UPDATE 04 iulie

Ne-am găsit și magician de cărți, și ajutor pentru Superscrieri. Le mulțumim tare mult tuturor celor care ne-au scris și au vrut să ne ofere din timpul lor, ne bucurăm să știm că sunt atâția oameni care vor să se implice în proiectele noastre. Vom salva ofertele voastre și, pe viitor, când vom mai avea nevoie de ajutor, o să vă scriem – poate veți mai vrea și putea și atunci să veniți în echipa noastră.

BTW, lista poate fi deschisă, așa că, dacă știți că vă pricepeți bine la ceva și vă place ceea ce facem, noi primim cu drag oricând ofertele voastre în lista noastră de resurse de oameni ffffaini. 🙂

Cine vrea să își petreacă luna iulie la înălțime (adică în Mansarda FFFF, printre proiecte care vor să transforme lumea) e așteptat la noi. Ca să nu creăm confuzie de la început, nu vorbim de oferte de job, ci de oferte de experiență. Adică, dacă îți place ce facem, hai la noi luna asta – când mai toată lumea stă cu picioarele în apă –  să îți ții creierul conectat.

Ofertele noastre sună cam așa:

1.

2.

Joi, 20 iunie, vă aşteptăm la un nou Seminar DoR, o discuţie despre meşteşugul poveştilor cu actrița Andrea Gavriliu. Andrea va vorbi despre cum sunt spuse poveștile într-un spectacol de dans interpretat de actori. Zic Zac, spectacolul pe care-l pregătește la Godot Cafe, vorbește prin umor despre etapele unei relații amoroase.

Ora de intrare: 19:00 // Ora de începere: 19:30

Andrea a făcut facultatea de actorie la Cluj în 2008. În 2011 a venit în București ca să-și facă masteratul la coregrafie (UNATC). Zic Zac e rezultatul dizertației acelui masterat și e un spectacol de dans modern plin de umor, combinat cu filozofie și apropouri la temeri personale.

Inspire a lansat un nou proiect de dezvoltare pentru tineri – OPEN DOORS Marathon.
Prin acest proiect, studenții/masteranzii/absolvenții care sunt în căutare de oportunități pentru o viitoare carieră au sanșa să intre în contact direct cu companii de top: Accenture, Mercedes Benz, Raiffeisen, Axway.

Ce îți oferă?

•  Posibilitatea de a interacționa cu viitorii tăi angajatori și de a învăța lucruri noi 
•  Posibilitatea de a cunoaște mediul de lucru al unor companii de renume la nivel internațional 
•  Prezentări susținute de experții din domeniul tău 
• Job-uri full-time sau programe de internship

Cu ce vii tu?

•  Cu multă ambiție și dorința de dezvoltare 

Proiectul a început pe 24 mai și continuă până pe€“ 1 iulie, sub 2 componente:

Open Doors Companies -€“ unde ești așteptat la sediul companiile implicate în proiect

Open Doors Universities -€“ companiile sunt aduse la tine în facultate.

Află mai multe detalii pe http://buzzcamp.ro/opendoors și de pe pagina de Facebook a evenimentului.
Pentru orice întrebări, scrie la info@inspirebusiness.ro.

Sandra Ghițescu și Vlad Tăușance sunt trainerii care nu se dau în lături de la nimic atunci când e vorba să vă învețe să găsiți idei utile pentru orice problemă – așa cum se întâmplă la fiecare ediție Creative Fitness Studio. Momentan se pregătesc pentru cel mai complex program de până acum, tabăra intensivă de creativitate și inovație Personal Innovation Challenge (care va avea loc între 12-16 iunie, cu înscrieri până pe 4 iunie).

1. De ce o tabără de creativitate și inovație, în condițiile în care sunt tot mai multe workshop-uri/ateliere/conferințe pe tema asta?

Sandra: Pentru că una e să-ți pui în program 2-3 ore, 2 zile de workshop și alta e să călătorești în afara zonei de obișnuință și să te rupi de tiparele zilnice pentru 4 nopți. Formatul Creative Fitness Studio a dovedit că funcționează și în formula de câteva ore și în formula de 2 zile în București, vrem să vedem “ce-i poate pielea” și în formula de călătorie inițiatică. 🙂

Vlad: Tabăra, spre deosebire de un atelier sau o conferinţă, ţine oamenii împreună timp de patru zile. Am constatat din experienţa de până acum că este mult mai eficient să nu-i laşi pe participanţi să “iasă din film”, experienţa prin care trec să fie completă şi cursivă. O conferinţă, de exemplu, este un eveniment izolat, o intervenţie punctuală, ca o aspirină pe care o iei pentru durere de cap. Tabăra noastră este un tratament complet, eventual chiar preventiv.

2. Cei care au participat până acum la CFS pot participa la PIC fără să se gândească la program ca la ceva care “s-a mai făcut”?

Sandra: Absolut. Cei care au participat până acum la CFS știu deja că exercițiile nu ies de două ori la fel, mai ales având în vedere faptul că grupele sunt diferite de fiecare dată, că noi adăugăm și modificăm periodic exerciții etc. În plus, la PIC sesiunile de antrenament sunt dublate de ateliere nemaivăzute și nemaifăcute în mansarda FFFF. 🙂

Vlad: Oh, da. Am pregătit un format cu multe upgrade-uri, iar după-amiezile sunt pline de ateliere care stimulează toate simţurile creative: ritmul, vederea, mirosul, auzul şi imaginaţia.

3. Spuneți-ne mai multe despre activitățile pregătite, cele care sună puțin neobișnuit pentru un astfel de program (cartografiere, heraldică, iluzionism).

Vlad: Credem că sunt domenii din care se pot învăţa multe: cum să-ţi antrenezi atenţia, în cazul iluzionismului, cum să gândeşti vizual şi sintetic, în cazul heraldicii, cum să organizezi eficient informaţia, în cazul cartografierii. Sunt neobişnuite? Eu le văd ca fiind foarte utile.

4. Care a fost până acum momentul vostru preferat de la Creative Fitness Studio? Cu furnicături, piele de găina, revelații, etc.

Sandra: Fiecare încheiere de CFS se lasă cu furnicături, când vedem priviri energizate și puse pe treabă, când auzim “nu credeam că pot și acum am tone idei”, când se lasă cu schimbat numere de telefon și adrese de mail.

Vlad: Mi-e greu să fac topuri. Este un proces organic, cu o progresie geometrică care nu m-a dezamăgit până acum.

5. Aveți un “A-ha” sau un feedback anume de la foști participanți, care vă motivează în mod special să continuați programul?

Sandra: Mai mulți participanți ne-au spus că aplică în continuare exercițiile învățate la CFS și că obțin rezultate (i.e. se deblochează din impasuri creative, își rezolvă diverse probleme). Oricine e familiar cu piața de training știe că de la “a-ha”-ul din sala de curs până la practică e cale lungă. Numărul de participanți care ne spun că fac acest pas ne motivează nu numai să continuăm, ci și să păstrăm programul mereu “proaspăt”.

Vlad: Feedbackul meu preferat este cel nonverbal: licărirea din ochi, curiozitatea care se trezeşte şi are chef de joacă.

6. Pentru că aveți cu siguranță anumite așteptări de la PIC, care credeți că o să fie momentul/ziua cea mai tare și de ce?

Sandra: PIC-ul e o călătorie. Mijlocul o să fie la fel de tare ca începutul sau finalul, doar că altfel 🙂

Vlad: Cred că prima zi va fi cea mai intensă. Atunci vom lua totul la întrebări. Iar întrebările bune conţin cele mai tari răspunsuri.

7. De ce ar merge cineva în Bulgaria să “se inoveze pe plan personal și profesional” și nu doar să stea la plajă?

Sandra:  Dacă acel Cineva a ajuns într-un punct din viață/ carieră în care simte în fiecare celulă nevoia de schimbare și nu știe de unde să înceapă, acel Cineva știe că degeaba se relaxează 5 zile pe plajă, dacă se va întoarce acasă la aceleași tipare care vor aduce stresul înapoi în maxim 3 zile. Călătoria PIC îmbină relaxarea și deconectarea cu crearea unor tipare noi, unor începuturi de schimbări profunde. Va depinde de fiecare cât de departe vrea să ajungă.

Vlad: Vreme pentru plajă este toată vara, timpul pentru tine este chiar acum. De aici și Personal Innovation Challenge.

8. Pentru voi, ca traineri, o să fie foarte intens, deci și epuizant. Cum vă pregătiți să faceți față?

Sandra: Intens nu înseamnă neapărat epuizant. O să avem grijă să venim cu bateriile încărcate, o să bem multă apă și o să mâncăm sănătos 🙂

Vlad: Merg la sală, fac 10 km de bicicletă pe zi, citesc 3 cărţi deodată şi mai scriu un articol în timp ce răspund la întrebările astea. Cred că sunt gata!

9. Pentru cine e în dubii când aude de acest program, dar parcă sună și interesant, ce îi recomandați să întrebe prima dată despre el și ce i-ați răspunde? 🙂

Sandra: Îi recomandăm să se întrebe pe sine ce îl impedica să accepte pariul? Serios acum, dacă te interesează tema și ești în punctul acela în care ai nevoie de acel “ceva” care să-ți schimbe macazul personal sau profesional e foarte simplu: rezonezi sau nu cu propunerea noastră, îți place sau nu-ți place de noi. Dacă îți place, nu văd ce fel de dubii ai mai putea avea 🙂

Vlad: Cine sunt eu?

Hai să vedem!

Update 31 mai – concursul s-a încheiat, iar câștigătorul bursei PIC este:

Andrei Lasc, cu 131 de voturi. Felicitări, Andrei, bine-ai venit în clubul căutătorilor de idei!

Dragii noștri, am pregătit între 12-16 iunie o tabără intensivă de creativitate și inovație în Bulgaria – Personal Innovation Challenge provoked by Creative Fitness Studio.

Și ne dorim să oferim o bursă cuiva care chiar are nevoie:

•  să se reinventeze și să își descopere superputerile care îl fac erou al ideilor crețe
•  să învețe să privească din unghiuri neexplorate situațiile care par fără ieșire, acasă sau la job
•  să își lucreze mușchiul creativ până o să poată da un twist bun problemelor dintr-o lungime de sinapsă.

Bursa, în valoare de 250 euro,
acoperă costul atelierelor de creativitate.

Costul participării la tabăra PIC este de 500 de euro, din care noi oferim programul complet de training, rămânând de plată doar 250 de euro (care includ 5 zile și 4 nopți – cazare + breakfast + lunch + dinner).

Ce trebuie să faceți pentru a câștiga bursa:

Adăugați într-un comentariu la acest post cel mai interesant, haios sau relevant link legat de creativitate care v-a plăcut sau impresionat în ultima vreme.

Ca să câștigați, trebuie să convingeți atât publicul, cât și pe noi: ei votează comentariile, iar noi ne rezervăm dreptul de a alege bursierul dintre primele 5 cele mai votate.

Deadline înscriere: 31 mai, ora 12:00.

Atenție! Câștigătorul bursei va trebui să achite contribuția sa până pe 4 iunie.

Succes și abia așteptăm să ne antrenăm împreună!

* * *

P.S. Cei mai activi 5 contributori pe rețelele sociale care dau mai departe vestea concursului și fac postări despre tabăra PIC primesc câte un calendar Creative Fitness Studio cu exerciții pentru o lună de zile, de menținere a siluetei cerebrale. (vezi și pagina de Facebook Creative Fitness Studio).

Le mulțumim tuturor cititorilor pentru cele 146 de lucrări înscrise și peste 4500 de voturi, mulțumim juriului și mulțumim susținătorilor acestui concurs!

Sperăm să credeți din ce în ce mai mulți și din ce în ce mai mult că puteți schimba lumea prin ceea ce citiți. Și să o faceți.

La fel e și cu cei care cred că pot schimba lumea prin puterea cuvintelor scrise. Pe voi vă așteptăm în toamnă la Premiile Superscrieri, ediția a treia.

Luni, 27 mai, vă aşteptăm la un nou Seminar DoR, o discuţie despre meşteşugul poveştilor cu cele două Managing Directors de la The Practice, Oana Bulexa și Monica Jitariuc. The Practice este una dintre cele mai premiate agenții de PR din România, iar Oana și Monica vor vorbi despre tehnici și instrumente folosite pentru a spune povești bune în PR.

Evenimentul, organizat împreună cu prietenii de la Decât o Revistă, are loc în Mansarda FFFF şi va începe la ora 19:30 – intrarea se face de la ora 19:00.

Biletele costă 30 de lei şi se cumpără din DoR Shop (pentru alte modalităţi de plată, scrieţi la andreea.bota@decatorevista.ro). Locurile sunt limitate.

Vă aşteptăm cu drag şi cu un ceai Tea Forté!

Interviuri publicate pe HotNews și Ziare.com / selecție întrebări și răspunsuri

De ce ai acceptat să faci parte din juriul concursului Superscrierea Cititorilor? Știm că ești prieten al FFFF, dar e ceva mai mult care te-a determinat să accepţi “oferta”?

Alex: Pur și simplu îmi place ideea. Sunt fotograf, iar non-ficțiunea este foarte apropiată de fotografie.

BTO: Sunt și eu parte dintr-un proiect editorial, Revista SUB25 – http://sub25.ro – și mă interesează ce se întâmplă în zona în discuție. Apoi exercițiul de a face parte dintr-un juriu te silește să citești mai atent texte peste care ai trece în grabă, din tot felul de motive sau pretexte – grabă, lipsă de interes asupra subiectului.

Bogdana: Îmi place să citesc și cred că scriitura, făcută nu musai în romane și colecții de nuvele publicate de mari edituri, modifică paradigme iar făcută bine, schimbă oameni, destine, politici, țări. Cred că e important să identificăm, să strângem și să recompensăm scriiturile valoroase, nu atât pentru că oamenii care le produc au nevoie de recunoaștere [deși cred că și ei au nevoie din când în când să audă că mai au cititori și  aceștia nu sunt puțini] cât pentru că e important să creăm cât mai multe ocazii pentru cititori să aibă acces la scriitură de calitate. Cred că Superscrierea Cititorilor este un exercițiu imens ,sau cel puțin sper să fie imens, de agregare de lectură de calitate, făcut de un tip de public pe care mulți îl consideră defunct sau dispărut temporar. Poate pare tâmpit să citez aici dintr-un roman grafic dar cred sincer că e așa cum zice omul cu masca din V for Vendetta (că nu degeaba a ajuns icon-ul epocii noastre, detronându-l pe Che Guevara): “There are of course those who do not want us to speak. I suspect even now, orders are being shouted into telephones, and men with guns will soon be on their way. Why? Because while the truncheon may be used in lieu of conversation, words will always retain their power. Words offer the means to meaning, and for those who will listen, the enunciation of truth.”

Apropo de premisa concursului – “Poţi schimba lumea prin ceea ce citești.” – cum vezi tu impactul cititorilor asupra a ceea ce se scrie?

Alex: În anumite condiții un text poate fi o armă puternică, câteva cuvinte pot schimba lumea, lucru dovedit de atâtea ori. Pe de altă parte, textul nu există fără cititor. Cititorii sunt sunt cei ce dau putere scrierilor.

BTO: Sunt sigur că toți oamenii care scriu sunt mai atenți decât ar vrea să accepte la semnalele primite de la cititori. Cât ajung să fie influențați de ele este altă discuție. Cred că e nesănătos dacă sunt prea influențați – am mai multă încredere în gustul (educat) al unui autor decât în public.

Bogdana: În România avem o problemă ciudată când vine vorba despre presă, jurnalism sau scriitură în general. E asemeni problemei cu oul și găina, nu ne putem hotărî dacă nu avem presă/scriitură de calitate pentru că nu o citește nimeni (deci e vina publicului) sau dacă nu citește nimeni pentru că nu are ce (deci e vina presei). Se discută la nesfârșit dacă să dăm publicului cititor ce vrea [și aici se presupune uneori aberant că vrea numai mizerii], și astfel să facem bani și, deci, să supraviețuim, sau să îi dăm ce îi trebuie, ce e bine/ corect, [și aici iar se presupune că publicul va rejecta ce-i bine] și să murim eroi martiri. Cred că un concurs cum e Superscrierea Cititorilor poate demonstra două lucruri: că se scrie încă bine și că oamenii citesc și vor să citească scriitură de calitate. Impactul e deci dublu: pe de o parte cititorii pot simți valorizată alegerea lor de a citi ceva de calitate, pe de altă cei ce scriu așa ceva vor înțelege că nu le lipsesc cu desăvârșire cititorii.

În domeniul în care profesezi, cititorii/utilizatorii produc un astfel de impact?

Alex: În fotografie? Da, firesc. Este cazul oricărei arte. Se spune că nu fotografia (obiectul de artă) poartă capacități de genul “frumos”, “urât”, “impresionant” sau “banal”, toate aceste lucruri aparțin publicului. Publicul se deschide în fața artei și nu invers.

BTO: În comunicarea de marketing publicul se numește consumator și alege să consume sau nu un produs. Își spune părerea cu portofelul. Dar și acolo se colectează păreri, se refac produse, campanii. Procesul e mai puțin fluid ca în publishing, dar există.

Bogdana: Mediul digital este “reglementat” de utilizatori. Orice aplicație sau site care se respectă introduce în procesul sau de dezvoltare un algoritm care să identifice comportamentele cele mai frecvente ale utilizatorilor și să îmbunătățească serviciul/ aplicația/ siteul în funcție de aceste informații. Big data mining este un fel de “superscriere”  la care participă toți utilizatorii de internet. Și în felul asta totul devine mai relevant și în același timp poate evolua mai repede și mai eficient.

Crezi că se poate schimba ceva în România printr-un concurs ca Superscrieri, sau este doar un exercţiu intelectual?

Alex: Există toate premisele unei schimbări radicale. Așa cum am spus și mai sus, un singur cuvânt poate face diferența. Pe de altă parte, toate acestea sunt premise, este vorba de un context cu atât de multe variabile, încât orice este plauzibil.

BTO: Cred că schimbările radicale (ușor observabile) sunt foarte rare, în România sau aiurea. Însă dacă Superscrieri schimbă 33 de oameni pe an, care la rândul lor influențează câte cinci, și-a făcut treaba. Orice proiect care pune oamenii să citească (critic, în mod ideal) schimbă ceva. Exercițiu intelectual e să rezolvi probleme de șah singur la tine acasă.

Bogdana: Cred că România nu este o țară unde vom vedea o Schimbare Mare, una care să antreneze pe toată lumea și să vină dintr-o singură direcție. Am însă convingerea că mai multe lucruri mici făcute cu perseverență de mai mulți oameni vor construi o “masă critică de schimbare” care, la un moment dat, va determina și Marea Schimbare. Mi se pare că Superscrieri face asta. Este un concurs care a crescut perseverant și construit pe principii extrem de corecte și sănătoase și care nu are cum să nu creeze o reacție pozitivă.

Cum a reuşit Superscrieri să mobilizeze atâţia români?

BTO: Pentru că are o misiune generoasă și pentru că investește cititorul cu autoritate.

Ce îi motivează pe români să se implice într-o mişcare culturală?

BTO: Unii se implică pentru că ei cred în impactul social al culturii, alții din snobism, alții pentru campanii de branding personal. Pentru mine este relevant mai degrabă efectul decât motivațiile. O mie de cărți donate de Gigi Becali (e doar un exemplu) fac mai mult bine decât o mie de like-uri pe Facebook.

Cum pot fi atraşi tinerii spre lectură?

BTO: Printr-un sistem de educație care recompensează/premiază lectura. Dacă sunt forțați să citească unii ar putea să descopere că le place. Altfel, dacă au de ales, vor alege mereu să joace fotbal în fața blocului.

Crezi că Superscrieri ar putea să ajungă, în timp, la amploarea pe care o au Premiile Pulitzer în America?

Alex: Bineînțeles, există și această posibilitate. În esență, în structură lor moleculară, nu există nici o diferență între aceste premii. Este nevoie de timp, de cititori, de scrieri, de context și de istorie.

BTO: Credeți că România ar putea să câștige, în timp, un campionat european sau mondial de fotbal? Sigur, există și ipoteza asta. Doar că avem atât de multe de schimbat încât probabilitatea este apropiată de 0.

Bogdana: Nu pot să fac acest gen de previziuni dar probabil că nu e o idee proastă să încercam.

Cum reiese starea presei românești din articolele propuse la Superscrierea Cititorilor? 

Bogdana: N-aș vrea să fac evaluări pripite dar din nominalizări se pare că există în presa mare câteva “focare” deja consolidate de articole de calitate (multe propuneri vin de acolo) ceea ce înseamnă fie că mai ales acolo se scriu articole bune, fie că mai ales cititorii acelor publicații sunt mai proactivi în a-și populariza preferințele, ambele două lucruri bune. De asemenea, se regăsesc deja câteva nume care au antecedente la capitolul scriitură bună. Ce este foarte interesant însă este că avem multe articole din blogosfera “minoră”, adică de la oameni care nu sunt nici de departe între top 20 bloggeri și care totuși au fost frumos apreciați de numeroși cititori. Asta ne arată că oamenii nu resimt diferența pe care tot încercăm să o facem între un blog și un ziar online și că bloggingul poate fi o sursă de texte de calitate.

Care crezi că va fi evoluția viitoare a presei românești, având în vedere declinul său accelerat? 

Bogdana: Nu știu dacă mai putem vorbi de un declin accelerat. Nu presa e în declin, ci mediul print este din motive care țin de tehnologii și nu de mentalități. Presa românească a trecut printr-un proces de schimbare și acum poate să își revină după ce a învățat puțin lecția mediului online. Cred că a fost o perioadă de așezare în care am avut impresia că tot ce e bun a dispărut pentru că eram sub o avalanșă de lucruri proaste și mai ales impresionați de mutarea prea abruptă a ziarelor din print în online. Dar cred că lucrurile încep să se miște în direcția bună pentru că există câțiva oameni care n-au vrut să se lase. Nu spun că lucrurile stau cum trebuie acum. Doar că sunt pe ici pe colo oameni care nu renunță să îi învețe pe alții să facă lucrurile cum trebuie și, de partea cititorilor, tot mai mulți care își doresc să citească texte bune în fiecare zi și, dacă li se dă opțiunea asta, poate să și plătească pentru ele.

Ce ai citit în ultima vreme (în materie de non-ficţiune) și ţi-a schimbat percepţia / a mișcat ceva în tine?

Alex: Nu a fost un text, ci un documentar. “Ai Weiwei: Never Sorry” realizat de Alyson Klayman.

BTO: Guns, Germs, and Steel: The Fates of Human Societies – Jared M. Diamond

Stalking Nabokov – Brian Boyd

Memoriile unui bătrân crocodil – Tennessee Williams

Cu amendamentul că am o relație ambivalentă cu non-ficțiunea, care face răspunsul meu mai puțin relevant. Citesc non-ficțiune pentru că e parte din cultura contemporană, dar abia aștept să mă întorc la ficțiune.

Bogdana: Vlad Mixich a avut o serie de articole despre sistemul medical din România și am urmărit îndeaproape și articolele și comentariile pe marginea lor. M-a mișcat în special (și cred că nu sunt singura) articolul despre “reţeaua de citostatice” și am devenit un om mai informat și mai implicat în urma acestor lecturi.

Un sfat pentru autorii de astfel de texte?

Alex: Scrieţi cu gândul că aveţi puterea să schimbaţi lumea.

BTO: 1. Pretenția obiectivității este o naivitate. 2. Foarte subiectiv – nu există o relație de proporționalitate între cantitatea de informație și farmecul unui text.

Bogdana: Nu am sfaturi pentru așa ceva. Nu cred că poți să îți pui în cap să pregătești un articol “care să miste”. Cred că orice articol pe care îl scrie orice om ar trebui să plece de la premisa că vorba e sfântă, nemișcată și perenă și nu ar trebui să fie aruncată în vânt, folosită cu prea mare ușurință sau fără atenție la adevărul pe care îl conține sau consecințele pe care le poate produce.  Dar cred că e nevoie de mult mai multe articole menite să îi facă pe oameni să ÎNȚELEAGĂ și mai puțin să CREADĂ. Cred că e important să trăim într-o țara unde oamenii sunt capabili să ia decizii bazându-se pe fapte și realități și mai puțin pe opinii subiective și pe credințe. Îmi plac articolele care mă învață cum să trăiesc mai frumos folosind-se de rațiune. Nu știu cum să îi sfătuiesc pe oameni să le scrie însă. 🙂

Și unul pentru cititori?

Alex: Citiți cu gândul că aveți puterea să schimbați lumea.

BTO: Cumpărați chestii – ziare, reviste, cărți. Banii produc performanță. Pentru fiecare leu investit o să primești în viitor un text un pic mai bun.

Bogdana: Căutați scriitura bună. Ea există și o să știți care e de la primele rânduri, după câteva exerciții de calitate pe care le puteți face citind finaliștii de la Superscrieri.

Dragii noştri, vă invităm luni, 20 mai de la ora 18:30, la deschiderea Expoziţiei Fluenţe româneşti in Mansarda FFFF.

Expoziţia Fluenţe face parte dintr-o serie de expoziţii iniţiate de Fundaţia Arhitext design în scopul promovării arhitecturii şi design-ului de calitate din ţările Europei Centrale şi de Est. Aceasta conţine 77 de proiecte din ţările Europei Centrale şi de Est.

Pentru Romanian Design Week s-au pregătit o selecţie de proiecte realizate în  România, care fac cinste arhitecturii şi design-ului românesc. Prin expoziţia Fluenţe româneşti, sunteti invitati să desenăm împreună harta celor mai fluente tendinţe, mişcări şi coridoare de comunicare din „bazinul” arhitecturii şi design-ului românesc.

Mansarda noastră va găzdui expoziţia în perioada 20 – 25 mai, iar voi o puteti vizita în intervalul orar 10:30 – 18:30. V-am pregătit un spaţiu relaxant, alături de o lectură plăcută în lounge-ul dedicat tuturor vizitatorilor expoziţiei.

De asemenea, în ziua deschiderii expoziţiei vă aşteptăm cu catalogul Fluenţe. Arhitectura Europei Centrale şi de Est la un preţ special pentru toţi vizitatorii.

Sintia Radu face parte din juriul concursului Superscrierea Cititorilor. Lucrează în presă de vreo șase ani, dar se consideră jurnalist de mult mai puțin timp. A trecut prin tot felul de redacții (radio, TV și presă scrisă) cu tot felul de oameni care azi îi sunt fie prieteni, fie colegi, fie chiar mentori. Are liste întregi de cărți pe care vrea să le înceapă și zile de doar 24 de ore care îi dau peste cap toate planurile. Este Managing Editor al revistei Esquire, a luat locul I la categoria „Portret” a premiilor Superscrieri ediția 2012, și crede că jurnalismul e de departe cea mai tare meserie pe care și-ar fi putut-o alege. 

Interviu publicat pe www.121.ro.

Ce ai citit în ultima vreme și ți-a schimbat percepția asupra realității?

Am liste întregi de povești cu potențial pe care nu am apucat să le citesc, dar ultima care m-a mișcat deosebit e “€œNever Let Go”, scrisă de Kelley Benham French pentru Tampa Bay Times, despre experiența de a naște un copil la aproape șase luni de sarcină. “Never Let Go” e o narațiune dureros de sinceră, o confesiune cutremurătoare a unei mame care trebuie să aleagă între a avea sau nu copilul pe care și l-a dorit în ciuda a tot, chiar dacă a-i da naștere poate însemna să-l condamne la o viață plină de probleme medicale și la dependența totală de părinții care nu vor fi mereu în preajmă. M-a impresionat cu atât mai tare cu cât am avut privilegiul de a-l cunoaște pe soțul lui Kelly, Tom French, care mi-a fost profesor în Statele Unite și care m-a surprins cu entuziasmul lui molipsitor. Întregul context mi-a adus aminte de cât de diferită e uneori existența altora față de ce ne închipuim despre ei și de câte lucruri înfruntăm toți în spatele ușilor închise.

Cum e să fii jurnalist femeie în România?

Dacă vorbim la modul general, cred că jurnalismul este o profesie frumoasă și totodată grea oriunde în lume și pentru oricine. Implică nenumărate sacrificii, mai ales în plan personal, sacrificii pe care e adevărat că uneori femeile le resimt mai tare, mai ales în ce privește familia de care tind să fie mai atașate. Totuși, există țări în care profesia de jurnalist presupune un parcurs mai anevoios pentru femei care sunt uneori date la o parte în favoarea bărbaților. Din fericire, în România nu cunosc astfel de cazuri. Așa că pot să spun că femeile în România se bucură din plin de toate plăcerile și neplăcerile din domeniul jurnalistic.

Care e modelul tău de femeie?

Admir femeile care conduc imperii în timpul săptămânii și coc prăjituri în weekend, pe cele care bat cu pumnul în masă, dar care lasă să li se vadă manichiura proaspăt făcută, pe cele care dau sfaturi despre putere în timp ce se luptムcu capacele  înțepenite ale borcanelor, pe cele desculțe la volan, cochete la piață și seducătoare în bucătărie. Pe orice femeie care, de multe ori, joacă după reguli, dar care știe că viața se trăiește cât mai departe de ele.

Care crezi cムe relația femeilor de astăƒzi cu tabloidele și cu scrierile de calitate?

În România, observ că femeile citesc mai mult decât bărbații. Ce anume aleg să citească depinde de educație, de experiențe, etc. Văd în general că oamenii care au avut șansa și interesul să afle mai multe lucruri despre lumea în care trăiesc, de exemplu cei care călătoresc des, sunt mai exigenți în ce privește lectura pentru că au șansa să compare oferta din România cu cea din alte părți. În tot cazul, există public pentru lecturi “€œlejere” și public pentru scrieri de calitate.

Ce a însemnat pentru tine premiul Superscrieri pe care l-ai câștigat la ediția 2012?

A fost o surpriză și totodată o mare bucurie. Am spus-o și o repet de câte ori am ocazia: sunt deosebit de mândră că am reușit să obțin premiul Superscrieri pentru un material despre un subiect nu tocmai comod în România și anume pentru povestea unei persoane transsexuale. Faptul că jurnaliști pe care îi respect au votat un asemenea subiect într-o țară care încă se luptă cu homofobia a însemnat nespus pentru mine și cred că e un semn de evoluție.

Ce înseamnă, pentru tine, un cititor responsabil?

Un cititor selectiv și implicat, care susține publicațiile și autorii preferați prin sugestii sau prin semnalarea oricăƒror nereguli. Practic, un cititor care înțelege că el are, până la urmă, cel mai important rol: el reprezintムcererea care, în cele din urmă, va dicta oferta.

Cum ar arăta o Românie cu cât mai mulți astfel de cititori?

Ar fi probabil mai frumoasă și mai interesantă pentru toți prietenii mei care au părăsit România și care îmi mărturisesc că de-abia așteaptă să se întoarcă atunci când lucrurile vor merge mai bine. Și spun asta pentru că un cititor responsabil e în cele din urmă un om responsabil și România va avea numai de câștigat când va fi populată de mulți oameni de acest fel.

Cum crezi că ar trebui să reacționeze părinții, în general, la ideea unui astfel de concurs? Poate fi văzut ca un instrument care să le asigure copiilor lor un mediu cât mai sănătos (informațional, în speță) în care să crească?

Un astfel de concurs e un pretext pentru a scoate la iveală calitatea și orice instrument de acest fel e binevenit. Stabilește niște repere, niște “€œuite povești ca astea mi-ar plăcea să mai citesc”, iar asta influențează în cele din urmă capacitatea de selecție a cititorilor. Deci dacă astfel de concursuri s-ar organiza mai des, cititorii, fie ei părinți sau copii, ar avea mai multe șanse să găsească scrieri valoroase care să le educe în cele din urmă gustul pentru lectură.

Care este modelul tău de jurnalist?

Pe lângă toate criteriile de profesionalism (care sunt foarte multe) de care țin cont când analizez un jurnalist, simt o deosebită atracție și respect față de cei care sunt pur și simplu niște oameni buni, adică sufletiști și inimoși. Sună banal sau pare că se îndepărtează de regulile de obiectivitate pentru care jurnalismul e renumit, dar cred că bunătatea este o calitate esențială în profesia asta. Bunătatea te face să te intereseze problemele altora, deci ca jurnalist te vei mobiliza mai repede pentru a apăra niște cauze, te face să abordezi oamenii din jurul tău cu bun simț, să nu dai buzna în viața lor fără măcar să le explici ce li se întâmplă și te va face să-ți dorești să schimbi lumea în bine pentru cei pe care îi vezi că suferă sau pentru cei pe care îi prețuiești. Practic, te face să-ți pese și asta e întotdeauna bine.

Un sfat pentru cei care speră să schimbe lumea prin ceea ce citesc/scriu?

Nu prea îmi permit să dau sfaturi celor care scriu, pentru că și eu sunt unul dintre ei. Mi-aș dori doar ca toți ce care fac asta acum să persevereze indiferent de obstacole pentru ca prin perseverența lor să facă loc scrierilor de calitate și tuturor celor care vor să practice meseria asta la nivel înalt. Celor care citesc le-aș sugera să fie mai atenți. Lectura e un vot de încredere pe care îl oferi poveștii/autorului/publicației, deci să aibă grijă cui îl oferă. Apoi lectura e și o investiție în propria dezvoltare. Investești timp, uneori efort pentru a înțelege scrieri complexe și speri să rămâi cu informații și cu stări deosebite, care să te ajute să crești ca individ. Deci ar fi bine că fiecare dintre noi să-și petreacă orele citind lucruri de calitate pentru că, precum știm, există și investiții păguboase și alea nu plac nimănui :).

Concursul Superscrierea Cititorilor este o extensie a Premiilor Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea. De data aceasta cititorii au fost cei care au propus în concurs texte de non-ficțiune pe care le consideră valoroase. Înscrierile s-au încheiat pe 9 mai, concursul aflându-se acum în faza de jurizare, iar câștigătorii urmând să fie anunțați pe 20 mai, pe site-ul nostru.

Înscrierile și votarea la concursul Superscrierea Cititorilor s-au încheiat la sfârșitul zilei de 9 mai.

Top 10 lucrări cele mai votate de public sunt acum evaluate de juriu, iar câștigătorii vor fi anunțați pe 20 mai pe site-ul nostru.

Vor fi premiați atât autorul textului câștigător, cât și cel care l-a propus în concurs (vezi premiile).

Top 1o lucrări Superscrierea Cititorilor

Într-o berărie din Santiago de Chile, la începutul secolului XXI

Noaptea fluturelui mov

Sărut mâna, mama mea!

Te rog, fă-l sa nu mă mai iubească!

România, lasă-mă să rămân!

Cine ne ajută dacă avem un accident rutier in Balcanii de Vest?

Norii sunt prietenii tăi

Rugăciune pentru suflet la Vatican: Cum am cântat creații liturgice ortodoxe  în inima catolicismului

Scrisoare pentru fiica mea

Traficul de morți de la Rosia Montană. Goana după aur, varianta românească #21

Le mulțumim tuturor participanților! Totodată, îi felicităm că au crezut în această șansă de a încuraja un autor care poate schimba perspectiva asupra felului în care sunt relatate evenimentele în România și de a încuraja acest gen de scriitură care poate da câștigători de Pulitzer.

Puteți citi aici toate cele peste 140 de articole înscrise în concurs. Și nu uitați că puteți schimba lumea prin ceea ce citiți.

sursa foto

A fost odată ca niciodată o prinţesă a creativităţii practice şi a inovaţiei, preafrumoasa FFFF.
Prinţesa trăia într-un castel suspendat – Mansarda FFFF – la poalele căruia curgea o terasă şi-un pub.
FFFF era cunoscută mai mult ca o prinţesă prietenoasă, dar ea îşi dorea să fie cunoscută pentru ceea ce îşi propusese: să schimbe lumea. Aşa că prinţesa se apucă să facă şi să dreagă tot felul de năzdrăvănii prin care să-i atragă pe oamenii din toate regatele industriilor creative.
A făcut mai întâi şi întâi un izvor al cunoaşterii – Biblioteca de Inovaţie – ştia că aşa îi va aduna la un loc pe oamenii cu sete de creativitate.
Apoi, după ce a reuşit să îi adune, prinţesa a vrut să le ofere mai mult. Aşa că a început să organizeze şezători, dar nu şezători de care auziţi în alte povesti, ci nişte şezători la care îţi poţi desluşi / upgrada creativitatea şi ideile bune. Prinţesa lucra, după cum îi plăcea să spună, cu “a bunch of specialists”, aşa că şezătorile ei au devenit Creative Fitness Studio, la care participa din ce în ce mai multă şi mai diversă lume, de la maseuri la corporatişti.
Asta o mulţumea nespus pe prinţesă, mai ales când primea câte un “Saru’mâna pentru AHA-uri!”.
Din când în când, prinţesa îşi acorda momente de răsfăţ, că doar era şi ea o prinţesă. Atunci făcea ce-i plăcea cel mai mult să facă: să citească.

Dar, într-o bună zi, citind întâmplări din afară regatului, şi-a dat seama că oamenii de acolo nu sunt atât de fericiţi ca cei din regatul ei. Iar acest lucru nu i-a dat pace până nu a încercat o nouă idee cu care să-i vină de hac. Inspirată de lordul Pulitzer de peste ocean, a înfiinţat un premiu de încurajare şi de responsabilizare a celor care scriu poveşti despre realitate – Premiile Superscrieri, non-ficţiuni care schimbă lumea. Şi uşor, uşor, a văzut cum lumea începuse, într-adevăr, să se schimbe.
Scurtă-i vremea să povestim acum toate încercările prinţesei – există o carte mai mare, cu pagini www, pe care o puteţi răsfoi chiar aici, de vă arde curiozitatea.
Prinţesa are, totuşi, de construit un regat şi neam nu vrea să recunoască cum că i-ar fi greu. Mai mult, a ajuns la dispute cu vistiernicul, care îi tot spune că vrea să facă prea multe, iar galbenii sunt prea puţini.

Dar noi ştim că şi voi sunteţi oameni de poveste şi v-ar plăcea să o ajutaţi pe Prinţesă, aşa că o să vă spunem exact ce puteţi face:
Completaţi un formular din viaţa reală, prin care să redirecţionaţi 2% din impozitul pe galbenii voştri, direct în povestea Prinţesei FFFF. Galbeni care oricum nu stau la voi, dar pot face rost de şi mai multe poveşti din castelul suspendat din Brezoianu. Ca să nu încălecăm niciodată pe-o şa…

sursa foto

Vă anunțam într-un post mai vechi de Ateliere de Antreprenoriat, organizate de Romanian Business Leaders.

Sâmbătă, 27 aprilie, are loc următorul atelier – Creativitate și inovare – la care e și FFFF invitată: Vlad Tăușance (trainer Creative Fitness Studio) v-a pregătit un antrenament customizat pe ideea de antreprenoriat.

Spekeari sunt Sorin Trâncă (Friends Adverising) și Ana Maria Andronic (VentureConnect), iar capacitățile creative și de inovare le veți descoperi în jurul acestor discuții:

• Care este esenţa produsului sau serviciului tau? (50 minute)
• Cum găsesti oportunităţile? (50 de minute)
• Cum poti avea mai multe idei? (50 minute)
• Cum să nu te rătăcesti? (50 minute)

Beneficii:

• Programul este conceput de antreprenori pentru antreprenori
• Aplici pe ideea proprie de business
• Învățăturile le extragi atât din teorie cât și din practică
• Vei pleca cu instrumente concrete pe care le poți aplica în afacerea ta imediat
• Networking

Pentru înscrieri: ateliere@rbls.ro / 0722.799.999

E așteptat oricine vrea să își multiplice ideile și oportunitățile pentru afacerea proprie.

Miercuri, 24 aprilie, vă aşteptăm la un nou Seminar DoR, o discuţie despre meşteşugul poveştilor cu scriitorul, traducătorul, criticul literar şi editorul Dilema Veche, Marius Chivu. Chivu, autor al jurnalului de călătorie Trei săptămâni în Himalaya, ne va împărtăşi din învăţăturile lui despre scriitura de călătorie.

Evenimentul, pe care îl organizăm împreună cu prietenii de la Decât o Revistă, are loc în Mansarda FFFF şi va începe la ora 19:30 – intrarea se face de la ora 19:00.

Biletele costă 30 de lei şi se cumpără din DoR Shop (pentru alte modalităţi de plată, scrieţi la andreea.bota@decatorevista.ro). Locurile sunt limitate.

O extensie a conferinţei anuale de jurnalism narativ The Power of Storytelling, Seminariile DoR sunt dedicate oricui vrea să înveţe să folosească unelte noi şi să afle care sunt mecanismele poveştilor în varii medii. Fiecare ediţie are un invitat care îşi explică meşteşugul şi apoi e descusut de participanţi.

Printre invitații de până acum: fotograful Alex Gâlmeanu, regizorul Marian Crișan, Cristian Paul, expert în branding, scriitorul Philip O’Ceallaigh, muzicianul Doru Trăscău.

* Povești pentru suflet, ceai pentru trup. Seminariile DoR sunt aromate cu ceaiuri Tea Forté.

Fundația Romanian Business Leaders te invită să participi la prima sesiune a programului Ateliere de Antreprenoriat. (more…)

Vineri, 29 martie, vă aşteptăm la un nou Seminar DoR, o discuţie despre meşteşugul poveştilor cu Sorin Trâncă, Președintele FFFF și Creative Director la Friends Advertising. Sorin are 12 ani de copywriting în tolbă și e printre fondatorii agenției de publicitate Friends, care anul ăsta împlinește 10 ani. La seminar va vorbi despre cum spui povești în publicitate.

Evenimentul, pe care îl organizăm împreună cu prietenii de la Decât o Revistă, are loc în Mansarda FFFF şi va începe la ora 19:30 – intrarea se face de la ora 19:00.

Biletele costă 30 de lei şi se cumpără din DoR Shop (pentru alte modalităţi de plată, scrieţi la comanda@decatorevista.ro). Locurile sunt limitate.

O extensie a conferinţei anuale de jurnalism narativ The Power of Storytelling, Seminariile DoR sunt dedicate oricui vrea să înveţe să folosească unelte noi şi să afle care sunt mecanismele poveştilor în varii medii. Fiecare ediţie are un invitat care îşi explică meşteşugul şi apoi e descusut de participanţi.

Printre invitații de până acum: fotograful Alex Gâlmeanu, regizorul Marian Crișan, Cristian Paul, expert în branding, scriitorul Philip O’Ceallaigh, muzicianul Doru Trăscău.

Povești pentru suflet, ceai pentru trup. Seminariile DoR sunt aromate cu ceaiuri Tea Forté.

Evenimentul național de dezvoltare personală și orientare în carieră, BUZZ!Camp, își deschide porțile în cea de-a 9-a ediție cu un nou nume și un nou format.

BizCamp devine BUZZ!Camp – un proiect Inspire Business – și capătă un nou format, cu mai multe surprize și oportunități. BUZZ!Camp este noua gazdă pentru tinerii care caută cele mai bune oportunități de dezvoltare și continuă tradiția de a reuni nume sonore și companii de top într-un cadru potrivit pentru aceștia.
Noua ediție adună rezultatele investiției în noul brand și, astfel, BUZZ!Camp se mândrește cu destinații noi în circuitul național de desfășurare al evenimentului. Noutatea intervine și în București, unde evenimentul se va desfășura pe cinci zile, fiecare zi fiind adresată unei industrii: ziua 1 a€“ Retail&FMCG, ziua 2 a€“ IT&Telecom, ziua 3 a€“ Finance&Banking, ziua 4 a€“ Auto&Engineering, ziua 5 a€“ BPO&Consultancy.
O altă noutate constă în faptul că locurile sunt limitate. Doar 300 de participanți vor fi selectați.

Pentru participanții evenimentului, se mizează pe subiecte și teme la fel de utile pentru a le oferi cât mai multe repere în atingerea obiectivelor profesionale și personale:
Branding personal -€“ cine îți face cea mai bună campanie de marketing și PR?
Inteligență emoțională -€“ cum și în ce măsură ne afectează emoțiile?
Învață să gândești pozitiv -€“ oamenii fericiți trăiesc mai mult
Riști, deci câștigi? Rețete și experiențe despre succes
Vrei să afli cine ești? Acționează! Acțiunile te definesc

Evenimentul va avea loc în următoarele orașe:
Timișoara -€“ 4 aprilie
Iași -€“ 11 aprilie
București -€“ 15-19 aprilie
Cluj -€“ 23 aprilie
Brașov -€“ 25 aprilie
Galați -€“ 16 mai

Printre speakeri sunt Andrei Tudose (fondator Deliveringlife), Paul Ipate (actor), Mihaela Feodorof (fondator Yourway) și Alexandru Negrea (Head of Facebook Department Spada).

Mai multe detalii pe pagina evenimentului.

Despre ediția trecută am scris și noi AICI.

Vă invităm sâmbăta asta, 16 martie, la Social Entrepreneurship Workshop Bucharest 2: From good intentions to a good plan. Noi ne ocupăm de găzduire, iar Social Impact Award România de organizare.

Susținem cu drag această inițiativă, pentru că Social Impact Award este o competiție europeană de idei pentru studenți care vor să producă o schimbare în societate într-un mod constructiv. Ideile pot aborda diferite teme: sărăcie, sanătate, educație, mediu, energie, tehnologie și comunicații, drepturile omului, discriminare, etc.

Pe lângă faptul că vă puteți dezvolta ideea de proiect în acest workshop, vă mai puteți înscrie cu ea și într-o competiție. Anul acesta se vor acorda 3 premii în România fiecare în valoare de 2000€ și 3 luni membership în HUB București pentru fiecare câștigător. Mai mult, veți putea participa la două conferințe în Viena cu câștigătorii din celelalte țări.

Alte detalii despre atelier și înscriere găsiți aici: http://bit.ly/SIABuch2

Și, pentru că știm că voi aveți o relație specială cu ideile voastre, vă sfătuim să îi scrieți și lui Cezar (cezar@socialimpactaward.net) după ce vă înscrieți.

Tema mailului ar suna cam așa: “În 140 de caractere sau mai puțin spune de ce e important pentru tine să faci ceva cu impact în lumea din jurul tău.”

Pană la urmă, ăsta e și primul pas pe care îl faceți pentru a vă dezvolta ideile. Succes! 🙂

Articol de Roxana Rugină, BridgeMaker între România și Franța, pasionată de comunicare, culturi emergente și industrii creative 

(more…)

Antrenoarea noastră de la Creative Fitness Studio, Sandra Ghițescu, e de ceva vreme și Community and Communication Coordinator la HUB Vienna. Așa că ne-a ajutat să îi convingem pe austrieci că programul nostru le ușurează oamenilor viața și gândirea, învățându-i să folosească puterea inovației. Iar acum Sandra se pregătește să le ofere și o doză de antrenamente.

Cum așa? Ne explică Sandra:

“Prima ediție Creative Fitness Studio în afara țării va avea loc în Viena, în cadrul Accelerator Program al HUB Vienna. HUB este o comunitate globală ce oferă spațiu de lucru, evenimente și networking pentru oameni care lucrează în domeniul inovației sociale. Accelerator este un program de incubare menit să le ofere antreprenorilor  instrumente practice de business care să-i susțină în dezvoltarea afacerilor sociale. Nu puteam lipsi din programul lunii martie, ce se desfășoară sub tema Creativității.”

Deci, care sunteți / aveți prieteni prin Viena, puteți să le recomandați Creative Fitness Studio [Accelerator] de pe 18 martie.

Iar pentru cei mai aproape de București, nu uitați că reîncepem și noi antrenamentele pe 20 martie. Mai sunt câteva locuri disponibile.

Și dacă măcar vi se pare interesant cum vrem să trecem de la “nu se poate” la “cum se poate”, vă așteptăm cu un Like pe pagina noastră de Facebook.

Mulțumim, aveți grijă de sinapsele creative! 🙂

articol de Vlad Ioan Tăușance, trainer Creative Fitness Studio

Preocuparea febrilă a lumii din ultimii ani față de creativitate, înțeleasă ca ingeniozitate sau inovație, nu este o întâmplare sau o modă, ci mai degrabă un simptom. Societatea trece printr-o stare febrilă, se pregătește să treacă din vârsta informației în vârsta hackingului.

În anii ’90 computerele erau folosite la adevăratul potenţial de către cei care înţelegeau cum funcţionează, fie ei depanatori sau ingineri IT. Avantajul aparţinea celor ce deţineau know-how-ul, vederea de ansamblu. Odată cu atingerea unei mase critice de utilizatori şi a unui nivel mulţumitor de interconectare, puterea a ajuns în mâinile celor care puteau manipula uşor cantităţi mari de date: trafic, utilizatori, capacitate de stocare. Asul din mânecă era proprietatea asupra acestor date, dar şi asupra tehnologiilor care le fac posibile: patente, programe, interfeţe. Era, pentru că acum centrul de greutate se mută spre utilizatori: tehnologia este deja ieftină, soluţiile sunt disponibile online, gratuit sau aproape gratuit: contează ce şi cum vrei să faci cu ele.

Toată lumea poate să-şi construiască gratuit un blog, site, chestionar interactiv sau chiar o aplicaţie mobilă de la cap la coadă. Nu mai avem nevoie nici de traininguri elaborate, nici de softuri scumpe, nici de maşinării costisitoare, navigarea tinde să devină intuitivă – ai nevoie de o idee bună, de o scurtătură către succes. Paradigma hackingului nu se rezumă la mediul digital: dacă vrei să-ţi schimbi viaţa ai la îndemână o sumedenie de unelte: tutoriale și cărți despre antreprenoriat și lean startup-uri sau despre dezvoltare personală; mentori, coachi și angel investors care să te ghideze, cursuri ale celor mai bune facultăți din lume și conferințe pline de miez. Hackerul de viţă nouă nu mai scrie cod, ci aplică life hacks sau ventures hacks, își reprogramează lumea și viața. Uite cum poţi să faci asta şi tu.

Respectă etica Open source & Creative commons. Renunță la secretomanie și instinctul excesiv de proprietate asupra ideilor şi proiectelor tale. Împărtăşeşte experienţe şi experienţă, oferă-le şi altora acces la ce lucrezi, lasă-i să folosească informaţiile şi metodele tale, chiar să le îmbunătăţească. Te-ai obişnuit să foloseşti gratuit Google Drive, Google Maps, Trello sau WordPress, procedează la fel cu prezentările tale ppt, cu cercetările tale sau cu soluția ta pentru contabilitatea primară. Feedbackul este noua monedă de schimb pentru că…

Paternitatea este mai importantă decât proprietatea. Este o copilărie să crezi că ideea ta este unică, că ai inventat apa caldă sau că soluţia ta pentru mersul pe jos nu este replicabilă. Textele mediocre sunt furate şi repostate pe site-uri cu toate măsurile de precauţie luate, textele bune sunt citate, îi cresc autorului ratingul şi bonitatea intelectuală. E valabil pentru cod software, magazine de mirodenii, siteuri de discounturi sau firme de curierat pe bicicletă. Fii primul, dar fii generos pentru că…

Puterea stă în grup. Poți să găsești finanțare prin crowd funding sau furnizori, uneori pentru sume ridicol de mici, prin crowd sourcing. Cel mai important lucru este că atingi cu ideile tale o comunitate, comunici din primele momente cu o audiență pe care branduri deja lansate doar o visează. Dacă ideea ta este valabilă și se confirmă, finanțatorii sau furnizorii inițiali îți pot deveni ușor clienți, ambasadori sau parteneri. Relația neîngrădită cu comunitatea este esențială așa că…

Intră în Hub și rămâi în cloud. Nu trebuie să fie un spațiu oficial de coworking cu vocație socială și rețea internațională ca Hub Bucharest, poate să fie un bistro cu tablete, WiFi și clienți din aceeași poveste ca tine, comunitatea reddit, sau un grup de discuții. Prezența într-un club relevant, chiar și unul virtual, poate înlocui un spațiu fizic de întâlnire pe care să-l susții financiar. Folosirea cloud-ului informatic este obligatorie pentru etica colaborării și eficiența comunicării în timp real.

Hackingul este transformarea fenomenului tips & tricks în etică personală și praxis profesional. Avocații acestei adevărate revoluției a creativității aplicate recomandă adoptarea ei de la vârste cât mai fragede, prin proiecte deștepte și de impact ca Hakidemia. Bine ați venit pe scurtătură sau, măcar, lăsaţi copiii să o folosească!

Acest text a hackuit o discuție despre capitalul intelectual purtată cu Mihai Ghiduc, cât și o idee cristalizată de Greg Satell, fost senior în departamentul de Strategy and Innovation al Publicis Groupe şi Co-CEO KP Media. Recomand abonarea la blogul lui Greg, DigitalTonto și la blogul lui Ghiduc.

Întrebare pentru acasă: Câte dintre principiile hackingului enumerate mai sus respectă acest articol?

text de Diana Bercu, navigator de sinapse

”Pe vremea mea, noi ieșeam pe străzi și chiar desenam. Puneam gluga în cap, spray-urile în ghiozdan și ne apucam să căutăm pereți feriți, tot timpul gata să fugim de copoi. Nu ca acuma…” Probabil asta ar spune Vic 156 – poștașul din New York căruia îi sunt atribuite primele tag-uri moderne – văzând amploarea pe care o iau mijloacele alternative de a desena pereții din ziua de azi, precum digital graffiti-ul. Ce m-a făcut să mă gândesc la instrumentele folosite astăzi în graffiti și la motivațiile oamenilor care îl practică, sunt două filmulețe.

Primul filmuleț este acesta. Oamenilor le este oferită o suprafață plină cu led-uri ce se aprind la contactul cu apa. Înarmați cu pistoale cu apă, oamenii sunt invitați să deseneze și să scrie pe perete – un instrument ce poate fi utilizat și de artiștii pasionați de graffiti.

http://vimeo.com/47095462

Celălalt filmuleț prezintă un alt instrument pentru graffiti alternativ. Este un dispozitiv ce detectează mișcările ochiului, un ”eye tracker”, și le transpune în imagini. Dispozitivul este conceput în special pentru artiștii paralizați, care nu își pot folosi brațele și picioarele și astfel își pot exersa înclinațiile artistice.

http://vimeo.com/6376466

Desigur, acestea sunt doar câteva instrumente alternative pentru graffiti. Probabil varietatea lor este mult mai mare. Dar aceste două alternative m-au făcut să mă întreb imediat care ar fi motivațiile pe care le au cei care au făcut și încă mai fac mâzgălituri și desene pe pereți. Credeam că graffiti-ul e palpitant pentru că e interzis, pentru că e mișto să scrii ceva pe un perete public și să îi auzi pe cei mai în vârstă vorbind despre ”golanul care a desenat pe clădirea de lângă Patria” fără să știe că golanul ești chiar tu. Credeam și așa am ajuns la Vic 156 și am făcut o scurtă călătorie în istoria graffiti-ului.

Graffiti-ul, dacă folosim termenul pentru a defini orice inscripție sau desen de pe un perete, a luat naștere acum foarte mult timp – atât de mult timp, încât nu mai este nimeni care să ne povestească dacă poliția Egiptului Antic te amenda pentru că mâzgăleai pe piramide. Probabil că nu era cazul, pentru că egiptenii desenau pe pereți din cu totul alte motive – cel mai adesea spuneau povești despre cei vii, despre cei morți, despre zeii lor și cum ar trebui respectați.

Dacă egiptenii spuneau povești, graffiti-ul modern început de Vic 156 servea cu totul alt scop. Acesta era un curier care își propusese să meargă cu toate trenurile din New York. Ca să se asigure că nu ratează niciunul, își scria numele (Vic) și numărul de curier (156) pe toate vagoanele în care călătorea. Mai apoi, graffiti-ul era folosit de membrii diferitelor găști pentru a-și marca teritoriul.

Se știe că graffiti-ul îi atrage pe cei care îl practică, în primul rând, prin faptul că reprezintă ceva interzis. La asta se adaugă, bineînțeles, libertatea de exprimare și faptul că mesajul tău va ajunge la cât mai multe persoane, care, vor nu vor, îl vor citi și posibil reține. Valoarea sa estetică este însă îndoielnică în multe cazuri.

Când timpul și spațiul o permit, micile mâzgălituri se transformă în ”bomb-uri” frumos colorate, ce împodobesc zidurile gri din orașe sau metrourile. Sau, și mai bine, în adevărate fresce, opere de artă ce se vând pentru milioane de dolari. Și așa ia naștere street art-ul, upgrade-ul tag-urilor simple dar cu mesaj puternic, formă de artă admirată de mulți, folosită de brand-uri în comunicarea lor, râvnită de colecționari, expusă în muzee precum Tate Modern din Londra.

Dar din moment ce există totuși moduri de a face graffiti-ul acceptat în societate, care mai este farmecul său? De ce mai este practicat dacă devine legal, ba chiar căutat? Astăzi, deși este în continuare un mod de manifestare și de liberă exprimare, fenomenul are alte dimensiuni decât avea la început. Dacă înainte era strict o formă de protest împotriva sistemului și o modalitate de exprimare a părerii către un număr cât mai mare de oameni, azi nu mai este cazul. Dacă vrem să spunem ceva care să ajungă la cât mai mulți oameni, scriem pe wall-ul de Facebook sau ne facem  un blog. ”Jos cu președintele!”, ”Să dărâmăm bisericile”, ”Vrem monarhie!” sunt mesaje pe care democrația în care trăim nu are altă opțiune decât să le accepte.

Graffiti-ul arată mai degrabă apartenența la o anumită subcultură, care are un stil de viață asociat. Dacă iubești arta contemporană, cel mai probabil iubești și street art-ul, îi apreciezi originalitatea și îi admiri expresivitatea. Egalul dintre arta de stradă și vandalism mai este pus doar de polițiști, gardieni, bodyguarzi. Însă ce mi se pare cu adevărat de apreciat la modul în care graffiti-ul a evoluat și s-a transformat în artă este felul în care concentrează și utilizează creativitatea oamenilor. Este un gen de artă accesibil, ce le vorbește oamenilor despre problemele cu care se confruntă de zi cu zi și despre aspirațiile lor, creând o lume a personajelor inedite. De aceea a ajuns să fie considerat artă: pentru că piesele cu adevărat bune îmbină esteticul cu mesajele puternice.

Iar dacă Vic 156 ar răbufni nemulțumit astăzi văzând metoda digital graffiti-ului ar fi pentru că își prinde urechile în soft și nu reușește să folosească interfața, mai degrabă decât pentru că un graffiti virtual, care poate fi șters într-o secundă, nu mai deservește scopul pe care îl deservea în New York-ul tinereții sale sau în Philadelphia anilor `80.

Vă anunțăm că pregătim deja Premiile Superscrieri 2013. Dar, pentru ca efectul să fie cât mai amplu, efortul de culise trebuie să fie pe măsură. Iar pentru asta e nevoie de oameni.
Așa că facem o strigare pentru cei care vor să se implice, să se numere printre cei care ajută ca Superscrieri să ajungă, cândva, la amploarea Premiilor Pulitzer.

Cu alte cuvinte, căutăm voluntari care să ne ajute în găsirea unor susținători. Dacă e ceva ce am învățat că face ca lucrurile să crească și să capete valoare, atunci e principiul “prieteni pentru prieteni și oameni pentru oameni”.
Deci dacă cineva vrea să își asume acest rol, îi așteptăm cu drag intenția la zenaida@ffff.ro.

“Fișa postului” zice că trebuie:
– să crezi în puterea cuvintelor și să te identifici cu schimbarea pe care vrea să o facă Superscrieri
– să îți placă să convingi și să știi să îți adaptezi argumentele
– să nu te sperie ideea de fundraising – singura bătaie pe care o implică e cea de cap (iar asta nu mereu)
– să fii prietenos
– să-ți placă de noi – că doar intri în comunitatatea noastră (iar asta vine și cu recompense)

Totodată, vă încurajăm să susțineți în orice altă formă inițiativa Premiilor Superscrieri – non-ficțiuni care schimbă lumea și așteptăm cu interes propunerile voastre. Până la urmă, ideea concursului ne implică pe noi toți – atât cei care scriem, cât și cei care citim. Pentru că vrea să ne responsabilizeze atât pe cei care oferim texte, cât și pe cei care le căutăm și le alegem să înțelegem lumea prin ele.

Cele două ediții anterioare ne-au dat încredere că suntem pe drumul cel bun și că încurajarea scriiturii creative poate produce schimbări în bine. Mergem împreună?