Cu ocazia aniversării a 5 ani de Premiile Superscrieri, împreună cu partenerul nostru, BRD – Groupe Société Générale, lansăm cartea Superscrieri: Drumul generației noastre, care regrupează un best of al materialelor care au luat premiul I sau Superscrierea Anului între 2011 și 2014 la Premiile Superscrieri.

Antologia cuprinde 24 de materiale de non-ficțiune, purtând semnătura a 22 de autori români, unele dintre ele la prima lor apariție pe print. Lansarea este însoțită de o expoziție de ciorne ale autorilor din carte, care va avea loc miercuri, 30 septembrie, de la ora 19:00, la Art Yourself Gallery (Clucerului 88).

Cartea va fi disponibilă în rețelele Cărturești și Humanitas, iar încasările de pe urma vânzării vor fi redistribuite către un premiu special la următoarea ediție a Premiilor Superscrieri, în 2016.

Cartea Superscrieri

Superscrieri: Drumul generației noastre este gândită ca un gest de recunoaștere pentru autorii care au reușit în ultimii ani să aducă un nou standard de calitate și creativitate în zona jurnalismului narativ și a scrierilor de non-ficțiune din România.

„Ni se împlinește un vis: ieșim, cu această carte, din rândurile comunității Superscrieri, cea pe care am coagulat-o și am crescut-o în ultimii patru ani. Prin cartea Superscrieri ajungem acum la publicul larg. Ce ne-am dori foarte tare este ca antologia aceasta să-i tragă de mânecă pe oamenii care intră în librării și să le spună cam așa: «Nu vrei și tu să citeşti non-ficţiuni româneşti bune, care-ți vorbesc despre realitatea în care trăieşti? Am adunat 24 în volumul ăsta doar pentru tine. » Cartea Superscrieri este, în definitiv, felul nostru de a arăta scepticilor că încă mai sunt, în România, jurnaliști care fac treabă bună. Căutați-o în librării, veți găsi în ea 22 de astfel de premianți.”, Beatrice Weber – președinte executiv al Fundației Friends For Friends

Cei 22 de autori prezenți în carte sunt: Attila Biro, Radu Ciorniciuc, Ioana Cîrlig, Andrei Crăciun, Cristian Delcea, Laurenţiu Diaconu-Colintineanu, Iulian Enache, Lorena Lupu, Sintia Radu, Luiza Vasiliu, Teodora Neagu, Ștefan Mako, Oana Sandu, Elena Stancu, Philip Ó Ceallaigh, Vlad Stoicescu, Mihnea Măruță, Tea Teodorescu, Ani Sandu, Anca Simina, Vlad Ursulean, Lina Vdovîi.

„Superscrieri e un demers formidabil de important: revalorizează poveștile bine scrise în fața surogatelor; reconstruiește acele momente care au definit identitatea unei generații; și, nu în ultimul rând, forțează societatea să reflecteze la modul în care își ierarhizează valorile. Însă motivul real pentru care noi, BRD, suntem alături de proiectul Superscrieri nu trebuie căutat în produsul editorial, ci în formulă: o echipă de jurnaliști, editori, activiști, creativi sau donatori care dovedesc de cinci ani încoace că în România se poate crea un ecosistem pentru renașterea jurnalismului de calitate. Iar fără un astfel de ecosistem, ar fi imposibil să gustăm din normalitatea de a pune în discuție lucrurile care contează pentru noi toți.” – Flavia Popa, Secretar General al BRD – Groupe Société Générale

Expoziția de ciorne

Schițele, ciornele și materialele care i-au inspirat pe jurnaliști în realizarea materialelor din carte sunt o mărturie a aplecării lor către subiectele pe care și le-au ales, a muncii asiduue pe care au dus-o, uneori timp de luni de zile, pentru a scoate la iveală, a demonstra, a explica sau a demitiza povești din realitate. Sunt ciornele fără de care Cartea Superscrieri nu ar fi existat și care vor fi expuse alături de ea, cu ocazia lansării.
Expoziția de ciorne este curatoriată de Alina Bucur și Ioana Mîțu și reprezintă o readaptare a proiectului Ciorne 2.0 – Cum devin ideile realitate?, realizat în 2013.

foto Cristian Lupșa de Alex Gâlmeanu

Între 9-10 octombrie va avea loc cea de-a cincea ediție The Power of Storytelling (PoS pentru prieteni). Cristian Lupșa, editorul Decât o Revistă și inițiatorul conferinței, unul dintre cei care ne-au fost alături chiar de la lansarea proiectului Superscrieri, ne-a răspuns unor curiozități despre eveniment. PoS este, totuși, o conferință unică ca gen în Europa de Est, care se întâmplă o dată pe an în București (și mai nou și la Cluj) adunând povestitori de talie mondială. That’s a wow!

Dacă ar fi să te întorci în timp, care a fost ideea-inimă, nevoia sau dorința principală pentru care v-ați mobilizat să puneți pe roate The Power of Storytelling?

C. L.: PoS a apărut în 2010, la un an după DoR, din nevoia echipei de a aduce reporteri/scriitori/editori pe care îi admiram, mai aproape de noi, ca să ne învețe cum să spunem povești mai bune, mai clare și mai cu impact. Mai precis, prima conferință a pornit de la ideea unui training intern cu doi vorbitori și pentru că unul n-a putut să vină și l-am înlocuit cu trei, ne-am dat seama că avem un line-up de conferință.

În octombrie va avea loc deja cea de-a cincea ediție a conferinței, singura de acest gen din Europa de Est. De ce crezi că e singura?

C. L.: Pentru că încă n-am găsit alta în toată Europa care să reunească atâția povestitori arhi-premiați, oameni de talie mondială, cu nucleul în zona de jurnalism narativ și spus povești adevărate, care e specialitatea DoR. E specială și pentru că extinde conceptul de storytelling dinspre text spre alte media, dar și în afara zonei jurnalistice, în marketing, business sau artă.

Cât de greu e să aduni într-o sală din București povestitori de talie mondială și, mai ales, care e publicul pe care îl convingi cel mai ușor să umple această sală?

C. L.: E greu, dar e și tot mai ușor, pentru că PoS e deja cunoscută în lume, mai ales în sfera de jurnalism narativă, indiferent de media. Publicul pe care îl atragem e extrem de divers și asta ne bucură: avem jurnaliști, numeroase tipuri de freelanceri, oameni de comunicare, antreprenori din industrii creative și nu numai, manageri din companii etc. Și mai important e că an de an avem zeci de participanți străini – anul ăsta vin oamenii inclusiv din China, Finlanda sau Liban.

Cea mai mare mulțumire personală și cel mai tare feedback primit după o conferință.

C. L.: Personal sunt fericit că am putut să petrec timp cu unii dintre eroii mei, scriitori ca Tom Junod, Chris Jones sau Michael Paterniti. Iar feedbackul cel mai tare e cel care se repetă în diverse forme an de an și ne spune că pentru participantul respectiv a fost cea mai tare conferință la care a fost vreodată și că motivul n-are de-a face doar cu calitatea intervenților și a lucrurilor învățate, cât cu faptul că a ieșit din sală cu o energie și o vibrație greu de descris.

O așteptare și o motivație pe care ar trebui să le aibă un participant care vine pentru prima dată la PoS.

C. L.: Să vină pentru că vrea să înțeleagă de ce au poveștile – spuse pe blog, în media, în săli de ședință, în familie – puterea pe care o au când sunt spuse de oameni care stăpânesc uneltele.

Ce schimbare poate aduce PoS să zicem în zece ani, la nivel de societate sau la nivelul industriilor cărora se adresează, prin tot ceea ce oferă oamenilor care au nevoie să își explice viața prin povești?

C. L.: Preferăm să fim modești, deși nutrim speranța că oamenii care învață să vadă și să spună povești vor reuși să ne vorbească (nouă public, prieteni, colegi de muncă) altfel, mai clar, mai cu scop, mai cu emoție. Iar asta, ideal, poate crea lumi mai bune – mai mici sau mai mari.

În 2014 ați organizat și o extensie a conferinței la Cluj. Povestește-ne puțin despre asta.

C. L.: Ideea a venit din faptul că mereu ne plimbăm unii dintre speakeri – cei care pot sta mai mult – prin țară, dar și din faptul că DoR are o comunitate mare în Cluj și am vrut să mergem către ea. În 2014 am făcut un prim test și a fost sala arhiplină. A fost suficient de bine încât repetăm și în 2015. E un eveniment mai intim decât cel de la București și de anul ăsta și cu trei speakeri care sunt acolo în exclusivitate.

Un sfat pentru orice căutător de povești.

C. L.: Să își antreneze zilnic curiozitatea. Viața e mai interesantă când o trăiești sub formă de întrebări decât de certitudini.

interviu publicat pe IQads

Nu credeți? Imaginați-vă, dacă sunteți sceptici, harta metroului descrisă cuvânt cu cuvânt, rând cu rând, pagină cu pagină, așa cum ar arăta ea în niște documente Metrorex în care să fie interzise imaginile. Cât v-ar lua să înțelegeți, citind toate explicațiile, puteți ajunge de la A la B, schimbând metroul pe una dintre magistrale? Pariul nostru: mai mult de-o privire. Bun, și-atunci de ce nu folosim mai des de scheme pentru a ne creiona proiectele, de exemplu? Ori de a le explica colegilor noștri? E mult mai simplu decât pare. Nu-ți trebuie talent la desen, ci doar hârtie, creion, o minte curioasă și un ABC vizual pe care-l poți deprinde în câteva zile de la Sandra Ghițescu și Adrian Popa, facilitatorii Atelierului de Gândire Vizuală care are loc luna aceasta la Fundația Friends For Friends.  

Cum, când și de ce ați intrat pe tărâmul gândirii vizuale?

Adrian Popa: Intrarea, pentru mine, a fost foarte-foarte-foarte-foarte simplă. Acum ceva ani buni – vreo cinci – un coleg, care mă vedea desenând mereu prin ședințe, m-a întrebat dacă pot să desenez repede. Lucram într-o companie de training pe-atunci. “Da, aș putea”, i-am zis – “dar ce rost ar avea?”. “Să desenezi ce vorbește lumea”, mi-a răspuns. I-am spus că “bine, aș putea, dar ar ieși urât probabil”. “Uite”, mi-a zis, “chestia asta despre care vorbesc se numește facilitare grafică – dă și tu un search pe Google și o să vezi la ce mă refer”. Și după vreo două ore am căutat pe Google și mi-am zis wow, ce interesant! Și am tot căutat, am tot citit, am tot descoperit. După vreo două săptămâni, am început să iau notițe vizuale în ședințele interne și am ajuns, la un moment dat, să le și conduc după un model vizual. Aveam un spațiu de joacă deja, testam metoda – iar povestea s-a cascadat continuu, până când am făcut primul meu training de trei zile cu facilitare grafică inclusă. Făceam asta cam 20% din timp, pe lângă administrare de baze de date și altele (sunt IT-ist la bază). Am ajuns, încetul cu încetul, în punctul în care îmi ocup 100% din timp cu facilitarea grafică.

Sandra Ghițescu: Primul meu contact cu practicile vizuale a fost via filmulețele făcute de RSA Animate; ce bine absorbi informația când e prezentată așa, vizual, mă gândeam. Dar n-aveam vreun gând anume. Al doilea contact, cel care m-a făcut să mă pot apropia de zona asta, a avut loc acum 3-4 ani: eram la Viena, la un “experience design workshop” unde veniseră diverși practicieni cu tot felul de instrumente noi, ieșite din tipare. Fiecare făcea câte un “show and tell” de 15 minute în care își prezenta metoda sau modelul. Și au apărut și niște facilitatori grafici, care ne-au spus de la bun început că scopul lor e să ne viruseze, să ne facă să desenăm cât mai mult; ne-au spus și că gândirea vizuală nu este despre a desena frumos, că există un ABC – cercuri, pătrate, triunghiuri și relațiile dintre ele – pe care oricine îl poate mânui. Eu oricum gândeam în schițe, scheme și metafore; făceam asta intuitiv, pentru a înțelege mai bine relațiile dintre elementele unui proiect. Uneori încercam chiar să-mi iau și notițele vizual. Mai făceam și mindmapping, de exemplu – care nu e gândire vizuală, dar tot e altceva decât un memo clasic de ședință. În cazul proiectelor noi, pe lângă scris făceam adesea și o schemă, să am imaginea de ansamblu. Scheme făceam și la traininguri – nu-mi ieșeau toate, dar erau câteva foarte bune: simțeam că-mi accelerează viteza de a explica și că informația ajunge mai ușor la oameni. Așa că toate se aliniau.

Rep.: Și povestea atelierului când a început?

Sandra Ghițescu: Istoric, acum vreo doi ani, când l-am cunoscut pe Adi – care ținea la Vama Veche un workshop de facilitare grafică. Am schimbat date de contact cu gând că poate vom lucra cândva împreună. “Cândva” a venit anul trecut, odată cu oradecreativitate.ro – un proiect în care am creat content online pe care profesorii îl puteau folosi, gratuit, în Săptămâna Altfel. Ne-am gândit să-l ilustrăm cu altceva decât cu poze de stoc – să creăm noi niște ilustrații originale care să explice tot conținutul. Așa că l-am contactat pe Adi, căruia i-a plăcut ideea. Gândul de a crea împreună un training de gândire vizuală a venit natural, când ne-am dat seama că pe piață există doar ateliere nișate, prin care puteau deprinde limbajul grafic facilitatorii, trainerii și coach-ii – nimic însă pentru oamenii obișnuiți, care să-și exerseze acest skill în propriile proiecte. Ne-am gândit, în plus, să punem în centru gândirea vizuală – adică să-i reconectăm pe oameni cu proiectorul din capul lor, cum îmi place mie să spun. Să-i ajutăm să descarce pe hârtie imaginile pe care oricum le au în minte. Așa s-a născut Atelierul de Gândire Vizuală pe care-l facem prin Fundația Friends For Friends, alături de care am dezvoltat împreună cu Vlad Tăușance și Creative Fitness Studio, un “gym” de antrenare a creativității practice care are deja trei ani împliniți.

Rep.: Vouă cum v-a schimbat practica gândirii vizuale modul de lucru?

Adrian Popa: Pentru mine cea mai surprinzătoare schimbare nu are legătură cu desenul; nu acolo s-a produs marea evoluție. Ci cu faptul că, practicând intensiv desenatul gândurilor altora, am învățat să ascult altfel. Acum, pentru că încerc să prind toate elementele a ceea ce spune cineva, am mai multă răbdare să ascult tot ceea ce are de spus – nu mai sar direct la concluzii. Ascultarea e esențială. Nu poți desena ceva ce n-ai înțeles.

Sandra Ghițescu: Și în cazul meu s-a întâmplat același lucru. Ascult altfel, mai intens și cu mai mare atenție. Adaug aici și plusul curiozității – începi să remarci că oamenii folosesc anumite cuvinte care sunt, de fapt, jaloane importante în poveste. Îți indică direcția, orientarea în timp și spațiu, etapele, obiectivele.

Adrian Popa: În plus, dacă vrei să reprezinți grafic ceea ce îți povestește cineva, te prinzi repede care e bucata lipsă din ceea ce spune. Uneori ideea nu e perfect conturată – și poate că nici cel care o descrie nu e perfect conștient de asta. Alteori nu se potrivesc rotițele între ele. Câteodată constați că în anumite zone e plin de detalii – cu toții ne lăsăm purtați de detalii în segmentele la care ne-am gândit mai mult – și în altele narațiunea e abia schițată. Când vorbești – sau scrii – nu-ți dai înotdeauna seama de minusurile din argumentație. Când însă desenezi, vezi imediat.

Sandra Ghițescu: Exact. Când transpui vizual narațiunea cuiva îți exersezi nu numai răbdarea, dar și abilitatea de a înțelege mai bine ce are celălalt în cap, de a vedea literalmente lucrurile așa cum le vede el; nu rămâi la stratul cuvintelor, ci îi sondezi mai adânc gândirea. Și încă ceva important: notițele vizuale te ajută să menții conversația la obiect. Cazi mai greu în capcana divagațiilor, nu te mai lași ispitit de zone irelevante, fără legătură cu imaginea de ansamblu. E valabilă și reciproca: interlocutorul vede ce desenezi, are sentimentul progresului, se automotivează să urmărească obiectul discuției – și să te ajute să umpli zonele goale din tablou.

Rep.: Și dacă n-ai cu ce umple zonele goale?

Sandra Ghițescu: Tocmai asta-i cu totul special la notițele vizuale – îți semnalează puncte slabe ori cețoase pe care poate altfel nu le-ai vedea decât prea târziu. Te ajută să-ți lucrezi ideile, să ți le testezi. Îmi amintesc că la un moment dat discutam cu niște prieteni – aveam o idee care ni se părea fantastică. Când însă am desenat-o, am constatat că ideea noastră nu stătea pe picioarele ei, plus că avea la temelie o resursă pe care noi încă n-o aveam. Alteori constați, descărcând planul făcut în cap pe hârtie, că unele zone sunt mult prea complicate. Sau că ai nevoie de prea multe resurse pentru a face lucrurile să funcționeze.

Adrian Popa: Un alt lucru minunat e că desenul schimbă dinamica grupului: oamenii sunt foarte atenți la discuție, văd cum totul capătă formă sub ochii lor, participă, adaugă, corectează, clarifică, dau soluții. Nu mai vorbesc despre faptul că o schemă bine făcută îți amintește instantaneu toată conversația – toate ideile sunt acolo, toate detaliile, toate etapele; uneori și feeling-ul întâlnirii.

Sandra Ghițescu: Da, pentru că spre deosebire de o minută obișnuită de ședință, pe care – pentru a rememora ce s-a discutat – trebuie s-o parcurgi integral și să procesezi în același timp tot felul de date, idei, concepte, schița îți scutește creierul de efort. În primul rând, toată povestea încape într-o pagină. În al doilea rând, activează scule valoroase, dar neutilizate din creierul tău – de exemplu capacitatea de a înțelege rapid forme și culori. Suntem deja echipați cu sculele acestea, care ne măresc puterea și viteza de procesare, doar că nu le folosim. Rămânem în paradigma literelor înșirate de la stânga la dreapta pentru că asta e paradigma folosită în școală și, mai apoi, la job. Nu spun că scrisul e rău, nici vorbă; spun că pentru anumite lucruri există scule mai bune decât textul. Nu faci grafică de afiș, de exemplu, într-un fișier Word. Teoretic poți – ai fonturi, ai culori, poți importa imagini. Dar Word-ul te limitează, pentru că e făcut pentru altceva. În cazul unui proiect, de pildă, o schiță îți dezvăluie dintr-o privire relația dintre componente sau etape; și textul poate face asta, dar ai mai mult de procesat și o vei face, evident, cu o viteză mai mică – plus riscul de interpretări și misunderstandings, pe care schițele îl reduc copios.

Adrian Popa: Aș mai adăuga ceva la ideea Sandrei. Tendința de hibridizare aduce valoare adăugată peste tot azi. În industria auto, de exemplu, poți avea un motor exclusiv pe combustie sau unul exclusiv electric – dar combinația lor îți dă mai multe beneficii și mai multă putere. La fel e cu scrisul combinat cu gândirea vizuală: de ce să folosești doar unul dintre instrumente când le poți folosi pe amândouă?

Sandra Ghițescu: Acesta e și motivul pentru care atelierul nostru e de “gândire vizuală”. Înveți un nou limbaj, care adaugă valențe gândirii tale – așa cum a învăța să cânți la un instrument îți dă insight-uri pe care nu le poți avea altfel. Orice limbaj nou învățat ajută la sănătatea instalației – a creierului, a gândirii, a găsirii de soluții.

Rep.: Dar cum e cu cei care se tem că n-au ureche muzicală – sau că se vor face de râs dacă scapă o notă falsă?

Adrian Popa: “Dar eu nu știu să desenez” e prima barieră pe care o întâlnim. E echivalentul lui “eu nu știu să merg pe bicicletă”. Foarte bine, spunem noi – asta nu-i o problemă, e ușor de învățat. Gândirea vizuală se mulțumește cu puțin: forme geometrice simple, relații între ele, câteva simboluri ușor de recunoscut. Talentul la desen e irelevant. Ajută, dar nu despre desene frumoase e vorba.

Rep.: Sunt totuși echipe care preferă să lucreze cu instrumente standard: fișiere text, minute post-ședințe, rapoarte.

Sandra Ghițescu: Da, auzim și asta: “compania mea nu ar fi deschisă la acest mod de lucru, pare complicat și/sau copilăros”. În nouă cazuri din zece, am constatat noi, lucrurile nu stau deloc așa. Sigur că s-ar putea să ai colegi care nu sunt prieteni cu culorile și nici nu se entuziasmează să-și vadă proiectele reprezentate prin norișori, steluțe și omuleți. Dar noi n-am întâlnit pe nimeni până acum care să nu reacționeze bine în fața unei scheme bine făcute. Nu e despre chestii drăguțe, ci despre claritate în transmiterea esenței unei idei, a unui proiect. E un instrument de comunicare, până la urmă.

Rep.: Da, gândirea vizuală pare o soluție excelentă pentru comunicarea în echipă. Dar dacă nu ai o echipă către care să vrei să-ți transmiți ideile?

Sandra Ghițescu: Într-adevăr, am întâlnit câțiva oameni care spun că nu-și dau seama la ce le-ar putea folosi acest skill – nu fac traininguri, nu facilitează ședințe, nu gestionează proiecte mari. În primul rând, nu e obligatoriu să fie despre job – îți poți face o schiță pentru finanțarea sau planificarea unei vacanțe, de exemplu. În al doilea rând, știm cu toții bine diferența dintre o prezentare cu multe cuvinte și una cu multe imagini – fie ele fotografii, scheme, infografice, culori. Gândirea vizuală e un sistem de operare, nu o aplicație particulară de care s-ar putea să n-ai nevoie. Dacă-ți instalezi acest nou sistem de operare, care rulează minunat pe creierul uman – hardware-ul nostru e construit să proceseze imagini captate din lumea exterioară, nu să citească șiruri de litere -, vei vedea cum crește viteza de procesare, cum apar mai puține blocaje, cum proiectele se clarifică.

Adrian Popa: Exact. Transformi conceptele în metafore ușor de înțeles, simplifici, concentrezi informația, o faci ușor de digerat. Inclusiv în context multi-lingvistic. Sigur, pentru echipe multi-etnice există engleza, dar de multe ori nu toată lumea are aceeași fluență; poți fi ușor înțeles greșit. Gândirea vizuală sparge barierele de comunicare, e un fel de limbaj universal. Plus că e un instrument fără costuri și foarte la îndemână: nu-ți trebuie decât ceva care lasă o urmă pe-o suprafață – poți desena și cu un băț pe nisip.
Sandra Ghițescu: Adaug aici și câștigul de timp. Eu mi-am construit deja un set de simboluri pe care le desenez într-o secundă. Să scrii o propoziție durează mai mult de-o secundă. Și dacă aduni secundele economisite, contează. Suntem bombardați cu informație, operăm altfel decât acum 15-20 de ani, când viața era ceva mai lineară – facultate, job, predictibilitate, univers de confort. Acum schimbările sunt rapide și bruște. Viteza și flexibilitatea, plus capacitatea de a decodifica dintr-o privire lucruri complicate – pentru a lua decizii mai bune – nu mai sunt câtuși de puțin niște mofturi. Acum 15-20 de ani oamenii își treceau în CV-uri “cunoștințe de operare pe calculator” sau “cunoașterea limbii engleze”. Erau, pe-atunci, avantaje competitive. Azi e o glumă să te lauzi că știi să folosești un computer ori că înțelegi engleza. Așa e și cu gândirea vizuală, dacă e să forțez o comparație. Azi e un avantaj competitiv; noi credem că mâine va fi, tot mai mult, parte din echipamentul de bază în business – ca și crearea de content ori prezența în social media.

Te interesează? Mai primim înscrieri până pe 17 septembrie. Atelierul de Gândire Vizuală se desfășoară în perioada 24-26 septembrie și este o marcă a Creative Fitness Studio – unul dintre cele mai eficiente programe FFFF, de dezvoltare a gândirii creative și practice din România. Detalii despre atelier și despre cei doi antrenori, aici.

Din 2011, aducem un tribut autorilor care, prin forța scriiturii lor, prin originalitate, onestitate și curaj încă ne mai spun poveștile care contează. Ei sunt cei care ne-au motivat, de 5 ani, să creștem această competiție. Le mulțumim lor și tuturor celor care au încredere în misiunea Superscrierilor și ni s-au alăturat de-a lungul primelor patru ediții. Împreună schimbăm, puțin câte puțin, lumea în care ne creștem ideile.

Orice autor de non-ficțiune și jurnalism narativ din România este invitat să participe cu cele mai bune materiale realizate în perioada 1 octombrie 2014 – 30 septembrie 2015.

Anul acesta, competiția primește înscrieri pentru 4 categorii principale de concurs: Reportaj, Portret, Opinie și Fotojurnalism. Totodată, FFFF își propune să încurajeze și alte zone de manifestare a storytelling-ului, oferind, pe lângă Superscrierea Anului și Premiul Juriului, o nouă serie de Premii Speciale, care vor fi anunțate ulterior.

Cu un istoric la primele patru ediții de peste 800 de participanți cu 1400 de lucrări înscrise, cu peste 60 de câștigători și premii în valoare totală de 20 000 de euro, competiția își propune să încurajeze în România acele povești puternice și texte de calitate care informează corect, emoționează, modifică percepții și atitudini.

Juriul care va evalua materialele este compus din: Mona Dîrțu – președintele juriului, Andrei Pungovschi, Cătălin Tolontan, Cristian Lupșa, Dan Duca, Daniel Mihăilescu, Irina Păcurariu, Liviu Iolu, Marius Chivu, Mihnea Măruţă, Paul Radu, Petruț Călinescu, Simona Tache, Teodor Tiță, Vlad Mixich, Vlad Petreanu.

Mona Dîrțu, președintele juriului Superscrieri: „Zilele trecute am auzit un jurnalist spunându-i unui coleg «textul tău e de Superscrieri, crede-mă»”.

„Superscrieri face cinci ani. Când a început, în 2011, puțini credeau că va trece de prima ediție; era ca o tulpiniță simpatică și fragilă care se ambiționa să spargă asfaltul. A reușit, după părerea mea. Nu numai că a supraviețuit ca proiect anual, dar are și ramuri noi – bursele, seminariile, cartea Superscrieri – și deja articulează o cultură întreagă a scriiturii inteligente, bine documentate, oneste. Zilele trecute am auzit un jurnalist spunându-i unui coleg «textul tău e de Superscrieri, crede-mă». M-am bucurat; e dovada perfectă că breasla vede deja în Superscrieri un benchmark, un standard de calitate, un fel de blazon profesional. O generație întreagă de jurnaliști și autori de non-ficțiune își găsește, prin Superscrieri, reperele și motivația – două mărfuri atât de rare în redacțiile de azi”, declară Mona Dîrțu, președintele juriului.

Vom oferi premii în bani în valoare de peste 4000 de euro: patru premii I pentru fiecare categorie, în valoare de 500 de euro fiecare (susținute de Orange România, FAN Courier, FriendsTBWA și SPV Legal – societate de avocați), premiul special Superscrierea Anului în valoare de 1000 euro, Premiul Special al Juriului (constituit din suma taxei de participare la concurs) și noile premii speciale.

Superscrieri nu ar putea crește fără prieteni și susținători pe termen lung, care consideră parteneriatul cu acest proiect o investiție directă în comunitate. FFFF se bucură de susținerea BRD – Groupe Société Générale în calitate de patron al ediției pentru a doua oară, Avon România – sponsor principal tot pentru a doua ediție, precum și a sponsorilor de categorie menționați.

Sorin Trâncă, preşedintele FFFF și iniţiatorul competiţiei: Vrem să oferim recunoaștere și în alte zone de storytelling

„Mă bucur să văd că ideea noastră sfrijită și cam visătoare de acum câțiva ani (să arătăm că «narrative journalism» sau «creative writing» e valoros, poate mai valoros pentru societate decât jurnalismul factual, cel de toate zilele) prinde puteri din ce în ce mai mari. Iar cu ediția din 2015 vom încerca să extindem un pic amprenta Superscrierilor, oferind recunoaștere și altor zone în care se practică acest gen de storytelling. Le mulțumim încă o dată juriului și tuturor prietenilor și susținătorilor, fără ei aceste premii ar fi mult mai puțin relevante, iar eforturile noastre mult mai mari”, declară Sorin Trâncă

Ediția actuală a Premiilor Superscrieri nu ar fi fost posibilă fără susținerea partenerilor și prietenilor, cărora le mulțumim:

Patron al ediției: BRD – Groupe Société Générale, sponsor principal – Avon România, sponsori de categorie: Orange România, FAN Courier, FriendsTBWA și SPV Legal – societate de avocați.

Super-prieteni și susținători: Digi24, Hotnews, Șapte Seri, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, Decât o Revistă, The Power of Storytelling, RFI România, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Think Outside The Box, România Pozitivă, IGLOO Media, Veioza Arte, Bookblog.ro, Editura Humanitas, Editura Publica.

Pentru mai multe detalii despre Premiile Superscrieri 2015, explorați https://ffff.ro/superscrieri/.

Mai sunt câteva zile și vom lansa cea de-a cincea ediție a competiției Premiile Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea.

Invităm toți autorii de non-ficțiune să pregătească cele mai bune lucrări realizate în ultimul an, pentru că săptămâna viitoare vom deschide aplicațiile.

Urmăriți site-ul nostru și pagina de Facebook a fundației.

Mulțumim și așteptăm cu nerăbdare super-lucrările acestei ediții.

Deschidem înscrierile la cea de-a doua ediție a Atelierului de Gândire Vizuală, by Creative Fitness Studio, care va începe pe 24 septembrie.

Sandra Ghițescu și Adrian Popa, facilitatorii noștri, ne propun practica vizuală ca instrument de a depăși provocari precum: „N-am timp sa gandesc”, „Pierdem mult timp in sedinte”, „Oamenii nu sunt motivati”, „Pierdem din vedere imaginea de ansamblu”, „Nu se colaboreaza suficient in echipa”, „Avem nevoie de idei bune, repede”.

Programul este compus din 4 module:

• Joi, 24 septembrie (18.30 – 21.30) – Introducere în gândirea vizuală: saltul creativ de la text la imagini.
• Sâmbătă, 26 septembrie (9.30 – 17.30) – Abecedar vizual: caligrafie, forme de bază, context (culori, mișcare, scene), surse de inspirație și practici adiacente (colaj, moodboards).
• Duminică, 27 septembrie (10.00 – 16.30) – Grafice complexe: scheme, canvas-uri și alte grafice.
• Marți, 13 octombrie (18.30 – 21.30): follow up, show & tell, tips & tricks pentru continuarea și îmbunătățirea practicilor.

Vom închide grupa pe 15 septembrie. Dacă vrei să te înscrii, așteptăm cu drag un semn la beatrice.weber@ffff.ro.

Mai multe detalii găsești pe pagina atelierului.

Uite și câteva fotografii care surprind din atmosfera primei ediții.

Pregătim cea de-a cincea ediție a competiției Premiile Superscrieri. De cinci ani, aducem prin aceste premii și, mai nou, prin burse, un tribut autorilor de non-ficțiune din România care cred în puterea cuvintelor – toate sub forma recunoștinței că își fac meseria în folosul nostru, al publicului cititor. Le mulțumim acelor autori care care muncesc materiale jurnalistice încercând să schimbe percepții și atitudini, acelor oameni care folosesc forța cuvântului scris pentru a ne redimensiona realitatea.

Alături de susținătorii noștri, lansăm o campanie de vară prin care ne propunem să întărim promisiunea Superscrieri, aceea că lumea se poate schimba prin cuvinte. Mai mult decât atât, vrem să arătăm că aceste schimbări pot fi realizate la o scară mai mică de oricare dintre noi, în viața de zi cu zi.

Coastere Superscrieri – mesaje pentru conectat mai mult cu prietenii când ieșim în oraș

Am plecat de la faptul că suntem conectați tot mai mult la social media, chiar și atunci când ieșim cu prietenii. Așa că am vrut să exprimam nevoia de a ne conecta mai mult intre noi, prin cuvinte simple, care pot schimba sensul povestii de a fi conectat. Am creat niște coastere pe care le-am împărțit la câteva localuri preferate din București (Energiea, The Institute Cafe, Baraka și în curând Cărturești Verona și altele).

Flyer pentru mașină – mai atenți cu ceilalți

Spunem că în fiecare zi avem șansa de a schimba câte ceva în jurul nostru. De exemplu, o situație simplă, precum parcarea mașinii pe principiul ”oriunde ai mai găsit loc”. Poate să nu ne pese dacă parcăm aiurea, sau putem lăsa un mesaj și un număr de telefon pe parbriz.
Dacă ești șofer/șoferiță, s-ar putea să găsești sub ștergător un flyer din campania de vară Superscrieri. Folosește-l cu încredere sau creează-ți propriul mesaj și urmărește cum se schimbă și reacțiile oamenilor.

Facebook covers pentru susținători

Le mulțumim tuturor celor care dau un Like, un share, o vorbă bună mai departe.

Poți downloada de aici mai multe modele de covers.

Vă invităm să urmăriți mesajele și activările campaniei, pe care le vom updata online pe pagina noastră de Facebook și pe site.

Și, desigur, să vă gândiți fiecare la cum ați putea schimba în bine situații și întâmplări obișnuite, dacă ați aplica această funcție de auto-correct pentru doar câteva cuvinte.

Le mulțumim și celor care ne ajută să dăm veștile mai departe: Digi24, Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, SUB25, România Pozitivă.

fotografii de Larisa Baltă

Juriul Burselor Superscrieri/BRD a stabilit câștigătorii finali ai celor șase burse acordate pentru proiecte jurnalistice pe tema învățământului preuniversitar de stat, un proiect al Fundației Friends For Friends în parteneriat cu BRD-Groupe Société Générale.

Cele șase echipe câștigătoare – care vor primi burse a câte 2.000 euro fiecare și susținere editorială pe parcursul realizării materialelor – au propus proiecte care, împreună, vor alcătui o radiografie jurnalistică a sistemului de educație din România. Materialele finale vor atinge și aspecte generale, precum paradigma autoritară a educației și stresul la care sunt supuși profesorii, dar și unghiuri specifice, precum educația în penitenciare, limitările de exprimare ale elevilor în epoca social media ori modelele de reformă micro și macro.

Cele șase echipe care vor primi finanțare pentru realizarea proiectelor propuse în concurs:

1. Lina Vdovîi, Ioana Cîrlig și Vlad Andriescu, pentru proiectul Școala și rețelele sociale. Libertăți și limite, cu publicare pe platforma Casa Jurnalistului
2. Raluca Balogh (Ion) și Dragoș Savu, pentru proiectul Sub presiune. Sindromul profesorului stresat și lipsit de resurse și efectele acestuia asupra educației copiilor, cu publicare în Gândul
3. Andrei Crăciun și Daniel Vrăbioiu, pentru proiectul Cei care n-au niciun drept la educație, cu publicare pe platforma dela0.ro
4. Sorina Vasile, Vlad Ursulean și Tiberiu Cimpoeru, pentru proiectul Învățământ pentru schimbare socială, cu publicare pe platforma Casa Jurnalistului
5. Eugen Istodor și Iaromira Popovici, pentru proiectul De-a desvățul în învățământul românesc, cu publicare în Cațavencii
6. Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, pentru proiectul Alfabet pentru urși* (*„Urs” înseamnă în argoul din penitenciar un tânăr de 14-21 de ani care nu știe să scrie și să citească.), cu publicare pe platforma teleleu.eu

Competiția pentru cele șase burse a fost neașteptat de mare: s-au înscris, în perioada 11 mai – 7 iunie, 60 de proiecte remarcabil de diverse și bine argumentate, depuse de echipe de autori și fotografi din toată țara; lista celor 10 lucrări nominalizate o găsiți aici. Materialele vor fi realizate până la jumătatea lunii octombrie, urmând să fie publicate până la sfârșit de noiembrie. Pe parcursul realizării materialelor, bursierii vor lucra cu jurnalista Mona Dîrțu, care este mentor în cadrul proiectului și susține, de asemenea, Seminariile Superscrieri.

Juriul care a selectat bursierii, pe baza unor criterii de evaluare a propunerilor de proiecte, este format din: Dan Duca, Irina Păcurariu, Liviu Iolu, Paul Radu, Teodor Tiţa, Vlad Mixich, Vlad Petreanu şi Flavia Popa (reprezentant BRD – Société Générale).

Vlad Mixich: „Foarte plăcut surprins am fost de numărul mare de aplicaţii, semn că educaţia e un subiect cu care

jurnaliştii din România rezonează şi personal, nu doar pentru că “vinde”. Dar trebuie să spun că la această ediţie au concurat proiecte depuse de câteva dintre cele mai mari instituţii media din România cu proiecte depuse de freelanceri sau site-urile de jurnalism alternativ. Şi, o spun cu o dâră de îngrijorare, au câştigat detaşat “alternativii”. Proiectele lor au fost mai creative, mai minuţioase, mai relevante. Şi asta nu are de-a face cu jurnalistul de ştire care nu are la fel de mult timp la dispoziţie ca jurnalistul de reportaj. Dacă tot scrii o propunere de proiect, dacă tot cauţi ocazia de a face ceva special, atunci găseşte un unghi de abordare memorabil. Asta caută juriul. Personal mi-a fost ciudă: aş fi dorit să văd una dintre cele mai mari televiziuni din România printre câştigători. Sau unul dintre cele mai citite site-uri de ştiri. Anul acesta nu s-a putut pentru că principalul criteriu al jurizării rămâne calitatea aplicaţiei, indiferent de faima instituţiei media sau a aplicantului. Dar sper ca la anul să se poată. Am încredere că se va putea.”

Irina Păcurariu: „Știi cum a fost povestea asta cu jurizarea? Ca și cum ești invitat la o cină, ajungi într-un restaurant care experimentează meniuri gourmet și îți dai seama după ce ai început să degusti că ai mânca din toate dar stomacul și ora târzie nu-ți dau voie. Singurul lucru care îți rămâne de făcut e să te ții tare până la desert ca să nu ratezi specialitatea chef-ului de 4 stele. Așa a fost și la Superscrieri, am început să citesc și foarte repede a început să-mi placă ce vedeam, avea gust și era cu rost, ceea ce înseamnă presa adevărată. O bună parte dintre subiecte au fost de luat în seamă, multe dintre aplicații au pus punctul pe i, câteva povești sunt chiar de luat acasă. Cum spunem, ai vrea să te bucuri de ele în număr cât mai mare și știi că ești limitat de un top, un număr finit de burse, o limită. Mi se pare incredibil că o temă ca educația, pentru unii aridă, pentru alții fără seducție și pentru majoritatea inutil de abordat – că doar tot nu putem schimba nimic – a provocat atât de puternic. Dacă măcar o parte dintre aceste povești vor intra în presa română cred că școala românească ar mai căpăta o șansă. Totul e să ne ținem stomacul tare și să nu fie prea târziu!”

Flavia Popa, Secretar General BRD, declară: „Mă bucur că tema propusă a stârnit atât de mult interes din partea jurnaliștilor. Educația trebuie să aibă un loc important pe agenda publică pentru că este legată de viitorul nostru ca societate, iar opinia publică trebuie să fie stimulată de povești care să dea de gândit și mai ales să inspire. Speranța noastră este că, pe lângă cele 6 burse, și alte povești să fie publicate în perioada următoare. Mulțumim tuturor juraților, Fundației Friends for Friends și tuturor celor care au aplicat. Felicitări câștigătorilor!”

Pentru mai multe detalii despre Bursele Superscrieri/BRD, explorați: https://ffff.ro/burselesuperscrieri/.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/BRD se numără: Digi24, Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, SUB25, România Pozitivă.

Bursele Superscrieri sunt un proiect desfășurat sub umbrela Premiilor Superscrieri și au ca scop să sprijine jurnaliștii și autorii de non-ficțiuni creative din România în generarea de conținut de profunzime pe diverse teme de interes social.

În urma evaluării făcute de juriul programului Bursele Superscrieri/BRD pe tema educației (învățământul preuniversitar de stat) a reieșit un top de 10 cele mai bine cotate propuneri de proiecte, pe baza criteriilor prevăzute în regulamentul concursului.

Vom anunța câștigătorii celor 6 burse x 2.ooo de euro printr-un comunicat de presă, până la finalul săptămânii viitoare.

Împreună cu partenerul nostru, BRD – Groupe Société Générale, vă invităm să îi felicităm pe nominalizați pentru super-ideile de proiecte jurnalistice complexe propuse:

Andrada Lăutaru & Mircea Topoleanu

Andrei Crăciun & Daniel Vrăbioiu

Elena Stancu & Cosmin Bumbuț

Eugen Istodor & Iaromira Popovici

Ioana Călinescu & Petruț Călinescu

Lina Vdovîi & Ioana Cîrlig & Vlad Andriescu

Oana Sandu & Andrei Pungovschi

Oana Moisil & Timea Honț & Cătălin Georgescu

Raluca Ion & Dragoș Savu

Sorina Vasile & Vlad Ursulean & Tiberiu Cimpoeru

Dan Duca, membru al juriului, ne spune câteva detalii despre experiența de jurizare:

“Permiteți-mi să vă fac o confensiune. Să vă spun câte ceva din munca de jurat. Detalii nemaispuse, nemaiscrise despre cum au decurs zilele și lungile ore de citire ale aplicațiilor.

La Bursele Superscrieri/BRD am avut lungi momente de panică, dublate apoi de momente de încântare. 60 de aplicații pentru un program aflat la prima ediție nu e puțin lucru. Dimpotrivă. E un număr surprinzător de mare. În plus, să vezi zeci de aplicații de pe arii editoriale atât de vaste e iarăși extrem de încurajator. Pentru că am avut parte nu doar de presă nișată, ci și de zeci de aplicații din presa mainstream, acolo unde, în ciuda unei prejudecăți destul de răspândite, există oameni care scriu, filmează, gândesc foarte bine, care găsesc resurse de timp și motivație pentru a realiza materiale extraordinare. Ne-am bucurat – cred că pot vorbi în numele întregului juriu – să vedem și aplicații trimise din provincie, aplicații trimise și de bloggeri, dar și de elevi.  Adică de cei vizați în primul rând de subiectul educației.

Unde a intervenit panica? În clipele în care am realizat că am pe masă 10-15 aplicații de-a dreptul excepționale, cu subiecte care promit, propuse de oameni care poartă deja patalamaua de superscriitor. Și, pe lângă ele, alte câteva 20 de aplicații consistente, bune, pe care sper de asemenea să le pot citi cândva. Când toate ți se pun în fața ochilor, faci o pauză de la larma de zi cu zi a presei și realizezi încă o dată că meseria asta mai are ceva speranță. Ce-i drept, ca să răzbească, are nevoie și de puțin ajutor. De exemplu, de niște burse.”

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/BRD, cărora le super-mulțumim, se numără:

Digi24, Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, SUB25, România Pozitivă.

fotografii de Larisa Baltă

La două luni de la lansarea proiectului Burselor Superscrieri/Avon, ediția a doua, împreună cu partenerul nostru, Avon România, am anunțat sâmbătă, în cadrul festivalului Femei pe Mătăsari, echipele de autori câștigători. Programul oferă trei burse în valoare de câte 2.000 de euro și susținere editorială unor propuneri de materiale jurnalistice complexe pe tema “violența domestică”.

Cele trei echipe care vor primi finanțare pentru realizarea proiectelor propuse în concurs:

Victor Ilie, împreună cu Ana Tepșanu și Iulia Roșu – pentru proiectul “Bordelul care mi-a devenit casă”, cu publicare pe adevărul.ro

Victor Ilie: „Mulțumim mult juriului si organizatorilor FFFF & Avon pentru bursă! Sperăm să facem o super-treabă și, dacă vom avea noroc, să putem urmări și niște efecte pozitive ale textelor pe care le vom publica. Personal, sper că măcar unul dintre textele publicate va face pe cineva care trece pe stradă, pe lângă niște prostituate, să nu exclame interjecții sau să cadă în plasa clișeelor pe care suntem obișnuiți să le proiectăm asupra acestor fete, ci să realizeze că cele mai multe dintre ele sunt victimele unui concurs nenorocos de împrejurări. ”

Iulia Roșu: „Obiectivul nostru principal este să construim o platformă online, cu expunere cât mai largă, prin care să reușim nu doar să ne demonstrăm ipoteza, dar și să găsim soluții. Vrem să arătăm că violența domestică și traficul de persoane merg mână-n mână, iar în majoritatea cazurilor oamenii nu se gândesc la asta. Este deja o provocare pentru noi, dar vrem să-i provocăm atât pe oamenii obișnuiți, cât și autoritățile să deschidă mai larg ochii când vine vorba de acest fenomen.”

Ana Tepșanu: „Proiectul pe care-l vom realiza sper să schimbe măcar o idee din opinia generală referitoare la violența domestică și implicit traficul de persoane. Nu este un subiect care a intrat în mainstream, chiar dacă ne-am obișnuit cu toții să-l auzim. Există o lume fără alegeri, iar consecințele sunt tragice, așa că obiectivul este să informăm cât mai mulți oameni despre cum bordelul nu este acasă.”

Ani Sandu și Octavian Coman – pentru proiectul “Prețul violenței”, cu publicare în Decât o Revistă

Ani Sandu: „O femeie a plecat cu soțul la muncă în Spania și a ajuns să fie vândută de el pentru servicii sexuale. O tânără a fost violată, a depus plângere la poliție, dar și-a retras-o după ce tatăl a primit bani de la agresori. Ulterior a fost traficată. Sunt cazuri de persoane care devin victime ale traficului de persoane pe fondul violenței din familie, o legătură pe care ne-am propus s-o documentăm în cadrul Burselor Superscrieri/Avon. Vrem să aducem în atenția publică vulnerabilitățile victimelor, cum reușesc să se salveze și dificultățile lor de a-și reface viața. Ne bucurăm pentru sprijinul primit pentru că putem astfel să facem o documentare temeinică și sperăm ca poveștile pe care le vom prezenta să ajungă la cât mai mulți oameni. ”

Timea Honț și Georgiana Sandu – pentru proiectul “Din mamă-n fiică”, cu publicare pe plaforma online Casa Jurnalistului

Timea Honț: „Acum câteva luni, mi-am dat demisia de la ziarul la care lucram și m-am declarat jurnalist independent sub acoperișul Casei Jurnalistului. Mă îngrozea gândul că va trebui să cer bani împrumut sau, și mai rău, să mă angajez din nou, mai ales pentru că voiam să termin toate proiectele predocumentate. Prin această bursă am primit o dovadă de încredere și confirmarea că jurnalismul independent poate funcționa dacă cineva îți oferă susținere, timp de documentare și spațiu de exprimare pentru proiecte complexe. Pentru Gia, personajul și coechipierul meu, bursa înseamnă validarea poveștii ei, prin care poate ajuta alte femei să își asume povestea lor și să își schimbe viața. Mulțumim juriului, FFFF și Avon! ”

 

Aceste proiecte au fost selectate în urma notării pe baza unor criterii de evaluare, de un juriu format din: Dan Duca, Liviu Iolu, Marius Chivu, Mihnea Măruță, Raluca Kișescu (AVON România), Simona Tache, Vlad Mixich și Vlad Petreanu.

Dan Duca, jurat Superscrieri, jurnalist Realitatea: «E îmbucurător faptul că am văzut aplicanți veniți nu doar din lumea presei, ci și din cea academică, cu o puternică legătură cu acest subiect, am văzut aplicații din partea unor studenți, care îndrăznesc să nu aibă complexe în a aplica pe o asemenea temă, dar mai mult decât atât, am văzut foarte multe proiecte care aveau gata făcută predocumentarea, stabilite cazurile, tema, contactele. E un semn că aceste burse cresc în ecou, că sunt “vânate” din timp și că există în presa românească oameni constant preocupați de acest subiect. Am avut parte, așadar, de o experiență “ingrată” – aceea de a selecta doar trei aplicații din 10 (nominalizate) care ar fi meritat o asemenea șansă. Iar asta înseamnă mult, vă rog să mă credeți!»

Programul a început în luna aprilie, iar până la sfârșitul lunii august urmează faza de realizare a materialelor propuse, care vor fi publicate în perioada septembrie-octombrie. Pe parcursul realizării proiectelor, bursierii vor avea parte și de susținere editorială, prin sesiuni de mentorat și Seminarii Superscrieri ținute de jurnalista Mona Dîrțu.

Bursele Superscrieri sunt un proiect desfășurat sub umbrela Premiilor Superscrieri și au ca scop să sprijine jurnaliștii și autorii de non-ficțiuni creative din România în generarea de conținut de profunzime pe diverse teme de interes social.

Pentru a afla toți autorii nominalizați la această ediție, precum și mai multe detalii despre Bursele Superscrieri/Avon, explorați: https://ffff.ro/burselesuperscrieri/.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/Avon se număra: Digi24, Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy ,RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, SUB25, România Pozitivă.

sursa foto

Educația e importantă, știm asta – atât de importantă încât uităm că nu ne-am mai făcut demult o listă de argumente. De ce e important, de pildă, să știm cum arată cu adevărat astăzi – în 2015 – sistemul preuniversitar de învățământ? De ce avem nevoie ca jurnaliștii să scrie mai mult despre profunzimile sistemului de educație și mai puțin despre clișeele care ne sună în urechi și nu ne sunt de folos decât pentru a ne confirma vechi convingeri?

Și, până la urmă, ce motive ar avea jurnaliștii din juriul Burselor Superscrieri/BRD pe tema educației publice să candideze cu propriile proiecte la un astfel de program – în cazul în care nu ar fi jurați?

Pentru fiecare Domn Trandafir care schimbă ceva.

„Pentru că fiecare dintre noi l-a întâlnit, într-un fel sau altul, pe Domnul Trandafir, doar că sub alt nume, și a-i spune povestea e singura cale de a-i mulțumi; și pentru că reforma învățământului se va face, dacă se va face vreodată, cu oamenii și prin oamenii săi buni, câți mai sunt”.

Vlad Petreanu, jurnalist Europa FM

 

 

Pentru ca părinții să decidă corect viitorul copiilor lor.

„Cunosc mulți părinți dezorientați. Confuzia care reiese din mesajele pe care le dau oficialii și ceea ce văd ei în școli este majoră. Peste asta se aplică nivelul informațiilor venite din afară. Părinții citesc despre metode și performanțe din școli străine. Le-ar vrea și aici, dar în școala românească nici măcar diagnosticele nu sunt puse corect. Aș aplica la o bursă cu gândul că, dacă măcar unuia dintre acești părinți i-ar fi mai clar care este decizia corectă pentru copilul său după ce a citit un text scris de mine, atunci a meritat efortul”.

Teodor Tița, jurnalist

Pentru că e un subiect tragic.

„[Bursele Superscrieri/BRD] mi-ar da timp să fac un subiect fffff important, dar care rar ajunge la știri pentru că nu e scandalos, deși e tragic”.

Vlad Mixich, jurnalist Hotnews

Pentru că educația e peste tot.

„Am început jurnalismul la o publicație studențească și toate subiectele aveau legătură cu domeniul educației. Mereu, când văd un subiect despre educația noastră în publicațiile mari, mă bucur și mă gândesc la abordări noi și interesante pentru, probabil, cel mai pretențios public. Cititorii de reportaje și investigații pe teme de educație întotdeauna sunt interesați și foarte critici, pentru că ori sunt părinți îngrijorați, ori copii cu emoții sau chiar profesori care cunosc perfect fenomenul”.

Liviu Iolu, jurnalist Adevărul

Pentru că astfel căpătăm o voce și noi, cei din afara sistemului.

„După 25 de ani de continuă reformă, sistemul educațional continuă sa aibă nevoie de prospețime, de idei noi. De fiecare dată ideile au fost apanajul, proprietatea celor din sistem. Ei au știut mereu ce trebuie făcut, deși educația înseamnă și elevi, și părinți, studenți, societate civilă, dar și idei din afară. Iar Bursele Superscrieri pot fi tocmai o astfel de oportunitate. De analiză din afară, detașată sau subiectivă. Bursele Superscrieri e locul prin care opinia, analiza, critica unui sistem din care toți suntem parte se poate face auzită. În fond, la fotbal și la școală toți ne pricepem. Unii mai mult sau mai puțin. Depinde de cât de mult le-am frecventat/practicat”.

Dan Duca, jurnalist Realitatea.net

Pentru o ambiție personală de autor.

 

„Am să răspund ca Mallory, întrebat de ce încearcă să cucerească Everestul: pentru că există!” Irina Păcurariu, jurnalist TVR

jurat Superscrieri

Pentru că nu e despre „cândva”, ci despre „mâine”.

„Pentru că povestea adevărată a învățământului, știm asta cu toții, nu e nici în știrile despre olimpici, nici

în cele despre profesori abuzivi – e undeva între. O bursă mi-ar da contextul să spun – dintr-un unghi ales de mine – această poveste. Când vorbesc de context nu mă refer la componenta financiară a bursei, care nu e nici ea deloc de neglijat – ci la faptul că aș pune în fine ideea pe hârtie, aș structura-o, mi-aș face un plan și m-aș pune pe treabă. Fiecare jurnalist are lista lui de «aș vrea să scriu despre cutare, dar n-am timp/bani acum, las’ că o să eu scriu cândva, când stelele se vor alinia». Bursa e catalizatorul perfect care face ca acel «cândva» să înceapă chiar mâine”.

Mona Dîrțu, jurnalist

mentor al echipelor de bursieri

Pentru cei care se regăsesc în măcar unul din aceste șapte motive de a scrie despre educație – și, firește, pentru cei care au propriile lor motive, la fel de valoroase -, iată și detaliile:

Bursele Superscrieri/BRD, o inițiativă a Fundației Friends For Friends în parteneriat cu BRD – Groupe Société Générale, oferă 6 burse în valoare de 2.000 de euro fiecare autorilor de non-ficțiune care vor să realizeze proiecte jurnalistice complexe pe tema învățământului preuniversitar de stat.

Data limită de depunere a propunerilor de proiecte e 7 iunie 2015. Scopul, criteriile și detaliile despre formularul de aplicație le găsiți aici.

În urma evaluării făcute de juriul programului Bursele Superscrieri/Avon pe tema violența domestică (ediția a doua) a reieșit un top de 10 cele mai bine cotate propuneri de proiecte, pe baza criteriilor prevăzute în regulamentul concursului.

Câștigătorii celor 3 burse în valoare de 2.000 de euro vor fi anunțați din cele zece echipe de autori de non-ficțiune și fotojurnaliști/artiști vizuali, sâmbata aceasta, în cadrul festivalului urban Femei pe Mătăsari. Momentul de acordare a burselor va avea loc de la ora 17:00, pe scena festivalului, după conferința Femei vizibile și invizibile, moderată de Iuliana Alexa (redactor-șef la revista Psychologies).

Vă invităm alături de noi, de partenerul nostru, Avon România, membri ai juriului și alți susținători ai programului, să îi felicităm pe bursieri și să îi încurajăm pe nominalizați, pentru super-ideile de proiecte jurnalistice complexe propuse:

Alexandra Nistoroiu & Cătălin Georgescu

Andreea Dogar & Diana Zaharia

Andrei Crăciun & Daniel Vrăbioiu

Ani Sandu & Octavian Coman

Diana Oncioiu & Zora Iuga

Laurenţiu Colintineanu & Ioana Moldovan

Marian Păvălaşc & Monica Zanet

Sintia Radu & Alexandra Mihale

Timea Honţ & Sandu Georgiana

Victor Ilie &  Iulia Roșu & Ana Tepșanu

Despre importanța unei astfel de burse ne spune una dintre echipele câștigătoare la prima ediție, Elena Stancu și Cosmin Bumbuț:

“Într-o țară în care redacțiile nu sunt dispuse să investească în materiale ample, de lungă durată, o astfel de bursă este salvatoare. Nouă ne-a oferit ocazia să documentăm un caz de violență domestică într-o comunitate tradițională, în care oamenii nu se bagă în familia altuia. Am aflat astfel povestea unui sat care, fără să vrea, a fost complice la o crimă. Fără Bursa Superscrieri/Avon ne-ar fi fost greu să lucrăm la un astfel de subiect – nici o publicație nu ne-ar fi oferit resursele necesare unui proiect de trei luni.”

Pentru mai multe detalii despre Bursele Superscrieri/Avon, explorați:www.ffff.ro/burselesuperscrieri/.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/Avon se numără: Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Sub25, România Pozitivă.

Lansăm acest nou atelier, marca Creative Fitness Studio.

Ca să fim în ton cu ce vom face, punem puțin deoparte poveștile scrise și vă prezentăm o animație despre planurile noastre.

Vă spunem de pe acum să vă puneți în agende datele 25, 27, 28 și 30 iunie.

Aici găsiți detaliile despre program și înscriere.

Vă super-așteptăm!

Împreună cu partenerul nostru, BRD – Groupe Société Générale, aducem o nouă temă de interes public în atenţia autorilor români de non-ficţiune: educaţia formală sau, mai exact, sistemul de învățământ preuniversitar de stat. Prin programul Bursele Superscrieri/BRD, vom oferi 6 burse jurnalistice în valoare de câte 2.000 de euro autorilor care vor să realizeze materiale de non-ficţiune de profunzime, amănunțit documentate și atent redactate pe această temă.

Propunem un cadru articulat, în care viitorii bursieri au şansa de a beneficia de resursele necesare, tot mai rare, pentru a realiza astfel de materiale de substanţă. Pe lângă susţinerea financiară, bursierii vor avea parte şi de sprijin editorial – prin programul de mentorat şi Seminariile Superscrieri (ateliere de bune practici), susţinute de jurnalista Mona Dîrţu.

Poate câștiga o bursă Superscrieri/BRD orice autor din România – indiferent că este profesionist sau amator, jurnalist sau blogger, se exprimă prin cuvânt sau prin imagine, publică pe platforme tradiționale ori exclusiv în mediul digital. Organizatorii încurajează proiectele complexe, de mare impact, realizate de echipe autor + fotoreporter/artist vizual.

Înscrierea se face prin completarea unui formular de aplicaţie online, în care candidaţii vor trece detalii despre proiectele pe care vor să le realizeze prin intermediul bursei. Termenul limită de trimitere a formularului, disponibil pe www.ffff.ro/burselesuperscrieri, este 7 iunie 2015.

Juriul care va selecta bursierii, pe baza unor criterii de evaluare a propunerilor de proiecte, este format din: Cătălin Ștefănescu, Dan Duca, Irina Păcurariu, Liviu Iolu, Paul Radu, Teodor Tiţa, Vlad Mixich, Vlad Petreanu şi Flavia Popa (reprezentant BRD – Société Générale).

“Poveștile bine scrise lipsesc nu atât pentru că nu sunt destui autori care să le scrie, cât mai ales pentru că acei autori competenți și dedicați nu au resurse să-și facă meseria, în special când e vorba de teme complexe, cu impact social, care absorb mult timp și efort. Avem nevoie de oameni care să pună reflectorul pe o temă dată și să scoată la vedere unghiurile sensibile și cazuistica relevantă; sunt teme complicate, cu rădăcini adânci și impact greu de cuantificat. Aici e punctul nevralgic în care noi și partenerii noștri chiar putem interveni. […] Ne e foarte clar acum că și companiile simt lipsa conținutului de calitate, pe care sunt gata să îl finanțeze direct (nu indirect, cumpărând publicitate, ca în formula clasică), punând umărul la astfel de proiecte alternative”, declară Beatrice Weber, preşedinte executiv al FFFF, într-un interviu Hotnews.

Flavia Popa, Secretar General BRD – Groupe Société Générale, motivează tema burselor: “Rolul profesorilor în modelarea generațiilor de mâine este esențial, ceea ce îi face probabil să fie categoria cu impactul cel mai mare în societate. În același timp, există o discrepanță uriașă între rolul lor și statutul pe care îl au în realitate: dascălii sunt foarte puțin valorizați și susținuți, cel mai adesea ei reclamă că sunt blamați, ironizați sau ignorați. Aceasta este imaginea unei categorii socioprofesionale văzută prin lentila judecăților pre-asamblate. Căutăm jurnaliști care să sară peste clișee, să ne facă să privim mai adânc înăuntrul unui sistem încercat de multiple reforme făcute de sus în jos.”

Click aici pentru mai multe detalii despre Bursele Superscrieri/BRD.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/BRD se numără: Digi24, Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Sub25, România Pozitivă.

interviu de Ella Moroiu, preluat de pe Hotnews

Bursele Superscrieri, ajunse în al doilea an, conturează o formulă interesantă de sprijin pentru jurnaliștii capabili să realizeze proiecte complexe pe teme sociale. Beatrice Weber, directorul executiv al Fundației Friends For Friends, descrie mecanismul de agregare a resurselor și miza programului de burse, al cărui fond a crescut de la 3.000 de euro în 2014 la 18.000 de euro anul acesta.

Cum a început povestea Burselor Superscrieri?

Beatrice Weber: Cumva, dacă dau la o parte datele și faptele, povestea burselor are la temelie o experiență personală despre care eu credeam că va rămâne chiar așa, strict personală. Era în vara lui 2013. Fusesem invitată de Avon România la un eveniment la care Teatrul Labirint a pus în scenă, pentru cei prezenți, un experiment pe care nu l-am putut uita. Ne-au legat la ochi pe noi, cei prezenți, cu niște eșarfe. Nu vedeam nimic, dar folosindu-ne de celelalte simțuri puteam intui ce se întâmpla. Auzeam bătăi violente într-o ușă și strigăte de ajutor, lovituri, țipete; din ce părea, un bărbat bătea o femeie. Ți se făcea pielea de găină, parcă tu erai cel abuzat, deși nici măcar atins nu erai. Și mi-am dat seama atunci, când sintagma “violență domestică” a coborât în mine de la nivel rațional la nivel senzorial și emoțional, cât de greu ne e de fapt să înțelegem astfel de situații. Auzim expresia “violență domestică” și-i dăm automat reject, nici nu ne mai gândim ce înseamnă – se lovește de mintea noastră ca o minge de ping-pong de-un perete. Involuntar, probabil pentru a ne proteja, tragem perdeaua făcută din clișee, din cuvinte adunate grămadă, și nu vrem să ne încărcăm cu gândul că violența – fizică, psihică, emoțională, de orice fel – aduce suferință peste tot. Nu numai în familiile cu mai puțină educație, cum ne place să credem, ci și în familii de intelectuali. Nu numai pentru mama bătută, ci și pentru copiii care cresc timorați, cu încrederea în sine făcută praf, marcați pe viață.

Așa ți-a venit ideea burselor?

Beatrice Weber: Nu, ideea burselor a venit chiar de la Avon, care ne-a propus să includem printre categoriile standard ale Premiilor Superscrieri și un premiu special pentru materiale pe tema violenței domestice. Mi s-a părut un premiu binevenit, mai ales având în vedere experiența cu Teatrul Labirint. Mi-am dat seama cât de important e ca cei pricepuți și talentați să scrie despre asta – și că scrisul poate deveni o formă de empowerment, o putere pe care o dăm înapoi celor supuși abuzurilor. Plus că sute, mii de oameni pot avea, citind materiale despre violența domestică, insight-uri asemănătoare cu cel pe care eu l-am avut cu Teatrul Labirint.

Când se întâmpla asta?

Beatrice Weber: Eram atunci cu Premiile Superscrieri în al treilea an de existență – prima ediție a avut loc în toamna lui 2011 – și notorietatea competiției începuse deja să crească; îmi amintesc că au intrat la jurizare atunci, pentru Gala Superscrieri din 2013, 222 de lucrări. Pentru că tema premiului propus de Avon era una socială, de interes public, am inclus-o bucuroși în competiție. Ce s-a întâmplat e că, atunci când am tras linia, am numărat doar 18 lucrări înscrise la această categorie; au fost și lucrări foarte bune, dar pe medie tema era, după cum aveam să constatăm, destul de simplist acoperită. Și ne-am dat seama că dincolo de indicatori cantitativi – numărul de lucrări înscrise, de pildă – erau puțini cei care scriau materiale de substanță pe tema violenței domestice. Cu alte cuvinte, până la premii era nevoie de altceva: de un mecanism prin care autorii – jurnaliști, bloggeri, fotografi etc. – să fie încurajați să ia tema violenței domestice și s-o trateze cât pot ei de bine, punându-și la bătaie toată experiența, curajul și creativitatea. Avon a înțeles foarte repede că suntem în punctul în care, înainte de a premia, avem mult de lucru în zona de construcției de content. Și am zis foarte bine, hai să creăm împreună un fel de incubator din care să iasă puișorii – așa că la începutul lui 2014 am pus la punct proiectul pilot al Burselor Superscrieri/Avon.

Iată că în 2015 proiectul a depășit faza experimentală și nu numai că a fost replicat, dar aveți deja două teme – violență domestică și educație publică – și un număr triplu de burse.

Beatrice Weber: Într-adevăr, ne-am dat seama, după pilotul Burselor Superscrieri/Avon din 2014 – în care am avut trei echipe de bursieri care au reconstituit din trei unghiuri tabloul violenței domestice în România – că proiectul are un potențial formidabil. Că, până la urmă, bursele completează în mod fericit misiunea pe care ne-am asumat-o, ca fundație, cu Premiile Superscrieri – aceea de a motiva și sprijini autorii care cred, ca și noi, că o poveste bine scrisă poate schimba o lume. Poveștile bine scrise lipsesc nu atât pentru că nu sunt destui autori care să le scrie, cât mai ales pentru că acei autori competenți și dedicați nu au resurse să-și facă meseria, în special când e vorba de teme complexe, cu mare impact social, care absorb mult timp și efort. Avem nevoie cu toții, de fapt, de oameni care să pună reflectorul pe o temă dată și să scoată la vedere unghiurile sensibile și cazuistica relevantă; sunt teme complicate, cu rădăcini adânci și impact greu de cuantificat.

Și funcționează?

Beatrice Weber: Da. Aici e punctul nevralgic în care noi și partenerii noștri chiar putem interveni. În aparență e vorba doar despre a face rost de niște sume oarecare drept burse: asta e, după părerea mea, rețeta eșecului. E nevoie nu doar de bani, ci de o temă de forță, cu miză socială autentică, de capacitatea organizatorilor de a promova programul pentru a atrage autori care să vină cu proiecte de excepție, de criterii de selecție bine definite, de un juriu riguros, de profesioniști, care să desemneze câștigătorii, de un program de mentorat prin care bursierii să primească sprijin pe parcursul realizării materialelor. Ne-am gândit la toate aceste ingrediente încă din 2014, iar rezultatele au fost peste așteptări: am avut 42 de candidați, iar primele zece proiecte clasate au fost toate excelente. S-au înscris în competiție mulți dintre cei mai buni jurnaliști ai României, iar asta ne-a dat încrederea că proiectul va avea rezultate și că-l vom putea dezvolta.

Și chiar l-ați dezvoltat: aveți anul ăsta două rânduri de burse.

Beatrice Weber: Într-adevăr, fondul de burse a crescut de la 3.000 de euro la 18.000 de euro – și vom avea de trei ori mai mulți bursieri. Acoperim deja două teme – violență domestică și educație publică – pentru că alături de Avon, partenerul nostru de drum lung, a venit și BRD-Groupe Société Générale. Ne e foarte clar acum că și companiile simt lipsa conținutului de calitate – și sunt gata să pună umărul la astfel de proiecte alternative, prin care să finanțeze contentul direct (nu indirect, cumpărând publicitate, ca în formula clasică). În plus, tot în cadrul programelor de burse avem Seminariile Superscrieri, susținute de Mona Dîrțu, care e și mentorul bursierilor. Am avut o mare bucurie la seminariile de anul trecut: am văzut ce foame au jurnaliștii buni și foarte buni din România să se întâlnească și să discute cu cineva experimentat despre scriitură, ce mult vor să învețe, ce nevoie au de un loc în care să-și împărtășească unii altora bune practici, mici trucuri, lecții învățate pe cont propriu. E o generație nouă, cu oameni talentați, care se formează acum – și care are nevoie mai mult ca oricând de sprijin. În plus, într-o presă în care totul e de-andoaselea, sunt mulți jurnaliști freelanceri, neîncadrați într-un sistem clasic. Nu mai există redacții puternice, ca acum 10-15 ani, în care se învăța on the job, și pe verticală și pe orizontală.

Crezi că, dincolo de materialele rezultate, formula burselor poate aduce rezultate pe termen lung?

Beatrice Weber: Dacă ne facem cu toții treaba bine, cu siguranță. Bursele Superscrieri sunt un parteneriat care îmbină nevoi autentice, o construcție cu o bază largă, ca un pentagon. Noi, FFFF, suntem latura care agregă resursele de care jurnaliștii au nevoie și punem pe picioare întregul mecanism: logistică, promovare, comunicare, jurizare, mentorat pentru bursieri, training. A doua latură sunt partenerii noștri – Avon şi BRD-Groupe Société Générale – care asigură resursele financiare și promovează proiectul pe propriile canale. Bursierii – a treia latură – pun la bătaie câteva luni de muncă în care au prilejul să documenteze pe îndelete, în profunzime, proiectele pe care le-au propus și să facă materiale de referință, care ar sta bine în CV-ul oricui. Canalul media ales de bursier – al patra latură a pentagonului – are întâietate în publicarea unui material bun, în care poate nu și-ar fi permis să investească resurse (plus că, după prima publicare, oricine – fie că e ziar, revistă sau blog – poate prelua gratuit materialele realizate de bursieri). Și mai e o latură, a cincea: publicul. Privind lucrurile din afară, publicul pare “latura neimplicată” a proiectului, dar noi credem că nu e deloc așa: până la urmă, rostul nostru e să-i ajutăm pe oameni să fie mai bine informați, să înțeleagă lucrurile mai în adâncime, să reflecteze asupra lor și să ia, ca cetățeni, decizii mai bune. Dacă cineva care a citit azi materialul unuia dintre bursierii noștri sună mâine la 112 auzind scandal în apartamentul vecinilor – sau dă o mână de ajutor unui copil abuzat – putem spune că ne-am atins scopul; acela e scopul pe termen lung pe care cu toții îl urmărim. Cu astea cinci laturi, avem un pentagon în centrul căruia e problema de rezolvat. E o formulă win-win-win-win-win, după părerea mea.

Înscrierile pentru cea de-a doua ediție a Burselor Superscrieri/Avon – un parteneriat între Fundația Friends For Friends și Avon România – au loc până pe 26 aprilie 2015.

Cele trei burse, în valoare de 2.000 euro fiecare, vor fi acordate pentru proiecte jurnalistice complexe pe tema “violența domestică”. Sunt căutate proiecte care să treacă dincolo de tipare de abordare și să aducă noi perspective asupra temei – să înfățișeze publicului fenomenul violenței domestice în variatele lui forme și simptome, de la costuri pentru societate până la traume personale duse în spate decenii la rând, de la neputințe legislative până la cultura lui „bătaia e ruptă din rai”.

Găsiți detalii despre burse, despre selecție și juriu, precum și informații despre cum puteți intra în competiție aici.

foto Beatrice: Cătălin Georgescu

sursa foto

Ieri s-au acordat renumitele Premii Pulitzer pentru jurnalismul american, după tradiția începută în 1917 de jurnalistul de origine maghiară, Joseph Pulitzer.

Dintre lucrările premiate, premiul cel mare, Public Service, a revenit proiectului “Till Death Do Us Part” – o serie de cinci materiale pe tema violenţei domestice, publicate de The Post and Courier din statul Carolina de Sud.

Pentru că şi România are autori buni de non-ficţiune, Bursele Superscrieri/Avon – pentru care se mai primesc înscrieri până duminică, 26 aprilie – vor să îi încurajeze să realizeze materiale de substanţă pe tema violenţa domestică, acest subiect care la noi în ţară este atât de uşor de trecut cu vederea sau chiar acoperit de mareea de texte subţiri.

Fundaţia Friends For Friends şi Avon România s-au parteneriat pentru a aduce o finanţare de 6000 de euro (3 burse x 2000 de euro) şi suport editorial unor echipe de autori şi fotojurnalişti care vor propune spre realizare proiecte prin care publicul din România să perceapă mai în profunzime aspecte legate de tema propusă.

Bursierii vor fi selecţionaţi de un juriu reprezentat de Dan Duca, Liviu Iolu, Marius Chivu, Mihnea Măruță, Raluca Kisescu (AVON Romania), Simona Tache, Vlad Mixich și Vlad Petreanu. De susţinerea editorială – un program de mentorat şi Seminarii Superscrieri de bune practici ale meseriei de jurnalist – se va ocupa Mona Dîrţu.

Aplicaţiile pot fi trimise până pe 26 aprilie, pe adresa bursele.superscrieri@ffff.ro, în urma completării unui formular online, disponibil pe site-ul www.ffff.ro/burselesuperscrieri.

Oricine este interesat de conţinut de calitate, fie că este autor sau nu, este invitat să contribuie la acest demers de încurajare a peisajului actual al presei româneşti – prin participarea la proiect sau prin încurajarea acelor autori care ar putea folosi resursele puse la bataie pentru a aduce perspective noi în abordarea unui subiect de interes public.

Materialul premiat anul acesta la Pulitzer expune un întreg sistem care se face vinovat de moartea a peste 300 de femei, în decurs de zece ani, ca victime ale violenţei domestice în statul Carolina de Sud. Prin abordare, tehnică şi storytelling, materialul poate fi inspiraţie pentru cei care menţin acest subiect în zona de tabu sau de teritoriu greu de explorat şi de documentat cu scopul de a aduce schimbare într-o societate.

Iar programul Bursele Superscrieri/Avon merită privit ca una dintre puţinele resurse puse la dispoziţia autorilor pentru generarea unui conţinut calitativ, care să poată mişca o societate, un întreg sistem, asemenea materialului publicat peste ocean.

Află mai multe despre materialele premiate la Pulitzer în 2015.

Citeşte şi materialele realizate la prima ediţie a Burselor Superscrieri/Avon, în 2014.

Aplică aici la burse.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/Avon se număra: Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, RFI România, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Sub25, România Pozitivă.

material preluat de pe blogul Active Watch

Puține teme sunt atât de greu de documentat, jurnalistic vorbind, ca violența domestică. Suferința fizică și psihică a victimelor e dublată de rușinea de a vorbi lumii despre calvarul tău, de stigmă socială, de frica de repercusiuni, de groaza că cei din jur te vor pune, și ei, la zid – înainte ca măcar să încerce să înțeleagă prin ce treci; groaza că tot tu vei fi găsit vinovat pentru ceea ce ți se întâmplă.

Bursierii Superscrieri/Avon de anul trecut – care au derulat zeci de interviuri și au fotografiat victime ale violenței domestice – au câteva sfaturi pentru jurnaliștii și fotografii care documentează astfel de subiecte.

1. Ascultă pentru a înțelege, nu pentru a judeca

“I-aș sfătui pe jurnaliști să asculte ca să înțeleagă, nu ca să judece. Când nu ai trăit ca într-un cub (cum spune Elena), nu poți să înțelegi de ce cineva acceptă să fie lovit și abuzat emoțional 14 ani. «De ce nu pleacă?» e întrebarea cea mai frecventă a oamenilor care nu au fost niciodată într-o astfel de situație. Ca să înțelegi o astfel de poveste, trebuie să înțelegi mai întâi mecanismele de gândire ale victimei și ale agresorului”. (Ana-Maria Ciobanu, jurnalist, co-autor al proiectului „Toată lumea din familia noastră” publicat în Decât o Revistă)

2. Ai răbdare, fii empatic, documentează-te impecabil

“E o temă extrem de sensibilă, așa că dacă vor ca personajele să colaboreze, trebuie să se înarmeze cu răbdare și empatie. Să încerce să aducă o perspectivă nouă, să schimbe unghiul de abordare și să se documenteze impecabil. Orice fenomen trebuie prezentat în întregime, în toată complexitatea lui, iar poveștile sunt puternice doar dacă au la bază o documentare cât mai solidă”. (Lina Vdovîi, jurnalist, coautor al proiectului “Cu jumătate de inimă”, publicat pe platforma independentă Casa Jurnalistului)

“E greu să documentezi violența domestică în România pentru că victimele se tem și se rușinează. De multe ori, gura lumii le blamează pe ele pentru ce li se-ntâmplă pentru că în România „Femeia nebătută e ca moara neferecată“. Ai nevoie de răbdare și empatie ca să convingi femeile să vorbească despre asta și de atenție atunci când victime colaterale sunt alți membri ai familiei – părinți sau copii care suferă la fel de tare ca femeia care a trecut sau se află într-o relație abuzivă.” (Elena Stancu, jurnalist, coautor al proiectului „Fără antecedente penale”, publicat în Esquire România şi pe platforma teleleu.eu)

3. Deschide larg ochii și încearcă să înțelegi transformarea oamenilor abuzați

“Să deschidă larg ochii și să petreacă cât de mult timp pe teren pentru a înțelege transformarea oamenilor care sunt abuzați. E greu să vezi doar la o primă vedere ce bagaj consistent de neîncredere poartă în spate, ce vină fără motiv duc cu ei, cât de multe lucruri se întâmplă în creierul lor pentru că, loviți de traumă, nu mai pot funcționa ca cei fără probleme. Le este greu să muncească, să-și găsească joburi, să aibă grijă de copii, să performeze personal și profesional. Prejudecățile celorlalți pot apărea atât de ușor pe un astfel de teren. Îi încurajez pe reporteri și fotoreporteri să aibă răbdare cu sursele lor și să citească cât de mult pot înainte de a ajunge pe teren”. (Oana Sandu, jurnalist, co-autor al proiectului „Toată lumea din familia noastră” publicat în Decât o Revistă)

4. Înainte de a apăsa pe buton, construiește încrederea

“O mare parte dintre persoanele pe care le documentezi nu doresc sa fie fotografiate, ceea ce îți va complica situația. E un subiect delicat, unde trebuie să te gândești bine cum abordezi documentarea fiecărui subiect, cum îi câștigi încrederea, apăsatul pe buton vine mai târziu, iar în cazul unora câteodată nu vine deloc. Cred că e important să aloci timp suficient, să nu încerci să urgentezi lucrurile”. (George Popescu, fotojurnalist, coautor al proiectului “Cu jumătate de inimă”, publicat pe platforma independentă Casa Jurnalistului).

***

La capătul a luni de documentare, cei șase bursieri Superscrieri/Avon au realizat, în toamna lui 2014, trei materiale de referință pe tema violenței domestice din România:

„Fără antecedente penale”, publicat în Esquire România şi dezvoltat ulterior pe platforma teleleu.eu, arată că violența domestică e adesea calea sigură către omucidere; și că rudele, vecinii, preotul, întregul sat, pot deveni – atunci când privesc abuzul ca pe o chestiune care se rezolvă strict în familie – complici ai unei crime care putea fi împiedicată. Autori: Elena Stancu, jurnalist și Cosmin Bumbuț, fotograf.

„Toată lumea din familia noastră”, publicat în Decât o Revistă și lansat ca proiect online de sine stătător, ne arată ce înseamnă violența domestică printr-o colecție de 14 povești în care abuzul, fie el fizic sau psihic, e elementul definitoriu, cel care mutilează viețile celor de lângă noi. (Autori: jurnalistele Ana-Maria Ciobanu și Oana Sandu și artista vizuală Solène Cesbron).

“Cu jumătate de inimă”, publicat pe platforma independentă Casa Jurnalistului, e un feature care analizează, din prin lentila a trei povești distincte, impactul pe care lacunele din legislația privind ordinului de protecție îl are asupra victimelor violenței domestice. Autori: Lina Vdovîi, jurnalist, și George Popescu, fotograf.

Vreți să vorbiți și voi despre violența domestică? Înscrierile pentru cea de-a doua ediție a Burselor Superscrieri/Avon – un parteneriat între Fundația Friends For Friends și Avon România – au loc până pe 26 aprilie 2015.

Cele trei burse, în valoare de 2.000 euro fiecare, vor fi acordate pentru proiecte jurnalistice complexe pe tema “violența domestică”. Suntem în căutare de proiecte care să treacă dincolo de tipare de abordare și să aducă noi perspective asupra temei – să înfățișeze publicului fenomenul violenței domestice în variatele lui forme și simptome, de la costuri pentru societate până la traume personale duse în spate decenii la rând, de la neputințe legislative până la cultura lui „bătaia e ruptă din rai”.

Găsiți detalii despre burse, despre selecție și juriu, precum și informații despre cum puteți intra în competiție aici.

material preluat de pe Adevărul.ro

Patru bursieri Superscrieri/Avon vorbesc despre clișeele și prejudecățile care ne fac să privim cu detașare abuzuri grave, condamnate prin Codul Penal.

Să scrii despre violența domestică înseamnă, inevitabil, să dai piept cu mulțimea de clișee care gravitează în jurul a ceea ce noi – jumătate dintre noi, mai precis – încă mai credem că ar fi o chestiune privată. E imposibil să nu fi auzit, și voi, de “bătaia e ruptă din rai”, “un bărbat care nu-și bate femeia n-o iubește cu adevărat” ori “femeile mai sunt bătute și din vina lor”. Cât timp vorbe ca acestea vor mai circula, vom ști că printre noi încă mai sunt oameni căzuți victimă clișeelor despre violența domestică. Clișee care, oricât de inofensive ar părea, ne fac complici la abuzurile de care ne desparte, uneori, doar un perete.

Jurnaliștii care au documentat cazuri de violență domestică știu bine unde pot duce astfel de clișee. Anul trecut, trei echipe jurnalist/artist vizual au primit, prin Bursele Superscrieri/Avon, finanțări pentru proiecte pe tema violenței domestice (anul acesta Avon oferă alte trei burse a câte 2.000 de euro; termenul de depunere a aplicațiilor e 26 aprilie 2015). Iată ce-au înțeles bursierii, pe parcursul documentării, despre clișeele care ne condamnă:

Jurnalistele Ana-Maria Ciobanu și Oana Sandu (Decât o Revistă), au documentat în cadrul Burselor Superscrieri/Avon (2014), proiectul „Toată lumea din familia noastră” – 14 cazuri de violență domestică reunite pe o platformă online special dedicată, ilustrată de artista vizuală Solène Cesbron.

ANA-MARIA CIOBANU: Violența nu se întâmplă numai în familiile needucate, sărace, dependente de alcool

“Am pornit la drum cu ideea de a demonta clișeele despre violență. Tuturor specialiștilor pe care i-am intervievat le-am cerut să ne explice care sunt clișeele de care se lovesc în munca lor de advocacy, awareness, lucrul direct cu victimele, contact cu poliția sau cu justiția. Cel mai pomenit a fost cel potrivit căreia violența se întâmplă numai în familiile needucate, sărace, dependente de alcool. Tocmai de aceea am căutat o diversitate cât mai mare a poveștilor pe care le-am documentat și am vorbit atât despre violență în mediu rural, cât și în familii cu studii medii și superioare. Am simțit clișeele de percepție foarte puternic în temerile victimelor pe care le-am intervievat. Dincolo de trauma pe care o povesteau, mai toate erau profund afectate de cum au fost sau sunt percepute: că vor fi condamnate de familie și prieteni că au depus plângere împotriva propriului soț și sunt dispuse să-i facă rău tatălui copiilor lor, că oamenii sunt convinși că nu le-au fost credincioase soților și de-asta s-a ajuns la violență, că oamenii ar putea crede că erau cheltuitoare și controlul cardurilor și salariului era perfect justificat în contextul ăsta”.

OANA SANDU: Oamenii nu se simt confortabil să-și povestească cu nume și prenume experiența traumatică

“Oamenii pe care i-am intervievat și care fuseseră abuzați, într-o formă sau alta (proiectul nostru a încercat să aducă în față mai multe nuanțe ale violenței în familie) spuneau adesea că se simt discriminați sau deloc inconfortabil atunci când își povestesc cu nume și prenume experiența traumatică. De aceea multe dintre numele lor, în textele noastre, au fost modificate. Însă am avut și un succes, una dintre femeile despre care am scris a prins curaj după ce și-a citit povestea și a vorbit inclusiv unui public TEDx despre asta. Nu ne-am lovit neapărat de clișee fiindcă am căutat să găsim oamenii de intervievat care să ni le demonteze, ăsta a fost și obiectivul colecției de povești”.

Jurnalista Lina Vdovîi a documentat, împreună cu fotograful George Popescu, feature-ul “Cu jumătate de inimă”, publicat pe platforma independentă Casa Jurnalistului. Materialul analizează, din prin lentila a trei povești distincte, impactul pe care lacunele din legislația privind ordinului de protecție îl are asupra victimelor violenței domestice.

LINA VDOVÎI: Când polițistul empatizează cu agresorul

“Clișeele de percepție privind violența domestică sunt foarte răspândite în mentalul colectiv românesc. Eu am întâlnit cel puțin două dintre ele. Unul se lega de justificarea comportamentului unui agresor. Într-o comună din Constanța, unde victimele obținuseră ordin de protecție, polițistului satului empatiza cu agresorul – «uite că nu mai poate locui în propria casă», «hai că nu le mai bătea așa tare» – și-i găsea mereu scuze pentru comportamentul său. Un alt clișeu se referă la faptul că violența domestică este tratată în continuare ca o problemă privată. Una dintre victime mi-a povestit cum mama ei se încuiase în cameră ca să scape de bătăile soțului și arunca bilețele pe geam pentru ca vecinii sau trecătorii să cheme poliția. Deși bilețelele au fost ridicate de jos, nimeni nu a ajutat-o pe femeie”.

Jurnalista Elena Stancu a documentat, împreună cu fotograful Cosmin Bumbuț, un caz de violență domestică din Rășinari, județul Sibiu. Materialul „Fără antecedente penale” – publicat în Esquire România şi dezvoltat ulterior pe platforma online teleleu.eu – arată că violența domestică e adesea calea sigură către omucidere; și că rudele, vecinii, preotul, întregul sat, pot deveni – atunci când privesc abuzul ca pe o chestiune care se rezolvă strict în familie – complici ai unei crime care putea fi împiedicată.

ELENA STANCU: „Femeia nebătută e ca moara neferecată“.

„Toţi sătenii din Rășinari știau că Iacob le-a bătut și pe celelalte două foste neveste ale sale, că le amenința cu cuțitul și le ținea închise în pivniță. Însă nimeni n-a chemat Poliția și n-a sfătuit-o pe Mimi să depună plângere. Nici măcar atunci când Iacob umbla beat prin sat și amenința că o ucide pe fosta lui iubită nimeni n-a făcut nimic. Ca să descurcăm ițele unei povești complicate am discutat cu 22 de oameni din Rășinari: asistentul social, familia lui Iacob, familia victimei, vecinii, profesorii, medicul, polițistul, preotul, cele două foste soții ale bărbatului, foștii colegi de școală sau simple cunoștințe.

Majoritatea localnicilor ne spuneau: „Păcat de fata aia, dar nici ea nu trebuia să dezbine o familie“. Pentru că un sat întreg nu îl blama pe bărbatul care o lovea, ci pe femeia care „a stricat o familie“ și s-a „încurcat“ cu Iacob. Însă, după vreo săptămână, am aflat că în Rășinari multe femei sunt lovite de bărbații lor, că „bărbatului din Rășinari îi place să aibă femeie frumoasă“, după cum spune asistentul social, dar în momentul în care e a lui, femeia nu mai trebuie să fie atât de frumoasă. Din cauza asta femeile din Rășinari umblă uneori „mascate“ pe stradă, adică vinete pe la ochi.

E greu să documentezi violența domestică în România pentru că victimele se tem și se rușinează. De multe ori, gura lumii le blamează pe ele pentru ce li se-ntâmplă pentru că în România „Femeia nebătută e ca moara neferecată“. Ai nevoie de răbdare și empatie ca să convingi femeile să vorbească despre asta și de atenție atunci când victime colaterale sunt alți membri ai familiei – părinți sau copii care suferă la fel de tare ca femeia care a trecut sau se află într-o relație abuzivă.”

Înscrierile pentru cea de-a doua ediție a Burselor Superscrieri/Avon – un parteneriat între Fundația Friends For Friends și Avon România – au loc până pe 26 aprilie 2015.

Cele trei burse, în valoare de 2.000 euro fiecare, vor fi acordate pentru proiecte jurnalistice complexe pe tema “violența domestică”. Suntem în căutare de proiecte care să treacă dincolo de tipare de abordare și să aducă noi perspective asupra temei – să înfățișeze publicului fenomenul violenței domestice în variatele lui forme și simptome, de la costuri pentru societate până la traume personale duse în spate decenii la rând, de la neputințe legislative până la cultura lui „bătaia e ruptă din rai”.

Găsiți detalii despre burse, despre selecție și juriu, precum și informații despre cum puteți intra în competiție aici.

Pentru că mulți am crescut vâjâindu-ne pe la ureche că „bataia e ruptă din rai”, „il bat ca să fac om din el” sau „unde dă mama, creste”.
Pentru că 61% dintre noi consideră că violența în familie este o chestiune privată și am fost educați în ideea că nu e politicos să te amesteci.
Pentru că soluțiile legale pe care le avem la dispoziție ca victime ale unor relații abuzive sunt slab sau deloc mediatizate, nu ajung la cine are cea mai mare nevoie de ele sau nu au un impact real.

Pentru toate de mai sus, continuăm pentru al doilea an programul de burse pe tema violența domestică. Mulțumim partenerului nostru, Avon România, pentru viziunea pe termen lung și încrederea pe care o are în faptul că schimbările într-o societate pot porni de la modificări de percepție și de la articole care presează nervul care trebuie.

Programul pilot, desfășurat în 2014, a fost inițiat cu scopul de a construi un cadru articulat de susținere a jurnaliștilor și fotojurnaliștilor români care vor să lucreze materiale de profunzime, amănunțit documentate și atent redactate.

Pentru 2015, se vor acorda trei burse în valoare de 2.000 de euro fiecare pentru realizarea a trei materiale jurnalistice complexe pe tema “violența domestică”. Suntem în căutare de proiecte care să treacă dincolo de tipare de abordare și să aducă noi perspective asupra temei – să înfățișeze publicului fenomenul violenței domestice în variatele lui forme și simptome, de la costuri pentru societate până la traume personale duse în spate decenii la rând, de la neputințe legislative până la cultura lui “bătaia e ruptă din rai”.

Poate câștiga o bursă Superscrieri/Avon orice autor din România – indiferent că este profesionist sau amator, jurnalist sau blogger, se exprimă prin cuvânt sau prin imagine, publică pe platforme tradiționale ori exclusiv în mediul digital. Organizatorii încurajează, proiectele complexe, de mare impact, realizate de echipe autor + fotoreporter/artist vizual.

Termenul limită de trimitere a formularului de aplicație, disponibil pe www.ffff.ro/burselesuperscrieri, este 26 aprilie 2015.

Pe lângă bursele propriu-zise, programul include două componente care adaugă valoare proiectelor câștigatoare: un program de mentorat și o serie de trei ateliere de scriere creativă, Seminariile Superscrieri, susținute de Mona Dîrțu – sub îndrumarea căreia se va desfășura tot programul de burse.

Juriul care va selecta bursierii, pe baza unor criterii de evaluare a propunerilor de proiecte, este format din: Dan Duca, Liviu Iolu, Marius Chivu, Mihnea Măruță, Raluca Kisescu (AVON Romania), Simona Tache, Vlad Mixich și Vlad Petreanu.

“Rezultatele programului pilot din 2014 – cele trei materiale publicate de echipele bursiere, toate super-propunerile de proiecte înscrise, felul în care s-au desfășurat Seminariile Superscrieri – ne-au arătat că programul de burse acoperă o nevoie adâncă: autorii sunt gata să-și pună la bătaie energia, timpul și creativitatea dacă cineva le creează contextul și le oferă puțin sprijin. Asta s-a întâmplat la prima ediție a Burselor Superscrieri/Avon, când toți bursierii au făcut mai mult decât și-au propus în proiecte. Suntem recunoscători că partenerii noștri ne înțeleg misiunea, iar implicarea lor crește. Ceea ce reușim să facem nu ne mai împarte în proiect-sponsor-public țintă, ci ne unește într-o comunitate în care fiecare contribuie cu propria performanță pentru a ne bucura împreună de materiale jurnalistice de excepție. Le suntem recunoscători tuturor și invităm pe oricine crede în forța poveștilor bine scrise să ni se alature”, declară Beatrice Weber, președinte executiv FFFF.

Pentru mai multe detalii despre Bursele Superscrieri/Avon, explorați: https://ffff.ro/burselesuperscrieri/.

Printre susținătorii programului Bursele Superscrieri/Avon se număra: Șapte Seri, HotNews, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, Decât o Revistă, The Institute, Igloo, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, Sub25, România Pozitivă.

Ne bucurăm să anunțăm că în 2015 vom continua, alăƒturi de partenerii noștri, Avon România și BRD – Groupe Société Générale, programul de finanțare și suport pentru jurnalismul de calitate  din România.

Proiectul Bursele Superscrieri propune autorilor români două teme de interes public: violența domestică și educația formală și oferă 9 burse jurnalistice, fiecare în valoare de 2.000 euro.

Echipele de jurnaliști și fotografi interesați de obținerea unei astfel de Burse sunt invitate să urmărească lansarea celor două programe:

    I.  Bursele Superscrieri/Avon, ediția a II-a, pe tema violența domestică, vor fi lansate la începutul lunii aprilie și vor cuprinde 3 burse.

   II. Bursele Superscrieri/BRD, pe tema educația formală, vor fi lansate la începutul lunii mai și vor cuprinde 6 burse.

Pe lângă finanțare, programele includ și sesiuni de mentorat și o serie de trei ateliere de scriere creativă de non-ficțiune, Seminariile Superscrieri, destinate  împărtășirii de bune pratici în domeniu. Ambele vor fi susținute de Mona Dîrțu, jurnalist și editor cu experientă de peste 15 ani în presă.

“Pe de o parte, jurnaliștii devotați meseriei – cei rari, gata să facă efort pentru un interviu în plus, o fotografie în plus, o verificare în plus, un sinonim în plus – își găsesc, în astfel de proiecte, un sens profesional. De cealaltă parte, companiile au prilejul, în sfârșit, de a sprijini în mod direct jurnalismul de calitate”, declara Mona Dîrțu la prima ediție de burse.

Prima ediție a Burselor Superscrieri/Avon s-a finalizat cu publicarea a trei materiale de impact, care au continuat să se dezvolte și în urma terminării programului: “Fără antecedente penale”, publicat în numărul din toamnă Esquire România – realizat de jurnalista Elena Stancu și fotograful Cosmin Bumbuț, proiectul “Ordinul de protecție. Instrumentul victimei sau al agresorului?”, publicat pe platforma online Casa Jurnalistului – realizat de jurnalista Lina Vdovîi și fotograful George Popescu și proiectul “Toată lumea din familia noastră” publicat în numărul 17 al Decât o Revistă, realizat de jurnalistele Ana Maria Ciobanu și Oana Sandu.

Lina Vdovîi, bursieră în 2014, spunea că aceste burse sunt utile “pentru că le oferă jurnaliștilor răgazul de a rumega un subiect, de a-l înțelege și de a spune povestea pe îndelete și cu responsabilitate față de cititori și personaje. Timpul, banii și un editor bun ar trebui să existe în orice redacție, însă cum ele lipsesc uneori cu desăvârșire, e bine că avem bursele”.

Bursele Superscrieri fac parte din demersul FFFF de a susține  autorii de non-ficțiuni creative din România – cei care, prin forța scriiturii lor, prin originalitate, onestitate și curaj încăƒne mai spun poveștile care contează. Dacă Bursele Superscrieri au menirea de a-i susține direct pe acești autori în generarea de conținut, competiția anuală Premiile Superscrieri, care are loc în fiecare toamnă, le aduce autorilor recunoaștere pentru materialele realizate.

AICI DETALII DESPRE BURSELE SUPERSCRIERI/AVON, ED. I, 2014

Carevasăzică organizează ateliere de jurnalism dedicate tinerilor pasionați de scriitură, cu noțiuni elementare de jurnalistică. Acestea se vor desfășura în perioada 6-8 martie, în București.

Workshopurile vor aborda patru domenii diferite: reportaj, interviu, portret și jurnalism narativ. Scopul acestora este acela de a-i ajuta pe participanți să înțeleagă mai bine aceste domenii ale jurnalismului și să învețe etapele realizării unor articole la nivelul celor din revistele de calitate. De asemenea, se dorește realizarea unei comunități de scriitori care să împărtășească informații, materiale și opinii pe subiecte diverse.

Proiectul începe cu o conferință, care va avea loc vineri, 6 martie, de la ora 14, al cărei scop este oferirea participanților o șansă de a se cunoaște și de a afla de la Karin Budrugeac și Cristian Lupșa cum au reușit să-și înființeze propriile reviste.

Sâmbătă, 7 martie, se vor desfășura atelierele: de la 10 la 14, interviu și jurnalism narativ, iar de la 15 la 19, reportaj și portret. Toate vor avea loc în sediul Reviro, în săli diferite. În ultima zi, va fi organizată o întalnire, începând cu ora 12, de asemenea în Reviro, în care participanții vor primi feedback pe activitatea lor la ateliere și vor acorda feedback pe felul în care au fost realizate atelierele.

Speakerii sunt: Cristian Lupșa, editor fondator la Decât o revistă, Karin Budrugeac, editor fondator la Sub25, Eugen Istodor (interviu), care scrie constant în săptămânalele Cațavencii și Dilema Veche, Sintia Radu (jurnalism narativ), Managing Editor la Esquire și Vlad Mixich (portret), jurnalist la HotNews.com și corespondent la Deutsche Welle în România.

Invitația la ateliere le este adresată în special studenților care au experiență la scris și sunt pasionați de jurnalism. Participanții vor fi selectați în urma unui formular și a unui text cu tema „Frică”, care trebuie trimise până pe 1 martie. Aceștia pot alege maximum 2 ateliere, întrucât atelierele de interviu și jurnalism narativ, respectiv cele de portret și reportaj au loc în același interval de timp. La finalul proiectului, partcipanții vor fi repartizați unor editori, sub îndrumarea cărora vor scrie un articol cu un subiect dat, care va fi publicat în următorul număr al revistei sau pe site.

Despre Carevasăzică

Revista susține o expresie liberă a opiniilor, gândurilor și temerilor tinerilor, „Carevasăzică” fiind întocmai o reflexie a acestora. Publicul cititor se poate informa cu privire la aspecte de interes imediat, poate lua contact cu opiniile oamenilor de cultură, poate afla noi perspective, idei sau păreri și poate citi despre experiențe cu care să empatizeze sau din care să învețe. Este distribuită gratuit în facultăţi, campusuri studenţeşti, în localurile şi librăriile partenere. Aceasta este un proiect marca Voluntari pentru Idei si Proiecte.

Despre Voluntari pentru Idei și Proiecte

Voluntari pentru Idei și Proiecte (VIP) este o organizație non-guvernamentală, non-profit, bazată pe voluntariat și formată exclusiv din studenți de la facultăți precum Academia de Studii Economice, Universitatea București, Școala Națională de Studii Politice și Administrative sau Universitatea Politehnică Bucuresti. Pe parcursul celor 15 ani de existenţă pe piaţa ONGS-urilor, VIP şi-a propus să formeze pilonii societăţii de mâine. Investirea în membrii organizaţiei se realizează prin intermediul responsabilizării progresive, dar și prin traininguri și workshopuri, oferind contextul favorabil învăţării practice.

După 16 ani de publicitate, Sorin Trâncă – inițiatorul Friends Advertising (acum FriendsTBWA) și al Fundației Friends For Friends – a scris o “cărticică”, publicată de Editura Publica.

Vă invităm joi, 15 ianuarie, începând cu ora 18:00, în Café Verona – Librăria Cărturești, la lansarea cărții Brief. 99 de chestii pe care aș fi vrut să le știu când am intrat în publicitate. Moderatorul evenimentului va fi Vlad Mixich.
Au confirmat prezența până acum: Bogdan Naumovici, Răzvan Căpănescu, Adrian Preda aka Predu, Robert Tiderle (câțiva dintre cei care au mai contribuit la Brief).  Ceilalți publicitari pe care îi mai găsiți în carte cu câte  o “chestie”, sunt: Adrian Boțan, Bogdana Butnar, Dorian Păscuci, Șerban Alexandrescu, Alina Gavrilă-Borțun.

“Scurtături și sfaturi cât mai bune pentru oricine visează să intre în publicitate sau e în primii 2 ani de publicitate – ăsta a fost BRIEFUL pe care mi l-am dat pentru această cărticică. Așa încât acolo sper să pot ajuta cu ea, dând celor ce sunt la început o mână de ajutor în a înțelege mai repede și mai bine ce pedale sunt cu adevărat importante în meseria asta.

Recunosc, am scris-o și pentru că mai mereu dau de câte un entuziast sau entuziastă care își propune să intre sau să reușească în publicitate, iar acum o să-mi fie mai ușor: o să le dau cartea întâi, apoi putem aprofunda.
Cu alte cuvinte, e un manual informal de publicitate pentru clasa I și a II-a, nu o lectură pentru genii sau doctori în publicitate, pe care îi salut cu această ocazie și le mulțumesc că m-au lăsat (unii dintre ei) să fur, la rândul meu, meserie, când eram mic.”

Sorin Trâncă

Mesaj Video de la autor, în stil propriu și caracteristic 🙂

Eveniment Facebook

Mai multe despre Sorin Trâncă: este unul dintre primii publicitari români premiați internațional și un fervent susținător al creativității românești. Împreună cu partenerii săi, Sorin este fondator al agenției de publicitate FRIENDSTBWA, al Fundației Friends for Friends și al marketizator.com, prima platformă românească de conversii pentru comerț electronic. Este tutore la Școala ADC, mentor în cadrul unor programe ale Fundației Romanian Business Leaders, inițiator al Creative Fitness Studio și al Premiilor Superscrieri – concurs de non-fiction creative writing.

Cea mai așteptată competiție a anului, de susținere a jurnalismului narativ și a scrierilor de non-ficțiune din România, a încheiat pe 26 noiembrie cea de-a patra ediție. Inițiativa Premiile Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea, a adunat la Gala de Premiere pe unii dintre cei mai buni autori de gen din țară, precum și susținători.

Aseară, împreună cu juriul Superscrieri și cu patronul acestei ediții, BRD – Groupe Société Générale, am anunțat câștigătorii în cadrul evenimentului de gală, organizat la ArCub.

SUPERSCRIEREA ANULUI

„Bruce Lee, Regele Canalelor”, Radu Ciorniciuc (Casa Jurnalistului)

“[…]”, Luiza Vasiliu (Decât o Revistă)

PREMIUL JURIULUI

RISE Project – pentru misiune publică

locul I

„Transnistria. Republica torturii”, Lina Vdovîi (Casa Jurnalistului)

locul II

„Bruce Lee, Regele Canalelor”, Radu Ciorniciuc (Casa Jurnalistului)

locul III

„Mândrie și Beton.  Povestea de succes a celor plecați la muncă în străinătate.”, Ioana Călinescu

proiect independent

locul I

„Dincolo de ceață”, Sintia Radu (Esquire)

locul II

„Împăratul din Năvodari”, Vlad Odobescu (Casa Jurnalistului)

locul III

„Visul lui Rodion”, Vlad Ursulean (Casa Jurnalistului)

locul I

„Amurgul secolului Beligan”, Cristian Delcea (Adevărul)

locul II

„Război și pace. Pe drumul lui Franz Ferdinand, la o sută de ani de la scânteia Primului Război Mondial”, Gruia Bădescu (Decât o Revistă)

locul III

„Colecția de alegeri”, Oana Sandu (Decât o Revistă)

locul I

„Țara din capul lor”, Anca Simina (Gândul)

locul II

„Săracii, vinovați din oficiu?”, Victoria Stoiciu (Contributors)

locul III

„Lăsați copiii să fugă de-acasă!”, Viorel Ilișoi (Jurnalul Național)

locul I

„Young Mothers”, Cîrlig Ioana

locul II

„Romania îmbătrânește”, Laurențiu Diaconu-Colintineanu, Ioana Moldovan

locul III

„Aruncă-ți țigara!”, Egyed Ufó Zoltán

Competiția Premiile Superscrieri a pornit în 2011 cu misiunea de a aduce un tribut acelor autori care, prin forța scriiturii lor, prin originalitate și onestitate, încă mai spun, în România, poveștile care contează. Astăzi, după 4 ani de existență, funcționează ca o motivație pentru felul în care scriu acești autori și, ca efect, ca un demers de ridicare a ștachetei pentru calitatea și standardele scriiturii.

“Ma bucur că un reportaj despre cei mai nefericiți dintre noi primește un premiu atât de important pentru un jurnalist la început de drum. Mă face să sper în continuare că munca mea poate schimba vieți – că eforturile mele de a-i face pe oameni să înțeleagă lumea în care trăiesc nu sunt în zadar. Asta îmi dă putere să fac în continuare jurnalismul în care cred.” (Radu Ciorniciuc, Casa Jurnalistului)

“Premiul ăsta a venit ca o cometă peste mine, exact cînd mă așteptam mai puțin. Mă bucură enorm și mă sperie în același timp, înseamnă că am intrat în liga campionilor jurnalismului, că lumea are așteptări de la mine și că aș face bine să nu dezamăgesc. Mulțumesc, Superscrieri, că mi-ați pus toată responsabilitatea asta pe umeri.” (Luiza Vasiliu, Dilema Veche)

La Gala de Premiere, eveniment moderat de același Tudor Mușat de la ultimele 2 ediții, au participat peste 200 de persoane: nominalizați la concurs, membrii juriului, presă, sponsori, dar și mulți alți susținători ai acestei competiții.

Juriul Superscrieri 2014: Mona Dîrțu – președintele juriului, Ani Sandu, Cătălin Tolontan, Cristian Movilă, Dan Duca, Daniel Mihăilescu, Gabriel Dobre, Liviu Iolu, Luca Niculescu, Marius Chivu, Mihnea Măruţă, Paul Radu, Simona Tache, Teodor Tiță, Vlad Mixich și Vlad Petreanu.

Ediția actuală a Premiilor Superscrieri nu ar fi fost posibilă fără susținerea partenerilor și prietenilor:

Patron al ediției actuale: BRD – Groupe Société Générale, sponsor principal – Avon România, sponsori de categorie: Orange România, Cercul de donatori/TFN România, FAN Courier, FriendsTBWA și SPV Legal –  societate profesioanală de avocați.

Super-prieteni și susținători ai galei: Editura Humanitas, Editura Publica, Tea Forte România, Crama Atelier, Antalis, AD-media, Heidi.

Susținători media: Hotnews, Șapte Seri, Catavencii, Adevărul, Dilema Veche, Foreign Policy, Esquire, Marie Claire, The Power of Storytelling, Decât o Revistă, RFI România, Blitz TV, Centrul pentru Jurnalism Independent, RISE Project, Active Watch, România Pozitivă, IGLOO Media, Veioza Arte, Sub25, Bookblog.ro, Romaniapozitiva.ro, ziare.com

Şi a venit ziua cea mare! Cea de-a patra ediţie a Premiilor Superscrieri îşi află câştigătorii astă seară, de la ora 19:30, la Sala Arcub. Urmăriţi pagina de Facebook a Fundaţiei Friends For Friends, unde vă anunţăm cine sunt câştigătorii, de îndată ce trofeele le sunt decernate pe scena Galei Premiilor Superscrieri! (more…)