Bine că acum vreo două săptămâni, pe 30 mai, nu veniseră căldurile astea. Pentru că lumea s-a îngrămădit în mansarda noastră să îl asculte pe Cristian Kit Paul la cel de-al patrulea seminar The Power of Storytelling.
Kit este partener fondator şi creative director al companiei de design şi strategie de brand Brandient. Pe lângă multele pagini despre el pe care le găsiti cu clasicul search pe Google, vă mai putem spune că e genul de tip care adună pe toată lumea în jurul lui cu mult înainte de a-şi începe speech-ul, păstrând un aer constant carismatic şi profesionalist.
Si-a explicat meşteşugul cu o acurateţe şi un umor de invidiat pentru orice aspirant la categoria “one man show”, începând cu o afirmaţie simplă, ca un icon personal: “Eu sunt Cristian Kit Paul şi desenez logo-uri de 20 de ani.”
Aşa că ne-a plimbat prin poveşti despre logo-urile create, de la primul – în ’92 pentru RadioVest – şi continuând cu Connex, Astral, Flanco, TVR, Domo, Albalact, TVR, CEC, Dedeman, Europharm, Emag şi BitDefender. Poveşti şi experienţe unice pentru fiecare în parte, dar care au, totuşi, acel lucru comun: niciunul dintre aceste logo-uri nu ar fi putut exista şi funcţiona cum trebuie fără o cunoaştere şi o înţelegere prealabilă a identităţii brandului respectiv. Ca exemplu aici ne-a dat Bitdefender-ul, pentru care a desenat timp de mai bine de un an fără succes. Cauza – la vremea aceea corporaţia era jumătate americană, jumătate românească, ceea ce împiedica identificarea adevăratei naturi a acesteia pentru a o transpune într-un logo care să împace valori provenite din două culturi diferite. “Dacă nu putem să vă găsim identitatea, cine sunteţi de fapt, renunţăm.”, a spus Kit. Ceea ce au şi făcut, pentru ca la ceva timp organizaţia să fie preluată în întregime de români, iar Brandient să reuşească să-i concentreze noua identitate unică în acel Dragon Wolf protector, provenit din simbolistica dacică. Si cu asta ne-a mărturisit şi obsesia Brandient, aceea de reflectare a românismului în branding, de a face designuri româneşti care să arate româneşte.
O altă poveste interesantă este cea în care au lucrat la identitatea CEC. In comunism a fost selectat dintre toate băncile să rămână singura instituţie bancară – din acest motiv a creat categorie, separat de banking şi aşa s-a ajuns ca după revoluţie lumea să nu mai recunoască CEC ca bancă (deşi are 100% awareness). “Am fost comisionaţi să facem dintr-o bancă bancă.”, spune Kit. Pentru implementarea noului brand a fost nevoie de un an şi jumătate de muncă “radicală” în care au fost necesare acţiuni precum şedinţe de psihoterapie cu boardul pentru asumarea perioadei comuniste sau recondiţionarea locaţiilor (care până la rebranding erau neschimbate din perioada comunismului – cu gratii la geamuri, fără computere, fără lumină adecvată). Inlăturarea acestor elemente a provocat reacţii emoţionale puternice din partea angajaţilor, care spuneau cu lacrimi în ochi că nu credeau că vor mai apuca aceste vremuri, că “o sa fie şi la noi lumină cum e la băncile celelalte”. Filosofând la adresa acestor reacţii, Kit zice: “Am fost prea tânăr şi naiv şi prost ca să înţeleg dimensiunea schimbărilor masive atunci când acestea se întâmplă.”
Dincolo de toate impedimentele avute în “peripeţiile” de creare a unor noi logo-uri (de la neîncrederea unor CEO în ideile propuse care s-au dovedit mai apoi eficiente, sau “trolling-ul” din partea angajaţilor) Kit explică dimensiunea optimistă identificată de public in creaţiile lui: “Procesele de branding se pot numi şi procese de revitalizare, deci e în jobul meu să fiu optimist.”
Aşa că, dacă se gândea cineva că designul de brand presupune în principal “să potriveşti nişte cerculeţe” sau să “scrii numele companiei cu un font tare”, răspunsul corect este metafora lui Kit vizavi de munca pe care o face şi ce se întâmplă mai departe cu ea: “Jobul meu este să pun firul de praf în scoică şi treaba scoicii e să facă perla.”
P.S. Mulţumiri prietenilor-parteneri în realizarea seminariilor The Power of Storytelling, Decât o Revistă şi Fundaţia Calea Victoriei!
