralel?
Oana Sandu: Am pornit la începutul lui decembrie 2012, la puțin timp după moartea Andreei Avramescu. Am făcut în acea perioadă trei vizite la Focșani, la părinții și iubitul Andreei, participând astfel și la parastasul de după Crăciun, unde am mai cunoscut alți prieteni de-ai ei. Am mai făcut două-trei drumuri și la Buzău, la Serviciul de Ambulanță, Direcția de Tineret de care aparținea tabăra Poiana Pinului, și chiar în tabără, ca să văd locul unde s-a întâmplat incidentul.
Cu câte persoane ai vorbit pentru material? Cu cine?
Oana Sandu: Am vorbit cu aproximativ 50 de oameni: prieteni, colegi de organizație, foști colegi de gimnaziu, liceu, facultate, colegi de cameră, profesori, mentori, autorități locale, jurnaliști locali și bineînțeles părinții și iubitul ei, medici. Am încercat să aflu de la fiecare tot ce știa și voia să-mi povestească despre Andreea, ca să pot înțelege cât mai detaliat și autentic personajul despre care urma să scriu. Am avut în minte atunci când am scris primul draft al textului obiectivul (ambiția chiar) de a reda la viață un personaj despre care personal nu știam nimic, dar despre care știam atât de multe lucruri din documentare și mi-am propus să nu ratez nicio informație și să le îmbin pe toate cât pot de natural.
Cu cine ai discutat pentru explicațiile medicale de la final?
Oana Sandu: Cu medici cardiologi, de terapie intensivă și din serviciul de ambulanță București.
Cum ai făcut să afli detalii amănunțite: numele parfumului, că a avut părul permanent, muzica pe care o asculta, importanța cuvântului „echilibru” pentru ea, scena din copilărie cu aprinzătorul?
Oana Sandu: Scena din copilărie cu aprinzătorul mi-a fost povestită de mama și tatăl Andreei, în primul interviu avut cu ei. Celelalte detalii – muzica, cuvântul echilibru, părul permanent – mi-au fost povestite de colegi, prieteni și părinți, și am avut acces, de asemenea, și la emailuri scrise de Andreea, scrisori trimise colegilor, un mesaj audio, chiar și agenda din ultimul ei an, în care își nota to do list-ul și alte lucruri profesionale. Două prietene mi-au spus numele parfumului preferat și m-am dus într-un magazin să-l miros. Câteva săptămâni mai târziu am remarcat același miros în apartamentul părinților și așa am aflat că mama ei se parfuma cu cel al fiicei ca să-l simtă în continuare.
Ai văzut filmările din autocar? Poze (cu Andreea, Ciprian, părinții, colegii)? Mailuri? Profilul ei de Facebook a fost o sursă pentru tine?
Oana Sandu: Am văzut multe fotografii din ziua plecării în tabără și un scurt filmuleț care m-a ajutat să o văd și să o aud și astfel să o descriu cât de bine pot și să o înțeleg.
Cine ți-a povestit prima ședință BEX*?
Oana Sandu: Între 3 și 5 dintre membrii BEX mi-au relatat prima ședință și am reușit astfel să pun cap la ca detaliile, mai ales dialogurile, din relatările lor comune.
*BEX (biroul executiv de conducere al VIP ROmânia, organizația din care făcea parte Andreea)
De unde știi care au fost replicile dintre ei („Steagul Americii nu a fost niciodată așa de sexy, țușcă”)?
Oana Sandu: De la tipul care i-a dat această replică, l-am intervievat despre Andreea și mi-a relatat asta.
Ziceai că ai fost la Focșani, la familia Andreei. Până la această actualizare, de la publicarea materialului, ai mai discutat cu familia?
Oana Sandu: Da, m-am mai văzut cu mama Andreei în toamna lui 2014 și anul trecut și vorbim la telefon și pe email și o ajut, printre picături, cu sfaturi pentru o carte despre fiica ei, pe care vrea să-l publice în memoria sa. Mama Andreei, Liliana, este unul dintre oamenii importanți întâlniți pe teren cu care vreau să rămân în contact tot timpul de acum înainte.
Cum te-a schimbat pe tine acest material? Cum ai trăit povestea asta? Cum ai gestionat totul din punct de vedere emoțional?
Oana Sandu: De fiecare dată când intervievez pe cineva care a pierdut o persoană dragă mă simt responsabilă să încerc să redau cât mai bine portretul acelei persoane. Mă gândesc în timpul documentării și scrierii fiindcă dacă reușesc printr-un text jurnalistic să păstrez vie memoria acelei persoane simt că mi-am făcut datoria. Așa că intervievarea cu grijă contează mai mult decât sentimentele mele, ca reporter, iar pe măsură ce capeți experiență în a documenta subiecte triste sau dureroase, ajungi să te gândești mai puțin la tine ca reporter, și din ce în ce mai mult la cititori, la personaje, și la cei pe care-i intervievezi.
Ai mai recitit vreodată textul după publicare? Te mai întorci uneori la el?
Oana Sandu: Sigur, l-am mai recitit când le-am vorbit unor studenți la jurnalism despre documentarea și scrierea lui; mă întorc la el de fiecare dată când cineva mă întreabă lucruri despre bucătăria lui.
Materialul Oanei se regăsește și în print, pe lângă numărul din mai 2013 al Decât o Revistă, și în cartea Superscrieri – drumul generației noastre, pe care am publicat-o în septemebrie 2015 împreună cu prietenii de la BRD-Groupe Societe Generale. Toți banii pe care îi adunăm din vânzarea cărții vor merge către noi premii speciale la ediția actuală a premiilor.
Între timp, așteptăm noi povești de non-ficțiune Premiilor Superscrieri, ediția a VI-a. Înscrieri până pe 30 septembrie, aici.
Acest site foloseşte cookie-uri. Prin continuarea navigării, eşti de acord cu modul de utilizare a acestor informaţii. Află detalii aici. Accept
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
Maria Ruxandra Burcescu: „Cred că, din tot ce a înseamnat bursa şi materialul final, partea asta mi s-a părut cea mai grea – să discutăm cu toţi oamenii implicaţi în povestea asta fără să îi pierdem încrederea. Să balansăm deasupra unei prăpăstii, în întuneric, sperând că facem pasul corect. Ceea ce m-a motivat în tot timpul ăsta în care aveam senzaţia că ţinem în mâini viaţa unei adolescente, a fost gândul că materialul final va ajunge la oameni. Că îl vor citi şi că dacă, măcar lumea unuia dintre cei care îl citesc, se dă un metru mai încolo, merită. Că dacă un părinte se va gândi de două ori înainte să îşi insulte copilul, că dacă un profesor îşi va pune întrebarea cum să amelioreze şi nu ce măsuri punitive să ia şi, în fine, că dacă un adolescent va ezita înainte să dea click şi să publice nişte fotografii, atunci tot efortul ăsta va fi meritat. ”
Mara Mărăcinescu: „Cel mai revelator lucru pe care l-am descoperit lucrând la documentar a fost să văd câte victime adolescente și-au găsit puterea să iasă singure din situațiile de abuz în care se aflau. Mi-a fost greu să le aud vorbind cu atâta maturitate și calm despre faptul că au reușit să treacă este aceste momente îngrozitoare. De ce au trebuit să iasă singure din aceste situații? De ce nu există un sistem care să le protejeze? M-am simțit de multe ori neputincioasă în fața acestor povești.”
Lorelei Mihală: „Bursa Superscrieri mi-a dat ocazia sa stau de vorba cu liceeni si sa descopar, cu placere, ca dincolo de etichetele pline de prejudecati – “tinerii din ziua de azi beau, fumeaza, se drogheaza”, sunt adolescenti cu opinii bine conturate pe care stiu sa si le exprime clar. Prin intermediul lor am putut sa disec formele fine prin care tehnologia isi face loc abuziv in viata noastra, un aspect despre care nu se vorbeste in Romania.”
Laura Ionescu/Luluts:
Premiul Special pentru FOTOJURNALISM
Premiul onorific „Carte de non-ficțiune”
Vlad Stoicescu
Ani Sandu
a Stancu
Romana Puiuleț
Despre alăturarea la juriu, Robert Schwartz, redactor-șef Deutsche Welle în limba română:
“Primul lucru cu care pleacă oamenii de la atelier e gândul că storytelling-ul nu-i o magie; o chestie pe care doar cei aleși o pot face. Storytelling-ul înseamnă, în fond, «a povesti» – iar ăsta-i un meșteșug pe care oricine-l poate deprinde.
