Cu bucurie anunțăm că am primit, la această ediție a Bursei Superscrieri-Poqe pentru fotojurnaliști amatori, aplicații pline de creativitate și potențial. Le mulțumim tuturor fotografilor care au participat.

Juriul nostru – reprezentat de trei fotojurnaliști (Bogdan Dincă, Ioana Moldovan, Adrian Câtu), jurnalista Luiza Vasiliu și Adina Popescu (soția fotojurnalistului George Popescu) – a evaluat propunerile primite și a ajuns la următoarele rezultate finale:

BURSIERĂ DESEMNATĂ
Daria Radu

ALȚI FINALIȘTI

Codrin Unici
Sara Pongrac
Maria Tăbăcaru
Dana Coțovanu
Atena Bercuci

Urmează astfel să intrăm în perioada de mentorat, alături de Luiza Vasiliu și Bogdan Dincă, urmând ca spre finalul lunii martie 2026 să publicăm materialul final realizat de bursieră pe Scena9.

Reamintim că această bursă se acordă în memoria fotojurnalistului George Popescu (Poqe). O parte din munca sa poate fi văzută aici: poqe.com

Ne bucurăm să lansăm a IV-a ediție a Bursei Superscrieri-Poqe pentru fotojurnalism, prin care ne dorim să oferim susținere financiară și editorială unui fotograf amator, în vederea realizării și publicării primului story documentar profesionist.

Programul constă în:

• acordarea unei burse în valoare de 1.500 euro
• suport editorial, prin mentorat intensiv alături de profesioniștii Luiza Vasiliu (reporter) și Bogdan Dincă (fotojurnalist), care implică ghidaj și lucru de teren
• oportunitatea de publicare și promovare a proiectului final pe platformă Scena9 — care radiografiază viața culturală din România (și nu numai)

Bursa se acordă în memoria fotojurnalistului George Popescu (Poqe) și se desfășoară sub umbrela Superscrieri.

Tema propusă pentru documentare în cadrul acestei ediții: relațiile adolescenților și tinerilor din România.

ÎNSCRIERI PÂNĂ PE 31 OCTOMBRIE
REGULAMENT ȘI FORMULAR APLICAȚII AICI

Totul a pornit cu un material despre cutremur în orașul vulnerabil, publicat de Georgiana Ilie, în DoR. Bulgărele s-a rostogolit, iar Fundația Comunitară București a pus bazele programului Bucureștiul Pregătit, care își propune să crească reziliența orașului în fața riscului seismic.

Scopul „Burselor Bucureștiul Pregătit – Superscrieri” este să susțină investigarea în profunzime și publicarea unor materiale jurnalistice de impact care să identifice și documenteze vulnerabilitățile Bucureștiului din perspectiva relațiilor și blocajelor instituționale, responsabilitățile și acțiunile întreprinse sau lipsa acestora, în pregătirea orașului pentru un cutremur, soluții și modele de bună practică aplicabile Bucureștiului.

Pornind de la aceste documentări, vom ști mai clar unde suntem pe această scară de risc, astfel încât să putem genera discuțiile și schimbările care trebuie să ne protejeze viața în capitală.

Programul constă în:

• oferirea a 3 burse X 20.000 lei pentru susținerea realizării unor investigații pe tema dată
• suport editorial, printr-un program de mentorat alături Emilia Șercan, jurnalistă de investigaţie şi lector la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii din Bucureşti
• suport de editare din partea lui Cristian Lupșa (la nevoie)
• întâlnire de kickoff cu Georgiana Ilie & echipa Bucureștiul Pregătit, pentru a afla insight-uri despre ce/cum s-a mai întâmplat post materialul din DoR

Detalii despre program & GHIDUL APLICANTULUI

Formularul de înscriere se completează online, pe platforma de aplicații a Fundației Comunitare București: https://bucuresti.grantmanager.ro/

CALENDAR

• Înscrieri: 4 martie 2025 – 14 aprilie 2025
• Evaluare înscrieri & anunț proiecte câștigătoare: mai 2025
• Perioada realizare materiale & mentorat: mai – octombrie 2025
• Publicarea materialelor: final de octombrie 2025 (cel târziu 31 octombrie)

Bursele sunt susținute de Lidl România, partener fondator al programului Bucureștiul Pregătit.

În ianuarie 2024 am pornit la drum cu patru burse a câte 9.300 lei, pentru susținerea tinerilor jurnaliști din cadrul redacțiilor locale. Pe parcursul ultimelor șase luni, bursierii au lucrat sub mentorat, alături de reprezentanți ai două dintre cele mai de impact redacții independente de investigații: Recorder (Cristian Delcea) și RISE Project (Ana Poenariu).

Pentru realizarea unor materiale/serii documentate în profunzime pe subiecte de interes public, local sau național, această ediție a Burselor Superscrieri a fost susținută financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România și Departamentul de Stat al S.U.A.

Cele patru echipe care au primit finanțare:

Mădălina Sim și Paul Lelea — pentru seria Maternitatea Groazei, publicată de Bihoreanul

„«Maternitatea groazei, aşa o numeam după ce am născut acolo», spune Cristina Ghişe, o pacientă care a rămas cu traume grave de pe urma trecerii prin Maternitatea din Oradea. Este doar una din femeile care afirmă că Rodica Negrini – una dintre cele mai renumite doctoriţe din breaslă — le-a lăsat multe cicatrici nu doar pe trupuri, ci şi pe inimi.

BIHOREANUL le-a aflat experienţele dramatice şi vi le prezintă, într-o serie ce vizează, însă, şi alţi medici ai Maternităţii orădene, care nu doar că încalcă drepturile pacientelor, ci şi, mai grav, fac operaţii nejustificate, “inventând” patologii care să le motiveze.”

• Maternitatea groazei: Mai multe paciente ale dr. Rodica Negrini acuză experiențe traumatizante (partea I)
• Dezvăluirile BIHOREANULUI produc efecte: Doctoriţa Rodica Negrini nu mai este şefă de secţie la Maternitatea din Oradea! (partea a II-a)
• Secrete din Maternitate: O investigație privind operații nejustificate și averi ascunse ale unui șef din Maternitatea Oradea (FOTO/VIDEO) (partea a III-a)

„Potrivit surselor ziarului, pacientele care sunt supuse, fără ştirea lor, unor asemenea “experimente” provin, în general, din mediul rural sau din comunităţi defavorizate, cu o instrucţie şcolară modestă, care nu merg frecvent la medic, astfel că de cele mai multe ori nici nu realizează că au făcut obiectul unor intervenţii nenecesare.”

Petruț Iacob și Mihaela Giuglea — pentru proiectul Haos de Constanța, publicat de Info Sud-Est 

„Principalele bulevarde din Constanța s-au transformat din 2021 într-un mare șantier, mașinile s-au mișcat mai greu, s-au creat frecvent blocaje în trafic, iar aerul a devenit irespirabil din cauza prafului.

La finalul lui 2022, constănțenii au pus o colivă pe care scria „Veșnica pomenire” în mijlocul unei străzi ce devenise impracticabilă. Oamenii se poticneau pe străzile în lucru, iar zona centrală devenise un pericol din cauza gropilor nesemnalizate. În tot acest timp, primăria prelungea termenele de finalizare.

Când au început lucrările, au apărut subit rețele de canalizare, țevi de apă, de gaz, stâlpi de curent, cabluri de internet și telefonie care nu existau în proiectele de lucrări. Totul a fost dat peste cap. Și ca să fie totul și mai complicat, unele șantiere se suprapuneau peste altele din alte proiecte finanțate cu bani europeni. 

Info Sud Est a descoperit că unele firme din schemă sunt abonate la contracte cu primăria, iar altele au conexiuni penale.”

Iulia Drăghici-Taraș, împreună cu Daniela Luca și Mirela Cara Dragu — pentru seria Cu lupa, în lumea urșilor, publicată de CovasnaMedia

„Să locuiești în Județul Covasna, dar și în alte zone împădurite din țară înseamnă să conviețuiești cu ursul și, în multe situații, chiar să te confrunți direct cu el.

Deși situația e aceeași de când lumea, astăzi e atât de frecvent pusă sub lumina reflectoarelor, de către mass-media, de către instituțiile naționale sau locale, ori de ONG-uri, încât tindem să credem că fenomenul s-a acutizat.

În toată această ecuație, se pune întrebarea: cine are competența să găsească o rezolvare pentru asigurarea unui echilibru și cine are un interes ca rezolvarea să întârzie?”

Într-o serie detaliată care analizează situația populației de urși din Covasna și relația oamenilor în raport cu ei, CovasnaMedia ne prezintă date oficiale despre accidente, bune practici, legislație și interese care se află la mijloc:

• Cu lupa, în lumea urșilor din județul Covasna (partea I)
• Cum să nu devii subiect de știre: ghid complet pentru a ieși cu bine dintr-o întâlnire cu ursul (partea a II-a)
• Războiul intereselor și al declarațiilor, în confruntarea om-urs – cine ce rol are (partea a III-a)

Florin Râșteiu și Cătălin Doscaș — pentru proiectul Clanul “Sărmanilor”, publicat de Buletin de București 

„Într-o documentare care s-a întins pe mai mult de patru luni, reporterii Buletin de București au descoperit că parte din apartamentele sociale ale Primăriei Otopeni sunt ocupate de oameni de la vârful autorității locale și din jurul primarului în funcție, consilieri locali, directori de instituții, preoți, foști angajați în administrația locală ori membri de partid.

Chiriile lunare pentru astfel de locuințe, a căror suprafață depășește în multe cazuri 100 de metri pătrați, sunt sub 160 de lei pe lună. În plus, agentul termic furnizat din rețeaua locală este subvenționat de la bugetul orașului.

Buletin de București a vorbit cu câțiva beneficiari de lux ai unor astfel de locuințe sociale și, cu toate că standardul lor de viață este foarte ridicat, toți au considerat că merită acest tip de protecție socială.”

Aceste proiecte au fost selectate în urma notării pe baza unor criterii de evaluare, de un juriu format din Ana Poenariu (jurnalistă de investigație RISE Project, OCCRP, Public Record) și Cristian Delcea (jurnalist din 2006 și co-fondator Recorder din 2017).

Despre Bursele Superscrieri, direct de la bursieri: 

Iulia Drăghici-Taraș (CovasnaMedia): „A fost parcă un nou început. Fără îndoială am învățat multe lucruri noi, despre subiect și despre noi, dar cel mai important mi s-a părut că echipa a primit încredere în forțele proprii, pentru că s-a văzut că putem și noi să facem lucruri minunate din punct de vedere jurnalistic, nu trebuie să ne raportăm doar la știri și la materiale care pot fi făcute rapid.

De asemenea, am învățat că astfel de proiecte au nevoie de foarte multă coordonare, și că acolo mai avem de lucru. Dar am primit multe instrumente care ne ajută să mergem mai departe, ba chiar să trecem la pasul următor.”

Petruț Iacob (FocusPress): „Participarea la Bursele Superscrieri a însemnat un prim pas important spre a deveni un jurnalist de investigație. Nu credeam că voi avea vreodată atâta răbdare pentru a publica un material, însă o investigație nu apare peste noapte, ea se construiește încet, dar sigur, iar rezultatul merită așteptat.

Mă bucur că am putut colabora cu un jurnalist de investigație cu experiență vastă în domeniu. Ana Poenariu este și va fi un exemplu. Fără ea nu aș fi reușit să duc la bun sfârșit acest material, la care am muncit aproape jumătate de an. Pe Ana am cunoscut-o acum câțiva ani, când eram student la Jurnalism, în Constanța, însă nu am avut niciodată ocazia să lucrez cu ea la un asemenea material. Mă bucur că proiectul mi-a oferit această oportunitate.”

Florin Râșteiu (Buletin de București): „Colaborare cu Cristian Delcea și cu colegii lui de la Recorder a fost pentru mine una dintre cele mai bune și de succes colaborări avute în ultimii ani. Mentorul nostru a abordat foarte profesionist colaborarea și a muncit cot la cot cu noi pentru realizarea acestui material.

Mai mult, de editarea video s-a ocupat personal și a făcut ca materialul publicat să arate la un standard foarte ridicat. Personal, prin colaborarea cu Cristian Delcea am reușit să înțeleg mai bine procesul din spatele investigațiilor video și acum am mai multă încredere să lucrez și la astfel de materiale, care înainte de această bursă mă speriau.”

Mădălina Sim (Bihoreanul): „Pot să spun că Bursa Superscrieri m-a ajutat să mă maturizez din punct de vedere profesional. Lucrând în presa locală, presiunea timpului se simte întotdeauna. Materialul sprijinit prin programul Fundației Friends for Friends mi-a oferit prilejul să simt toate etapele de creație a unui articol de investigație dat fiind că am avut câteva luni la dispoziție pentru documentare.

Ana a fost pentru noi un adevărat mentor. Nu doar că ne-a îndrumat spre a ne face propriile surse în anumite instituții și să obținem informațiile necesare pentru articol dar ne-a și ascultat și încurajat în momentele de cumpănă din timpul documentării.”

articol scris de Ana Drulă

Pe 16 mai, ne-am întâlnit cu jurnaliștii ca să analizăm un model regional de bune practici: Denník N, publicația slovacă independentă cu 250k de urmăritori, 70k abonați și 130 de jurnaliști angajați, pe care o considerăm un exemplu de real succes din partea noastră de Europa.

L-am avut ca invitat pe Tomáš Bella, co-fondator și web director al Denník N.

Pornind de la experiența acestei super platforme, Tomáš ne-a vorbit despre câteva modele de monetizare în media digitală, media sustenabile, paywall, monetizarea audienței.

Tema celei mai recente ediții Superscrieri a fost despre „Cum dă presa de bani, nu doar de urma lor”, așa că ne-am propus să aflăm răspunsuri cât mai practice din această întâlnire, organizată în parteneriat cu Fundația. Friedrich Naumann pentru Libertate.

Prima și cea mai importantă regulă pe care a urmat-o redacția Denník N de la început: focus on the journalism.

Cu sprijinul unei investiții inițiale pentru a putea plăti salariile, redacția și-a pornit activitatea cu 40 de jurnaliști și cu o cultură organizațională bine implementată. Centrată pe conținutul scris, de formă lungă și de bună calitate, disponibil doar pentru cititorii care sunt dispuși să plătească.

Denník N publică în prezent și articole scurte, pe care le poate accesa oricine, însă acestea sunt marketate strategic, pentru a atrage cititorii către restul conținutului de pe site.

„Jurnaliștii știu că dețin mare parte din putere. Dacă nu publică ceva ce oamenii vor să citească, atunci redacția nu va mai exista.” a explicat Tomáš.

Autorii ale căror reportaje generează un număr mai mare de subscripții câștigă mai mulți bani, iar toate aceste informații sunt disponibile în mod transparent pentru întreaga redacție. După doi ani de la angajare, fiecare reporter poate achiziționa un procent din acțiunile companiei.

Pagina de Media a realizat un interviu cu Tomas, îl poți vedea aici integral. 

În prezent, redacția deține jumătate din companie și toată puterea de decizie. Cealaltă jumătate aparține unui board de investitori care cred în misiunea publicației, însă preferă să nu se implice în activitățile sale.

REMP este software-ul open source care i-a ajutat pe cei de la Denník N să popularizeze jurnalismul de calitate prin metode consacrate de digital marketing:

oferte de abonament bazate pe preferințele fiecărui cititor în parte, newslettere dedicate unor subiecte nișate și o analiză constantă a retenției abonaților și a comportamentului lor.

Datele colectate le-au confirmat că e mai profitabil să dedice o săptămână întreagă unui reportaj decât să scrie câte trei articole în fiecare zi.

Au aflat că, pe lânga politică, unele dintre cele mai citite articole care îi mențin pe cititori abonați sunt cele despre relații și emoții, cu insight de la psihologi acreditați.

Deși website-ul este important pentru a iniția obiceiul de a citi, cel mai bun mod de a fideliza cititorii este de a le recomanda să își descarce aplicația Denník N.

Cu toate că nu au o echipă mare de marketing, REMP i-a ajutat să targeteze cu success și segmentele de audiență cărora produsul inițial nu li se adresa.

Pentru studenți, Denník N a lansat oferta de abonament digital + print, online for me, print for my parents. După campanie au urmat mesaje de mulțumire, de la tinerii fericiți că îi pot proteja pe părinții lor de dezinformare și de propaganda pro-rusă din media mainstream.

Investiții pentru publicarea conținutul video au fost făcute recent, tot pe fondul pericolului pe care îl reprezintă extremismul politic. Deși necesită multe resurse și nu aduce neapărat profit, este tipul de conținut care poate ajunge la o audiență cât mai largă.

Tomáš ne-a povestit și despre echilibrul dintre valori și utilitate. Există cei care plătesc abonament pentru că vor să susțină publicația, dar și cei care doar au nevoie de informații: „Uneori și oamenii care te urăsc au nevoie să te citească.”

Denník N pune accentul pe o varietate largă de produse create pentru segmente foarte specifice de audiență.

Multe variante de abonament și multe modalități de a susține redacția, luând în calcul că cei care plătesc cel mai mult nu sunt întotdeauna și cei are citesc cel mai mult.

Publică și cărți, editate in-house, majoritatea de non-ficțiune. Au devenit a cincea cea mai mare editură din Slovacia, deși nu se așteptau inițial ca demersul să genereze o sursă atât de mare de venit.

Versiunea print a publicației e folosită adesea tot în scop de marketing, iar ilustrațiile care însoțesc articolele atât în print, cât și pe site, sunt întotdeauna alese cu grijă. Pozele ultra circulate în presă și cele de tip stock image sunt cele mai evitate. În redacție sunt câțiva reporteri care se pricep să scrie promt-uri pentru AI și le utilizeză des ca sursă de vizual.

La sfârșitul prezentării, Tomáš ne-a încurajat să experimentăm și să îi „furăm” ideile.

A recomandat tranziția de la modelul de finanțare prin donații către cel cu abonamente pentru că, deși donația are în spate o reacție puternică, emoțională, obiceiul de a plăti pentru un produs este mai firesc pentru mulți dintre noi.  

Masterclass-ul Superscrieri pentru jurnaliști: Fine-tuning financing – Cum supraviețuim în media independentă? a fost organizat cu sprijinul Fundației Friedrich Naumann pentru Libertate.

Pagina de Media a realizat un interviu cu Tomas, îl poți vedea aici integral. 

Când ai dat ultima oară bani pe jurnalism bine făcut? Adevărul e că puțini dintre noi avem reflexul de a plăti pentru conținut de calitate sau de a dona pentru instituțiile media care îl creează. Cu două posibile consecințe: fie dispar titluri, fie apar compromisuri. Am văzut deja cum încearcă, de pildă, casele de pariuri să-și adjudece ziare de sport sau cum își cumpără politica liniștea mediatică. Nu ne-a plăcut. În oricare dintre situații, costurile pentru noi, cetățenii, pentru democrație, pentru societate, sunt uriașe și greu recuperabile.

Pe 11 mai, ne-am întâlnit în fața cafenelei BUIMAC (Calea Victoriei pietonală, în cadrul Străzi Deschise), ca să vorbim despre Cât ne costă interesul public și cum se supraviețuiește în media independentă, alături de:

Emilia Șercan (PressOne), Cristian Pantazzi (G4Media), Cristian Leonte (Info Sud-Est), Mihai Voinea (Recorder), Vlad Stoicescu (Dela0). Discuția a fost deschisă publicului larg și moderată de către Vlad Tăușance (FFFF).

Am pornit dezbaterea de la tema acestei ediții Superscrieri – Cum dă presa de bani, nu doar de urma lor.

Câteva idei cu care am plecat de la întâlnire:

Fără presă independentă nu există democrație.

Mihai Voinea (Recorder): „Tot mai mulți oameni trebuie să înțeleagă că fără informație corectă și fără presă independentă nu există democrație. Nu există nivelul de trai de care ne bucurăm acum.

Oriunde vă plimbați pe această stradă, o cafea o să vă coste la fel de mult sau, în unele cazuri, chiar mai mult, de cât v-ar costa la Paris, la Viena, la Roma. De ce? Pentru că în acest oraș este un nivel de trai ridicat, pentru că suntem o țară liberă și democratică, în Uniunea Europeană. Trebuie să știți că lucrurile astea nu vor supraviețui decât dacă avem o presă independentă. Eu nu știu în momentul acesta să existe vreo țară din lume în care să nu existe presă independentă și să existe prosperitate financiară.”

Sprijinul publicului consumator de jurnalism nu înseamnă doar donații.

Cristian Pantazi (G4Media): „Dumneavoastră, publicul, spargeți bula asta pe care partidele politice de la guvernare au încercat să o creeze prin cumpărarea presei. Acționați ca o cameră de rezonanță care, în cele din urmă, determină o reacție. Sunteți importanți din punct de vedere al comportamentului democratic, acela de a duce mai departe cunoașterea pe care noi încercăm să o punem pe ecranele telefoanelor voastre.”

Mihai Voinea (Recorder): „Sunt foarte mulți dintre cei care au văzut un material publicat de noi, ale căror donații sunt însoțite de acest comentariu: am dat acești bani ca să le arătăm celor care întrebau cine vă plătește, că noi suntem cei care vă plătim. Pentru noi a fost o senzație extraordinară, pentru că simțeam cum publicul e de partea noastră și că simte și el că face parte din povestea asta. Este extraodinar ca publicul să îți spună: noi suntem patronii voștri; și să te apere cumva în fața celor despre care scrii.”

Cam cine mai donează pentru presa independentă?

Mihai Voinea (Recorder): „Peste 90% din banii pe care îi generează Recorder și care susțin redacția vin direct de la public. În mai multe forme, fie prin plăți directe cu cardul, fie prin membership sau donații direct pe Youtube. O parte foarte importantă vine și din formularele de redirecționare a 3,5% din impozitul pe profit.

Noi am făcut recent un sondaj, pe publicul nostru. Am vrut să aflăm cine sunt oamenii care donează și care ne urmăresc și am reușit să adunăm 30.000 de răspunsuri. A reieșit că 70% dintre ei sunt tineri cu venituri mari, adică persoane între 24-35 de ani, și mulți dintre ei aveau venituri peste 7000 lei — adică tineri din corporații, în special.

Se enervează, sunt furioși, simt că cineva a pus întrebări în numele lor, și fac o donație. O fac emoțional. Dar există și o parte care o fac rațional, pentru că înțeleg că informația costă și că jurnaliștii trebuie să trăiască din ceva. Însă aici cred că mai avem de progresat, e nevoie să trecem la etapa următoare – cea în care o bucată cât mai mare din societate va înțelege că trebuie să plătești pentru informație.”

Ne bazăm pe presa locală independentă, dar nu o susținem îndeajuns.

Cristian Leonte (Info Sud-Est): „Vrem să facem pasul și către donații, să ne îndreptăm către comunitate. Nu am făcut asta până acum, pentru că nu am avut încredere că există o comunitate în Constanța care să fie dispusă să doneze pentru presă.”

Iar în ceea ce privește presa mainstream, „Te trezești după 2-3, în campanie electorală, că subiectele tale sunt abordate și răstălmăcite la TV. Te sună moderatorii și te cheamă să vorbești despre un articol de-al tău de acum trei ani de zile — care este folosit doar în campanie, după interesele unor televiziuni. Este o problemă pe care noi, presa locală, o resimțim.”

Vlad Stoicescu (Dela0): „Dacă nu ar exista donatorii, nu ar mai exista Să fie lumină. Avem și un podcast săptămânal, Judecata de Acum, pe care îl realizăm împreună cu Ovidiu Vanghele de la Centrul de Investigații Media, și un produs nou, abia lansat pe piață – TL;DR, un podcast explicativ despre vot și despre alegeri.

Avem nevoie de sprijin, nu doar financiar, ca să putem să funcționăm în continuare și ca să punem pe piață informații pe care, de pildă, o entitate precum MetropolaTV nu vi le-ar furniza niciodată. În povestea cu Azilele groazei de anul trecut, care era în principal un subiect din Voluntari, ei nu au publicat nicio știre, deși sunt o televiziune din Voluntari. În schimb, în cămăruța noastră de la Judecata de Acum, s-a vorbit despre asta luni de zile.”

De ce nu suntem antrenați să plătim pentru informație de interes public

Emilia Șercan (PressOne): „Una dintre explicații este informația gratuită pe care lumea o ia din online. Dar este vorba și de un declin al încrederii în presă, probabil și din pricina unor televiziuni care manipulează constant. Oamenii văd lucrul acesta.”

Mihai Voinea (Recorder): „Odată cu apariția internetului s-a produs un cutremur și felul în care oamenii se informează s-a schimbat. Oamenii s-au învățat să primească informații gratuit. Ce se întâmplă acum în lumea occidentală este că oamenii încep să revină la obiceiul de a plăti pentru informație, iar noi în România suntem oarecum în urmă. Nu doar în urma Europei de Vest, dar și în urma celor din jurul nostru, în urma Europei de Est. Spun asta pentru că și în țările din jurul nostru – Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia – există publicații susținute de plătitori, iar accesul la conținutul respectiv se face prin paywall.”

Q&A realizat de Ana Drulă –  tot o reprezentantă a generației tinere, asistentă a proiectului Bursele Superscrieri

În contextul proiectului Bursele Superscrieri, ne-am dorit să aflăm mai multe despre nevoile și preocupările tinerilor jurnaliști locali. Cum au pornit în meserie, cu ce se confruntă și cât de conectate sunt generațiile de jurnaliști între ele?

Am stat de vorbă cu patru tineri din presa locală, pe care i-am întâlnit printre nominalizații Premiilor Superscrieri #12 și la evenimentele Superscrieri din țară, la ediția dedicată presei locale :

Georgiana Grigoraș (reporter la Radio Transilvania), Petruț Iacob (redactor la Focus Press), Mădălina Sim (reporter la Bihoreanul) și Adrian Anton (colaborator Context.ro).

Noua lor generație nu este ușor de definit, însă munca lor vorbește de la sine.

📌 Dacă ai fi profesor la o facultate de jurnalism, ce i-ai învăța pe studenți?

Georgiana Grigoraș (Radio Transilvania): Fiind studentă în prezent, unele dintre cele mai importante materii pentru mine au fost Etică și deontologie profesională și Filosofia comunicării. Dacă aș fi profesor, aș insista pe cunoașterea codurilor deontologice internaționale dedicate jurnaliștilor, corelând lecțiile de filosofie cu etică în jurnalism.

Petruț Iacob (Focus Press): Dacă aș fi profesor, aș încerca să îi aduc pe studenți cât mai aproape de presă, de ce înseamnă ea, cu plusuri și minusuri. Să le arăt, dincolo de teorie, cum este o zi din viața unui jurnalist, cu ce probleme se poate confrunta, dar și care este bucuria la finalul zilei atunci când îți dai seama că informația pe care ai livrat-o publicului este de folos. Presa nu este și nu va fi niciodată roz, este oglinda societății în care trăim, iar studenții, cei care își doresc să facă parte din această lume, trebuie să știe la ce să se aștepte atunci când vor intra pe ușa unei redacții.

Mădălina Sim (Bihoreanul): Practica mi-a dovedit că empatizarea cu personajele din articolul meu este foarte importantă. Subiectele pe care le scriu de obicei sunt din domeniul social. La facultate învățăm să fim obiectivi, să facem relatări reci, dar uneori e nevoie să intri mai adânc în poveste. I-aș învăța pe studenți că este în regulă să ai o legătură mai strânsă cu un subiect, de exemplu cu o victimă a abuzului sexual. Este în regulă să-i mai vizitezi și după ce le-ai scris povestea, dacă asta simți.

Adrian Anton (Context.ro): Probabil i-aș învăța ce-mi place cel mai mult: documentarea. Urmărirea unui material poate fi incitantă, dar și dezamăgitoare uneori, pentru că la final te poți trezi că ți-ai pierdut timpul și energia căutând cai verzi pe pereți. Într-o variantă pozitivă, unde subiectul prinde contur, poți afla chestiuni destul de interesante pentru a concepe un material bine pus la punct. Mereu îmi imaginez că documentarea este asemenea unui fir de ață de care tragi și apar nume, firme, documente sau alte informații. Ce-i drept, unele ies la iveală mai greu, dar curiozitatea de a le descoperi mă motivează să nu mă las bătut.

📌 Ce element fresh aduce noua generație de jurnaliști?

Georgiana: Cred că generația nouă de jurnaliști vine cu noi moduri de a se adresa publicului. În mod firesc, se adaptează foarte rapid tuturor mediilor de comunicare și aduc informația oriunde se află un public.

Petruț: Elementul fresh pe care îl poate aduce noua generație este curiozitatea de care are nevoie un jurnalist în devenire, cât și acel tupeu, în sens bun, bineînțeles. Însă, toate acestea nu pot exista fără un element esențial. Pasiunea. Fără pasiune, tânăra generație nu poate merge mai departe în acest domeniu. Profesionalismul este un alt element care nu trebuie să lipsească unui jurnalist în devenire.

Mădălina: Noțiunea de storytelling.

Adrian: Cred că generația nouă de jurnaliști este mai apropiată de rețelele de socializare și tehnologie. Noi am crescut odată cu ele, în timp ce generațiile precedente au fost nevoite să se adapteze din mers. Acest lucru s-a văzut cel mai bine în timpul pandemiei. Unii jurnaliști cu experiență au fost afectați de reorganizarea bruscă a domeniului prin munca de acasă și acomodarea cu platformele pentru ședințe online. În schimb, tinerii au acceptat mult mai ușor situația.

📌 Cât de conectate sunt generațiile de jurnaliști între ele? Cum ar putea fi mai bine conectate?

Georgiana: Din experiența mea, generațiile sunt bine conectate. Poate o legătură mai puternică s-ar crea dacă atât generațiile mai tinere, cât și cele mai experimentate ar accepta că au întotdeauna ceva de învățat unele de la celelalte.

Petruț: Uneori ai impresia că fiecare trăiește în bule diferite. Există diferențe sesizabile, atât de opinii, cât și de modul de muncă. Am văzut tineri jurnaliști care își doresc mult, nu au răbdare, însă am observat și contraexemple. La fel cum am putut vedea și la jurnaliștii cu ani de experiență în spate. Singura soluție pentru a fi mai bine conectate aceste generații de jurnaliști este lucrul în echipă, însă trebuie date la o parte orgoliile de ambele părți.

Mădălina: Legătura dintre generații scade pe măsura diferenței de vârstă dintre ele. Unele rigori ale jurnalismului păstrate de jurnaliștii din anii `90 nu se mai potrivesc cu stilul noii generații. De exemplu, am observat tendința la jurnaliștii cu mai multă experiență de a epuiza un subiect într-un text de dimensiuni mari, acesta putând fi însă abordat și într-o serie de mai multe materiale, mai ușor de „digerat” pentru cititori. Generațiile ar putea fi mai conectate dacă ar comunica mai mult și dacă cei mai în vârstă ar avea mai multă încredere în colegii lor mai tineri.

Adrian: Din păcate, nu sunt conectate. Observ un individualism bazat pe mici orgolii la unele dintre publicații, care nu duce decât la dezbinare. Iar acest lucru cui folosește? Evident, celor care nu doresc o presă puternică și independentă. Până la urmă, de ce să fii într-o competiție cu cineva care are un țel comun cu al tău, când vă puteți alia? Nu știu să existe întâlniri de breaslă unde mai mulți jurnaliști să pună pe masă problemele profesiei pentru a le discuta. N-am văzut nici colaborări între publicații pe un anumit subiect, decât extrem de rar. Probabil cuvântul cheie este „unitate”, iar dacă redacțiile nu se coalizează prea curând, va fi foarte greu să mai depășească presa deja cumpărată.

📌 Ce secrete ale meseriei ți-ai fi dorit să afli înainte să lucrezi într-o redacție locală?

Georgiana: Nu sunt secrete, dar eu mi-aș fi dorit să știu că e în regulă să nu știu, să întreb, să greșesc și să învăț în continuare.

Petruț: Nu mi-aș fi dorit să aflu niciun secret. Mereu mi-a plăcut să descopăr, de unul singur, lucruri noi, să pot învăța, să evoluez. Dacă aș fi știut dinainte toate secretele, atunci poate că nu aș mai fi intrat în presă.

Mădălina: Nu le-aș numi secrete, ci mai degrabă aspecte la care să fiu mai atentă. Mi-aș fi dorit să știu mai repede că postdocumentarea este cea mai importantă parte a procesului de documentare și că menținerea legăturii cu sursele este esențială.

Adrian: Am avut destul de multe curiozități înainte să intru în presa locală, dar cel mai mult m-a interesat cum să lucrez cu sursele. Și acum întâmpin dificultăți, deoarece mulți oameni nu își doresc să vorbească. Unora le este mult prea teamă, iar alții nu au încredere.

📌 Ce își dorește noua generație de cititori?

Georgiana: Fiecare cititor e extraordinar de diferit. Totuși, cred că această generație își dorește să fie învățată cum să nu fie păcălită. Pare foarte vizibilă această dorință de participare în materialele jurnalistice. În sensul ăsta, câștigă tot mai mult teren jurnalismul participativ.

Petruț: În sfera în care scriu eu, politică și administrație, nu cred că am prea mulți cititori tineri. Conținutul ar trebui adaptat, îmbrăcat frumos, pentru a capta atenția. Însă cred că asta este cea mai mare provocare, nu doar când ne referim la noua generație de cititori, ci în general. Să menținem interesul cititorilor. Materialele noastre, unele la care lucrăm destul de mult, să atragă. Pentru că fără cititori, practic, munca noastră ar fi în zadar.

Mădălina: Mai multe povești pozitive și mai multe subiecte pe teme tabu, care se discută prea puțin în societate.

Adrian: Ar trebui să ne focusăm pe ce are nevoie publicul, mai ales în această perioadă. România intră într-un an crucial cu multe rânduri de alegeri, iar cetățenii trebuie să fie informați corect pentru a lua deciziile potrivite. O abatere de la acest lucru în favoarea divertismentului ne poate duce într-o situație politică unde democrația este abandonată.

Programul Bursele Superscrieri vrea să încurajeze redacțiile locale să investească și să creeze oportunități pentru includerea și profesionalizarea de noi generații de tineri jurnaliști și chiar studenți în componenta echipei lor.
Programul este susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România și Departamentul de Stat al S.U.A. Termenul pentru aplicații este până pe 15 noiembrie. Mai multe detalii pe ffff.ro/burse.