După două luni de la lansarea celei de-a patra ediții, competiția Premiile Superscrieri ajunge la unul dintre cele mai așteptate momente: anunțarea nominalizaților pentru fiecare dintre cele 5 categorii de concurs.

Acum ai ocazia să citești cele mai bune 25 de materiale dintr-un total de 395 de înscrieri, alese pentru a merge în etapa finală de jurizare.

Câștigătorii finali vor fi anunțați pe 26 noiembrie, în cadrul Galei de Premiere -€“ un eveniment în care ne propunem ca toți acești autori de non-ficțiune să își primească recunoașterea meritată pentru meseria pe care o îndeplinesc cu atâta responsabilitate și dedicație, în aceste vremuri tulburi pentru presa din România.

“Când am intrat în presă, a-ţi vedea numele tipărit sub un text era un vis şi avea să devină un dar nemeritat pentru noi, generaţia care s-a trezit cu libertatea în braţe. Sunt pentru a treia oară membru în juriul celui mai important concurs al profesiei mele şi, într-un fel, mă simt la fel ca în acei ani de început, când mergeam pe stradă şi aş fi vrut să le împart tuturor ziare cu numele meu scris undeva – uite, sunt şi eu aici, vă daţi seama? Am descoperit câţiva copii care s-au născut cam deodată cu primele mele texte tipărite şi care visează şi ei că vor primi acel dar. Numai că, spre deosebire de noi, ăia treziţi cu libertatea în braţe, ei îl merită.”

Mihnea Măruţă, jurat Superscrieri

„Jurnalism. Eseu despre deșertăciune”, Andrei Crăciun

„Amurgul secolului Beligan”, Cristian Delcea

„Perfuzii”, Cristian Lupșa

„Război și pace. Pe drumul lui Franz Ferdinand, la o sută de ani de la scânteia Primului Război Mondial”, Gruia Bădescu 

„Colecția de alegeri”, Oana Sandu (material publicat in Decat o Revista – iunie 2014)

„Țara din capul lor”, Anca Simina

„Rabdă, ascultă și taci!”, Anca Simina

„Irak sau Jihadistan?”, Cătălin Gombos

„Săracii, vinovați din oficiu?”, Victoria Stoiciu

„Lăsați copiii să fugă de-acasă!”, Viorel Ilișoi

„Mândrie și Beton.  Povestea de succes a celor plecați la muncă în străinătate.”, Ioana Călinescu

„Transnistria. Republica torturii”, Lina Vdovîi

„Mondialul săracilor”, Oana Moisil, Delia Marinescu

„Bruce Lee, Regele Canalelor”, Radu Ciorniciuc

„Pentru Eminescu, orice!”, Vlad Ursulean, Luiza Vasiliu, Vlad Odobescu

„Un boschetar cuminte”, Oana Moisil

„Dincolo de ceață”, Sintia Radu

„Am fost smardoaică”, Ștefan Mako

„Visul lui Rodion”, Vlad Ursulean

„Împăratul din Năvodari”, Vlad Odobescu

„Young Mothers”, Cîrlig Ioana

„Aruncă-ți țigara!”, Egyed Ufó Zoltán

„Răsună valea”, George Popescu

„Romania îmbătrânește”, Laurențiu Diaconu-Colintineanu, Ioana Moldovan

„Accra catch”, Tudor Vintiloiu

—————————————————————-

Ediția actuală a Premiilor Superscrieri nu ar fi fost posibilă fără susținerea partenerilor și prietenilor:

Patron al ediției actuale: BRD – Groupe Société Générale, sponsor principal – Avon România, sponsori de categorie: Orange România, Cercul de donatori/TFN România, FAN Courier, FriendsTBWA și Sulica Protopopescu Vonica – Attorney at law.

Super-prieteni și susținători ai galei: Editura Humanitas, Editura Publica, Antalis, AD-media, Tea Forte România, Crama Atelier, Heidi, Bixel.

Susținători media: Hotnews, Șapte Seri, Catavencii, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, Esquire, Marie Claire, The Power of Storytelling, Decât o Revistă, RFI România, Blitz TV, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, România Pozitivă, IGLOO Media, Veioza Arte, Sub25, Bookblog.ro, Romaniapozitiva.ro, ziare.com.

În cadrul programului Bursele Superscrieri/Avon, realizat anul acesta împreună cu Avon România, am început o serie de trei seminarii Superscrieri, dedicate autorilor de non-ficțiune, pentru care scriitura bună e muncă și e meșteșug.

Seminariile sunt susținute de Mona Dîrțu, jurnalist cu peste 20 de ani experiență în presa scrisă,co-autoarea cărții Cei care schimbă jocul și mentorul echipelor bursiere. Nu e o chestie copiată din cărți. E o metodă personală, distilat al experienței de lucru pe text, paragraf cu paragraf, cu circa 150 de jurnaliști de toate felurile întâlniți în tot felul de redacții, în tot felul de epoci ale jurnalismului românesc.

Cu ce fel de autori vorbim la aceste întâlniri, mai exact? Mona le-a găsit încadrarea potrivită:

“Sigur, or fi pe lume și geniali care-și aștern capodoperele dintr-o suflare, fără să sucească fraza de șapte ori, să orbecăie cu nopțile după câte-un sinonim, să răstoarne textul cu fundul în sus și s-o ia, sfâșiați de dileme, de la capăt. Hăituiți de metafore, oamenii despre care vorbim scriu fără spaime, fără frica de a fi mediocri, fără drame. Niște binecuvântați; a scrie = a respira pentru ei.

Doar că pentru noi, ceilalți, scriitura bună e muncă și e meșteșug. Întâi gândești, apoi scrii. Dacă n-ai gândit, vei sfârși prin a șterge și a scrie totul din nou. Apoi vei stiliza. Apoi te vei întreba pe cine interesează. Apoi vei reface lego-ul de informație, sense and sensibility, după o nouă logică. Apoi vei reciti totul cu gândul la melodia textului, rotunjind în fugă câte-o propoziție mai țeapănă, făcând punte de cuvinte între paragrafele neprietene, pescuind câte-un clișeu pitit în pliurile vreunei fraze și zvârlindu-l pe mal.”

Cele șapte păcate ale scriiturii cenușii, pe care ne-am propus să le descoasem la întâlniri, sună cam așa:

TEXTUL-FĂRĂ-CITITOR

Jurnalistul și “clientul” lui, cititorul. A scrie pentru tine/surse vs. a scrie pentru cititori. Autorul-călăuză vs. autorul-funcționar. Lipsa contextului și de ce e ea păguboasă. Exemple de comunicare publică fără rezultate.

TEXTUL-AMOEBĂ

“A scrie despre” în loc de “a scrie că” – distincția care schimbă perspectiva. Unghiul de abordare. De ce e acesta important. Întrebarea-cheie. Alegerea unghiului potrivit în acord cu interesul public, coverage-ul competitorilor, materialul documentar adunat. Cum se face un plan. Lead, miez, încheiere.

TEXTUL-DEBARA

Autorul care te îngroapă în informații, fie ele relevante sau nu. Frica de decizie. De ce păcatul aglomerării se vindecă doar chirurgical. Sortarea informației – criterii. Claritatea. Bruiajele, zgomotul de fond, disciplina exprimării, “less is more”.

TEXTUL FĂRĂ SARE

Vag vs. concret. Generalități vs. detalii. Ce țin minte oamenii, de fapt? De ce scriitura bună înseamnă exemple, anecdotică, metafore, comparații, apel la experiențe anterioare, context. Curajul și responsabilitatea de a alege detaliul relevant în fața unei generalități lipsite de riscuri.

TEXTUL BLA-BLA

De ce cităm oamenii care nu spun, de fapt, nimic? Pentru că astea sunt citatele pe care le avem, pentru că ne jenă de surse, pentru că ne imaginăm că n-au ce rău să facă. Decizii, soluții. Eliminarea balastului din citate, parafraza, valorificarea formulărilor expresive.

TEXTUL SEMIPREPARAT

Clișeele, limba de lemn, jargonul. Despre semipreparatele pe care le livrăm cititorilor noștri. Tipare de gândire și tipare de scriere. Fraza fără nutrienți: deși obosești mestecând, rămâi flămând de informație relevantă.

TEXTUL NEȘLEFUIT

Reviziurea textului, ajustarea frazei, concentrarea mesajului. Dedublarea autorului care-și editează singur textul și relația lui cu cititorul. Zoom in, zoom out. Reglarea tonului, a “vocii interioare”, flow-ul. Metoda lecturii cu voce tare. Cuvintele inutile. Metoda Zinsser. Șlefuirea încheieturilor. Tușa finală.

Sperăm că autorii invitați să își găsească în aceste întâlniri cel puțin inspirație pentru textele ce vor urma. Iar nouă, țineți-ne pumnii. Ne-ar plăcea să găsim resurse, să mai facem.

Mulțumim frumos prietenilor de la The Can, care ne găzduiesc seminarul în simpatica lor căsuță.
Iar pentru poze, vă invităm pe pagina noastră de Facebook.

Despre Bursele Superscrieri/Avon
Este un program realizat anul acesta în parteneriat cu Avon România, sub umbrela Premiilor Superscrieri, prin care am oferit trei finanțări a câte 1000 de euro pentru realizarea unor materiale jurnalistice pe tema violența domestică. Mai multe detalii despre program și despre aceste materiale publicate găsiți aici.

Anul acesta, la cea de-a IV-a ediție a competiției Premiile Superscrieri, am realizat câteva scurte interviuri video, pe care le vom aduna aici, pe măsură ce le facem publice.

Am întrebat jurați, autori premiați și cititori de superscrieri despre cum se raportează ei la scrierile creative de non-ficțiune, ce înseamnă calitatea lor – atât ca proces, cât și ca rezultat – și care ar fi miza unor premii ca cele pe care le-am inițiat.

Ei sunt doar câțiva dintre stakeholderii proiectului nostru, iar opiniile și viziunile lor nu numai că ne demonstrează că suntem pe drumul cel bun, dar sperăm să adune și mai mulți susținători în jurul Superscrieri. Ne-am propus să spunem BRAVO autorilor de non-ficțiune creativă și de jurnalism narativ, dar asta este o muncă colectivă. Vizionați și, dacă găsiți ceva pertinent, dați un share, să circule și ideile bune și să mărim vocea.

Laurențiu Diaconu-Colintineanu (jurnalist la RFI România și câștigător la Superscrieri) ne spune, pe scurt, despre un lucru pe care încercăm și noi să-l conturăm în conștiința publică prin Premiile Superscrieri:
calitatea scrierilor de non-ficțiuni creative se formează printr-un efort bivalent – atât din partea autorilor, cât și a cititorilor.

„Jurnalismul este şi el un produs care se pune pe piaţă, iar românii ar trebui să facă şi ei un pas înainte: să înveţe să plătească pentru munca de calitate. Să susţină. Sunt outlet-uri de presă care fac apeluri la susţinere financiară publică. Ar trebui susţinute, dacă cititorii sunt de acord cu ce fac şi dacă le place să consume produsul respectiv.”

Luca Niculescu este unul dintre jurații Superscrieri de anul acesta. L-am prins câteva minute în redacția RFI România, pe care o conduce și am primit, încă o dată, simpla încurajare care ne mână în luptă:
să îi căutăm pe acei autori care transpun în povești bine scrise informații bune, de calitate, de care România are nevoie.

Mona Dîrțu, președintele juriului Superscrieri 2014, ne amintește, la absolut fiecare întâlnire pe care o avem cu ea, care ne e misiunea:

„Superscrieri a devenit, dintr-un concurs de non-ficțiune, un fel de loc de reculegere a unei bresle risipite, care și-a pierdut busola, și-a pierdut valorile, sensul. (…) Superscrieri a venit cu misiunea – din perspectiva mea – de a-i aduna pe oameni.”

„Orice text de tipul ăsta (creative non-fiction), ca orice narațiune creativă, e un fel de grafic al felului în care binele câștigă. (…) Finalmente, cred că după 10 texte bine scrise, cu documentarea potrivită și după tot efortul, ajungi să fii și un om mai bun, ca autor. Și, prin extensie, asta merge mai departe, la cititor.” (Sorin Trâncă, inițiatorul Superscrieri)

Sintia Radu – jurnalistă la Esquire România/câștigătoare la Superscrieri – zice bine despre rolul cititorilor, care pot influența în mod direct livrarea unui conținut de calitate:

„Cred că cel mai mare serviciu pe care îl poate face un cititor unui scriitor în zilele noastre este să fie el însuși un cititor responsabil.
Este foarte important să avem grijă pe ce dăm banii, pe ce autor îl susținem într-un fel sau altul. Atât prin a-l cumpăra, cât și prin felul în care investim timp – adică cum acord o oră din timpul meu lecturii unei opere semnate de un jurnalist pe care îl respect.”

Mulțumim prietenilor de la Veioza Arte și Ellei Moroiu – reporter oficial Superscrieri 2014.

Jacqui Banaszynski a câștigat un premiu Pulitzer pentru unul dintre primele materiale de profunzime despre HIV/SIDA. Are o experiență de 30 de ani ca reporter și editor, iar acum  predă jurnalism la Missouri School of Journalism.Jacqui este unul dintre invitații conferinței internaționale The Power of Storytelling, organizată de prietenii de la Decât o Revistă, care are loc pe 17-18 octombrie, la București.

(interviu preluat de pe site-ul conferinței)

1. Care sunt, în opinia ta, elementele de bază necesare pentru o poveste bună?

PERSONAJE CONVINGĂTOARE: Oameni care trec prin diverse situații și care ne deschid o fereastră către dimensiunile umane și emoționale ale vieții. Nu e nevoie să fie plăcute, dar este necesar să fie credibile. Avem nevoie să putem vedea în ele ceva din noi, astfel încât să ne putem conecta în vreun fel la povestea respectivă.

TENSIUNE: Situațiile prin care trec personajele trebuie să aibă o miză care să țină cititorii cu sufletul la gură, fie că se întreabă dacă personajul va supraviețui unei boli de care suferă, fie dacă va reuși să-și trimită copiii la școală la timp pentru a prinde autobuzul spre muncă.

SCENE DESCRISE CÂT MAI REAL: Viețile noastre se desfășoară în lumea largă. Este esențial ca cititorii să simtă că fac parte din acea lume prin acțiuni și descrieri relevante. Această ancorare în realitate se poate face într-o propoziție sau două, prin câteva detalii spumoase sau în pasaje întregi.

 2. Ce sfaturi ai da unui tânăr jurnalist care abia începe în acest domeniu?

ÎNVAȚĂ SĂ DOCUMENTEZI. Fii curios până în măduva oaselor, construiește relații solide cu surse de încredere, identifică subiectele cele mai potrivite, pune întrebări bune, ascultă oamenii, verifică informația, fii atent la lumea din jurul tău. Nu te lăsa prins în a fi un stilist în ale scriiturii într-atât încât să uiți de cea mai importantă etapă a scrisului: documentarea. O documentare serioasă îți va asigura atât fundația, cât și flexibilitatea, indiferent cât de mult se schimbă lumea storytellingului în era digitală.

MERGI ACOLO UNDE E DE MUNCĂ. Nu te îndrepta doar către ce consideri a fi publicații prestigioase, care te-ar ajuta să ai o carte de vizită impresionantă. Urmărește povestea. Caută locuri care sunt trecute cu vederea sau nedescoperite și continuă să sapi după informații.

GĂSEȘTE-ȚI MENTORI. Studiază cum își fac cei mai buni reporteri și scriitori meseria și intervievează-i despre propriile tehnici. Citește cu o minte deschisă la nou. Întreabă specialiști din diverse domenii cum funcționează lumea lor. Fii curios tot timpul. Și nu te opri.

3. Probabil că ai primit o mulțime de propuneri de subiecte în decursul anilor. Care este secretul în a propune un subiect? Ai un exemplu care te-a convins imediat?

Nu îmi place să refuz idei propuse de jurnaliști. Așa că încerc să îi ajut să găsească posibilitățile într-o idee, largă sau vagă, care să le permită să își urmeze interesul și care să-i ajute să îl pună într-o formă proaspătă și relevantă. Propunerile trebuie să se potrivească cu tipul de storytelling pe care publicația sau mediul respectiv îl face și cu publicurile cărora li se adresează. Astfel că întotdeauna întreb cui i-ar păsa de povestea respectivă și de ce? Apoi detaliem modalitățile prin care putem ancora povestea în aici-și-acum, astfel încât relevanța ei să fie clară. Cele mai bune propuneri de subiecte sunt concise și arată că scriitorii au făcut suficientă documentare pentru a găsi cele mai potrivite subiecte și că au un plan de acțiune pentru a urmări povestea. Editorii trebuie să știe că povestea care le este propusă le va servi nevoilor editoriale și că este realizabilă. Idealul trebuie ancorat în realitate.

Spre exemplu, o reporteră a venit la mine cu o idee de poveste despre un program de sprijin pentru familiile care aveau o persoană dragă cu debut de Alzheimer. Asta se întâmpla cu mai bine de 10 ani în urmă, când încă nu se știau prea multe despre debutul în demență. În documentarea ei pentru explorarea subiectului, înainte să vină cu propunerea, găsise trei familii în program cu povești sfâșietoare – și care fuseseră de acord să vorbească cu ea mai departe. Nu am fost de acord cu ideea ei așa cum o propusese; gândea la scară prea mică. În schimb, i-am spus că vreau să urmărească întreaga poveste – să petreacă timp cu cele trei familii mai multe luni sau ani, pentru că demența le schimbă viețile în moduri de neimaginat. Rezultatul a fost ”Pierzând-o pe Betsy”, o serie remarcabilă de Marsha King în The Seattle Times, care a fost publicată în câteva episoade din 2002 până în 2007. Acesta este necrologul lui Betsy Meyer, personajul principal: http://seattletimes.com/html/localnews/2008555613_betsymeyerobit.html

Ea a fost diagnosticată cu demență progresivă la vârsta de 46 de ani, când copiii ei aveau doar 11 și 14 ani. Avea 55 de ani când a murit.

4. Care este ultima carte care te-a uluit și de ce?

Este vară, așa că citesc multă ficțiune. Am fost impresionată de ”Viață după viață”, povestea unei femei prinsă în evenimentele celui de-al doilea război mondial și în Germania lui Hitler. Moare și renaște de câteva ori în diferite versiuni ale propriei vieți  și de fiecare dată ia decizii care schimbă totul. Și am mai fost fermecată de ”Copilul de zăpadă” al lui Helen Oyeyemi. E un fel de poveste cu zâne pentru adulți, despre un cuplu în vârstă al cărui singur copil a murit și, odată cu el, a murit și dragostea lor. Cei doi se mută în Alaska pentru un nou început, însă nu sunt pregătiți pentru greutățile vieții de acolo. Și într-o iarnă, un copil magic apare în viața lor. Ce mi-a plăcut la ambele cărți este faptul că relațiile nu sunt clișeizate și m-au lăsat cu mai multe întrebări decât răspunsuri. M-au pus pe gânduri și m-au făcut să îmi pun întrebări.

Despre The Power of Storytelling

Aflată la a patra ediție, singura conferință de storytelling din Europa de Est aduce la București 10 jurnaliști, oameni de marketing și specialiști în antreprenoriat digital care vor vorbi despre puterea poveștilor de a crea conexiuni, de a inspira și de a produce schimbare și vor ajuta participanții să identifice, să construiască și să spună povești mai bune și mai relevante pentru domeniul lor de activitate, fie că e vorba de jurnalism, marketing, comunicare sau leadership.

Mai multe informații găsiți pe site-ul conferinței și pe pagina de Facebook.

interviu realizat de Ella Moroiu, reporter oficial Superscrieri

„Bunul simţ are audienţă. A devenit o pasăre atât de rară pe la noi, încât vinde foarte bine”, spune Vlad Mixich, preşedintele juriului Premiilor Superscrieri la ediţiile 2012-2013. Jurnalistul HotNews.ro a discutat cu reporterul oficial Superscrieri 2014 despre tainele și pericolele meseriei de storyteller, dar și despre valorile pe care competiția de jurnalism narativ și scriere de non-ficțiune creativă le poate scoate la iveală pentru public.

Cum se naşte o Superscriere?

Vlad Mixich: Tot vorbim de non-ficţiune, de creativitate… Până la urmă, ca pentru orice lucru din care pot să iasă roade frumoase, treaba e simplă: nu ai o reţetă, trebuie să munceşti mult, să practici mult – cum spunea Stephen King, că el lucrează până şi pe 1 ianuarie, în fiecare an -, să fii cu mintea deschisă.

Cum găsești un subiect bun?

Vlad Mixich: La noi, unul dintre pericolele de a lucra în media ca jurnalist este că la un moment dat începi să te crezi prea important ca să mai cobori la firul ierbii. Începi să crezi că ţi se cuvine să stai de vorbă numai cu preşedinţi, în studiouri de televiziune. Acolo nu găseşti poveşti! Nu e spaţiu mai artificial în România în acest moment decât studioul de televiziune. Nu găseşti poveşti acolo.

Poveştile le găseşti printre oameni şi, ca să le găseşti, trebuie să ai smerenie. Să te duci şi să spui: „Nu ştiu cum e viaţa aici, despre ce vorbiţi. Eu nu ştiu. eu sunt un străin. Vă rog, lăsaţi-mă să intru în viaţa voastră, vă mulţumesc pentru asta şi vă promit c-o să vă spun povestea cât mai fidel şi adevărat cu putinţă.”

De ce avem nevoie de jurnalismul narativ și scrierile de non-ficțiune creativă?

Vlad Mixich: E mai uşor să spunem baliverne tuturor când vorbim, decât atunci când scriem. De asta, pentru mine, mediul online rămâne important, pentru că e locul unde cuvântul scris supravieţuieşte. Şi când în România se spune că nu se citeşte mult, păi… pot să vă dau o listă rapidă de cel puţin zece texte citite de cel puţin 200.000 de ori în ultimul an. Nu vorbesc de ştiri despre vedete de carton sau politice.

Ce rol are aici o competiție ca Premiile Superscrieri?

Vlad Mixich: Am descoperit picăturile de pe peretele paharului gol. Şi, din cauză că e atât de mult urechism şi mitocănie în spaţiul mediatic, în special când vorbim de televiziuni, efectul celălalt e că vinde foarte bine bunul simţ. Bunul simţ are audienţă online! Bunul simţ a devenit o pasăre atât de rară pe la noi, încât vinde foarte bine.

Competiţia Premiile Superscrieri, apărută la iniţiativa Fundaţiei Friends For Friends, susţine deja de patru ani jurnalismul narativ şi non-ficţiunea creativă. La a patra ediţie, toţi autorii de non-ficţiune sunt invitaţi să îşi înscrie poveştile pe www.ffff.ro/superscrieri.

Termen limită: marţi, 30 septembrie, ora 24:00.

LINK ÎNSCRIERE

 LINK DETALII DESTE EDIȚIA ACTUALĂ

 O variantă a acestui interviu o găsiți și în revista din această săptămână a prietenilor de la Șapte Seri.

Mărturie pentru jurnalismul de calitate – cele 3 materiale realizate prin Bursele Superscrieri/Avon

Trei burse, trei echipe de jurnaliști și fotojurnaliști români, trei luni de intervievat, analizat, fotografiat, verificat informații, citit legi, studii, statistici, scris, rescris, editat. Proiectul experimental imaginat în primăvara acestui an de Fundația Friends For Friends – al cărui scop a fost de a construi un cadru articulat prin care mediul de business să poată susține, printr-un program de burse, jurnaliștii și fotojurnaliștii români care vor să lucreze materiale de profunzime, amănunțit documentate și atent redactate – își arată primele roade. Materialele realizate pe parcursul ultimelor luni în cadrul Burselor Superscrieri/Avon – e vorba de trei proiecte pe tema violenței domestice, finanțate cu câte 1.000 euro fiecare – au ajuns la vremea publicării.

Cele trei proiecte s-au materializat mulțumită programului Bursele Superscrieri/Avon, organizat de Fundația Friends For Friends (FFFF.ro) și Avon România. Selecția de proiecte a demarat în aprilie, iar concurența a fost neașteptat de mare pentru un program nou-lansat: pentru cele trei burse au aplicat 42 de echipe candidate, câștigătorii fiind selectați de un juriu format din 7 jurnaliști experimentați și un reprezentant Avon.

Programul de burse este cea mai nouă extensie a unui proiect care deja a prins rădăcini în România: e vorba de Premiile Superscrieri – o competiție care, de patru ani încoace, susține jurnalismul narativ și scrierea creativă de non-ficțiune din România. “Misiunea noastră declarată este de a încuraja și crește autori care, prin forța scriiturii lor, aduc în fața publicului relatări mai robuste, mai documentate, mai puțin frivole, care în final să poată genera schimbarea unei societăți tot mai ușor de manipulat și antagonizat”, spune Sorin Trâncă, președintele Fundației Friends For Friends.

Primele trei materiale realizate prin programul Burselor Superscrieri/Avon au fost deja publicate. Iată unde le puteți citi:

1. “Fără antecedente penale”

Proiectul jurnalistei Elena Stancu și al fotografului Cosmin Bumbuț, a apărut în numărul din această toamnă al Esquire România. Materialul va fi publicat și online, în luna octombrie, pe site-ul www.teleleu.eu. “Fără antecedente penale” pornește de la povestea unui cuplu zguduit de pusee de violență domestică care degenerează, tragic, în crimă, și sfârșește prin a spune o poveste chiar mai tulburătoare: aceea a unui sat de oameni gospodari care știu și văd ce se întâmplă, dar aleg să tacă în loc să se pună în calea unei fărădelegi petrecute în cadru privat. Pentru partea de documentare, Elena și Cosmin au petrecut câteva săptămâni în satul în care s-a petrecut crima – e vorba de Rășinari, județul Sibiu. Fără bursa Superscrieri/Avon, spun ei, le-ar fi fost greu să lucreze la un astfel de material pentru că nicio redacție nu le-ar fi pus la dispoziție resursele de care aveau nevoie pentru a lucra la un proiect care s-a întins, cu totul, de trei luni:

“Într-o țară în care redacțiile nu sunt dispuse să investească în materiale ample, de lungă durată, o astfel de bursă este salvatoare. Nouă ne-a oferit ocazia să documentăm un caz de violență domestică într-o comunitate tradițională, în care oamenii nu se bagă în familia altuia. Am aflat astfel povestea unui sat care, fără să vrea, a fost complice la o crimă”, spune Elena Stancu.

2. “Cu jumătate de inimă”

Proiectul jurnalistei Lina Vdovîi și al fotografului George Popescu – publicat pe platforma online Casa Jurnalistului – a pornit de la o întrebare simplă: este ordinul de protecție, introdus în România acum doi ani, un instrument care vine cu adevărat în ajutorul victimei? Nu cumva buna intenție a legiuitorului se destramă, implacabil, sub presiuni birocratice, lipsa unei metodologii unitare, istețimea agresorilor în a ocoli litera legii și lipsa de determinare a instanțelor de a pedepsi încălcarea ordinului de protecție? Materialul Linei și al lui George împletește trei povești ale unor femei diferite poate ca educație și aspirații, dar unite prin faptul că și-au dus frica și disperarea în fața justiției.

Cei doi co-autori spun că bursa de 1.000 de euro le-a dat șansa “de a face documentare pe teren, scriere și editare pe îndelete, așa cum se mai face în foarte puține redacții din România – a fost o experiență la finalul căreia pur și simplu ne-am așezat, ne-am tras sufletul și ne-am bucurat de-un material muncit pe brânci”.

3. “Toată lumea din familia noastră”

Proiectul jurnalistelor Ana Maria Ciobanu și Oana Sandu și al artistei vizuale Solène Cesbron este o serie de 14 narațiuni a căror miză e aceea “de a scoate la iveală cât mai multe dintre nuanțele violenței în familie, de la violență verbală, emoțională, economică până la violența fizică”, după cum spun autoarele; “sunt copii, soții, iubite, colege, asistenți sociali, polițiști, coordonatori de adăpost care s-au confruntat în diverse forme cu violența verbală, fizică, economică și sexuală. Poveștile scrise de cele două jurnaliste au fost publicate pe platforma online violenta.decatorevista.ro; selecțiuni din material puteți citi însă și în numărul 17 al Decât o Revistă. Iar acesta nu e, spun autoarele, punctul final al proiectului, care va continua și post-bursă.

“Ne-am dat seama în timpul documentării cât de important este să nu lăsăm acest subiect sub preș și să convingem cât mai mulți oameni să vorbească despre asta, ca să învățăm cu toții. Tocmai de aceea vrem să găsim puterea de a continua seria de narațiuni – vrem ca proiectul să aducă mai multe perspective unui subiect social despre care adesea fie credem că știm totul, fie despre care nu prea vrem să vorbim”.

Schimbă însă oare aceste trei povești ecuația? Mona Dîrțu, care s-a ocupat de partea de mentorat a celor trei echipe, crede că formula inaugurată prin Bursele Superscrieri/Avon și-a împlinit misiunea:

“Pe de o parte, jurnaliștii devotați meseriei – cei rari, gata să facă efort pentru un interviu în plus, o fotografie în plus, o verificare în plus, un sinonim în plus – își găsesc, în astfel de proiecte, un sens profesional. De cealaltă parte, companiile au prilejul, în sfârșit, de a sprijini în mod direct jurnalismul de calitate”.

Prin parteneriatul cu Avon, FFFF a creat de fapt un nou mecanism de suport pentru autorii de “non-ficțiuni care schimbă lumea”, spune Beatrice Weber, președintele executiv FFFF.

“Am reușit, împreună cu Avon, să facem posibilă publicarea a trei materiale complexe, de substanță, care poate altfel nu ar fi căpătat formă. Putem spune, acum, că formula lansată cu Avon a funcționat și suntem gata să extindem programul de burse prin parteneriate cu alte companii interesate să susțină scriitura creativă pe diverse tematici”, a încheiat Beatrice Weber.

Publicațiile care vor să preia cele trei materiale realizate la Bursele Superscrieri/Avon sunt invitate să scrie la superscrieri@ffff.ro.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/Avon se numără: HotNews, Șapte Seri, Catavencii, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Dilema Veche, Decât o Revistă, Blitz TV, Marie Claire, România Pozitivă.

Super-mulțumim: Denisa Mihaiu și Raluca Kisescu (Avon România), Mona Dîrțu, Agnes Nicolaescu, echipelor bursiere și, desigur, juriului:  Dan Duca, Liviu Iolu, Mihnea Maruță, Paul Radu, Simona Tache,Vlad Mixich și Vlad Petreanu. Fără ei nu am fi reușit să construim proiectul dedicat burselor și sperăm că acesta este doar începutul.

Pentru mai multe detalii despre Bursele Superscrieri/Avon, explorați: https://ffff.ro/burselesuperscrieri/.

#Despre Premiile Superscrieri

Lansate în 2011, Premiile Superscrieri reprezintă o competiție anuală care promovează jurnalismul narativ și scriitura creativă despre oameni, evenimente și momente reale. Cu un istoric la primele 3 ediții de aproape 1000 de lucrări înscrise, cu peste 50 de câștigători și premii în valoare totală de peste 15 000 de euro, competiția își propune să încurajeze în România acele povești puternice și texte de calitate care informează corect, emoționează, modifică percepții și atitudini. În prezent, competiția se află în plină desfășurare a celei de-a IV-a ediții, autorii de non-ficțiune din România fiind invitați să se înscrie până pe 30 septembrie, pe www.ffff.ro/superscrieri. 

Elena Stancu (jurnalist teleleu.eu) este câștigatoare la Premiile Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea și bursieră a programului Bursele Superscrieri/Avon.

Acum câteva luni ne-a trimis acest scurt testimonial video, pe care vrem să îl împărtășim și cu voi, pentru că este unul dintre mesajele care ne dau energie să continuăm și să creștem demersul Superscrieri.
Elena vorbește despre ceea ce ne-am propus în 2011, când am lansat prima ediție a competiției: să îi susținem și să le recunoaștem valoarea acelor autori de non-ficțiune care vor să își facă meseria cu simț al responsabilității față de cititori și cu pasiune pentru scrierea de non-ficțiune creativă, de calitate.

Competiția Premiile Superscrieri se află acum la cea de-a IV-a ediție și își propune să promoveze jurnalismul narativ și scrierea creativă de non-ficțiune în România.
Înscrierile au loc până pe 30 septembrie, delibererea juriului – în luna octombrie, iar nominalizații și câștigătorii vor fi anunțați după jumătatea lunii noiembrie.

Susținând inițiativa (puteți da vestea mai departe, invita un autor să se înscrie, sau chiar propune oferte de susținere a premiilor și a organizării evenimentului), contribuiți la acest BRAVO pe care ne dorim să îl spunem, an de an, acestor autori care au valoarea unor super-eroi. Pentru că, prin scrierile lor, ne pot aduce într-o Românie de mâine mai bună, mai echilibrată și mai corect informată.

         articol de Saiona Stoian, ideas sailor @ FFFF

Există o teorie, nu tocmai agreată de criticii literari, dar tentantă pentru cine a jucat măcar o dată la Loto, care afirmă că, dacă i-am acorda suficient timp, o maimuţă ipotetică, închisă într-o cameră cu o ipotetică maşină de scris, ar reuşi la un moment dat, apăsând la întâmplare tastele maşinii, să reproducă până la ultima virgulă operele complete ale lui Shakespeare.

Având în vedere că „suficient timp” şi „la un moment dat” nu constituie tocmai repere exacte, iar cercetătorii nu au găsit încă maimuţa nemuritoare, teoria este tratată ca o dovadă a faptului că, deşi şansele ca un anumit eveniment să aibă loc pot fi absurd de mici, ele nu sunt niciodată zero. Pornind de la această premisă şi de la binecunoscuta determinare a echipelor de cercetători britanici, demnă de o cauză mai bună, o echipă de la Plymouth University a decis în 2003 să demareze un test pilot în care şase macaci negri cu creastă au fost confruntaţi cu un Pentium 386. După o scurtă perioadă de adaptare în care au încercat să îşi omoare adversarul cu pietre, maimuţele au cântărit îndeaproape avantajele furnizate de 5 milioane de ani de evoluţie sub forma degetului mare opozabil şi au început să tasteze, prima dată mai precaut, apoi din ce în ce mai rapid. Pe parcursul primei săptămâni, maimuţele au produs cinci pagini de text, din care citatul următor surprinde un fragment reprezentativ: „SssssssssssssssAaaaaaaaaaasssssassfsssggggggaaaaavmlnvvvssjjjjllsssssssss”.

Deşi maimuţele nu au reuşit să rescrie nici măcar prima scenă din Hamlet, iar singura observaţie cu potenţial ştiinţific are în vedere preferinţa macacilor pentru litera S, preferinţă ale cărei implicaţii încă nu se cunosc, există totuşi o consolare pentru pasionaţii de ssstatistică. Chiar dacă Hamlet nu a fost scris de o maimuţă, el a fost totuşi scris de o primată care, înainte de a-şi aşterne gândurile pe hârtie, înainte chiar de a inventa hârtia, a străbătut drumul lung al evoluției ţinându-şi sieşi şi celorlalţi companie prin intermediul poveştilor. Poveşti spuse în jurul focului, despre bine şi rău, despre originea lumii, a soarelui şi a stelelor, despre dragoste, moarte şi tot ce urmează după. Suntem o specie care trăieşte şi învaţă prin poveşti, care îşi explică lumea prin naraţiuni elaborate ce continuă să ne bântuie mintea, chiar şi atunci când corpul nostru doarme. Visăm lumi care nu există, dar, la fel de bine, transpunem ceea ce există în peisaje mentale pe care le populăm cu oameni şi întâmplări de peste zi, facem schimb de poveşti, le colecţionăm, le uităm, le reinterpretăm şi de multe ori le luăm drept etalon pentru ceea ce putem îndrăzni să considerăm posibil.

Oscar Wilde spunea că jurnalismul este de necitit, iar literatura nu mai este citită. Avem nevoie de un nou mod de a spune poveşti despre oameni, un gol pe care jurnalismul narativ se străduie să îl umple luând ce e mai bun din ambele: rigoarea jurnalismului tradusă în sute de ore de muncă pe teren și abilitatea literaturii de a transforma textul într-o experienţă memorabilă. O poveste devine jurnalism narativ în măsura în care este nu doar reală, ci şi capabilă de a stârni emoţii reale faţă de persoane pe care este puţin probabil că le vei cunoaşte vreodată, dar pe care ai senzaţia că le știi de o viaţă. Dacă, atunci când este bine făcut, jurnalismul reprezintă o lecţie de onestitate, iar literatura reprezintă o invitație de a empatiza, scopul jurnalismului narativ fiind acela de a umaniza informaţia şi de a o împiedica să devină zgomot de fond.

Deşi nu există dovezi arheologice care să îi ateste existenţa, Homo fictus, povestitorul înnăscut care l-a însoţit pe Homo sapiens de-a lungul misterioasei sale călătorii până în prezent, îşi face simţită prezenţa în însuşi modul în care ne structurăm viaţa. Vorbim despre vieţi cu final tragic sau fericit, construim înlănţuiri coerente din coincidenţe şi ne povestim retrospectiv ziua, ficţionalizăm trecutul şi viitorul pentru a supravieţui prezentului şi păstrăm bine ascunsă lista de eroi şi răufăcători personali în jurul cărora ţesem istorii pline de bucurii şi dezamăgiri. Dacă literatura este despre toţi oamenii care ar putea fi, iar jurnalismul despre toţi oamenii care sunt, atunci jurnalismul narativ, ca o extensie firească a capacităţii noastre de a ne defini prin poveşti, îmbină realul cu posibilul într-o manieră care le redefineşte pe amândouă.

 „Ce pot spune despre jurnalism? Are cele mai mari virtuţi, dar şi cele mai mari defecte. Este prima ocupaţie care intră sub controlul unui dictator. Este deopotrivă mama literaturii, dar şi un rezervor de nerozii. În multe cazuri este singura istorie de care dispunem, dar şi instrumentul de care se folosesc ticăloșii. Dar fiindcă a dăinuit atâta vreme și fiindcă atâţia oameni l-au slujit, a devenit probabil cel mai de preţ lucru pe care-l avem. Iar unii chiar devin onești, deşi n-ar fi avut nici o intenţie s-o facă”. Cuvintele lui Steinbeck surprind, într-un mod ideal, efectul spre care orice scriitură tinde: bucuria faptului că unele lucruri sunt și vor rămâne în afara controlului nostru, fie că vorbim de îngeri care și-au pierdut aripile sau maimuțe care și-au pierdut părul. Indiferent de varianta aleasă, în spate stă o poveste ce așteaptă să fie spusă.

Competiția Premiile Superscrieri este o inițiativă a Fundației Friends For Friends care promovează scrierea creativă și jurnalismul narativ de calitate în România. Anul acesta se află la a patra ediție și își propune să adune din ce în ce mai mulți susținători, pentru ca lumea să devină, prin puterea cuvintelor, un loc mai sănătos în care să ne creștem ideile.      

            sursa foto 

Ne pregătim să lansăm cea de-a patra ediție a competiției Premiile Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea.

Invităm toți autorii de creative non-fiction să își adune cele mai bune materiale realizate în ultima vreme și să le pregătească pentru înscriere.

Totodată, invităm cititorii să își încurajeze autorii preferați să înscrie acele lucrări care i-au mișcat în vreun fel sau le-au schimbat percepția asupra unor întâmplări.

Vom anunța în curând toate detaliile legate de ediția actuală și de înscriere. Până atunci, puteți urmări aici edițiile trecute.

Superscrierile sunt omagiul nostru pentru autorul-erou de non-ficțiune creativă.
Oameni harnici, creativi și onești, care își fac meseria. Care scriu cu simț de responsabilitate și care pot face, prin scrierile lor, o Românie de mâine mai bună, mai echilibrată, mai corect informată.

De aceea, sperăm ca, pe lângă prietenii și partenerii noștri, să avem alături de noi pe cât mai mulți dintre cei care cred în puterea scrierilor de calitate.

(more…)

În această vară, ING Bank România sărbătorește 20 de ani de când susține oameni hotărâți și pasionați să-și clădească visurile. Doritori să continue să înalțe zmeie alături de cei care cred cu tărie în propriul ideal, ING Bank a organizat Tabăra Înălțătorilor de Zmeie, o tabără educațional-inspirațională ce va avea loc între 2-3 august pe plaja de la Vadu. Este dedicată tuturor celor care doresc să-și vadă pasiunea prinzând contur și gata de a pune în mișcare afacerea sau proiectul la care au tot visat.

Te poți înscrie până pe 25 iulie pe www.kiterunners.ro la workshop-ul care te interesează cel mai mult, cele mai tari 20 de aplicații urmând să fie selectate pentru a lua parte la atelierul dorit. În plus, pe baza aplicației și în urma prezenței de spirit de la atelier, câte un participant din fiecare workshop ajunge în bătălia finală din care trei înălțători de zmeie vor câștiga o “excursie educațională” în Europa, în domeniul lor.

Deschiderea va fi realizată de către Mircea Toma care va povesti despre idei creative, jurnalism și puterea cuvintelor. Ulterior, atelierele structurate pe 3 domenii, vor fi susține de:

Industrii creative:

• Mădălina Andronic, co-fondator al The Awesome Project (Meșteșuguri)
• Tudor Giurgiu (Antreprenoriat cultural)
• Adelina Ivan (Fashion Design)

Eco:

• Bogdan Papuc, Directorul Asociației de Eco-Turism din România (Ecoturism)
• Mihai-Toader Paști, Project Manager efdeN (Tehnologie Eco)
• Silvia Demeter, Arhitect specializat în domeniul restaurării (Arhitectură Eco)

Societate:

• Sorin Ozon, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigații (Jurnalism de Investigații)
• Traian Brumă, Antreprenor în educație (Educație Alternativă)
• Doru Mitrana (Antreprenoriat Social).

Tabăra va fi urmată de Primul Festival al Înălțătorilor de Zmeie și de trei concerte susținute de Moonlight Breakfast, Robin & The Backstabbers și Mara. Organizatorii au pregătit cazare direct pe plajă, în corturi individuale, cu vedere la mare, cât și transport asigurat din Mamaia. Iar, pentru ca la anul alte zmeie să se înalțe liniștite pe plajele curate, duminică, pe 3 august, se pregatește și un after-party pentru voluntarii evenimentului: ecologizarea plajei Vadu.

carte citită și share-uită de Cora Bundur, spiriduș @ FFFF

După fondarea companiei 37signals, Jason Fried și David Heinemeier Hansson au trecut la crearea cărții ce a sintetizat întreaga lor experiență de 11 ani în conducerea și dezvoltarea companiei (îți recomandăm să arunci un un ochi și pe tool-ul lor, Basecamp, poziționat ca the world’s #1 project management tool).

Cartea Rework transpune adevărul despre ce înseamnă să înființezi propria afacere și despre lucrurile importante pe care ar trebui să te axezi. Fie că ai visat de prea mult timp la deschiderea propriului business sau pur și simplu vrei să îți îmbunătățești modul de a lucra, te aprovizionează cu inspirația și provocarea de care ai nevoie.

Afli de ce e mai bine să ignori competiția, de ce planurile sunt de fapt dăunătoare sau de ce nu ai nevoie de investitori. Nu ai nevoie nici măcar de un birou sau de luat decizii majore. De fapt, ai nevoie de mult mai puține decât crezi. Trebuie doar să te pui pe treabă. Cum spun autorii, “Decizie înseamnă progres. Ia decizia, mergi mai departe și produ ceva chiar acum, cât încă ai motivația și inerția necesare pentru a o face.”

Cartea este compusă din eseuri scurte încadrate în 11 categorii, cu ilustrații deștepte aruncate din pagină în pagină, ceea ce o face o lectură foarte light. Ce o face și mai light, este stilul autorilor de a transmite un mesaj simplu, direct și concret în puține cuvinte folosite inteligent. Pot spune chiar că merge pe modelul companiei Apple: simplu și ingenios.

În plus, la sfârșitul cărții veți găsi și adresa unde le puteți scrie celor doi pentru a le cere sfaturi sau doar pentru a le povesti experiența voastră.

Dacă vreți să o aveți permanent pe rafturile voastre, găsiți cartea Rework la prietenii de la Editura Publica. Dacă o vreți cu împrumut, vă așteptăm cu drag la Biblioteca FFFF. 🙂

carte citită și share-uită de Cora, spiriduș @ FFFF 

Lisa Gansky, autoarea cartii În rețea. De ce sharing-ul reprezintă viitorul afacerilor, a plecat de la premisa că societatea din ziua de azi a ajuns într-un punct în care consumerismul atinge cote maxime, iar povara și cheltuielile pe care le presupune regimul clasic de proprietate nu mai e avantajos.  De aici a sărit rapid la concluzia că „anumite lucruri sunt mai bune atunci când sunt împărtășite”. Pas cu pas, îți enumeră ingredientele unui sistem ”în rețea” de succes:

– obiecte ce pot fi utilizate în comun;

– utilizarea internetului și a rețelelor mobile de date de ultimă generație;

– ofertele, noutățile și recomandările sunt transmise în mare măsură din om în om, fapt augmentat de rețelele de socializare.

Teoria este cel mai bine înțeleasă prin practică, motiv pentru care Lisa oferă explicații flancate cu nenumărate exemple din care să îți tragi inspirația. Ce este nemaipomenit e faptul că o astfel de afacere reușește să le ofere clienților fix ceea ce le trebuie lor datorită informațiilor relevante culese despre fiecare individ în parte cu ajutorul rețelelor de comunicare socială. Atât aș putea spune din perspectiva unui client; cât despre cea business to business, abudența de parteneriate ce te-așteaptă ți se va părea amețitoare, savuroasă, delicioasă. Absolut meshy!

Pe lângă faptul că Lisa îți pune la îndemână partea teoretică, îți oferă și posibilitatea de a face parte din această comunitate, pe www.meshing.it. Acesta este site-ul creat tot de Lisa, în care îți pune la dispoziție partea practică a cărții ei: o rețea de afaceri bazate pe sharing. Spre exemplu, o afacere de acest gen este Kitchen in the Market – un spațiu comercial ce arată exact ca bucătăria unui restaurant, destinat însă tuturor celor ce au nevoie de un spațiu autorizat pentru a-și crea deliciile.

Dacă te-am făcut măcar puțin curios, aruncă un ochi pe pagina de web să vezi ce și cum. Dacă ești foarte curios și vrei să vezi cum stă treaba de fapt, să știi că găsești cartea și la noi în bibliotecă. Și, ca întotdeauna, te așteptăm cu drag!

Aseară, 25 iunie, am premiat câștigătorii concursului Superscrierea Cititorilor, ediția a II-a.

Andreea Giuclea este autoarea lucrării câștigătoare, Campioana fiecărui punct – un portret al Simonei Halep, publicat în Decât o Revistă (cu fotografii de Cătălin Georgescu și ilustrații de Mircea Drăgoi). Cititoarea care a propus această lucrare în concurs este Ana Maria Ciobanu.

“Mă bucură mult acest premiu, mai ales pentru că vine din partea cititorilor, cărora le mulțumesc pentru încredere și încurajări. Sunt fericită că povestea Simonei Halep a fost citită de mulți oameni, care apoi mi-au scris și m-au felicitat, și asta, pentru mine, e cea mai importantă recunoaștere.” (Andreea Giuclea)

Cu susținerea Orange România – partener principal al competiției și susținător al poveștilor puternice – autorul a primit 300 de euro, iar cititorul, un Samsung Galaxy Core 4G. Le mai mulțumim pentru alte premii și prietenilor și sponsorilor noștri: Editura Humanitas, Editura Publica și Tea Forte România.
Câștigătorele au fost alese de juriu, dintr-un top 10 lucrări stabilit de public prin vot. Au fost înscrise peste 100 de articole care au adunat în total peste 5000 de voturi.

În cadrul evenimentului de premiere, care a avut loc la Librăria Humanitas Cișmigiu, am lansat și o discuție pe tema “Cum arată cititorul ideal”, împreună cu câțiva dintre jurați: Vlad Tăușance, Monica Jitariuc, Luiza Vasiliu și Cristian Neagoe.

“Am mai zis și o să repet: e important să le mulțumim celor care scriu bine. E important să mulțumim celor care ne dau ceva cumsecade de citit – ceva care ne-a plăcut, ne-a emoționat, ne-a enervat, ne-a mirat, ne-a îngrijorat, ne-a pus pe gânduri. Superscrierea Cititorilor are rolul de a oferi cititorilor posibilitatea de a face remarcate astfel de texte mulțumind în același timp autorilor lor. Este o ocazie extraordinară de a pune în valoare texte bune. Anul viitor sperăm să fie texte și mai bune și cititori și mai pretențioși.” a declarat Monica Jitariuc.

Vă invităm să explorați atât TOP 10 materiale votate de public, cât și restul de lucrări înscrise în competiție. Dintre toate acestea, iată o listă de 10 recomandări, care se regăsesc printre preferințele juraților:

În ultima lună am încurajat cititorii să înscrie și să voteze în concursul Superscrierea Cititorilor cele mai puternice texte de non-ficțiune pe care le-au citit anul acesta.

Super-mulțumim Orange România, partener principal și susținător al poveștilor puternice. 

Scrierile bune se perindă și sunt un exemplu în comunitate, aducându-i valoare. Prin susținerea unui proiect ca Superscrierea Cititorilor, Orange participă la un demers de responsabilizare a cititorilor și, totodată, de încurajare a autorilor.

Din cele peste 100 de lucrări înscrise, publicul a stabilit prin vot un top de 10 lucrări. Din acest top, juriul va alege câștigătorii: autorul textului va primi un premiu de 300 de euro, iar cititorul care l-a propus în concurs, un Samsung Galaxy Core 4G. Vor mai oferi premii: Editura Humanitas, Editura Publica și Tea Forte România.

Câștigătorii vor fi anunțați pe data de 25 iunie, în cadrul unui eveniment dedicat, la Librăria Humanitas Cișmigiu, de la ora 19:00.

Mai jos găsiți cele mai votate 10 lucrări de anul acesta. Ne dorim ca, de la an la an, publicul larg să devină din ce în ce mai responsabil față de ceea ce citește, din ce în ce mai exigent în fața calității textelor și din ce în ce mai recunoscător față de acei autori care își fac treaba cu simț de răspundere și creativitate. Pentru ca acest lucru să se întâmple, cel mai simplu lucru pe care îl putem face fiecare dintre noi este să împărțim astfel de texte cu prietenii noștri, de fiecare dată când le descoperim. Și, de ce nu, să le dăm super-autorilor semnale că suntem aici și că munca lor contează, prin mesaje de încurajare.

Noi vă recomandăm să explorați întreaga listă a lucrărilor înscrise în competiție. Pe lângă acest top al celor mai votate lucrări de către publicul larg, veți găsi multe alte exemple de creative non-fiction, care sperăm să vă inspire să faceți recomandările de mai sus: dați un share prietenilor și un mesaj autorului.

Hai să lărgim publicul cititorilor care știu să aleagă acele relatări mai robuste, mai documentate și mai puțin frivole, care in final să poată genera schimbarea unei societăți tot mai ușor de antagonizat și de manipulat.

TOP 10 cele mai votate lucrări de către publicul larg

Dincolo de ceață

Iartă-mă, mamă, pentru ceea ce nu sunt

Cum îmi voi petrece ziua în care voi deveni adult

Destăinuire de corporatist

Alzheimer: boala care transformă o familie

Valea Harfelor

Mãmico, ce ne facem noi, cã eu cresc si nu o sã mã mai poti duce în brate?

Începutul unei noi vieți

Campioana fiecărui punct

Primul nostru fruct exotic

Aflată anul acesta la a doua editie, Superscrierea Cititorilor este o extensie a Premiilor Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea – competiție adresată autorilor; în toamna aceasta va avea loc cea de-a patra ediție.

Astăzi am anunțat câștigătorii Burselor Superscrieri/Avon, în cadrul evenimentului CSR4WOMEN, organizat de Avon România.

Cele trei echipe care vor primi finanțare pentru realizarea materialelor propuse în concurs sunt formate din:

1. jurnalista Lina Vdovii și fotograful George Popescu – pentru proiectul “Ordinul de protecție. Instrumentul victimei sau al agresorului?”, cu publicare pe Casa Jurnalistului

2. jurnalista Elena Stancu și fotograful Cosmin Bumbuț – pentru proiectul “Fără antecedente penale”, cu publicare în Esquire România

3. jurnalistele Ana Maria Ciobanu și Oana Sandu împreună cu artista vizuală Solene Cesbron – pentru proiectul “Harta violenței domestice; narativ”, cu publicare în Decât o Revistă

A fost un concurs dificil, în care cei 8 jurați au notat, pe baza a 5 criterii de evaluare, 42 de propuneri de proiecte jurnalistice pe tema “violența domestică”.

Mai jos găsiți top zece idei de priecte propuse în concurs, cu punctajul total obținut de fiecare.

Participanții care nu se găsesc pe listă și au întrebări cu privire la aplicația lor, pot scrie la bursele.superscrieri@ffff.ro sau la zenaida@ffff.ro.

Evaluarea a fost făcută de un juriu format din Dan Duca, Liviu Iolu, Mihnea Maruță, Paul Radu, Raluca Kișescu, Simona Tache,Vlad Mixich și Vlad Petreanu.

Criterii de evaluare:

a. Motivație – 10 puncte

b. Unghiul de abordare al temei – 10 puncte

c. Relevanță – 10 puncte

d. Este proiectul realizabil (în timpul dat/condițiile impuse de regulament? – 10 puncte

e. Originalitate/Inovație – 10 puncte

Jurații s-au arătat impresionați de calitatea lucrărilor înscrise:  

“Am fost, pe parcursul notării celor câteva zeci de aplicații, extrem de surprins de calitatea propunerilor. De câteva m-aș fi apucat și eu cu entuziasm dacă ideile ar fi venit la mine și nu le-aș fi citit în acest concurs. Calitatea aplicațiilor și a concurenților m-a făcut să realizez că, de fapt, cercul jurnaliștilor de top din România nu este deloc mic.” Liviu Iolu

“Îmi pare tare bine că proiectele câștigătoare sunt atât de “beton” încât, cu siguranță, când vor prinde viață și se vor transforma în materiale jurnalistice, nu vor trece neobservate. Îmi pare, în același timp, tare rău că au rămas pe dinafară niște proiecte aproape la fel de “beton”. 10 burse dacă am fi putut da, în loc de trei, cred că m-aș fi simțit mai împăcată. Sper ca, pe viitor, să ni se alăture și alți sponsori și să putem da mai multe, pentru că există, în țara asta, niște tineri atât de îndrăgostiți de jurnalism încât ne-am încărca cu toții de un mare păcat dacă nu i-am susține și nu i-am ajuta să-și păstreze pasiunea nealterată de mizeria vremurilor. Nu sunt mulți, sunt la fel de rari ca urșii Panda, tocmai de aceea ar trebui să investim în ei.” Simona Tache

“Se întâmplă să fii într-un juriu și să ai noroc. Să privești niște proiecte jurnalistice, să citești rândurile-gândurile-planurile-visele unor oameni și pentru câteva ore să uiți de noianul de zoaie, mediocritate și sărăcie în care se zbate presa românească. Un astfel de caz a fost cel de față, al burselor pe care Avon le oferă, cu generozitate, unor oameni care vor să scrie lucruri care să schimbe lumea. Sunt zeci de texte, de proiecte care merită să fie scrise, dincolo de orice bursă. Felicitări!” Dan Duca

“Aceste proiecte îmi confirmă că s-a format un grup de jurnalişti, majoritatea având în jur de 30 de ani, care e atât un nucleu de generaţie, cât şi o elită. Ei pot “apuca” deja orice subiect, ştiu cum să-l documenteze şi cum să-l ducă la capăt. Singurul pericol pentru mulţi dintre ei e să devină activişti în jurnalism, să nu mai aibă îndoieli ideologice şi, ca atare, să abordeze realitatea ca şi cum ar şti ei mai bine care e drumul corect.” Mihnea Maruţă

Magicul Vineri 13 (iunie) va face să apară un magician în mansarda noastră. (Că tot ne era dor de evenimente freestyle.)

Așa că te invităm pe la noi, de la ora 20:00, la spectacolul de magie cu cărți de joc “Cum m-am făcut!”, de Andrei Ișfan, inspirat de întâmplări din viața lui.

Despre performace

Când vezi un truc, prima întrebare care îți vine e “Cum ai făcut?”. Așa că Andrei a creat acest spectacol de magie cu cărți, ca un răspuns cu truc și tâlc despre povestea lui de iluzionist:
“Spectacolul Cum m-am făcut! este unul bazat pe întâmplări reale, pe momente care m-au făcut să muncesc, să creez și să mă distrez. Împărțit în 2 acte, spectacolul îți dă ocazia să te relaxezi, să savurezi ceea ce tocmai s-a întâmplat și după o pauză de 20 de minute să revii, dorindu-ți mai mult, ceea ce vei și primi. Fiind bazat în totalitate pe cărți de joc, vei vedea ce înseamnă muncă, antrenament, dar mai ales, pasiune.”

Video prezentare Andrei

PROGRAM
20:00 – 20:30 – sosire
20:30 – 21:30 – magic performance

Locurile sunt limitate, așa că te rugăm să îți rezervi un loc înainte la link-ul de mai jos.
Biletul este 50 de lei și se plătește la intrare.

Link rezervare loc

Noi te așteptăm cu ceaiuri Tea Forte și ceva dulce de la Prajitulina. Și cu Pisica Elena gazdă, desigur. 🙂

P.S. Pe Andrei l-am cunoscut la Creative Fitness Studio, când ne-a arătat cum să extrapolăm calități esențiale la trucurile cu cărți în viața reală, cum ar fi starea de prezență și puterea observației.

Lansăm o nouă provocare pentru cititorii de non-ficțiune:

dacă ai citit în ultima vreme ceva care te-a mișcat în vreun fel sau ți-a schimbat percepția, înscrie lucrarea în concurs.

Este datoria ta de cititor:

– să încurajezi autorii care au competența necesară de a schimba perspectiva oamenilor

– să contribui la cultivarea în România a genului de scriitură care dă câștigători de Pulitzer.

Superscrierea Cititorilor, aflată la ediția a II-a, este o extensie a Premiilor Superscrieri care pune accent pe rolul cititorilor în povestea non-ficțiunilor care schimbă lumea.

Scopul Superscrieri este crearea unui model de competență și sănătate în relatarea evenimentelor. Iar acest lucru este posibil doar dacă și cititorii de astfel de relatări sunt conștienți de rolul calității și al creativității în poveștile care li se oferă.

Cu alte cuvinte, Superscrieri este un demers de responsabilizare atât a autorilor de texte de non – ficțiune, cât și de responsabilizare a cititorilor.

PAGINA CONCURSULUI

Salutare, oameni frumoși! Prietenii de la Editura Publica, cărora le mulțumim că ne susțin în toate proiectele noastre, ne-au trimis câteva dintre ultimele lor apariții, să le ținem la păstrat pentru curioși ca voi, în Biblioteca Fundației Friends For Friends.

Cam astea sunt cărțile noi, care vă așteaptă să le împrumutați:

1. Animalul social – David Brooks. Resursele ascunse care ne arată ce înseamnă cu adevărat să iubești, să ai caracter și să te bucuri de o viață împlinită. „Lectura acestei carți ne va oferi răspunsuri la unele dintre cele mai importante și profunde întrebări: Cum vom reuși să aducem în prim-plan gândirea imaginativă? Care este baza intuițiilor noastre morale și cum ajungem la înțelepciune?” (Walter Isaacson, autorul cărții „Steve Jobs”)

2. Scânteia – Kristine Barnett. Povestea unei mame care a crescut un geniu. „Nu vreau să spun că fiecare copil autist – sau fiecare copil normal – este un geniu. Dar dacă aprinzi scânteia înnăscută a unui copil, îţi va arăta întotdeauna drumul spre înălţimi mai mari decât ţi-ai fi putut imagina vreodată.” (Kristine Barnett)

3. Gena egoistă – Richard Dawkins. „Dawkins are un superb dar al comunicării. Cartea lui este una dintre cele mai bune cărţi ştiinţifice din câte s-au scris. Dawkins scrie frumos şi limpede, conducându-vă prin ascunzişurile unor domenii precum genetica, pe care aţi pierdut, poate, orice speranţă de-a o pricepe vreodată.” (The Guardian)

4. Remote – Jason Fried & David Heinemeier Hansson. „Cartea este un manifest pentru renunţarea la deprinderile organizaţionale sufocante bazate pe un birou şi un interval orar fixe, în favoarea practicilor optime de lucru pentru minunata noastră lume nouă şi globală. Dacă organizaţia ta se bazează pe tine să duci anumite lucruri la bun sfârşit, cartea asta reprezintă o lectură obligatorie.” (David Allen, autorul cărţii „Getting Things Done: The Art of Stress-Free Productivity”)

5. Descoperă-ți elementul – Sir Ken Robinson. „O călătorie fasciculară dinspre sine către lume, un demers activist de autenticitate și responsabilitate. Un dans cursiv de idei care baleiază între centru și margine, între pulsiune și reflecție, ce aduce cititorul activ din afara confortului searbăd într-o stare de grație concretă și manifestă.” (Andreea Mihnea, HR Director EY Romania)

6. Antidotul – Oliver Burkeman. „Oricât de paradoxală ar putea părea concluzia la care ajunge jurnalistul britanic, este una cu darul de a ne pune pe gânduri și cu forța de a ne schimba total modul în care ne raportăm la realitate: ceea ce ne sabotează dorința noastră de a fi fericiți sunt tocmai eforturile înverșunate pe care le depunem pentru a atinge această stare.” (Andreea Udrea Rădulescu, Consultant de business)

7.Piesă cu piesă – David C. Robertson. „O lectură fascinantă. Povestea companiei LEGO, care a fost la un pas de faliment pentru ca ulterior să se transforme într-una dintre cele mai inovative organizații de pe piață, reprezintă o sursă de inspirație și o lecție pentru noi toți.” (Chris Anderson, autorul cărții „Coada lungă”)

Pe lângă aceste noi achiziții, Biblioteca Fundației Friends for Friends nu s-a schimbat cu nimic. E la fel de primitoare și deschisă tuturor celor pasionați de creativitate aplicată, științele comunicării, economia cunoașterii și nu numai – lista întreagă a titlurilor o găsiți aici.

Știți cum funcționează: ca să te abonezi, nu trebuie decât să donezi o carte din domeniile menționate. Așadar, vă așteptăm cu drag în mansarda FFFF să savurați un ceai și-o carte pe măsură!

Dacă ați prins numărul de săptămâna asta din Șapte Seri, poate ați văzut interviul cu Sorin (Președintele FFFF), despre Superscrieri, în general și despre extensia competiției, Bursele Superscrieri/Avon. Mulțumim ffffrumos prietenilor de la Șapte Seri, susținători ai burselor, iar pe voi vă invităm să citiți interviul integral – știți că revista e micuță, iar noi avem multe de zis despre cum și de ce ne dorim să creștem aceste proiecte.  🙂

1. Ce înseamnă Superscrieri?

E un program din ce în ce mai complex, adunat sub acest nume, Superscrieri. Încercăm prin acest program, care a debutat ca o competiție anuală (anul ăsta la a 4-a ediție), să încurajăm – și chiar să creștem – numărul celor ce scriu pertinent, cu mijloacele unei scriituri originale.

Eu cred că acest tip de scriitură, numită și “creative writing”, “narrative journalism” sau, pur și simplu, “storytelling”, aduce în peisajul relatării realității către publicul larg nu doar o emoție, datorită mijloacelor literare pe care le folosește, ci și, mai ales, o etică mai înaltă a scrisului.

Și aici apare miza inițială a Superscrierilor. Pentru că acest firav (încă) Pulitzer românesc are misiunea declarată de a încuraja și crește autori care, prin forța scriiturii lor, aduc în fața publicului relatări mai robuste, mai documentate, mai puțin frivole, care în final să poată genera schimbarea unei societăți tot mai ușor de antagonizat și de manipulat.

2. Cui se adresează? 

Atât premiile Superscrieri, cât și Bursele Superscrieri (nu mai puțin ceea ce numim “Superscrierea Cititorilor“, un concurs de primăvară în care încercăm să capacitam și cititorii, nu doar autorii) se adresează absolut oricui scrie non-ficțiune creativă. Iar când spun oricui, chiar asta spun: jurnaliști, freelanceri, autori temporari (într-un an a câștigat un domn fost director care își luase un soi de an sabatic, în care a scris ceva minunat), bloggeri, fotografi, artiști multimedia, oameni de televiziune… oricui, pur și simplu.

E important de știut că niciuna dintre manifestările Superscrieri nu limitează participarea cuiva, ele sunt deschise oricui scrie așa ceva și publică, respectiv expune publicului lucrarea sa. Sigur, există o anumită confiscare a Superscrierilor de către jurnaliștii dedicați zeului “narrative”, însă asta nu din cauză vreunei limitări a accesului, ci din cauză că ei sunt, probabil, mult mai profesionalizați în materie de scris. Repet, pot avea un blog personal.

Dacă scrii bine, te așteptăm la Superscrieri.

3. Care e partea cea mai dificilă la un astfel de proiect? 

Aș putea să mă plâng un pic, aici, să spun că muncim foarte mult la organizare… poate să mă victimizez ușor, spunând că există voci care contestă procesul și rezultatele vreunei jurizari. N-o s-o fac, nu e genul meu, o să vă dau doar două cifre. Eu estimez că în 3 ani și jumătate de Superscrieri am dat, eu și colegii mei de la Fundația Friends For Friends (www.ffff.ro), în jur de 4.000 de telefoane și peste 10.000 de mailuri, legate de Superscrieri. Nu e ușor. Dar când vezi așa ceva care injectează în societate un virus sănătos, responsabil, structurat, fără să apeleze la mecanisme lacrimogene și fără să cerșească mila cuiva, te bucuri foarte tare.

Pe mine mă încântă că am reușit să convingem, încet-încet, atât de mulți oameni să ni se alăture, deși nu salvăm nici urși panda, nici alte chestii. Atenție, nu spun că aceste cauze nu sunt onorabile, ca punct de plecare, sau legitime. Spun doar că uneori oamenii aleg să ajute lucruri care le aduc recunoaștere imediată, uitând că libertatea de exprimare și simțul civic sunt lucruri la fel de importante pentru societate ca și ajutorul dat unor categorii defavorizate.

4. Deja dați premii. De ce mai dați și burse? 

Pentru că putem 🙂 Și e bine că putem. Cu sinceritate vă spun, noi cheltuim anual peste 20.000 de euro din banii noștri doar pentru Superscrieri, iar dacă nu am fi reușit să atragem parteneri care să contribuie și ei puțin, nu am fi reușit să oferim și burse. Însă AVON România, anul ăsta, a înțeles ce facem noi aici și a contribuit decisiv la programul de burse. Îmi doream de mult asta, să putem sprijini și generarea de conținut, nu doar să premiem excelența în creative writing. Anul ăsta am reușit, sperăm că și la anul să reușim… în fine, noi muncim cu drag și spor și lăsăm des pe pernă lacrimi de nereușită. Însă cel puțin până în 2020 vom continua să ținem cu dinții de această idee pe care o are Fundația, de a face din România o țară mai bună, mai creativă. Sper că împreună cu colegele mele cele mai dedicate, Zen și Beatrice, să reușim asta.

5. Ce înseamnă autori-erou, cei pe care îi susțineți?

Înseamnă oameni care fac 150 de interviuri ca să scrie o poveste, înseamnă oameni care lucrează 4-5-8 luni la un reportaj, înseamnă oameni care își neglijează familiile pentru a scrie ceva memorabil și bine documentat. Înseamnă niște oameni pe care îi iubesc foarte mult și cărora le mulțumesc pentru că fac ceea ce fac. Înseamnă redacții mici sau mai mari de oameni care mănâncă puțin și fac foarte mult.

Tentația de a da nume aici e foarte mare, însă nu vreau să uit pe nimeni, așa încât vă invit să vedeți cine e an de an premiat, colaborator sau în juriul Superscrieri. Sunt oameni pe care îi consider cu totul și cu totul minunați, în fața cărora mă înclin, oameni rari și care merită aceleași aplauze pe care le dăm chirurgilor ce salvează vieți, fiindcă asta fac și ei, zi de zi: salvează conștiințe.

6. În afară de “cuvintele bine scrise”, ați adunat și cifre? 

În afară de cuvinte, Superscrieri înseamnă foarte multe și îmbucurătoare rezultate, așa e. În 3 ediții ale Premiilor Superscrieri avem aproape 1.000 de lucrări înscrise, peste 50 de câștigători și premii de peste 15.000 de euro, în majoritatea lor din buzunarul Fundației Friends For Friends. Mult? Puțin? Eu sper să fie doar un început. Cert e că de la an la an competiția și cifrele cresc.

7. Cu ce gând vrei să rămână un cititor acum, înainte să dea pagina? 

Cred că aș vrea să rămână cu ideea că autorii de creative writing sunt foarte aproape de povestasul lui Llosa, niște oameni cu misiune, prin urmare niște oameni măcar la fel de importanți pentru societate ca și fotbaliștii (care, după părerea mea de om pasionat de sport, sunt foarte importanți).

—————————————-

“Înainte de 1989, eram un fel de dizident. Aveam o plăcere nebună să toc ziarele cu poza Tovărăşului în ele. Nici nu aveam cum să-l ocolesc, era cam peste tot. În liceu, împreună cu trei prietene, am vrut să ne facem o revistă. Ar fi trebuit să se numească Umbrela, dar nu a apucat să fie desfăcută în faţa niciunei ploi. Eu m-am făcut jurnalist, una dintre ele s-a apucat de scris teatru, iar despre celelalte două am auzit ultima oară că şi-au construit o carieră solidă de soţii. Am terminat Facultatea de Jurnalistică din Sibiu, fiind după spusele unora, tocilarul perfect. Nici eu nu aş fi spus altceva despre mine în locul lor. Au urmat trei ani de presă în Sibiu, la Tribuna. În prima şi ultima zi am plecat cu lacrimi de acolo. Apoi m-am reinventat la Cotidianul. Din octombrie 2009, după şase campanii electorale petrecute în print, am trecut pe online. Tot pe Politic, la Realitatea.NET. Ce-i drept, câteodată noaptea mai visez că mai pun timbre, explicaţii foto şi selecturi într-o pagină.” Dan Duca

Dan Duca ne-a susținut la ultimele două ediții ale Premiilor Superscrieri din postura de jurat. În prezent, este unul dintre jurații care vor alege proiectele câștigatoare la Bursele Superscrieri/Avon. Iată 5 lucruri legate de program, cu vocea lui Dan:
1. 3 motive pentru care s-ar înscrie un autor/o echipă la programul de burse:

1. Tematicムaparte. Violența domestică e un subiect de multe ori ocolit în presa româneascム(din nenumăƒrate motive), or o bursムpe aceastムtemムpoate reprezenta ocazia perfectムpentru o abordare interesantăƒ, pentru un text bun.
2. Prestigiul. Câstigarea unei burse poate reprezenta pentru autor un atuu important în CV.
3. Sesiunea de mentorship ce le poate aduce câștigăƒtorilor un plus de informație și instrucție.

2. Cum vezi acest model de susținere a scriiturii de calitate: o companie investește într-un program de burse jurnalistice?

Cred că asocierea unui brand puternic cu un produs premium jurnalistic reprezintă un schimb onest de beneficii. Într-o presă muribundă din multiple cauze, gestul unei companii de a susține un proiect de burse/un proiect jurnalistic poate reprezenta o gură de aer. Documentarea presupune de cele mai multe ori cheltuieli pe care din păcate, cele mai multe redacții nu le mai aprobă, ceea ce înseamnă evident și subiecte mai puține sau mai greu de abordat. Efortul e cu atât mai salutar cu cât programul de burse vizează un subiect tabu, precum acesta al violenței domestice, cea căreia îi cad victime numeroase femei, copii, bătrâni. În același timp, brandul câștigă în “noblețe”.

3. Ne poți da un exemplu de material pe tema “violența domestică” (scris/video/multimedia) care te-a marcat în vreun fel?  

Din păcate, la prima gândire, nu îmi amintesc vreun material pe tema violenței domestice, dar nu am uitat, în primii mei ani de presă, eforturile pe care un ong sibian le făcea pentru conștientizarea acestui fenomen, în ani în care din păcate, despre acest subiect nu se discuta mai deloc.  Dar iată, totuși un material, regăsit, pe această temă. Cifrele brute, chiar și într-un material banal informativ impresionează:

“O femeie e bătută la fiecare 30 de secunde. Ce cred românii despre misoginie” (adevarul.ro)

4. Din ceea ce știi despre reflectarea subiectului “violența domestică” în presă, ce crezi că lipsește?

De cele mai multe ori, din reflectarea subiectului “violența domestică” în presă lipsește chiar reflectarea acestui subiect. Iar atunci când sunt prezentate, cazurile de violență domestică îmbracă haine tabloide sau sunt prezentate în termenii în care de multe ori societatea privește acest fenomen tăƒcut: ca pe ceva banal, ca pe ceva firesc, conform principiului “bătaia e ruptă din rai”.

5. O recomandare pentru aplicanți:

Citiți, ascultați, scrieți povești, treceți dincolo de statistici.

#Fundația Friends For Friends și Avon România au lansat Bursele Superscrieri/Avon, un program a cărui menire este să sprijine financiar și profesional autorii români de creative non-fiction care pot să gândească, să documenteze și să finalizeze proiecte jurnalistice complexe, de profunzime, pe tema violenței domestice din România.

Programul constă în trei burse în valoare de 1.000 euro fiecare și se desfășoară sub umbrela Premiilor Superscrieri.

Aplicanții pot completa formularul de înscriere, cu ideea proiectului pe care vor să îl realizeze, până pe 9 mai

Detalii: www.ffff.ro/burselesuperscrieri

Ieri s-au acordat Premiile Pulitzer pentru jurnalismul american, după tradiția începută în 1917 de jurnalistul american de origine maghiară, Joseph Pulitzer. An de an, de vreo 4 ani, ne inspirăm din ce înseamnă aceste premii de prestigiu peste ocean și vrem să stabilim și în România un nivel de normalitate în recunoașterea scriiturii de calitate, prin Premiile Superscrieri.
Pentru toamna aceasta pregătim cea de-a patra ediție, iar între timp am lansat și o extensie a competiției – Bursele Superscrieri/Avon, cu susținerea Avon România. Până pe 9 mai așteptăm propuneri de proiecte jurnalistice pe tema “violența domestică”, iar trei dintre ele vor primi câte 1000 de euro finanțare pentru a fi realizate.

Sperăm să aducem o nouă miză pentru crearea unor materiale românești demne de Pulitzer, atât prin programul de burse, cât și prin competiția mare din toamnă. Și, bineînțeles, să fim din ce în ce mai mulți susținători/vâslași la această barcă.

Vă invităm să explorați materialele premiate peste ocean anul acesta:

JOURNALISM

PUBLIC SERVICE – Two Prizes:

The Guardian US – awarded for its revelation of widespread secret surveillance by the National Security Agency, helping through aggressive reporting to spark a debate about the relationship between the government and the public over issues of security and privacy || works

and The Washington Post – awarded for its revelation of widespread secret surveillance by the National Security Agency, marked by authoritative and insightful reports that helped the public understand how the disclosures fit into the larger framework of national security || works

BREAKING NEWS REPORTING – awarded to The Boston Globe Staff for its exhaustive and empathetic coverage of the Boston Marathon bombings and the ensuing manhunt that enveloped the city, using photography and a range of digital tools to capture the full impact of the tragedy || works 

INVESTIGATIVE REPORTING – awarded to  Chris Hamby of The Center for Public Integrity, Washington, D.C., for his reports on how some lawyers and doctors rigged a system to deny benefits to coal miners stricken with black lung disease, resulting in remedial legislative efforts || works

EXPLANATORY REPORTING – awarded to Eli Saslow of The Washington Post for his unsettling and nuanced reporting on the prevalence of food stamps in post-recession America, forcing readers to grapple with issues of poverty and dependency || works

LOCAL REPORTING – awarded to Will Hobson and Michael LaForgia of the Tampa Bay Times for their relentless investigation into the squalid conditions that marked housing for the city’s substantial homeless population, leading to swift reforms || works

NATIONAL REPORTING – awarded to David Philipps of The Gazette, Colorado Springs, Colo., for expanding the examination of how wounded combat veterans are mistreated, focusing on loss of benefits for life after discharge by the Army for minor offenses, stories augmented with digital tools and stirring congressional action || works

INTERNATIONAL REPORTING – awarded to Jason Szep and Andrew R.C. Marshall of Reuters for their courageous reports on the violent persecution of the Rohingya, a Muslim minority in Myanmar that, in efforts to flee the country, often falls victim to predatory human-trafficking networks || works 

FEATURE WRITING – no award

COMMENTARY – awarded to Stephen Henderson of the Detroit Free Press for his columns on the financial crisis facing his hometown, written with passion and a stirring sense of place, sparing no one in their critique || works

CRITICISM – awarded to Inga Saffron of The Philadelphia Inquirer for her criticism of architecture that blends expertise, civic passion and sheer readability into arguments that consistently stimulate and surprise || works

EDITORIAL WRITING – awarded to the Editorial Staff of The Oregonian, Portland, for its lucid editorials that explain the urgent but complex issue of rising pension costs, notably engaging readers and driving home the link between necessary solutions and their impact on everyday lives || works

EDITORIAL CARTOONING – awarded to Kevin Siers of The Charlotte Observer for his thought provoking cartoons drawn with a sharp wit and bold artistic style || works

BREAKING NEWS PHOTOGRAPHY – awarded to Tyler Hicks of The New York Times for his compelling pictures that showed skill and bravery in documenting the unfolding terrorist attack at Westgate mall in Kenya || works

FEATURE PHOTOGRAPHY – awarded to Josh Haner of The New York Times for his moving essay on a Boston Marathon bomb blast victim who lost most of both legs and now is painfully rebuilding his life || works 

Books, Drama and Music

FICTION – “The Goldfinch” by Donna Tartt (Little, Brown)

DRAMA – “The Flick” by Annie Baker

HISTORY – “The Internal Enemy: Slavery and War in Virginia, 1772-1832” byAlan Taylor (W.W. Norton)

BIOGRAPHY – “Margaret Fuller: A New American Life” by Megan Marshall(Houghton Mifflin Harcourt)

POETRY – “3 Sections” by Vijay Seshadri (Graywolf Press)

GENERAL NONFICTION – “Toms River: A Story of Science and Salvation” by Dan Fagin (Bantam Books)

MUSIC – “Become Ocean” by John Luther Adams (Taiga Press/Theodore Front Musical Literature)

Lista întreagă a finaliștilor o găsiți aici:

http://www.pulitzer.org/finalists/2014

Sandra își face bagajele și vine special de la Hub Viena să te antreneze împreună cu Vlad care, între timp, își face încălzirea cu programele noastre customizate pentru companii.

Echipa FFFF arde butoanele ca pe calorii, să fie totul pus la punct pentru când începem, iar pisica Elena își ia în serios rolul de talisman și toarce prin toate colțurile mansardei din Brezoianu 4, unde ne vom antrena.

Ce ai tu de făcut este să iei decizia de a-ți schimba perspectiva din care privești problemele și să vrei să înveți tehnici prin care să le poți da cu ușurință un nou twist, de fiecare dată când vei avea nevoie.

Dacă de obicei nu e chiar plăcut să îți aduci problemele cu tine la o întâlnire, noi chiar te rugăm să te gândești la o situație în care te-ai blocat și să vii cu ea la noi. Abia așteptăm să dezvoltăm împreună un plan de soluții pe care să le poți implementa imediat ce pleci de aici.

La această primă ediție Creative Fitness Studio (din cele două de anul acesta) ne întâlnim pe 13, 15, 16 și 18 martie.

Ca să putem acorda atenția necesară fiecărui tip de problemă/situație cu care vin participanții, locurile sunt limitate. Profită de acest reminder și intră să te înscrii acum.

DETALII PROGRAM

FORMULAR ÎNSCRIERE

Te așteptăm, nerăbdători să începem o nouă sesiune de antrenare a mușchiului creativ.

Oricine se confruntムcu o probleme profesionale recurente sau situații personale greu de depăƒsit, îsi poate deja ocupa un loc la prima dintre cele două ediții Creative Fitness de anul acesta. Antrenamentele vor avea loc în perioada 13, 15, 16 și 18 martie.

Timp de 7 zile în perioada 17 – 23 februarie, poți plăti mai puțin – lansăm oferta early fish, cu reducere a prețului de 185 de euro la 160 de euro.  Oferta de discount nu mai este valabilă, dar te poți înscrie în continuare la prețul inițial.

Dacă știi pe cineva care are nevoie să iasă din capcana lui “nu se poate” sau îi este greu să găsească soluții pentru o anumită problemă, îi poți recomanda sau face cadou un loc la CFS.

FORMULAR ÎNSCRIERE

DETALII PROGRAM

Creative Fitness Studio este un curs intensiv de descoperire, stimulare și dezvoltare a creativității ce pune accentul pe soluții practice la problemele care ne frământă zilnic în plan profesional sau personal. Rezolvarea metodică a unor probleme reale printr-un proces creativ structurat le dă participanților ocazia să dezvolte competențele dorite prin practică, cât și să deprindă obiceiuri și comportamente care îi vor ajuta să depășească cu mai multă ușurință situații problematice sau stresante.

Timp de aproape doi ani, rezultatele metodologiei Creative Fitness Studio au fost validate de cei peste 400 de participanți, confirmând că programul îi ajută să-și atingă obiectivele prin soluții inteligente și energizante. Au trecut de la “e greu, nu se poate” la “hai să vedem cum se poate” nu doar în plan teoretic, ci și în activitățile lor cotidiene.

“Creativitatea a devenit o necesitate, nu mai este un moft sau un privilegiu. Avem nevoie zilnic de viteză de reacție, de capacitatea de a interpreta informații noi, de idei bune și de alegeri deștepte. Este deja o parte din jobul nostru și din viața noastră, din procesul continuu de învățare pe care trebuie să ni-l asumăm pentru a progresa. Atelierele CFS te ajută să exersezi aceste deprinderi, să le descoperi și să le dezvolti”.  (Vlad Tăușance, trainer Creative Fitness Studio)

Ne dorim alături mai mult decât un fundraiser – căutăm un storyteller pasionat

– cineva care să creadă în proiectele noastre și să le povestească cu văpaie
– nu să convingă, ci să știe să facă oamenii să vibreze/ simtă pe bune că pot fi parte din niște proiecte care schimbă lumea
– să construiască relații cu noi prieteni-susținători ai Fundației
– să fie și cu creativitate, și cu tehnologie, și cu zvâc
– să îi ardă călcâiele după ieșiri de networking, să fie dulce la vorbă, cu viziune și energie cât să nu mai avem nevoie de calorifere în iarna asta. 🙂

Dacă știi pe cineva care se încadrează, dă-ne de veste la beatrice.weber@ffff.ro, până pe 23 februarie. Inovăm noi un ac și pentru cojocul lui.

P.S. Sharing is caring. 🙂