După 16 ani de publicitate, Sorin Trâncă – inițiatorul Friends Advertising (acum FriendsTBWA) și al Fundației Friends For Friends – a scris o “cărticică”, publicată de Editura Publica.

Vă invităm joi, 15 ianuarie, începând cu ora 18:00, în Café Verona – Librăria Cărturești, la lansarea cărții Brief. 99 de chestii pe care aș fi vrut să le știu când am intrat în publicitate. Moderatorul evenimentului va fi Vlad Mixich.
Au confirmat prezența până acum: Bogdan Naumovici, Răzvan Căpănescu, Adrian Preda aka Predu, Robert Tiderle (câțiva dintre cei care au mai contribuit la Brief).  Ceilalți publicitari pe care îi mai găsiți în carte cu câte  o “chestie”, sunt: Adrian Boțan, Bogdana Butnar, Dorian Păscuci, Șerban Alexandrescu, Alina Gavrilă-Borțun.

“Scurtături și sfaturi cât mai bune pentru oricine visează să intre în publicitate sau e în primii 2 ani de publicitate – ăsta a fost BRIEFUL pe care mi l-am dat pentru această cărticică. Așa încât acolo sper să pot ajuta cu ea, dând celor ce sunt la început o mână de ajutor în a înțelege mai repede și mai bine ce pedale sunt cu adevărat importante în meseria asta.

Recunosc, am scris-o și pentru că mai mereu dau de câte un entuziast sau entuziastă care își propune să intre sau să reușească în publicitate, iar acum o să-mi fie mai ușor: o să le dau cartea întâi, apoi putem aprofunda.
Cu alte cuvinte, e un manual informal de publicitate pentru clasa I și a II-a, nu o lectură pentru genii sau doctori în publicitate, pe care îi salut cu această ocazie și le mulțumesc că m-au lăsat (unii dintre ei) să fur, la rândul meu, meserie, când eram mic.”

Sorin Trâncă

Mesaj Video de la autor, în stil propriu și caracteristic 🙂

Eveniment Facebook

Mai multe despre Sorin Trâncă: este unul dintre primii publicitari români premiați internațional și un fervent susținător al creativității românești. Împreună cu partenerii săi, Sorin este fondator al agenției de publicitate FRIENDSTBWA, al Fundației Friends for Friends și al marketizator.com, prima platformă românească de conversii pentru comerț electronic. Este tutore la Școala ADC, mentor în cadrul unor programe ale Fundației Romanian Business Leaders, inițiator al Creative Fitness Studio și al Premiilor Superscrieri – concurs de non-fiction creative writing.

Cea mai așteptată competiție a anului, de susținere a jurnalismului narativ și a scrierilor de non-ficțiune din România, a încheiat pe 26 noiembrie cea de-a patra ediție. Inițiativa Premiile Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea, a adunat la Gala de Premiere pe unii dintre cei mai buni autori de gen din țară, precum și susținători.

Aseară, împreună cu juriul Superscrieri și cu patronul acestei ediții, BRD – Groupe Société Générale, am anunțat câștigătorii în cadrul evenimentului de gală, organizat la ArCub.

SUPERSCRIEREA ANULUI

„Bruce Lee, Regele Canalelor”, Radu Ciorniciuc (Casa Jurnalistului)

“[…]”, Luiza Vasiliu (Decât o Revistă)

PREMIUL JURIULUI

RISE Project – pentru misiune publică

locul I

„Transnistria. Republica torturii”, Lina Vdovîi (Casa Jurnalistului)

locul II

„Bruce Lee, Regele Canalelor”, Radu Ciorniciuc (Casa Jurnalistului)

locul III

„Mândrie și Beton.  Povestea de succes a celor plecați la muncă în străinătate.”, Ioana Călinescu

proiect independent

locul I

„Dincolo de ceață”, Sintia Radu (Esquire)

locul II

„Împăratul din Năvodari”, Vlad Odobescu (Casa Jurnalistului)

locul III

„Visul lui Rodion”, Vlad Ursulean (Casa Jurnalistului)

locul I

„Amurgul secolului Beligan”, Cristian Delcea (Adevărul)

locul II

„Război și pace. Pe drumul lui Franz Ferdinand, la o sută de ani de la scânteia Primului Război Mondial”, Gruia Bădescu (Decât o Revistă)

locul III

„Colecția de alegeri”, Oana Sandu (Decât o Revistă)

locul I

„Țara din capul lor”, Anca Simina (Gândul)

locul II

„Săracii, vinovați din oficiu?”, Victoria Stoiciu (Contributors)

locul III

„Lăsați copiii să fugă de-acasă!”, Viorel Ilișoi (Jurnalul Național)

locul I

„Young Mothers”, Cîrlig Ioana

locul II

„Romania îmbătrânește”, Laurențiu Diaconu-Colintineanu, Ioana Moldovan

locul III

„Aruncă-ți țigara!”, Egyed Ufó Zoltán

Competiția Premiile Superscrieri a pornit în 2011 cu misiunea de a aduce un tribut acelor autori care, prin forța scriiturii lor, prin originalitate și onestitate, încă mai spun, în România, poveștile care contează. Astăzi, după 4 ani de existență, funcționează ca o motivație pentru felul în care scriu acești autori și, ca efect, ca un demers de ridicare a ștachetei pentru calitatea și standardele scriiturii.

“Ma bucur că un reportaj despre cei mai nefericiți dintre noi primește un premiu atât de important pentru un jurnalist la început de drum. Mă face să sper în continuare că munca mea poate schimba vieți – că eforturile mele de a-i face pe oameni să înțeleagă lumea în care trăiesc nu sunt în zadar. Asta îmi dă putere să fac în continuare jurnalismul în care cred.” (Radu Ciorniciuc, Casa Jurnalistului)

“Premiul ăsta a venit ca o cometă peste mine, exact cînd mă așteptam mai puțin. Mă bucură enorm și mă sperie în același timp, înseamnă că am intrat în liga campionilor jurnalismului, că lumea are așteptări de la mine și că aș face bine să nu dezamăgesc. Mulțumesc, Superscrieri, că mi-ați pus toată responsabilitatea asta pe umeri.” (Luiza Vasiliu, Dilema Veche)

La Gala de Premiere, eveniment moderat de același Tudor Mușat de la ultimele 2 ediții, au participat peste 200 de persoane: nominalizați la concurs, membrii juriului, presă, sponsori, dar și mulți alți susținători ai acestei competiții.

Juriul Superscrieri 2014: Mona Dîrțu – președintele juriului, Ani Sandu, Cătălin Tolontan, Cristian Movilă, Dan Duca, Daniel Mihăilescu, Gabriel Dobre, Liviu Iolu, Luca Niculescu, Marius Chivu, Mihnea Măruţă, Paul Radu, Simona Tache, Teodor Tiță, Vlad Mixich și Vlad Petreanu.

Ediția actuală a Premiilor Superscrieri nu ar fi fost posibilă fără susținerea partenerilor și prietenilor:

Patron al ediției actuale: BRD – Groupe Société Générale, sponsor principal – Avon România, sponsori de categorie: Orange România, Cercul de donatori/TFN România, FAN Courier, FriendsTBWA și SPV Legal –  societate profesioanală de avocați.

Super-prieteni și susținători ai galei: Editura Humanitas, Editura Publica, Tea Forte România, Crama Atelier, Antalis, AD-media, Heidi.

Susținători media: Hotnews, Șapte Seri, Catavencii, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, Esquire, Marie Claire, The Power of Storytelling, Decât o Revistă, RFI România, Blitz TV, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, România Pozitivă, IGLOO Media, Veioza Arte, Sub25, Bookblog.ro, Romaniapozitiva.ro, ziare.com

Şi a venit ziua cea mare! Cea de-a patra ediţie a Premiilor Superscrieri îşi află câştigătorii astă seară, de la ora 19:30, la Sala Arcub. Urmăriţi pagina de Facebook a Fundaţiei Friends For Friends, unde vă anunţăm cine sunt câştigătorii, de îndată ce trofeele le sunt decernate pe scena Galei Premiilor Superscrieri! (more…)

După două luni de la lansarea celei de-a patra ediții, competiția Premiile Superscrieri ajunge la unul dintre cele mai așteptate momente: anunțarea nominalizaților pentru fiecare dintre cele 5 categorii de concurs.

Acum ai ocazia să citești cele mai bune 25 de materiale dintr-un total de 395 de înscrieri, alese pentru a merge în etapa finală de jurizare.

Câștigătorii finali vor fi anunțați pe 26 noiembrie, în cadrul Galei de Premiere -€“ un eveniment în care ne propunem ca toți acești autori de non-ficțiune să își primească recunoașterea meritată pentru meseria pe care o îndeplinesc cu atâta responsabilitate și dedicație, în aceste vremuri tulburi pentru presa din România.

“Când am intrat în presă, a-ţi vedea numele tipărit sub un text era un vis şi avea să devină un dar nemeritat pentru noi, generaţia care s-a trezit cu libertatea în braţe. Sunt pentru a treia oară membru în juriul celui mai important concurs al profesiei mele şi, într-un fel, mă simt la fel ca în acei ani de început, când mergeam pe stradă şi aş fi vrut să le împart tuturor ziare cu numele meu scris undeva – uite, sunt şi eu aici, vă daţi seama? Am descoperit câţiva copii care s-au născut cam deodată cu primele mele texte tipărite şi care visează şi ei că vor primi acel dar. Numai că, spre deosebire de noi, ăia treziţi cu libertatea în braţe, ei îl merită.”

Mihnea Măruţă, jurat Superscrieri

„Jurnalism. Eseu despre deșertăciune”, Andrei Crăciun

„Amurgul secolului Beligan”, Cristian Delcea

„Perfuzii”, Cristian Lupșa

„Război și pace. Pe drumul lui Franz Ferdinand, la o sută de ani de la scânteia Primului Război Mondial”, Gruia Bădescu 

„Colecția de alegeri”, Oana Sandu (material publicat in Decat o Revista – iunie 2014)

„Țara din capul lor”, Anca Simina

„Rabdă, ascultă și taci!”, Anca Simina

„Irak sau Jihadistan?”, Cătălin Gombos

„Săracii, vinovați din oficiu?”, Victoria Stoiciu

„Lăsați copiii să fugă de-acasă!”, Viorel Ilișoi

„Mândrie și Beton.  Povestea de succes a celor plecați la muncă în străinătate.”, Ioana Călinescu

„Transnistria. Republica torturii”, Lina Vdovîi

„Mondialul săracilor”, Oana Moisil, Delia Marinescu

„Bruce Lee, Regele Canalelor”, Radu Ciorniciuc

„Pentru Eminescu, orice!”, Vlad Ursulean, Luiza Vasiliu, Vlad Odobescu

„Un boschetar cuminte”, Oana Moisil

„Dincolo de ceață”, Sintia Radu

„Am fost smardoaică”, Ștefan Mako

„Visul lui Rodion”, Vlad Ursulean

„Împăratul din Năvodari”, Vlad Odobescu

„Young Mothers”, Cîrlig Ioana

„Aruncă-ți țigara!”, Egyed Ufó Zoltán

„Răsună valea”, George Popescu

„Romania îmbătrânește”, Laurențiu Diaconu-Colintineanu, Ioana Moldovan

„Accra catch”, Tudor Vintiloiu

—————————————————————-

Ediția actuală a Premiilor Superscrieri nu ar fi fost posibilă fără susținerea partenerilor și prietenilor:

Patron al ediției actuale: BRD – Groupe Société Générale, sponsor principal – Avon România, sponsori de categorie: Orange România, Cercul de donatori/TFN România, FAN Courier, FriendsTBWA și Sulica Protopopescu Vonica – Attorney at law.

Super-prieteni și susținători ai galei: Editura Humanitas, Editura Publica, Antalis, AD-media, Tea Forte România, Crama Atelier, Heidi, Bixel.

Susținători media: Hotnews, Șapte Seri, Catavencii, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, Esquire, Marie Claire, The Power of Storytelling, Decât o Revistă, RFI România, Blitz TV, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, România Pozitivă, IGLOO Media, Veioza Arte, Sub25, Bookblog.ro, Romaniapozitiva.ro, ziare.com.

În cadrul programului Bursele Superscrieri/Avon, realizat anul acesta împreună cu Avon România, am început o serie de trei seminarii Superscrieri, dedicate autorilor de non-ficțiune, pentru care scriitura bună e muncă și e meșteșug.

Seminariile sunt susținute de Mona Dîrțu, jurnalist cu peste 20 de ani experiență în presa scrisă,co-autoarea cărții Cei care schimbă jocul și mentorul echipelor bursiere. Nu e o chestie copiată din cărți. E o metodă personală, distilat al experienței de lucru pe text, paragraf cu paragraf, cu circa 150 de jurnaliști de toate felurile întâlniți în tot felul de redacții, în tot felul de epoci ale jurnalismului românesc.

Cu ce fel de autori vorbim la aceste întâlniri, mai exact? Mona le-a găsit încadrarea potrivită:

“Sigur, or fi pe lume și geniali care-și aștern capodoperele dintr-o suflare, fără să sucească fraza de șapte ori, să orbecăie cu nopțile după câte-un sinonim, să răstoarne textul cu fundul în sus și s-o ia, sfâșiați de dileme, de la capăt. Hăituiți de metafore, oamenii despre care vorbim scriu fără spaime, fără frica de a fi mediocri, fără drame. Niște binecuvântați; a scrie = a respira pentru ei.

Doar că pentru noi, ceilalți, scriitura bună e muncă și e meșteșug. Întâi gândești, apoi scrii. Dacă n-ai gândit, vei sfârși prin a șterge și a scrie totul din nou. Apoi vei stiliza. Apoi te vei întreba pe cine interesează. Apoi vei reface lego-ul de informație, sense and sensibility, după o nouă logică. Apoi vei reciti totul cu gândul la melodia textului, rotunjind în fugă câte-o propoziție mai țeapănă, făcând punte de cuvinte între paragrafele neprietene, pescuind câte-un clișeu pitit în pliurile vreunei fraze și zvârlindu-l pe mal.”

Cele șapte păcate ale scriiturii cenușii, pe care ne-am propus să le descoasem la întâlniri, sună cam așa:

TEXTUL-FĂRĂ-CITITOR

Jurnalistul și “clientul” lui, cititorul. A scrie pentru tine/surse vs. a scrie pentru cititori. Autorul-călăuză vs. autorul-funcționar. Lipsa contextului și de ce e ea păguboasă. Exemple de comunicare publică fără rezultate.

TEXTUL-AMOEBĂ

“A scrie despre” în loc de “a scrie că” – distincția care schimbă perspectiva. Unghiul de abordare. De ce e acesta important. Întrebarea-cheie. Alegerea unghiului potrivit în acord cu interesul public, coverage-ul competitorilor, materialul documentar adunat. Cum se face un plan. Lead, miez, încheiere.

TEXTUL-DEBARA

Autorul care te îngroapă în informații, fie ele relevante sau nu. Frica de decizie. De ce păcatul aglomerării se vindecă doar chirurgical. Sortarea informației – criterii. Claritatea. Bruiajele, zgomotul de fond, disciplina exprimării, “less is more”.

TEXTUL FĂRĂ SARE

Vag vs. concret. Generalități vs. detalii. Ce țin minte oamenii, de fapt? De ce scriitura bună înseamnă exemple, anecdotică, metafore, comparații, apel la experiențe anterioare, context. Curajul și responsabilitatea de a alege detaliul relevant în fața unei generalități lipsite de riscuri.

TEXTUL BLA-BLA

De ce cităm oamenii care nu spun, de fapt, nimic? Pentru că astea sunt citatele pe care le avem, pentru că ne jenă de surse, pentru că ne imaginăm că n-au ce rău să facă. Decizii, soluții. Eliminarea balastului din citate, parafraza, valorificarea formulărilor expresive.

TEXTUL SEMIPREPARAT

Clișeele, limba de lemn, jargonul. Despre semipreparatele pe care le livrăm cititorilor noștri. Tipare de gândire și tipare de scriere. Fraza fără nutrienți: deși obosești mestecând, rămâi flămând de informație relevantă.

TEXTUL NEȘLEFUIT

Reviziurea textului, ajustarea frazei, concentrarea mesajului. Dedublarea autorului care-și editează singur textul și relația lui cu cititorul. Zoom in, zoom out. Reglarea tonului, a “vocii interioare”, flow-ul. Metoda lecturii cu voce tare. Cuvintele inutile. Metoda Zinsser. Șlefuirea încheieturilor. Tușa finală.

Sperăm că autorii invitați să își găsească în aceste întâlniri cel puțin inspirație pentru textele ce vor urma. Iar nouă, țineți-ne pumnii. Ne-ar plăcea să găsim resurse, să mai facem.

Mulțumim frumos prietenilor de la The Can, care ne găzduiesc seminarul în simpatica lor căsuță.
Iar pentru poze, vă invităm pe pagina noastră de Facebook.

Despre Bursele Superscrieri/Avon
Este un program realizat anul acesta în parteneriat cu Avon România, sub umbrela Premiilor Superscrieri, prin care am oferit trei finanțări a câte 1000 de euro pentru realizarea unor materiale jurnalistice pe tema violența domestică. Mai multe detalii despre program și despre aceste materiale publicate găsiți aici.

Anul acesta, la cea de-a IV-a ediție a competiției Premiile Superscrieri, am realizat câteva scurte interviuri video, pe care le vom aduna aici, pe măsură ce le facem publice.

Am întrebat jurați, autori premiați și cititori de superscrieri despre cum se raportează ei la scrierile creative de non-ficțiune, ce înseamnă calitatea lor – atât ca proces, cât și ca rezultat – și care ar fi miza unor premii ca cele pe care le-am inițiat.

Ei sunt doar câțiva dintre stakeholderii proiectului nostru, iar opiniile și viziunile lor nu numai că ne demonstrează că suntem pe drumul cel bun, dar sperăm să adune și mai mulți susținători în jurul Superscrieri. Ne-am propus să spunem BRAVO autorilor de non-ficțiune creativă și de jurnalism narativ, dar asta este o muncă colectivă. Vizionați și, dacă găsiți ceva pertinent, dați un share, să circule și ideile bune și să mărim vocea.

Laurențiu Diaconu-Colintineanu (jurnalist la RFI România și câștigător la Superscrieri) ne spune, pe scurt, despre un lucru pe care încercăm și noi să-l conturăm în conștiința publică prin Premiile Superscrieri:
calitatea scrierilor de non-ficțiuni creative se formează printr-un efort bivalent – atât din partea autorilor, cât și a cititorilor.

„Jurnalismul este şi el un produs care se pune pe piaţă, iar românii ar trebui să facă şi ei un pas înainte: să înveţe să plătească pentru munca de calitate. Să susţină. Sunt outlet-uri de presă care fac apeluri la susţinere financiară publică. Ar trebui susţinute, dacă cititorii sunt de acord cu ce fac şi dacă le place să consume produsul respectiv.”

Luca Niculescu este unul dintre jurații Superscrieri de anul acesta. L-am prins câteva minute în redacția RFI România, pe care o conduce și am primit, încă o dată, simpla încurajare care ne mână în luptă:
să îi căutăm pe acei autori care transpun în povești bine scrise informații bune, de calitate, de care România are nevoie.

Mona Dîrțu, președintele juriului Superscrieri 2014, ne amintește, la absolut fiecare întâlnire pe care o avem cu ea, care ne e misiunea:

„Superscrieri a devenit, dintr-un concurs de non-ficțiune, un fel de loc de reculegere a unei bresle risipite, care și-a pierdut busola, și-a pierdut valorile, sensul. (…) Superscrieri a venit cu misiunea – din perspectiva mea – de a-i aduna pe oameni.”

„Orice text de tipul ăsta (creative non-fiction), ca orice narațiune creativă, e un fel de grafic al felului în care binele câștigă. (…) Finalmente, cred că după 10 texte bine scrise, cu documentarea potrivită și după tot efortul, ajungi să fii și un om mai bun, ca autor. Și, prin extensie, asta merge mai departe, la cititor.” (Sorin Trâncă, inițiatorul Superscrieri)

Sintia Radu – jurnalistă la Esquire România/câștigătoare la Superscrieri – zice bine despre rolul cititorilor, care pot influența în mod direct livrarea unui conținut de calitate:

„Cred că cel mai mare serviciu pe care îl poate face un cititor unui scriitor în zilele noastre este să fie el însuși un cititor responsabil.
Este foarte important să avem grijă pe ce dăm banii, pe ce autor îl susținem într-un fel sau altul. Atât prin a-l cumpăra, cât și prin felul în care investim timp – adică cum acord o oră din timpul meu lecturii unei opere semnate de un jurnalist pe care îl respect.”

Mulțumim prietenilor de la Veioza Arte și Ellei Moroiu – reporter oficial Superscrieri 2014.

Jacqui Banaszynski a câștigat un premiu Pulitzer pentru unul dintre primele materiale de profunzime despre HIV/SIDA. Are o experiență de 30 de ani ca reporter și editor, iar acum  predă jurnalism la Missouri School of Journalism.Jacqui este unul dintre invitații conferinței internaționale The Power of Storytelling, organizată de prietenii de la Decât o Revistă, care are loc pe 17-18 octombrie, la București.

(interviu preluat de pe site-ul conferinței)

1. Care sunt, în opinia ta, elementele de bază necesare pentru o poveste bună?

PERSONAJE CONVINGĂTOARE: Oameni care trec prin diverse situații și care ne deschid o fereastră către dimensiunile umane și emoționale ale vieții. Nu e nevoie să fie plăcute, dar este necesar să fie credibile. Avem nevoie să putem vedea în ele ceva din noi, astfel încât să ne putem conecta în vreun fel la povestea respectivă.

TENSIUNE: Situațiile prin care trec personajele trebuie să aibă o miză care să țină cititorii cu sufletul la gură, fie că se întreabă dacă personajul va supraviețui unei boli de care suferă, fie dacă va reuși să-și trimită copiii la școală la timp pentru a prinde autobuzul spre muncă.

SCENE DESCRISE CÂT MAI REAL: Viețile noastre se desfășoară în lumea largă. Este esențial ca cititorii să simtă că fac parte din acea lume prin acțiuni și descrieri relevante. Această ancorare în realitate se poate face într-o propoziție sau două, prin câteva detalii spumoase sau în pasaje întregi.

 2. Ce sfaturi ai da unui tânăr jurnalist care abia începe în acest domeniu?

ÎNVAȚĂ SĂ DOCUMENTEZI. Fii curios până în măduva oaselor, construiește relații solide cu surse de încredere, identifică subiectele cele mai potrivite, pune întrebări bune, ascultă oamenii, verifică informația, fii atent la lumea din jurul tău. Nu te lăsa prins în a fi un stilist în ale scriiturii într-atât încât să uiți de cea mai importantă etapă a scrisului: documentarea. O documentare serioasă îți va asigura atât fundația, cât și flexibilitatea, indiferent cât de mult se schimbă lumea storytellingului în era digitală.

MERGI ACOLO UNDE E DE MUNCĂ. Nu te îndrepta doar către ce consideri a fi publicații prestigioase, care te-ar ajuta să ai o carte de vizită impresionantă. Urmărește povestea. Caută locuri care sunt trecute cu vederea sau nedescoperite și continuă să sapi după informații.

GĂSEȘTE-ȚI MENTORI. Studiază cum își fac cei mai buni reporteri și scriitori meseria și intervievează-i despre propriile tehnici. Citește cu o minte deschisă la nou. Întreabă specialiști din diverse domenii cum funcționează lumea lor. Fii curios tot timpul. Și nu te opri.

3. Probabil că ai primit o mulțime de propuneri de subiecte în decursul anilor. Care este secretul în a propune un subiect? Ai un exemplu care te-a convins imediat?

Nu îmi place să refuz idei propuse de jurnaliști. Așa că încerc să îi ajut să găsească posibilitățile într-o idee, largă sau vagă, care să le permită să își urmeze interesul și care să-i ajute să îl pună într-o formă proaspătă și relevantă. Propunerile trebuie să se potrivească cu tipul de storytelling pe care publicația sau mediul respectiv îl face și cu publicurile cărora li se adresează. Astfel că întotdeauna întreb cui i-ar păsa de povestea respectivă și de ce? Apoi detaliem modalitățile prin care putem ancora povestea în aici-și-acum, astfel încât relevanța ei să fie clară. Cele mai bune propuneri de subiecte sunt concise și arată că scriitorii au făcut suficientă documentare pentru a găsi cele mai potrivite subiecte și că au un plan de acțiune pentru a urmări povestea. Editorii trebuie să știe că povestea care le este propusă le va servi nevoilor editoriale și că este realizabilă. Idealul trebuie ancorat în realitate.

Spre exemplu, o reporteră a venit la mine cu o idee de poveste despre un program de sprijin pentru familiile care aveau o persoană dragă cu debut de Alzheimer. Asta se întâmpla cu mai bine de 10 ani în urmă, când încă nu se știau prea multe despre debutul în demență. În documentarea ei pentru explorarea subiectului, înainte să vină cu propunerea, găsise trei familii în program cu povești sfâșietoare – și care fuseseră de acord să vorbească cu ea mai departe. Nu am fost de acord cu ideea ei așa cum o propusese; gândea la scară prea mică. În schimb, i-am spus că vreau să urmărească întreaga poveste – să petreacă timp cu cele trei familii mai multe luni sau ani, pentru că demența le schimbă viețile în moduri de neimaginat. Rezultatul a fost ”Pierzând-o pe Betsy”, o serie remarcabilă de Marsha King în The Seattle Times, care a fost publicată în câteva episoade din 2002 până în 2007. Acesta este necrologul lui Betsy Meyer, personajul principal: http://seattletimes.com/html/localnews/2008555613_betsymeyerobit.html

Ea a fost diagnosticată cu demență progresivă la vârsta de 46 de ani, când copiii ei aveau doar 11 și 14 ani. Avea 55 de ani când a murit.

4. Care este ultima carte care te-a uluit și de ce?

Este vară, așa că citesc multă ficțiune. Am fost impresionată de ”Viață după viață”, povestea unei femei prinsă în evenimentele celui de-al doilea război mondial și în Germania lui Hitler. Moare și renaște de câteva ori în diferite versiuni ale propriei vieți  și de fiecare dată ia decizii care schimbă totul. Și am mai fost fermecată de ”Copilul de zăpadă” al lui Helen Oyeyemi. E un fel de poveste cu zâne pentru adulți, despre un cuplu în vârstă al cărui singur copil a murit și, odată cu el, a murit și dragostea lor. Cei doi se mută în Alaska pentru un nou început, însă nu sunt pregătiți pentru greutățile vieții de acolo. Și într-o iarnă, un copil magic apare în viața lor. Ce mi-a plăcut la ambele cărți este faptul că relațiile nu sunt clișeizate și m-au lăsat cu mai multe întrebări decât răspunsuri. M-au pus pe gânduri și m-au făcut să îmi pun întrebări.

Despre The Power of Storytelling

Aflată la a patra ediție, singura conferință de storytelling din Europa de Est aduce la București 10 jurnaliști, oameni de marketing și specialiști în antreprenoriat digital care vor vorbi despre puterea poveștilor de a crea conexiuni, de a inspira și de a produce schimbare și vor ajuta participanții să identifice, să construiască și să spună povești mai bune și mai relevante pentru domeniul lor de activitate, fie că e vorba de jurnalism, marketing, comunicare sau leadership.

Mai multe informații găsiți pe site-ul conferinței și pe pagina de Facebook.

interviu realizat de Ella Moroiu, reporter oficial Superscrieri

„Bunul simţ are audienţă. A devenit o pasăre atât de rară pe la noi, încât vinde foarte bine”, spune Vlad Mixich, preşedintele juriului Premiilor Superscrieri la ediţiile 2012-2013. Jurnalistul HotNews.ro a discutat cu reporterul oficial Superscrieri 2014 despre tainele și pericolele meseriei de storyteller, dar și despre valorile pe care competiția de jurnalism narativ și scriere de non-ficțiune creativă le poate scoate la iveală pentru public.

Cum se naşte o Superscriere?

Vlad Mixich: Tot vorbim de non-ficţiune, de creativitate… Până la urmă, ca pentru orice lucru din care pot să iasă roade frumoase, treaba e simplă: nu ai o reţetă, trebuie să munceşti mult, să practici mult – cum spunea Stephen King, că el lucrează până şi pe 1 ianuarie, în fiecare an -, să fii cu mintea deschisă.

Cum găsești un subiect bun?

Vlad Mixich: La noi, unul dintre pericolele de a lucra în media ca jurnalist este că la un moment dat începi să te crezi prea important ca să mai cobori la firul ierbii. Începi să crezi că ţi se cuvine să stai de vorbă numai cu preşedinţi, în studiouri de televiziune. Acolo nu găseşti poveşti! Nu e spaţiu mai artificial în România în acest moment decât studioul de televiziune. Nu găseşti poveşti acolo.

Poveştile le găseşti printre oameni şi, ca să le găseşti, trebuie să ai smerenie. Să te duci şi să spui: „Nu ştiu cum e viaţa aici, despre ce vorbiţi. Eu nu ştiu. eu sunt un străin. Vă rog, lăsaţi-mă să intru în viaţa voastră, vă mulţumesc pentru asta şi vă promit c-o să vă spun povestea cât mai fidel şi adevărat cu putinţă.”

De ce avem nevoie de jurnalismul narativ și scrierile de non-ficțiune creativă?

Vlad Mixich: E mai uşor să spunem baliverne tuturor când vorbim, decât atunci când scriem. De asta, pentru mine, mediul online rămâne important, pentru că e locul unde cuvântul scris supravieţuieşte. Şi când în România se spune că nu se citeşte mult, păi… pot să vă dau o listă rapidă de cel puţin zece texte citite de cel puţin 200.000 de ori în ultimul an. Nu vorbesc de ştiri despre vedete de carton sau politice.

Ce rol are aici o competiție ca Premiile Superscrieri?

Vlad Mixich: Am descoperit picăturile de pe peretele paharului gol. Şi, din cauză că e atât de mult urechism şi mitocănie în spaţiul mediatic, în special când vorbim de televiziuni, efectul celălalt e că vinde foarte bine bunul simţ. Bunul simţ are audienţă online! Bunul simţ a devenit o pasăre atât de rară pe la noi, încât vinde foarte bine.

Competiţia Premiile Superscrieri, apărută la iniţiativa Fundaţiei Friends For Friends, susţine deja de patru ani jurnalismul narativ şi non-ficţiunea creativă. La a patra ediţie, toţi autorii de non-ficţiune sunt invitaţi să îşi înscrie poveştile pe www.ffff.ro/superscrieri.

Termen limită: marţi, 30 septembrie, ora 24:00.

LINK ÎNSCRIERE

 LINK DETALII DESTE EDIȚIA ACTUALĂ

 O variantă a acestui interviu o găsiți și în revista din această săptămână a prietenilor de la Șapte Seri.

Mărturie pentru jurnalismul de calitate – cele 3 materiale realizate prin Bursele Superscrieri/Avon

Trei burse, trei echipe de jurnaliști și fotojurnaliști români, trei luni de intervievat, analizat, fotografiat, verificat informații, citit legi, studii, statistici, scris, rescris, editat. Proiectul experimental imaginat în primăvara acestui an de Fundația Friends For Friends – al cărui scop a fost de a construi un cadru articulat prin care mediul de business să poată susține, printr-un program de burse, jurnaliștii și fotojurnaliștii români care vor să lucreze materiale de profunzime, amănunțit documentate și atent redactate – își arată primele roade. Materialele realizate pe parcursul ultimelor luni în cadrul Burselor Superscrieri/Avon – e vorba de trei proiecte pe tema violenței domestice, finanțate cu câte 1.000 euro fiecare – au ajuns la vremea publicării.

Cele trei proiecte s-au materializat mulțumită programului Bursele Superscrieri/Avon, organizat de Fundația Friends For Friends (FFFF.ro) și Avon România. Selecția de proiecte a demarat în aprilie, iar concurența a fost neașteptat de mare pentru un program nou-lansat: pentru cele trei burse au aplicat 42 de echipe candidate, câștigătorii fiind selectați de un juriu format din 7 jurnaliști experimentați și un reprezentant Avon.

Programul de burse este cea mai nouă extensie a unui proiect care deja a prins rădăcini în România: e vorba de Premiile Superscrieri – o competiție care, de patru ani încoace, susține jurnalismul narativ și scrierea creativă de non-ficțiune din România. “Misiunea noastră declarată este de a încuraja și crește autori care, prin forța scriiturii lor, aduc în fața publicului relatări mai robuste, mai documentate, mai puțin frivole, care în final să poată genera schimbarea unei societăți tot mai ușor de manipulat și antagonizat”, spune Sorin Trâncă, președintele Fundației Friends For Friends.

Primele trei materiale realizate prin programul Burselor Superscrieri/Avon au fost deja publicate. Iată unde le puteți citi:

1. “Fără antecedente penale”

Proiectul jurnalistei Elena Stancu și al fotografului Cosmin Bumbuț, a apărut în numărul din această toamnă al Esquire România. Materialul va fi publicat și online, în luna octombrie, pe site-ul www.teleleu.eu. “Fără antecedente penale” pornește de la povestea unui cuplu zguduit de pusee de violență domestică care degenerează, tragic, în crimă, și sfârșește prin a spune o poveste chiar mai tulburătoare: aceea a unui sat de oameni gospodari care știu și văd ce se întâmplă, dar aleg să tacă în loc să se pună în calea unei fărădelegi petrecute în cadru privat. Pentru partea de documentare, Elena și Cosmin au petrecut câteva săptămâni în satul în care s-a petrecut crima – e vorba de Rășinari, județul Sibiu. Fără bursa Superscrieri/Avon, spun ei, le-ar fi fost greu să lucreze la un astfel de material pentru că nicio redacție nu le-ar fi pus la dispoziție resursele de care aveau nevoie pentru a lucra la un proiect care s-a întins, cu totul, de trei luni:

“Într-o țară în care redacțiile nu sunt dispuse să investească în materiale ample, de lungă durată, o astfel de bursă este salvatoare. Nouă ne-a oferit ocazia să documentăm un caz de violență domestică într-o comunitate tradițională, în care oamenii nu se bagă în familia altuia. Am aflat astfel povestea unui sat care, fără să vrea, a fost complice la o crimă”, spune Elena Stancu.

2. “Cu jumătate de inimă”

Proiectul jurnalistei Lina Vdovîi și al fotografului George Popescu – publicat pe platforma online Casa Jurnalistului – a pornit de la o întrebare simplă: este ordinul de protecție, introdus în România acum doi ani, un instrument care vine cu adevărat în ajutorul victimei? Nu cumva buna intenție a legiuitorului se destramă, implacabil, sub presiuni birocratice, lipsa unei metodologii unitare, istețimea agresorilor în a ocoli litera legii și lipsa de determinare a instanțelor de a pedepsi încălcarea ordinului de protecție? Materialul Linei și al lui George împletește trei povești ale unor femei diferite poate ca educație și aspirații, dar unite prin faptul că și-au dus frica și disperarea în fața justiției.

Cei doi co-autori spun că bursa de 1.000 de euro le-a dat șansa “de a face documentare pe teren, scriere și editare pe îndelete, așa cum se mai face în foarte puține redacții din România – a fost o experiență la finalul căreia pur și simplu ne-am așezat, ne-am tras sufletul și ne-am bucurat de-un material muncit pe brânci”.

3. “Toată lumea din familia noastră”

Proiectul jurnalistelor Ana Maria Ciobanu și Oana Sandu și al artistei vizuale Solène Cesbron este o serie de 14 narațiuni a căror miză e aceea “de a scoate la iveală cât mai multe dintre nuanțele violenței în familie, de la violență verbală, emoțională, economică până la violența fizică”, după cum spun autoarele; “sunt copii, soții, iubite, colege, asistenți sociali, polițiști, coordonatori de adăpost care s-au confruntat în diverse forme cu violența verbală, fizică, economică și sexuală. Poveștile scrise de cele două jurnaliste au fost publicate pe platforma online violenta.decatorevista.ro; selecțiuni din material puteți citi însă și în numărul 17 al Decât o Revistă. Iar acesta nu e, spun autoarele, punctul final al proiectului, care va continua și post-bursă.

“Ne-am dat seama în timpul documentării cât de important este să nu lăsăm acest subiect sub preș și să convingem cât mai mulți oameni să vorbească despre asta, ca să învățăm cu toții. Tocmai de aceea vrem să găsim puterea de a continua seria de narațiuni – vrem ca proiectul să aducă mai multe perspective unui subiect social despre care adesea fie credem că știm totul, fie despre care nu prea vrem să vorbim”.

Schimbă însă oare aceste trei povești ecuația? Mona Dîrțu, care s-a ocupat de partea de mentorat a celor trei echipe, crede că formula inaugurată prin Bursele Superscrieri/Avon și-a împlinit misiunea:

“Pe de o parte, jurnaliștii devotați meseriei – cei rari, gata să facă efort pentru un interviu în plus, o fotografie în plus, o verificare în plus, un sinonim în plus – își găsesc, în astfel de proiecte, un sens profesional. De cealaltă parte, companiile au prilejul, în sfârșit, de a sprijini în mod direct jurnalismul de calitate”.

Prin parteneriatul cu Avon, FFFF a creat de fapt un nou mecanism de suport pentru autorii de “non-ficțiuni care schimbă lumea”, spune Beatrice Weber, președintele executiv FFFF.

“Am reușit, împreună cu Avon, să facem posibilă publicarea a trei materiale complexe, de substanță, care poate altfel nu ar fi căpătat formă. Putem spune, acum, că formula lansată cu Avon a funcționat și suntem gata să extindem programul de burse prin parteneriate cu alte companii interesate să susțină scriitura creativă pe diverse tematici”, a încheiat Beatrice Weber.

Publicațiile care vor să preia cele trei materiale realizate la Bursele Superscrieri/Avon sunt invitate să scrie la superscrieri@ffff.ro.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/Avon se numără: HotNews, Șapte Seri, Catavencii, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Dilema Veche, Decât o Revistă, Blitz TV, Marie Claire, România Pozitivă.

Super-mulțumim: Denisa Mihaiu și Raluca Kisescu (Avon România), Mona Dîrțu, Agnes Nicolaescu, echipelor bursiere și, desigur, juriului:  Dan Duca, Liviu Iolu, Mihnea Maruță, Paul Radu, Simona Tache,Vlad Mixich și Vlad Petreanu. Fără ei nu am fi reușit să construim proiectul dedicat burselor și sperăm că acesta este doar începutul.

Pentru mai multe detalii despre Bursele Superscrieri/Avon, explorați: https://ffff.ro/burselesuperscrieri/.

#Despre Premiile Superscrieri

Lansate în 2011, Premiile Superscrieri reprezintă o competiție anuală care promovează jurnalismul narativ și scriitura creativă despre oameni, evenimente și momente reale. Cu un istoric la primele 3 ediții de aproape 1000 de lucrări înscrise, cu peste 50 de câștigători și premii în valoare totală de peste 15 000 de euro, competiția își propune să încurajeze în România acele povești puternice și texte de calitate care informează corect, emoționează, modifică percepții și atitudini. În prezent, competiția se află în plină desfășurare a celei de-a IV-a ediții, autorii de non-ficțiune din România fiind invitați să se înscrie până pe 30 septembrie, pe www.ffff.ro/superscrieri. 

Elena Stancu (jurnalist teleleu.eu) este câștigatoare la Premiile Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea și bursieră a programului Bursele Superscrieri/Avon.

Acum câteva luni ne-a trimis acest scurt testimonial video, pe care vrem să îl împărtășim și cu voi, pentru că este unul dintre mesajele care ne dau energie să continuăm și să creștem demersul Superscrieri.
Elena vorbește despre ceea ce ne-am propus în 2011, când am lansat prima ediție a competiției: să îi susținem și să le recunoaștem valoarea acelor autori de non-ficțiune care vor să își facă meseria cu simț al responsabilității față de cititori și cu pasiune pentru scrierea de non-ficțiune creativă, de calitate.

Competiția Premiile Superscrieri se află acum la cea de-a IV-a ediție și își propune să promoveze jurnalismul narativ și scrierea creativă de non-ficțiune în România.
Înscrierile au loc până pe 30 septembrie, delibererea juriului – în luna octombrie, iar nominalizații și câștigătorii vor fi anunțați după jumătatea lunii noiembrie.

Susținând inițiativa (puteți da vestea mai departe, invita un autor să se înscrie, sau chiar propune oferte de susținere a premiilor și a organizării evenimentului), contribuiți la acest BRAVO pe care ne dorim să îl spunem, an de an, acestor autori care au valoarea unor super-eroi. Pentru că, prin scrierile lor, ne pot aduce într-o Românie de mâine mai bună, mai echilibrată și mai corect informată.

         articol de Saiona Stoian, ideas sailor @ FFFF

Există o teorie, nu tocmai agreată de criticii literari, dar tentantă pentru cine a jucat măcar o dată la Loto, care afirmă că, dacă i-am acorda suficient timp, o maimuţă ipotetică, închisă într-o cameră cu o ipotetică maşină de scris, ar reuşi la un moment dat, apăsând la întâmplare tastele maşinii, să reproducă până la ultima virgulă operele complete ale lui Shakespeare.

Având în vedere că „suficient timp” şi „la un moment dat” nu constituie tocmai repere exacte, iar cercetătorii nu au găsit încă maimuţa nemuritoare, teoria este tratată ca o dovadă a faptului că, deşi şansele ca un anumit eveniment să aibă loc pot fi absurd de mici, ele nu sunt niciodată zero. Pornind de la această premisă şi de la binecunoscuta determinare a echipelor de cercetători britanici, demnă de o cauză mai bună, o echipă de la Plymouth University a decis în 2003 să demareze un test pilot în care şase macaci negri cu creastă au fost confruntaţi cu un Pentium 386. După o scurtă perioadă de adaptare în care au încercat să îşi omoare adversarul cu pietre, maimuţele au cântărit îndeaproape avantajele furnizate de 5 milioane de ani de evoluţie sub forma degetului mare opozabil şi au început să tasteze, prima dată mai precaut, apoi din ce în ce mai rapid. Pe parcursul primei săptămâni, maimuţele au produs cinci pagini de text, din care citatul următor surprinde un fragment reprezentativ: „SssssssssssssssAaaaaaaaaaasssssassfsssggggggaaaaavmlnvvvssjjjjllsssssssss”.

Deşi maimuţele nu au reuşit să rescrie nici măcar prima scenă din Hamlet, iar singura observaţie cu potenţial ştiinţific are în vedere preferinţa macacilor pentru litera S, preferinţă ale cărei implicaţii încă nu se cunosc, există totuşi o consolare pentru pasionaţii de ssstatistică. Chiar dacă Hamlet nu a fost scris de o maimuţă, el a fost totuşi scris de o primată care, înainte de a-şi aşterne gândurile pe hârtie, înainte chiar de a inventa hârtia, a străbătut drumul lung al evoluției ţinându-şi sieşi şi celorlalţi companie prin intermediul poveştilor. Poveşti spuse în jurul focului, despre bine şi rău, despre originea lumii, a soarelui şi a stelelor, despre dragoste, moarte şi tot ce urmează după. Suntem o specie care trăieşte şi învaţă prin poveşti, care îşi explică lumea prin naraţiuni elaborate ce continuă să ne bântuie mintea, chiar şi atunci când corpul nostru doarme. Visăm lumi care nu există, dar, la fel de bine, transpunem ceea ce există în peisaje mentale pe care le populăm cu oameni şi întâmplări de peste zi, facem schimb de poveşti, le colecţionăm, le uităm, le reinterpretăm şi de multe ori le luăm drept etalon pentru ceea ce putem îndrăzni să considerăm posibil.

Oscar Wilde spunea că jurnalismul este de necitit, iar literatura nu mai este citită. Avem nevoie de un nou mod de a spune poveşti despre oameni, un gol pe care jurnalismul narativ se străduie să îl umple luând ce e mai bun din ambele: rigoarea jurnalismului tradusă în sute de ore de muncă pe teren și abilitatea literaturii de a transforma textul într-o experienţă memorabilă. O poveste devine jurnalism narativ în măsura în care este nu doar reală, ci şi capabilă de a stârni emoţii reale faţă de persoane pe care este puţin probabil că le vei cunoaşte vreodată, dar pe care ai senzaţia că le știi de o viaţă. Dacă, atunci când este bine făcut, jurnalismul reprezintă o lecţie de onestitate, iar literatura reprezintă o invitație de a empatiza, scopul jurnalismului narativ fiind acela de a umaniza informaţia şi de a o împiedica să devină zgomot de fond.

Deşi nu există dovezi arheologice care să îi ateste existenţa, Homo fictus, povestitorul înnăscut care l-a însoţit pe Homo sapiens de-a lungul misterioasei sale călătorii până în prezent, îşi face simţită prezenţa în însuşi modul în care ne structurăm viaţa. Vorbim despre vieţi cu final tragic sau fericit, construim înlănţuiri coerente din coincidenţe şi ne povestim retrospectiv ziua, ficţionalizăm trecutul şi viitorul pentru a supravieţui prezentului şi păstrăm bine ascunsă lista de eroi şi răufăcători personali în jurul cărora ţesem istorii pline de bucurii şi dezamăgiri. Dacă literatura este despre toţi oamenii care ar putea fi, iar jurnalismul despre toţi oamenii care sunt, atunci jurnalismul narativ, ca o extensie firească a capacităţii noastre de a ne defini prin poveşti, îmbină realul cu posibilul într-o manieră care le redefineşte pe amândouă.

 „Ce pot spune despre jurnalism? Are cele mai mari virtuţi, dar şi cele mai mari defecte. Este prima ocupaţie care intră sub controlul unui dictator. Este deopotrivă mama literaturii, dar şi un rezervor de nerozii. În multe cazuri este singura istorie de care dispunem, dar şi instrumentul de care se folosesc ticăloșii. Dar fiindcă a dăinuit atâta vreme și fiindcă atâţia oameni l-au slujit, a devenit probabil cel mai de preţ lucru pe care-l avem. Iar unii chiar devin onești, deşi n-ar fi avut nici o intenţie s-o facă”. Cuvintele lui Steinbeck surprind, într-un mod ideal, efectul spre care orice scriitură tinde: bucuria faptului că unele lucruri sunt și vor rămâne în afara controlului nostru, fie că vorbim de îngeri care și-au pierdut aripile sau maimuțe care și-au pierdut părul. Indiferent de varianta aleasă, în spate stă o poveste ce așteaptă să fie spusă.

Competiția Premiile Superscrieri este o inițiativă a Fundației Friends For Friends care promovează scrierea creativă și jurnalismul narativ de calitate în România. Anul acesta se află la a patra ediție și își propune să adune din ce în ce mai mulți susținători, pentru ca lumea să devină, prin puterea cuvintelor, un loc mai sănătos în care să ne creștem ideile.      

            sursa foto 

Ne pregătim să lansăm cea de-a patra ediție a competiției Premiile Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea.

Invităm toți autorii de creative non-fiction să își adune cele mai bune materiale realizate în ultima vreme și să le pregătească pentru înscriere.

Totodată, invităm cititorii să își încurajeze autorii preferați să înscrie acele lucrări care i-au mișcat în vreun fel sau le-au schimbat percepția asupra unor întâmplări.

Vom anunța în curând toate detaliile legate de ediția actuală și de înscriere. Până atunci, puteți urmări aici edițiile trecute.

Superscrierile sunt omagiul nostru pentru autorul-erou de non-ficțiune creativă.
Oameni harnici, creativi și onești, care își fac meseria. Care scriu cu simț de responsabilitate și care pot face, prin scrierile lor, o Românie de mâine mai bună, mai echilibrată, mai corect informată.

De aceea, sperăm ca, pe lângă prietenii și partenerii noștri, să avem alături de noi pe cât mai mulți dintre cei care cred în puterea scrierilor de calitate.

(more…)