Text de Andreea Vrabie
Revoltele recente de la Londra au provocat multe distrugeri si reactii contradictorii. S-a scris si s-a discutat mult atat in presa internationala, cat si pe retelele sociale. Insa argumentele puternice fie de dreapta, fie de stanga, nu au fost niciodata unicele moduri de exprimare.
In ciuda atmosferei tensionate, la doar doua zile de la izbucnirea primelor revolte, circula deja un poster dedicat mobilizarilor de tip ‘clean up’. Asta m-a facut sa-mi amintesc cat de repede au fost inlocuite pozele de profil pe Facebook cu imagini ce exprimau solidaritatea fata de Japonia in urma cutremurului din primavara. Si asta m-a determinat sa ma gandesc mai bine la reactiile spontane pe care le pot avea persoanele creative, si sa ma intreb ce le provoaca in realitate.
Artistii contemporani si-au exprimat intotdeauna opiniile politice prin creatiile lor, iar unele dintre cele mai bune piese muzicale din cariera unor trupe au venit pe fondul unui mediu social si politic turbulent. Artisti precum Bob Dylan, John Lennon, sau The Clash au scris piese de protest faimoase. Intrebarea care imi vine in minte este: ce stimuleaza nevoia asta de exprimare artistica absolut voluntara (artistii nu au atasat niciodata vreun pret de creatia lor si, din cate stiu, nicio institutie nu a comandat-o)?
Am cercetat putin si am dat peste un studiu de la Harvard, care imi confirma banuielile: emotiile puternice – in cazul asta negative – cresc nivelul de creativitate. Conform studiului, emotiile intense creaza o stare de gandire auto-reflexiva, iar ideile care rezulta pot accentua gradul de creativitate. Cand experimentam emotii puternice, creierul nostru produce unde de tip theta, undele raspunzatoare de sentimente. Insa, s-a demonstrat ca acelasi tip de unde sunt asociate si cu starile de creativitate sporita.
Nu spun ca ar trebui sa asteptam urmatorul moment de turbulente civile pentru a fi creativi, insa fara o provocare emotionala, creativitatea este doar un cuvant pe hartie. In incheiere, va invit sa gasiti inspiratie in discursul lui Charlie Chaplin din Dictatorul.
