material preluat de pe blogul Active Watch

Puține teme sunt atât de greu de documentat, jurnalistic vorbind, ca violența domestică. Suferința fizică și psihică a victimelor e dublată de rușinea de a vorbi lumii despre calvarul tău, de stigmă socială, de frica de repercusiuni, de groaza că cei din jur te vor pune, și ei, la zid – înainte ca măcar să încerce să înțeleagă prin ce treci; groaza că tot tu vei fi găsit vinovat pentru ceea ce ți se întâmplă.

Bursierii Superscrieri/Avon de anul trecut – care au derulat zeci de interviuri și au fotografiat victime ale violenței domestice – au câteva sfaturi pentru jurnaliștii și fotografii care documentează astfel de subiecte.

1. Ascultă pentru a înțelege, nu pentru a judeca

“I-aș sfătui pe jurnaliști să asculte ca să înțeleagă, nu ca să judece. Când nu ai trăit ca într-un cub (cum spune Elena), nu poți să înțelegi de ce cineva acceptă să fie lovit și abuzat emoțional 14 ani. «De ce nu pleacă?» e întrebarea cea mai frecventă a oamenilor care nu au fost niciodată într-o astfel de situație. Ca să înțelegi o astfel de poveste, trebuie să înțelegi mai întâi mecanismele de gândire ale victimei și ale agresorului”. (Ana-Maria Ciobanu, jurnalist, co-autor al proiectului „Toată lumea din familia noastră” publicat în Decât o Revistă)

2. Ai răbdare, fii empatic, documentează-te impecabil

“E o temă extrem de sensibilă, așa că dacă vor ca personajele să colaboreze, trebuie să se înarmeze cu răbdare și empatie. Să încerce să aducă o perspectivă nouă, să schimbe unghiul de abordare și să se documenteze impecabil. Orice fenomen trebuie prezentat în întregime, în toată complexitatea lui, iar poveștile sunt puternice doar dacă au la bază o documentare cât mai solidă”. (Lina Vdovîi, jurnalist, coautor al proiectului “Cu jumătate de inimă”, publicat pe platforma independentă Casa Jurnalistului)

“E greu să documentezi violența domestică în România pentru că victimele se tem și se rușinează. De multe ori, gura lumii le blamează pe ele pentru ce li se-ntâmplă pentru că în România „Femeia nebătută e ca moara neferecată“. Ai nevoie de răbdare și empatie ca să convingi femeile să vorbească despre asta și de atenție atunci când victime colaterale sunt alți membri ai familiei – părinți sau copii care suferă la fel de tare ca femeia care a trecut sau se află într-o relație abuzivă.” (Elena Stancu, jurnalist, coautor al proiectului „Fără antecedente penale”, publicat în Esquire România şi pe platforma teleleu.eu)

3. Deschide larg ochii și încearcă să înțelegi transformarea oamenilor abuzați

“Să deschidă larg ochii și să petreacă cât de mult timp pe teren pentru a înțelege transformarea oamenilor care sunt abuzați. E greu să vezi doar la o primă vedere ce bagaj consistent de neîncredere poartă în spate, ce vină fără motiv duc cu ei, cât de multe lucruri se întâmplă în creierul lor pentru că, loviți de traumă, nu mai pot funcționa ca cei fără probleme. Le este greu să muncească, să-și găsească joburi, să aibă grijă de copii, să performeze personal și profesional. Prejudecățile celorlalți pot apărea atât de ușor pe un astfel de teren. Îi încurajez pe reporteri și fotoreporteri să aibă răbdare cu sursele lor și să citească cât de mult pot înainte de a ajunge pe teren”. (Oana Sandu, jurnalist, co-autor al proiectului „Toată lumea din familia noastră” publicat în Decât o Revistă)

4. Înainte de a apăsa pe buton, construiește încrederea

“O mare parte dintre persoanele pe care le documentezi nu doresc sa fie fotografiate, ceea ce îți va complica situația. E un subiect delicat, unde trebuie să te gândești bine cum abordezi documentarea fiecărui subiect, cum îi câștigi încrederea, apăsatul pe buton vine mai târziu, iar în cazul unora câteodată nu vine deloc. Cred că e important să aloci timp suficient, să nu încerci să urgentezi lucrurile”. (George Popescu, fotojurnalist, coautor al proiectului “Cu jumătate de inimă”, publicat pe platforma independentă Casa Jurnalistului).

***

La capătul a luni de documentare, cei șase bursieri Superscrieri/Avon au realizat, în toamna lui 2014, trei materiale de referință pe tema violenței domestice din România:

„Fără antecedente penale”, publicat în Esquire România şi dezvoltat ulterior pe platforma teleleu.eu, arată că violența domestică e adesea calea sigură către omucidere; și că rudele, vecinii, preotul, întregul sat, pot deveni – atunci când privesc abuzul ca pe o chestiune care se rezolvă strict în familie – complici ai unei crime care putea fi împiedicată. Autori: Elena Stancu, jurnalist și Cosmin Bumbuț, fotograf.

„Toată lumea din familia noastră”, publicat în Decât o Revistă și lansat ca proiect online de sine stătător, ne arată ce înseamnă violența domestică printr-o colecție de 14 povești în care abuzul, fie el fizic sau psihic, e elementul definitoriu, cel care mutilează viețile celor de lângă noi. (Autori: jurnalistele Ana-Maria Ciobanu și Oana Sandu și artista vizuală Solène Cesbron).

“Cu jumătate de inimă”, publicat pe platforma independentă Casa Jurnalistului, e un feature care analizează, din prin lentila a trei povești distincte, impactul pe care lacunele din legislația privind ordinului de protecție îl are asupra victimelor violenței domestice. Autori: Lina Vdovîi, jurnalist, și George Popescu, fotograf.

Vreți să vorbiți și voi despre violența domestică? Înscrierile pentru cea de-a doua ediție a Burselor Superscrieri/Avon – un parteneriat între Fundația Friends For Friends și Avon România – au loc până pe 26 aprilie 2015.

Cele trei burse, în valoare de 2.000 euro fiecare, vor fi acordate pentru proiecte jurnalistice complexe pe tema “violența domestică”. Suntem în căutare de proiecte care să treacă dincolo de tipare de abordare și să aducă noi perspective asupra temei – să înfățișeze publicului fenomenul violenței domestice în variatele lui forme și simptome, de la costuri pentru societate până la traume personale duse în spate decenii la rând, de la neputințe legislative până la cultura lui „bătaia e ruptă din rai”.

Găsiți detalii despre burse, despre selecție și juriu, precum și informații despre cum puteți intra în competiție aici.

material preluat de pe Adevărul.ro

Patru bursieri Superscrieri/Avon vorbesc despre clișeele și prejudecățile care ne fac să privim cu detașare abuzuri grave, condamnate prin Codul Penal.

Să scrii despre violența domestică înseamnă, inevitabil, să dai piept cu mulțimea de clișee care gravitează în jurul a ceea ce noi – jumătate dintre noi, mai precis – încă mai credem că ar fi o chestiune privată. E imposibil să nu fi auzit, și voi, de “bătaia e ruptă din rai”, “un bărbat care nu-și bate femeia n-o iubește cu adevărat” ori “femeile mai sunt bătute și din vina lor”. Cât timp vorbe ca acestea vor mai circula, vom ști că printre noi încă mai sunt oameni căzuți victimă clișeelor despre violența domestică. Clișee care, oricât de inofensive ar părea, ne fac complici la abuzurile de care ne desparte, uneori, doar un perete.

Jurnaliștii care au documentat cazuri de violență domestică știu bine unde pot duce astfel de clișee. Anul trecut, trei echipe jurnalist/artist vizual au primit, prin Bursele Superscrieri/Avon, finanțări pentru proiecte pe tema violenței domestice (anul acesta Avon oferă alte trei burse a câte 2.000 de euro; termenul de depunere a aplicațiilor e 26 aprilie 2015). Iată ce-au înțeles bursierii, pe parcursul documentării, despre clișeele care ne condamnă:

Jurnalistele Ana-Maria Ciobanu și Oana Sandu (Decât o Revistă), au documentat în cadrul Burselor Superscrieri/Avon (2014), proiectul „Toată lumea din familia noastră” – 14 cazuri de violență domestică reunite pe o platformă online special dedicată, ilustrată de artista vizuală Solène Cesbron.

ANA-MARIA CIOBANU: Violența nu se întâmplă numai în familiile needucate, sărace, dependente de alcool

“Am pornit la drum cu ideea de a demonta clișeele despre violență. Tuturor specialiștilor pe care i-am intervievat le-am cerut să ne explice care sunt clișeele de care se lovesc în munca lor de advocacy, awareness, lucrul direct cu victimele, contact cu poliția sau cu justiția. Cel mai pomenit a fost cel potrivit căreia violența se întâmplă numai în familiile needucate, sărace, dependente de alcool. Tocmai de aceea am căutat o diversitate cât mai mare a poveștilor pe care le-am documentat și am vorbit atât despre violență în mediu rural, cât și în familii cu studii medii și superioare. Am simțit clișeele de percepție foarte puternic în temerile victimelor pe care le-am intervievat. Dincolo de trauma pe care o povesteau, mai toate erau profund afectate de cum au fost sau sunt percepute: că vor fi condamnate de familie și prieteni că au depus plângere împotriva propriului soț și sunt dispuse să-i facă rău tatălui copiilor lor, că oamenii sunt convinși că nu le-au fost credincioase soților și de-asta s-a ajuns la violență, că oamenii ar putea crede că erau cheltuitoare și controlul cardurilor și salariului era perfect justificat în contextul ăsta”.

OANA SANDU: Oamenii nu se simt confortabil să-și povestească cu nume și prenume experiența traumatică

“Oamenii pe care i-am intervievat și care fuseseră abuzați, într-o formă sau alta (proiectul nostru a încercat să aducă în față mai multe nuanțe ale violenței în familie) spuneau adesea că se simt discriminați sau deloc inconfortabil atunci când își povestesc cu nume și prenume experiența traumatică. De aceea multe dintre numele lor, în textele noastre, au fost modificate. Însă am avut și un succes, una dintre femeile despre care am scris a prins curaj după ce și-a citit povestea și a vorbit inclusiv unui public TEDx despre asta. Nu ne-am lovit neapărat de clișee fiindcă am căutat să găsim oamenii de intervievat care să ni le demonteze, ăsta a fost și obiectivul colecției de povești”.

Jurnalista Lina Vdovîi a documentat, împreună cu fotograful George Popescu, feature-ul “Cu jumătate de inimă”, publicat pe platforma independentă Casa Jurnalistului. Materialul analizează, din prin lentila a trei povești distincte, impactul pe care lacunele din legislația privind ordinului de protecție îl are asupra victimelor violenței domestice.

LINA VDOVÎI: Când polițistul empatizează cu agresorul

“Clișeele de percepție privind violența domestică sunt foarte răspândite în mentalul colectiv românesc. Eu am întâlnit cel puțin două dintre ele. Unul se lega de justificarea comportamentului unui agresor. Într-o comună din Constanța, unde victimele obținuseră ordin de protecție, polițistului satului empatiza cu agresorul – «uite că nu mai poate locui în propria casă», «hai că nu le mai bătea așa tare» – și-i găsea mereu scuze pentru comportamentul său. Un alt clișeu se referă la faptul că violența domestică este tratată în continuare ca o problemă privată. Una dintre victime mi-a povestit cum mama ei se încuiase în cameră ca să scape de bătăile soțului și arunca bilețele pe geam pentru ca vecinii sau trecătorii să cheme poliția. Deși bilețelele au fost ridicate de jos, nimeni nu a ajutat-o pe femeie”.

Jurnalista Elena Stancu a documentat, împreună cu fotograful Cosmin Bumbuț, un caz de violență domestică din Rășinari, județul Sibiu. Materialul „Fără antecedente penale” – publicat în Esquire România şi dezvoltat ulterior pe platforma online teleleu.eu – arată că violența domestică e adesea calea sigură către omucidere; și că rudele, vecinii, preotul, întregul sat, pot deveni – atunci când privesc abuzul ca pe o chestiune care se rezolvă strict în familie – complici ai unei crime care putea fi împiedicată.

ELENA STANCU: „Femeia nebătută e ca moara neferecată“.

„Toţi sătenii din Rășinari știau că Iacob le-a bătut și pe celelalte două foste neveste ale sale, că le amenința cu cuțitul și le ținea închise în pivniță. Însă nimeni n-a chemat Poliția și n-a sfătuit-o pe Mimi să depună plângere. Nici măcar atunci când Iacob umbla beat prin sat și amenința că o ucide pe fosta lui iubită nimeni n-a făcut nimic. Ca să descurcăm ițele unei povești complicate am discutat cu 22 de oameni din Rășinari: asistentul social, familia lui Iacob, familia victimei, vecinii, profesorii, medicul, polițistul, preotul, cele două foste soții ale bărbatului, foștii colegi de școală sau simple cunoștințe.

Majoritatea localnicilor ne spuneau: „Păcat de fata aia, dar nici ea nu trebuia să dezbine o familie“. Pentru că un sat întreg nu îl blama pe bărbatul care o lovea, ci pe femeia care „a stricat o familie“ și s-a „încurcat“ cu Iacob. Însă, după vreo săptămână, am aflat că în Rășinari multe femei sunt lovite de bărbații lor, că „bărbatului din Rășinari îi place să aibă femeie frumoasă“, după cum spune asistentul social, dar în momentul în care e a lui, femeia nu mai trebuie să fie atât de frumoasă. Din cauza asta femeile din Rășinari umblă uneori „mascate“ pe stradă, adică vinete pe la ochi.

E greu să documentezi violența domestică în România pentru că victimele se tem și se rușinează. De multe ori, gura lumii le blamează pe ele pentru ce li se-ntâmplă pentru că în România „Femeia nebătută e ca moara neferecată“. Ai nevoie de răbdare și empatie ca să convingi femeile să vorbească despre asta și de atenție atunci când victime colaterale sunt alți membri ai familiei – părinți sau copii care suferă la fel de tare ca femeia care a trecut sau se află într-o relație abuzivă.”

Înscrierile pentru cea de-a doua ediție a Burselor Superscrieri/Avon – un parteneriat între Fundația Friends For Friends și Avon România – au loc până pe 26 aprilie 2015.

Cele trei burse, în valoare de 2.000 euro fiecare, vor fi acordate pentru proiecte jurnalistice complexe pe tema “violența domestică”. Suntem în căutare de proiecte care să treacă dincolo de tipare de abordare și să aducă noi perspective asupra temei – să înfățișeze publicului fenomenul violenței domestice în variatele lui forme și simptome, de la costuri pentru societate până la traume personale duse în spate decenii la rând, de la neputințe legislative până la cultura lui „bătaia e ruptă din rai”.

Găsiți detalii despre burse, despre selecție și juriu, precum și informații despre cum puteți intra în competiție aici.

Pentru că mulți am crescut vâjâindu-ne pe la ureche că „bataia e ruptă din rai”, „il bat ca să fac om din el” sau „unde dă mama, creste”.
Pentru că 61% dintre noi consideră că violența în familie este o chestiune privată și am fost educați în ideea că nu e politicos să te amesteci.
Pentru că soluțiile legale pe care le avem la dispoziție ca victime ale unor relații abuzive sunt slab sau deloc mediatizate, nu ajung la cine are cea mai mare nevoie de ele sau nu au un impact real.

Pentru toate de mai sus, continuăm pentru al doilea an programul de burse pe tema violența domestică. Mulțumim partenerului nostru, Avon România, pentru viziunea pe termen lung și încrederea pe care o are în faptul că schimbările într-o societate pot porni de la modificări de percepție și de la articole care presează nervul care trebuie.

Programul pilot, desfășurat în 2014, a fost inițiat cu scopul de a construi un cadru articulat de susținere a jurnaliștilor și fotojurnaliștilor români care vor să lucreze materiale de profunzime, amănunțit documentate și atent redactate.

Pentru 2015, se vor acorda trei burse în valoare de 2.000 de euro fiecare pentru realizarea a trei materiale jurnalistice complexe pe tema “violența domestică”. Suntem în căutare de proiecte care să treacă dincolo de tipare de abordare și să aducă noi perspective asupra temei – să înfățișeze publicului fenomenul violenței domestice în variatele lui forme și simptome, de la costuri pentru societate până la traume personale duse în spate decenii la rând, de la neputințe legislative până la cultura lui “bătaia e ruptă din rai”.

Poate câștiga o bursă Superscrieri/Avon orice autor din România – indiferent că este profesionist sau amator, jurnalist sau blogger, se exprimă prin cuvânt sau prin imagine, publică pe platforme tradiționale ori exclusiv în mediul digital. Organizatorii încurajează, proiectele complexe, de mare impact, realizate de echipe autor + fotoreporter/artist vizual.

Termenul limită de trimitere a formularului de aplicație, disponibil pe www.ffff.ro/burselesuperscrieri, este 26 aprilie 2015.

Pe lângă bursele propriu-zise, programul include două componente care adaugă valoare proiectelor câștigatoare: un program de mentorat și o serie de trei ateliere de scriere creativă, Seminariile Superscrieri, susținute de Mona Dîrțu – sub îndrumarea căreia se va desfășura tot programul de burse.

Juriul care va selecta bursierii, pe baza unor criterii de evaluare a propunerilor de proiecte, este format din: Dan Duca, Liviu Iolu, Marius Chivu, Mihnea Măruță, Raluca Kisescu (AVON Romania), Simona Tache, Vlad Mixich și Vlad Petreanu.

“Rezultatele programului pilot din 2014 – cele trei materiale publicate de echipele bursiere, toate super-propunerile de proiecte înscrise, felul în care s-au desfășurat Seminariile Superscrieri – ne-au arătat că programul de burse acoperă o nevoie adâncă: autorii sunt gata să-și pună la bătaie energia, timpul și creativitatea dacă cineva le creează contextul și le oferă puțin sprijin. Asta s-a întâmplat la prima ediție a Burselor Superscrieri/Avon, când toți bursierii au făcut mai mult decât și-au propus în proiecte. Suntem recunoscători că partenerii noștri ne înțeleg misiunea, iar implicarea lor crește. Ceea ce reușim să facem nu ne mai împarte în proiect-sponsor-public țintă, ci ne unește într-o comunitate în care fiecare contribuie cu propria performanță pentru a ne bucura împreună de materiale jurnalistice de excepție. Le suntem recunoscători tuturor și invităm pe oricine crede în forța poveștilor bine scrise să ni se alature”, declară Beatrice Weber, președinte executiv FFFF.

Pentru mai multe detalii despre Bursele Superscrieri/Avon, explorați: https://ffff.ro/burselesuperscrieri/.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/Avon se număra: Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Sub25, România Pozitivă.

Ne bucurăm să anunțăm că în 2015 vom continua, alăƒturi de partenerii noștri, Avon România și BRD – Groupe Société Générale, programul de finanțare și suport pentru jurnalismul de calitate  din România.

Proiectul Bursele Superscrieri propune autorilor români două teme de interes public: violența domestică și educația formală și oferă 9 burse jurnalistice, fiecare în valoare de 2.000 euro.

Echipele de jurnaliști și fotografi interesați de obținerea unei astfel de Burse sunt invitate să urmărească lansarea celor două programe:

    I.  Bursele Superscrieri/Avon, ediția a II-a, pe tema violența domestică, vor fi lansate la începutul lunii aprilie și vor cuprinde 3 burse.

   II. Bursele Superscrieri/BRD, pe tema educația formală, vor fi lansate la începutul lunii mai și vor cuprinde 6 burse.

Pe lângă finanțare, programele includ și sesiuni de mentorat și o serie de trei ateliere de scriere creativă de non-ficțiune, Seminariile Superscrieri, destinate  împărtășirii de bune pratici în domeniu. Ambele vor fi susținute de Mona Dîrțu, jurnalist și editor cu experientă de peste 15 ani în presă.

“Pe de o parte, jurnaliștii devotați meseriei – cei rari, gata să facă efort pentru un interviu în plus, o fotografie în plus, o verificare în plus, un sinonim în plus – își găsesc, în astfel de proiecte, un sens profesional. De cealaltă parte, companiile au prilejul, în sfârșit, de a sprijini în mod direct jurnalismul de calitate”, declara Mona Dîrțu la prima ediție de burse.

Prima ediție a Burselor Superscrieri/Avon s-a finalizat cu publicarea a trei materiale de impact, care au continuat să se dezvolte și în urma terminării programului: “Fără antecedente penale”, publicat în numărul din toamnă Esquire România – realizat de jurnalista Elena Stancu și fotograful Cosmin Bumbuț, proiectul “Ordinul de protecție. Instrumentul victimei sau al agresorului?”, publicat pe platforma online Casa Jurnalistului – realizat de jurnalista Lina Vdovîi și fotograful George Popescu și proiectul “Toată lumea din familia noastră” publicat în numărul 17 al Decât o Revistă, realizat de jurnalistele Ana Maria Ciobanu și Oana Sandu.

Lina Vdovîi, bursieră în 2014, spunea că aceste burse sunt utile “pentru că le oferă jurnaliștilor răgazul de a rumega un subiect, de a-l înțelege și de a spune povestea pe îndelete și cu responsabilitate față de cititori și personaje. Timpul, banii și un editor bun ar trebui să existe în orice redacție, însă cum ele lipsesc uneori cu desăvârșire, e bine că avem bursele”.

Bursele Superscrieri fac parte din demersul FFFF de a susține  autorii de non-ficțiuni creative din România – cei care, prin forța scriiturii lor, prin originalitate, onestitate și curaj încăƒne mai spun poveștile care contează. Dacă Bursele Superscrieri au menirea de a-i susține direct pe acești autori în generarea de conținut, competiția anuală Premiile Superscrieri, care are loc în fiecare toamnă, le aduce autorilor recunoaștere pentru materialele realizate.

AICI DETALII DESPRE BURSELE SUPERSCRIERI/AVON, ED. I, 2014

Carevasăzică organizează ateliere de jurnalism dedicate tinerilor pasionați de scriitură, cu noțiuni elementare de jurnalistică. Acestea se vor desfășura în perioada 6-8 martie, în București.

Workshopurile vor aborda patru domenii diferite: reportaj, interviu, portret și jurnalism narativ. Scopul acestora este acela de a-i ajuta pe participanți să înțeleagă mai bine aceste domenii ale jurnalismului și să învețe etapele realizării unor articole la nivelul celor din revistele de calitate. De asemenea, se dorește realizarea unei comunități de scriitori care să împărtășească informații, materiale și opinii pe subiecte diverse.

Proiectul începe cu o conferință, care va avea loc vineri, 6 martie, de la ora 14, al cărei scop este oferirea participanților o șansă de a se cunoaște și de a afla de la Karin Budrugeac și Cristian Lupșa cum au reușit să-și înființeze propriile reviste.

Sâmbătă, 7 martie, se vor desfășura atelierele: de la 10 la 14, interviu și jurnalism narativ, iar de la 15 la 19, reportaj și portret. Toate vor avea loc în sediul Reviro, în săli diferite. În ultima zi, va fi organizată o întalnire, începând cu ora 12, de asemenea în Reviro, în care participanții vor primi feedback pe activitatea lor la ateliere și vor acorda feedback pe felul în care au fost realizate atelierele.

Speakerii sunt: Cristian Lupșa, editor fondator la Decât o revistă, Karin Budrugeac, editor fondator la Sub25, Eugen Istodor (interviu), care scrie constant în săptămânalele Cațavencii și Dilema Veche, Sintia Radu (jurnalism narativ), Managing Editor la Esquire și Vlad Mixich (portret), jurnalist la HotNews.com și corespondent la Deutsche Welle în România.

Invitația la ateliere le este adresată în special studenților care au experiență la scris și sunt pasionați de jurnalism. Participanții vor fi selectați în urma unui formular și a unui text cu tema „Frică”, care trebuie trimise până pe 1 martie. Aceștia pot alege maximum 2 ateliere, întrucât atelierele de interviu și jurnalism narativ, respectiv cele de portret și reportaj au loc în același interval de timp. La finalul proiectului, partcipanții vor fi repartizați unor editori, sub îndrumarea cărora vor scrie un articol cu un subiect dat, care va fi publicat în următorul număr al revistei sau pe site.

Despre Carevasăzică

Revista susține o expresie liberă a opiniilor, gândurilor și temerilor tinerilor, „Carevasăzică” fiind întocmai o reflexie a acestora. Publicul cititor se poate informa cu privire la aspecte de interes imediat, poate lua contact cu opiniile oamenilor de cultură, poate afla noi perspective, idei sau păreri și poate citi despre experiențe cu care să empatizeze sau din care să învețe. Este distribuită gratuit în facultăţi, campusuri studenţeşti, în localurile şi librăriile partenere. Aceasta este un proiect marca Voluntari pentru Idei si Proiecte.

Despre Voluntari pentru Idei și Proiecte

Voluntari pentru Idei și Proiecte (VIP) este o organizație non-guvernamentală, non-profit, bazată pe voluntariat și formată exclusiv din studenți de la facultăți precum Academia de Studii Economice, Universitatea București, Școala Națională de Studii Politice și Administrative sau Universitatea Politehnică Bucuresti. Pe parcursul celor 15 ani de existenţă pe piaţa ONGS-urilor, VIP şi-a propus să formeze pilonii societăţii de mâine. Investirea în membrii organizaţiei se realizează prin intermediul responsabilizării progresive, dar și prin traininguri și workshopuri, oferind contextul favorabil învăţării practice.

După 16 ani de publicitate, Sorin Trâncă – inițiatorul Friends Advertising (acum FriendsTBWA) și al Fundației Friends For Friends – a scris o “cărticică”, publicată de Editura Publica.

Vă invităm joi, 15 ianuarie, începând cu ora 18:00, în Café Verona – Librăria Cărturești, la lansarea cărții Brief. 99 de chestii pe care aș fi vrut să le știu când am intrat în publicitate. Moderatorul evenimentului va fi Vlad Mixich.
Au confirmat prezența până acum: Bogdan Naumovici, Răzvan Căpănescu, Adrian Preda aka Predu, Robert Tiderle (câțiva dintre cei care au mai contribuit la Brief).  Ceilalți publicitari pe care îi mai găsiți în carte cu câte  o “chestie”, sunt: Adrian Boțan, Bogdana Butnar, Dorian Păscuci, Șerban Alexandrescu, Alina Gavrilă-Borțun.

“Scurtături și sfaturi cât mai bune pentru oricine visează să intre în publicitate sau e în primii 2 ani de publicitate – ăsta a fost BRIEFUL pe care mi l-am dat pentru această cărticică. Așa încât acolo sper să pot ajuta cu ea, dând celor ce sunt la început o mână de ajutor în a înțelege mai repede și mai bine ce pedale sunt cu adevărat importante în meseria asta.

Recunosc, am scris-o și pentru că mai mereu dau de câte un entuziast sau entuziastă care își propune să intre sau să reușească în publicitate, iar acum o să-mi fie mai ușor: o să le dau cartea întâi, apoi putem aprofunda.
Cu alte cuvinte, e un manual informal de publicitate pentru clasa I și a II-a, nu o lectură pentru genii sau doctori în publicitate, pe care îi salut cu această ocazie și le mulțumesc că m-au lăsat (unii dintre ei) să fur, la rândul meu, meserie, când eram mic.”

Sorin Trâncă

Mesaj Video de la autor, în stil propriu și caracteristic 🙂

Eveniment Facebook

Mai multe despre Sorin Trâncă: este unul dintre primii publicitari români premiați internațional și un fervent susținător al creativității românești. Împreună cu partenerii săi, Sorin este fondator al agenției de publicitate FRIENDSTBWA, al Fundației Friends for Friends și al marketizator.com, prima platformă românească de conversii pentru comerț electronic. Este tutore la Școala ADC, mentor în cadrul unor programe ale Fundației Romanian Business Leaders, inițiator al Creative Fitness Studio și al Premiilor Superscrieri – concurs de non-fiction creative writing.

Cea mai așteptată competiție a anului, de susținere a jurnalismului narativ și a scrierilor de non-ficțiune din România, a încheiat pe 26 noiembrie cea de-a patra ediție. Inițiativa Premiile Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea, a adunat la Gala de Premiere pe unii dintre cei mai buni autori de gen din țară, precum și susținători.

Aseară, împreună cu juriul Superscrieri și cu patronul acestei ediții, BRD – Groupe Société Générale, am anunțat câștigătorii în cadrul evenimentului de gală, organizat la ArCub.

SUPERSCRIEREA ANULUI

„Bruce Lee, Regele Canalelor”, Radu Ciorniciuc (Casa Jurnalistului)

“[…]”, Luiza Vasiliu (Decât o Revistă)

PREMIUL JURIULUI

RISE Project – pentru misiune publică

locul I

„Transnistria. Republica torturii”, Lina Vdovîi (Casa Jurnalistului)

locul II

„Bruce Lee, Regele Canalelor”, Radu Ciorniciuc (Casa Jurnalistului)

locul III

„Mândrie și Beton.  Povestea de succes a celor plecați la muncă în străinătate.”, Ioana Călinescu

proiect independent

locul I

„Dincolo de ceață”, Sintia Radu (Esquire)

locul II

„Împăratul din Năvodari”, Vlad Odobescu (Casa Jurnalistului)

locul III

„Visul lui Rodion”, Vlad Ursulean (Casa Jurnalistului)

locul I

„Amurgul secolului Beligan”, Cristian Delcea (Adevărul)

locul II

„Război și pace. Pe drumul lui Franz Ferdinand, la o sută de ani de la scânteia Primului Război Mondial”, Gruia Bădescu (Decât o Revistă)

locul III

„Colecția de alegeri”, Oana Sandu (Decât o Revistă)

locul I

„Țara din capul lor”, Anca Simina (Gândul)

locul II

„Săracii, vinovați din oficiu?”, Victoria Stoiciu (Contributors)

locul III

„Lăsați copiii să fugă de-acasă!”, Viorel Ilișoi (Jurnalul Național)

locul I

„Young Mothers”, Cîrlig Ioana

locul II

„Romania îmbătrânește”, Laurențiu Diaconu-Colintineanu, Ioana Moldovan

locul III

„Aruncă-ți țigara!”, Egyed Ufó Zoltán

Competiția Premiile Superscrieri a pornit în 2011 cu misiunea de a aduce un tribut acelor autori care, prin forța scriiturii lor, prin originalitate și onestitate, încă mai spun, în România, poveștile care contează. Astăzi, după 4 ani de existență, funcționează ca o motivație pentru felul în care scriu acești autori și, ca efect, ca un demers de ridicare a ștachetei pentru calitatea și standardele scriiturii.

“Ma bucur că un reportaj despre cei mai nefericiți dintre noi primește un premiu atât de important pentru un jurnalist la început de drum. Mă face să sper în continuare că munca mea poate schimba vieți – că eforturile mele de a-i face pe oameni să înțeleagă lumea în care trăiesc nu sunt în zadar. Asta îmi dă putere să fac în continuare jurnalismul în care cred.” (Radu Ciorniciuc, Casa Jurnalistului)

“Premiul ăsta a venit ca o cometă peste mine, exact cînd mă așteptam mai puțin. Mă bucură enorm și mă sperie în același timp, înseamnă că am intrat în liga campionilor jurnalismului, că lumea are așteptări de la mine și că aș face bine să nu dezamăgesc. Mulțumesc, Superscrieri, că mi-ați pus toată responsabilitatea asta pe umeri.” (Luiza Vasiliu, Dilema Veche)

La Gala de Premiere, eveniment moderat de același Tudor Mușat de la ultimele 2 ediții, au participat peste 200 de persoane: nominalizați la concurs, membrii juriului, presă, sponsori, dar și mulți alți susținători ai acestei competiții.

Juriul Superscrieri 2014: Mona Dîrțu – președintele juriului, Ani Sandu, Cătălin Tolontan, Cristian Movilă, Dan Duca, Daniel Mihăilescu, Gabriel Dobre, Liviu Iolu, Luca Niculescu, Marius Chivu, Mihnea Măruţă, Paul Radu, Simona Tache, Teodor Tiță, Vlad Mixich și Vlad Petreanu.

Ediția actuală a Premiilor Superscrieri nu ar fi fost posibilă fără susținerea partenerilor și prietenilor:

Patron al ediției actuale: BRD – Groupe Société Générale, sponsor principal – Avon România, sponsori de categorie: Orange România, Cercul de donatori/TFN România, FAN Courier, FriendsTBWA și SPV Legal –  societate profesioanală de avocați.

Super-prieteni și susținători ai galei: Editura Humanitas, Editura Publica, Tea Forte România, Crama Atelier, Antalis, AD-media, Heidi.

Susținători media: Hotnews, Șapte Seri, Catavencii, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, Esquire, Marie Claire, The Power of Storytelling, Decât o Revistă, RFI România, Blitz TV, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, România Pozitivă, IGLOO Media, Veioza Arte, Sub25, Bookblog.ro, Romaniapozitiva.ro, ziare.com

Şi a venit ziua cea mare! Cea de-a patra ediţie a Premiilor Superscrieri îşi află câştigătorii astă seară, de la ora 19:30, la Sala Arcub. Urmăriţi pagina de Facebook a Fundaţiei Friends For Friends, unde vă anunţăm cine sunt câştigătorii, de îndată ce trofeele le sunt decernate pe scena Galei Premiilor Superscrieri! (more…)

După două luni de la lansarea celei de-a patra ediții, competiția Premiile Superscrieri ajunge la unul dintre cele mai așteptate momente: anunțarea nominalizaților pentru fiecare dintre cele 5 categorii de concurs.

Acum ai ocazia să citești cele mai bune 25 de materiale dintr-un total de 395 de înscrieri, alese pentru a merge în etapa finală de jurizare.

Câștigătorii finali vor fi anunțați pe 26 noiembrie, în cadrul Galei de Premiere -€“ un eveniment în care ne propunem ca toți acești autori de non-ficțiune să își primească recunoașterea meritată pentru meseria pe care o îndeplinesc cu atâta responsabilitate și dedicație, în aceste vremuri tulburi pentru presa din România.

“Când am intrat în presă, a-ţi vedea numele tipărit sub un text era un vis şi avea să devină un dar nemeritat pentru noi, generaţia care s-a trezit cu libertatea în braţe. Sunt pentru a treia oară membru în juriul celui mai important concurs al profesiei mele şi, într-un fel, mă simt la fel ca în acei ani de început, când mergeam pe stradă şi aş fi vrut să le împart tuturor ziare cu numele meu scris undeva – uite, sunt şi eu aici, vă daţi seama? Am descoperit câţiva copii care s-au născut cam deodată cu primele mele texte tipărite şi care visează şi ei că vor primi acel dar. Numai că, spre deosebire de noi, ăia treziţi cu libertatea în braţe, ei îl merită.”

Mihnea Măruţă, jurat Superscrieri

„Jurnalism. Eseu despre deșertăciune”, Andrei Crăciun

„Amurgul secolului Beligan”, Cristian Delcea

„Perfuzii”, Cristian Lupșa

„Război și pace. Pe drumul lui Franz Ferdinand, la o sută de ani de la scânteia Primului Război Mondial”, Gruia Bădescu 

„Colecția de alegeri”, Oana Sandu (material publicat in Decat o Revista – iunie 2014)

„Țara din capul lor”, Anca Simina

„Rabdă, ascultă și taci!”, Anca Simina

„Irak sau Jihadistan?”, Cătălin Gombos

„Săracii, vinovați din oficiu?”, Victoria Stoiciu

„Lăsați copiii să fugă de-acasă!”, Viorel Ilișoi

„Mândrie și Beton.  Povestea de succes a celor plecați la muncă în străinătate.”, Ioana Călinescu

„Transnistria. Republica torturii”, Lina Vdovîi

„Mondialul săracilor”, Oana Moisil, Delia Marinescu

„Bruce Lee, Regele Canalelor”, Radu Ciorniciuc

„Pentru Eminescu, orice!”, Vlad Ursulean, Luiza Vasiliu, Vlad Odobescu

„Un boschetar cuminte”, Oana Moisil

„Dincolo de ceață”, Sintia Radu

„Am fost smardoaică”, Ștefan Mako

„Visul lui Rodion”, Vlad Ursulean

„Împăratul din Năvodari”, Vlad Odobescu

„Young Mothers”, Cîrlig Ioana

„Aruncă-ți țigara!”, Egyed Ufó Zoltán

„Răsună valea”, George Popescu

„Romania îmbătrânește”, Laurențiu Diaconu-Colintineanu, Ioana Moldovan

„Accra catch”, Tudor Vintiloiu

—————————————————————-

Ediția actuală a Premiilor Superscrieri nu ar fi fost posibilă fără susținerea partenerilor și prietenilor:

Patron al ediției actuale: BRD – Groupe Société Générale, sponsor principal – Avon România, sponsori de categorie: Orange România, Cercul de donatori/TFN România, FAN Courier, FriendsTBWA și Sulica Protopopescu Vonica – Attorney at law.

Super-prieteni și susținători ai galei: Editura Humanitas, Editura Publica, Antalis, AD-media, Tea Forte România, Crama Atelier, Heidi, Bixel.

Susținători media: Hotnews, Șapte Seri, Catavencii, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, Esquire, Marie Claire, The Power of Storytelling, Decât o Revistă, RFI România, Blitz TV, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, România Pozitivă, IGLOO Media, Veioza Arte, Sub25, Bookblog.ro, Romaniapozitiva.ro, ziare.com.

În cadrul programului Bursele Superscrieri/Avon, realizat anul acesta împreună cu Avon România, am început o serie de trei seminarii Superscrieri, dedicate autorilor de non-ficțiune, pentru care scriitura bună e muncă și e meșteșug.

Seminariile sunt susținute de Mona Dîrțu, jurnalist cu peste 20 de ani experiență în presa scrisă,co-autoarea cărții Cei care schimbă jocul și mentorul echipelor bursiere. Nu e o chestie copiată din cărți. E o metodă personală, distilat al experienței de lucru pe text, paragraf cu paragraf, cu circa 150 de jurnaliști de toate felurile întâlniți în tot felul de redacții, în tot felul de epoci ale jurnalismului românesc.

Cu ce fel de autori vorbim la aceste întâlniri, mai exact? Mona le-a găsit încadrarea potrivită:

“Sigur, or fi pe lume și geniali care-și aștern capodoperele dintr-o suflare, fără să sucească fraza de șapte ori, să orbecăie cu nopțile după câte-un sinonim, să răstoarne textul cu fundul în sus și s-o ia, sfâșiați de dileme, de la capăt. Hăituiți de metafore, oamenii despre care vorbim scriu fără spaime, fără frica de a fi mediocri, fără drame. Niște binecuvântați; a scrie = a respira pentru ei.

Doar că pentru noi, ceilalți, scriitura bună e muncă și e meșteșug. Întâi gândești, apoi scrii. Dacă n-ai gândit, vei sfârși prin a șterge și a scrie totul din nou. Apoi vei stiliza. Apoi te vei întreba pe cine interesează. Apoi vei reface lego-ul de informație, sense and sensibility, după o nouă logică. Apoi vei reciti totul cu gândul la melodia textului, rotunjind în fugă câte-o propoziție mai țeapănă, făcând punte de cuvinte între paragrafele neprietene, pescuind câte-un clișeu pitit în pliurile vreunei fraze și zvârlindu-l pe mal.”

Cele șapte păcate ale scriiturii cenușii, pe care ne-am propus să le descoasem la întâlniri, sună cam așa:

TEXTUL-FĂRĂ-CITITOR

Jurnalistul și “clientul” lui, cititorul. A scrie pentru tine/surse vs. a scrie pentru cititori. Autorul-călăuză vs. autorul-funcționar. Lipsa contextului și de ce e ea păguboasă. Exemple de comunicare publică fără rezultate.

TEXTUL-AMOEBĂ

“A scrie despre” în loc de “a scrie că” – distincția care schimbă perspectiva. Unghiul de abordare. De ce e acesta important. Întrebarea-cheie. Alegerea unghiului potrivit în acord cu interesul public, coverage-ul competitorilor, materialul documentar adunat. Cum se face un plan. Lead, miez, încheiere.

TEXTUL-DEBARA

Autorul care te îngroapă în informații, fie ele relevante sau nu. Frica de decizie. De ce păcatul aglomerării se vindecă doar chirurgical. Sortarea informației – criterii. Claritatea. Bruiajele, zgomotul de fond, disciplina exprimării, “less is more”.

TEXTUL FĂRĂ SARE

Vag vs. concret. Generalități vs. detalii. Ce țin minte oamenii, de fapt? De ce scriitura bună înseamnă exemple, anecdotică, metafore, comparații, apel la experiențe anterioare, context. Curajul și responsabilitatea de a alege detaliul relevant în fața unei generalități lipsite de riscuri.

TEXTUL BLA-BLA

De ce cităm oamenii care nu spun, de fapt, nimic? Pentru că astea sunt citatele pe care le avem, pentru că ne jenă de surse, pentru că ne imaginăm că n-au ce rău să facă. Decizii, soluții. Eliminarea balastului din citate, parafraza, valorificarea formulărilor expresive.

TEXTUL SEMIPREPARAT

Clișeele, limba de lemn, jargonul. Despre semipreparatele pe care le livrăm cititorilor noștri. Tipare de gândire și tipare de scriere. Fraza fără nutrienți: deși obosești mestecând, rămâi flămând de informație relevantă.

TEXTUL NEȘLEFUIT

Reviziurea textului, ajustarea frazei, concentrarea mesajului. Dedublarea autorului care-și editează singur textul și relația lui cu cititorul. Zoom in, zoom out. Reglarea tonului, a “vocii interioare”, flow-ul. Metoda lecturii cu voce tare. Cuvintele inutile. Metoda Zinsser. Șlefuirea încheieturilor. Tușa finală.

Sperăm că autorii invitați să își găsească în aceste întâlniri cel puțin inspirație pentru textele ce vor urma. Iar nouă, țineți-ne pumnii. Ne-ar plăcea să găsim resurse, să mai facem.

Mulțumim frumos prietenilor de la The Can, care ne găzduiesc seminarul în simpatica lor căsuță.
Iar pentru poze, vă invităm pe pagina noastră de Facebook.

Despre Bursele Superscrieri/Avon
Este un program realizat anul acesta în parteneriat cu Avon România, sub umbrela Premiilor Superscrieri, prin care am oferit trei finanțări a câte 1000 de euro pentru realizarea unor materiale jurnalistice pe tema violența domestică. Mai multe detalii despre program și despre aceste materiale publicate găsiți aici.

Anul acesta, la cea de-a IV-a ediție a competiției Premiile Superscrieri, am realizat câteva scurte interviuri video, pe care le vom aduna aici, pe măsură ce le facem publice.

Am întrebat jurați, autori premiați și cititori de superscrieri despre cum se raportează ei la scrierile creative de non-ficțiune, ce înseamnă calitatea lor – atât ca proces, cât și ca rezultat – și care ar fi miza unor premii ca cele pe care le-am inițiat.

Ei sunt doar câțiva dintre stakeholderii proiectului nostru, iar opiniile și viziunile lor nu numai că ne demonstrează că suntem pe drumul cel bun, dar sperăm să adune și mai mulți susținători în jurul Superscrieri. Ne-am propus să spunem BRAVO autorilor de non-ficțiune creativă și de jurnalism narativ, dar asta este o muncă colectivă. Vizionați și, dacă găsiți ceva pertinent, dați un share, să circule și ideile bune și să mărim vocea.

Laurențiu Diaconu-Colintineanu (jurnalist la RFI România și câștigător la Superscrieri) ne spune, pe scurt, despre un lucru pe care încercăm și noi să-l conturăm în conștiința publică prin Premiile Superscrieri:
calitatea scrierilor de non-ficțiuni creative se formează printr-un efort bivalent – atât din partea autorilor, cât și a cititorilor.

„Jurnalismul este şi el un produs care se pune pe piaţă, iar românii ar trebui să facă şi ei un pas înainte: să înveţe să plătească pentru munca de calitate. Să susţină. Sunt outlet-uri de presă care fac apeluri la susţinere financiară publică. Ar trebui susţinute, dacă cititorii sunt de acord cu ce fac şi dacă le place să consume produsul respectiv.”

Luca Niculescu este unul dintre jurații Superscrieri de anul acesta. L-am prins câteva minute în redacția RFI România, pe care o conduce și am primit, încă o dată, simpla încurajare care ne mână în luptă:
să îi căutăm pe acei autori care transpun în povești bine scrise informații bune, de calitate, de care România are nevoie.

Mona Dîrțu, președintele juriului Superscrieri 2014, ne amintește, la absolut fiecare întâlnire pe care o avem cu ea, care ne e misiunea:

„Superscrieri a devenit, dintr-un concurs de non-ficțiune, un fel de loc de reculegere a unei bresle risipite, care și-a pierdut busola, și-a pierdut valorile, sensul. (…) Superscrieri a venit cu misiunea – din perspectiva mea – de a-i aduna pe oameni.”

„Orice text de tipul ăsta (creative non-fiction), ca orice narațiune creativă, e un fel de grafic al felului în care binele câștigă. (…) Finalmente, cred că după 10 texte bine scrise, cu documentarea potrivită și după tot efortul, ajungi să fii și un om mai bun, ca autor. Și, prin extensie, asta merge mai departe, la cititor.” (Sorin Trâncă, inițiatorul Superscrieri)

Sintia Radu – jurnalistă la Esquire România/câștigătoare la Superscrieri – zice bine despre rolul cititorilor, care pot influența în mod direct livrarea unui conținut de calitate:

„Cred că cel mai mare serviciu pe care îl poate face un cititor unui scriitor în zilele noastre este să fie el însuși un cititor responsabil.
Este foarte important să avem grijă pe ce dăm banii, pe ce autor îl susținem într-un fel sau altul. Atât prin a-l cumpăra, cât și prin felul în care investim timp – adică cum acord o oră din timpul meu lecturii unei opere semnate de un jurnalist pe care îl respect.”

Mulțumim prietenilor de la Veioza Arte și Ellei Moroiu – reporter oficial Superscrieri 2014.

Jacqui Banaszynski a câștigat un premiu Pulitzer pentru unul dintre primele materiale de profunzime despre HIV/SIDA. Are o experiență de 30 de ani ca reporter și editor, iar acum  predă jurnalism la Missouri School of Journalism.Jacqui este unul dintre invitații conferinței internaționale The Power of Storytelling, organizată de prietenii de la Decât o Revistă, care are loc pe 17-18 octombrie, la București.

(interviu preluat de pe site-ul conferinței)

1. Care sunt, în opinia ta, elementele de bază necesare pentru o poveste bună?

PERSONAJE CONVINGĂTOARE: Oameni care trec prin diverse situații și care ne deschid o fereastră către dimensiunile umane și emoționale ale vieții. Nu e nevoie să fie plăcute, dar este necesar să fie credibile. Avem nevoie să putem vedea în ele ceva din noi, astfel încât să ne putem conecta în vreun fel la povestea respectivă.

TENSIUNE: Situațiile prin care trec personajele trebuie să aibă o miză care să țină cititorii cu sufletul la gură, fie că se întreabă dacă personajul va supraviețui unei boli de care suferă, fie dacă va reuși să-și trimită copiii la școală la timp pentru a prinde autobuzul spre muncă.

SCENE DESCRISE CÂT MAI REAL: Viețile noastre se desfășoară în lumea largă. Este esențial ca cititorii să simtă că fac parte din acea lume prin acțiuni și descrieri relevante. Această ancorare în realitate se poate face într-o propoziție sau două, prin câteva detalii spumoase sau în pasaje întregi.

 2. Ce sfaturi ai da unui tânăr jurnalist care abia începe în acest domeniu?

ÎNVAȚĂ SĂ DOCUMENTEZI. Fii curios până în măduva oaselor, construiește relații solide cu surse de încredere, identifică subiectele cele mai potrivite, pune întrebări bune, ascultă oamenii, verifică informația, fii atent la lumea din jurul tău. Nu te lăsa prins în a fi un stilist în ale scriiturii într-atât încât să uiți de cea mai importantă etapă a scrisului: documentarea. O documentare serioasă îți va asigura atât fundația, cât și flexibilitatea, indiferent cât de mult se schimbă lumea storytellingului în era digitală.

MERGI ACOLO UNDE E DE MUNCĂ. Nu te îndrepta doar către ce consideri a fi publicații prestigioase, care te-ar ajuta să ai o carte de vizită impresionantă. Urmărește povestea. Caută locuri care sunt trecute cu vederea sau nedescoperite și continuă să sapi după informații.

GĂSEȘTE-ȚI MENTORI. Studiază cum își fac cei mai buni reporteri și scriitori meseria și intervievează-i despre propriile tehnici. Citește cu o minte deschisă la nou. Întreabă specialiști din diverse domenii cum funcționează lumea lor. Fii curios tot timpul. Și nu te opri.

3. Probabil că ai primit o mulțime de propuneri de subiecte în decursul anilor. Care este secretul în a propune un subiect? Ai un exemplu care te-a convins imediat?

Nu îmi place să refuz idei propuse de jurnaliști. Așa că încerc să îi ajut să găsească posibilitățile într-o idee, largă sau vagă, care să le permită să își urmeze interesul și care să-i ajute să îl pună într-o formă proaspătă și relevantă. Propunerile trebuie să se potrivească cu tipul de storytelling pe care publicația sau mediul respectiv îl face și cu publicurile cărora li se adresează. Astfel că întotdeauna întreb cui i-ar păsa de povestea respectivă și de ce? Apoi detaliem modalitățile prin care putem ancora povestea în aici-și-acum, astfel încât relevanța ei să fie clară. Cele mai bune propuneri de subiecte sunt concise și arată că scriitorii au făcut suficientă documentare pentru a găsi cele mai potrivite subiecte și că au un plan de acțiune pentru a urmări povestea. Editorii trebuie să știe că povestea care le este propusă le va servi nevoilor editoriale și că este realizabilă. Idealul trebuie ancorat în realitate.

Spre exemplu, o reporteră a venit la mine cu o idee de poveste despre un program de sprijin pentru familiile care aveau o persoană dragă cu debut de Alzheimer. Asta se întâmpla cu mai bine de 10 ani în urmă, când încă nu se știau prea multe despre debutul în demență. În documentarea ei pentru explorarea subiectului, înainte să vină cu propunerea, găsise trei familii în program cu povești sfâșietoare – și care fuseseră de acord să vorbească cu ea mai departe. Nu am fost de acord cu ideea ei așa cum o propusese; gândea la scară prea mică. În schimb, i-am spus că vreau să urmărească întreaga poveste – să petreacă timp cu cele trei familii mai multe luni sau ani, pentru că demența le schimbă viețile în moduri de neimaginat. Rezultatul a fost ”Pierzând-o pe Betsy”, o serie remarcabilă de Marsha King în The Seattle Times, care a fost publicată în câteva episoade din 2002 până în 2007. Acesta este necrologul lui Betsy Meyer, personajul principal: http://seattletimes.com/html/localnews/2008555613_betsymeyerobit.html

Ea a fost diagnosticată cu demență progresivă la vârsta de 46 de ani, când copiii ei aveau doar 11 și 14 ani. Avea 55 de ani când a murit.

4. Care este ultima carte care te-a uluit și de ce?

Este vară, așa că citesc multă ficțiune. Am fost impresionată de ”Viață după viață”, povestea unei femei prinsă în evenimentele celui de-al doilea război mondial și în Germania lui Hitler. Moare și renaște de câteva ori în diferite versiuni ale propriei vieți  și de fiecare dată ia decizii care schimbă totul. Și am mai fost fermecată de ”Copilul de zăpadă” al lui Helen Oyeyemi. E un fel de poveste cu zâne pentru adulți, despre un cuplu în vârstă al cărui singur copil a murit și, odată cu el, a murit și dragostea lor. Cei doi se mută în Alaska pentru un nou început, însă nu sunt pregătiți pentru greutățile vieții de acolo. Și într-o iarnă, un copil magic apare în viața lor. Ce mi-a plăcut la ambele cărți este faptul că relațiile nu sunt clișeizate și m-au lăsat cu mai multe întrebări decât răspunsuri. M-au pus pe gânduri și m-au făcut să îmi pun întrebări.

Despre The Power of Storytelling

Aflată la a patra ediție, singura conferință de storytelling din Europa de Est aduce la București 10 jurnaliști, oameni de marketing și specialiști în antreprenoriat digital care vor vorbi despre puterea poveștilor de a crea conexiuni, de a inspira și de a produce schimbare și vor ajuta participanții să identifice, să construiască și să spună povești mai bune și mai relevante pentru domeniul lor de activitate, fie că e vorba de jurnalism, marketing, comunicare sau leadership.

Mai multe informații găsiți pe site-ul conferinței și pe pagina de Facebook.