În fiecare an căutăm voci ale noilor generații, care iau inițiativă în prezentarea unor situații/tematici cu rol educativ & inspirațional pentru comunitățile tinerilor.

Vlad Petreanu este juratul dedicat acestui premiu special, pe care l-am creat împreună cu Bitdefender.

Iată care sunt acti-vloggerii din finala acestei ediții:

Adriana Radu / SEXUL vs BARZA
„E nevoie de informație publică ușor de înțeles pe subiectul relațiilor sexuale. Adriana Radu face foarte mult pentru comunicarea drepturilor și obligațiilor ce survin o dată cu actul sexual.”

Andrei Terbea
„Andrei e în altă ligă. Nivelul lui de informație, calitatea analizei, elocința și claritatea explicațiilor îl plasează pe lista scurtă a oricui vrea să înțeleagă un pic mai bine cum funcționează lumea de azi.”

Cătălin Moise
„Interesant, polarizant, și presupun că următoarele editoriale despre capitalism vor avea Internaționala pe fundal.”

Eli Neicuț / Eli vorbește
„Remarcabil succesul lui Eli, atunci când își pune în cap să ajute pe cineva. Excepțional s-o vezi cum deconstruiește o campanie de strângere de fonduri, astfel încât oricare dintre privitorii ei să vadă nu doar cum se face, ci și cum nu se face, dacă vrei să-ți iasă.”

Jimmy Hex
„Entertaining, chill, fun, îmi place că pornește mereu de la cererile publicului.”

Ruxandra Gîdei / 4fără15
„Privind-o pe Ruxandra, poți spera că, vreodată, lectura și piața de carte din România vor deveni fenomene măcar semnificative, dacă nu neapărat dominante ca volum și întindere.”

Află câștigătorii finali pe 16 mai, la decernarea Premiilor Superscrieri #11, când premiem cel mai bun jurnalism al anului 2021 în România.

Continuând misiunea asumată în urmă cu 11 ani în urmă, Fundația Friends For Friends anunță nominalizările pentru cele mai bune materiale jurnalistice ale anului, ce vor fi premiate în cadrul galei #Superscrieri11, care va avea loc pe 16 mai 2022.

44 de materiale (presă scrisă, podcast, video și foto) au fost selectate de un juriu format din 21 specialiști din media și sunt nominalizate la cele 8 categorii de concurs: Audio/Podcast, Debut jurnalistic, Investigație, Opinie, Reportaj, Presă Locală, TV&VIDEO-jurnalism, Fotojurnalism. Alături de acestea, vor fi anunțate premiile onorifice și premiile speciale.

Cele 44 de materiale selectate de juriu pentru finala Superscrieri 2022 sunt piese dintr-un puzzle româno – moldovenesc de presă locală și centrală, care devine mai complet cu fiecare an.

Paul Radu, jurnalist co-fondator RISE Project & OCCRP, președintele juriului Superscrieri:
„Investigațiile superserioase se alătură unor reportaje excelent documentate, dezvăluirile video de profunzime acompaniază podcasturi «earworm», iar reportajele dau și ele și adâncime și context alături de materialele foto care asigură un background cuprinzător pentru opiniile informate. Li se alătură, pentru a completa tabloul, articolele foarte bune din categoriile debut jurnalistic și presă locală unde, din nou, găsim superinvestigații și un mix de reportaj și opinie.
E o ediție Superscrieri cu inovație, educație, mediu, virus, politică și viitor, mult viitor.”

Până pe 9 mai, publicul poate vota pentru premiul special Superscrierea Cititorilor, un premiu în valoare de 3000 de euro pe care îl vom oferi celui mai votat material dintre nominalizările ediției.

VOTEAZĂ AICI MATERIALUL PREFERAT
pentru premiul Superscrierea Cititorilor

NOMINALIZĂRILE EDIȚIEI #11

Presă locală

Drumul nimănui: Drumul construit ilegal în defileul Crişului Repede a fost promis în campanie de Ilie Bolojan – Adriana Totorean (Bihoreanul)

seria de investigații „Unde a ajuns miliardul de euro de la UE pentru Delta Dunării” – Andreea Pavel, Cristian Andrei Leonte, Nathalie Bertrams, Ingrid Gercama, Tristen Taylor (Info Sud-Est)

Craiova arde – Anda Simion (Gazeta de Sud)

Numărul 2 din Apele Române și-a angajat tatăl de 69 de ani prin „detașare” – Cezar Moraru (Reporter de Iași)

Codrii Iașilor, comunitatea care se luptă să salveze plămânii unui oraș – Ioan Stoleru (Iașul Nostru)

Audio/Podcast

Despre corp – vârstă și cunoaștere (partea 1) + Despre corp – tehnologie și atingere (partea 2) – Andreea Novac, Delia Oniga, Laura-Maria Ilie (ISCOADA)

mini-seria Între linii pe drumul morții – Ani Sandu (Europa FM)

Viața mea după ce am aflat că am HIV – Dana Alecu, Răzvan Băltărețu (Pătratul Roșu)

Viața mea intimă a început cu un abuz sexual în România anilor ‘90 – Dana Alecu, Răzvan Băltărețu (Pătratul Roșu / VICE România)

Cea mai absurdă situație în care te-ai putea trezi ca femeie în România mai ales dacă ești educată – Ruxandra Pătrașcu-Maian (VICE România)

Debut jurnalistic

Rușinea – Anna Aroș (Gen, revistă)

12 milioane de lei de la Robert Negoiță către presă, în ultimii doi ani. Digi24, Digi Sport, Antena3 și România TV, cele mai mari sume – Bianca Albu (Buletin de București)

Medalioane „de protecție” împotriva Covid-19 din Coreea, cumpărate cu 30 de mii de EURO de două societăți publice din Voluntari – Bianca Albu (Buletin de București)

Armata de troli a sectorului 4. Peste o sută de conturi false îl susțin și îl apară pe Daniel Băluță pe Facebook – Bianca Albu (Buletin de București)

Țară în service | Poveștile românilor vindecați de Covid-19 pentru care mâncarea are gust de metal și florile miros a gunoi – Gabriela-Lucia Neagu (Europa Liberă România)

Cum e ținută-n viață extrema dreaptă din România prin preoți, tabere izolate şi manipulare – Maria Teodoroiu (VICE România)

Închide ochii și imaginează-ți un măr. Poți? – Maria Angele (Gen, revistă)

Opinie

Când presa devine ecoul minciunilor spuse de un înalt prelat al BOR pe tema COVID. Și Libertatea greșește  – Alexandra Nistoroiu (Libertatea)

Problemele reale ale educației, nu fițele lui Selly (și Iohannis) – Dinu Guțu, Sebastian Țoc (Tltxt.ro)

De ce pleacă românii din țară? – Elena Stancu (Teleleu / Libertatea)

Rușine – Ionuț Sociu (Scena9)

Femeie educată, caut partener – Radu Umbreș (ISCOADA)

Investigație

Genocidul stejarilor seculari – Alex Nedea, David Muntean (Recorder)

Hidra electorală – Ioana Moldoveanu (RISE Project)

Judecătorul lui Șor – Iurie Sanduța (RISE Project Moldova)

„Domnul Florin Roman nu a urmat cursurile și nu a luat licență la noi” – Răzvan Luțac, Ciprian Ranghel, Cătălin Tolontan (Libertatea)

Clanul Marelui Alb – Victor Ilie (Recorder)

Reportaj

O zi la ATI Covid: Mărturiile dramatice ale unor bolnavi, medici şi asistente din secţiile de Terapie Intensivă ale Spitalului Municipal Oradea – Adrian Criș (Bihoreanul)

INTERACTIV | Altă hartă a României: peticele de Europa aduse acasă de diaspora – Alina Mărculescu Matiș; grafică de Edit Gyenge (Panorama.ro)

Am devenit o prizonieră în propria casă – Delia Marinescu (Scena9)

Spitalul uman – Ruxandra Pătrașcu-Maian (Inclusiv)

Blocuri strâmbe: cum ajungem să locuim prost pe bani mulți – Vlad Odobescu (Scena9)

TV & video-jurnalism

Ce se ascunde în spatele atacurilor din pădurile Bucovinei – Alex Nedea, David Muntean (Recorder)

Singur împotriva mafiei lemnului – Alex Nedea, David Muntean (Recorder)

Noi dezvăluiri despre politizarea Apelor Române: un „animal politic” și o chelneriță pe post de inginer – Alex Nedea, David Muntean (Recorder)

Așa arată un dezastru sanitar – Andrei Udișteanu, David Muntean (Recorder)

„Soluție anti-Covid-19 de milioane” și „Digital, ne merge prost” – Liuba Șevciuc, Daniela Cuțu (Cusens.md)

Sistemul medical – Mihai Voinea, Cristian Delcea (Recorder)

Fotojurnalism * fotografie documentară

Supraviețuitori – Andrei Pungovschi (Scena9)

Dialog intergenerațional despre sustenabilitate – Claudiu Popescu (claudiupopescu.com)

The bear necessities – Ioana Moldovan (ioanamoldovan.com; Scena9)

Cea mai mare chestie și apoi nimic – Matei Bumbuț (Gen, revistă / Decât o Revistă #46)

Mândrie și beton – Petruț Călinescu (Scena 9, Cdfd.ro)

La garaje – Petruț Călinescu (Cdfd.ro)

* Pentru subcategoria Fotografie de news fiind prea puține înscrieri, împreună cu juriul categoriei am decis să anunțăm doar câștigătorul locului I în cadrul galei.

JURIUL EDIȚIEI:
Paul Radu (co-fondator OCCRP și RISE Project) – președintele juriului, Alice Iacobescu, Barbu Mateescu, Cătălin Striblea, Dan Duca, Dan Radu, Emilia Șercan, Florin Negruțiu, Ioana Cîrlig, Irina Păcurariu, Liviu Avram, Marius Comper, Marko Risovic, Mihai Ghiduc, Mona Dîrțu, Oana Giurgiu, Octav Ganea, Paula Herlo, Răzvan Exarhu, Robert Schwartz, Vlad Stoicescu.

Precizare: membrii juriului s-au recuzat de la evaluarea materialelor aflate în situație de conflict de interese.

foto de Paul Lelea / Bihoreanul

Am închis seria de evenimente Superscrieri în țară cu orașul Oradea.

După vizionarea filmului „Spotlight”, studenții, profesorii și jurnaliștii locali au participat la o discuție cu jurnalista Diana Oncioiu (Dela0, Să fie lumină), moderată de Octavian Haragoș.

Diana a demonstrat încă de la început că în România se poate face jurnalism de impact, făcând o paralelă între subiectul filmului (premiat cu Oscar și realizat după o investigație premiată cu Pulitzer) și munca pe care o face alături de colegii din proiectul editorial „Să fie lumină”.

Participanții au putut înțelege că, practic, Spotlight se întâmplă chiar acum în România, prin dezvăluirile pe care jurnaliștii independenți de la Dela0 și Centrul de Investigații Media le realizează despre mijloacele prin care se manifestă instituțional cultele religioase din România și, în special, abuzurile sexuale asupra minorilor, din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Hușilor.

Pornind de la celebra replică din film „If it takes a village to raise a child, it takes a village to abuse one” / „Dacă este nevoie de un sat pentru a crește un copil, este nevoie de un sat pentru a abuza unul”, Diana a punctat importanța presei locale și puterea pe care ar putea să o manifeste, făcând referire la faptul că, deși în comunitatea din Vaslui se știa de zece ani despre abuzurile investigate de Să fie lumină, subiectul nu a fost tratat așa cum ar fi trebuit de către presă, ceea ce poate ar fi avut ca rezultat mai puțini copii abuzați astăzi.

În același timp, s-a discutat și ideea că, în plan local, presiunea e mai mare și mai greu de dus atunci când se publică subiecte sensibile. Dar că nu trebuie să uităm că presa este un bun public și se face în interes public.

Diana Oncioiu, jurnalistă Dela0 & Să fie lumină: „Dacă nouă la București ni se pare că e greu, pentru presa locală e de două ori mai greu. Presiunile, lipsurile și dependența de partide fac ca astăzi să avem din ce în ce mai puțin jurnalism local, iar asta e o pierdere pentru noi toți. La Oradea, din fericire, avem presă locală. Și încă una foarte bună. Și cred că avem ce învăța de la colegii din local. Trebuie doar să-i ascultăm.”

Florin Ciucaș, redactorul șef al ziarului Bihoreanul, a povestit și el despre lucrurile pe care ți le asumi atunci când ești dedicat meseriei și mai ales investigațiilor care necesită timp și resurse: „Devii singur, nu ai prieteni, ai mai mulți cunoscuți. (…) La Bihoreanul, ne mână pasiunea, suntem forjați, suntem obosiți și, totuși, ziarul funcționează – și online, și tipărit.”

Noi am reușit să cunoaștem echipa Bihoreanul și chiar să le vizităm redacția și suntem impresionați de această pasiune – pe care am regăsit-o în fiecare membru al echipei -, de profesionalismul și standardele la care își fac meseria.

Mai multe despre cum s-a desfășurat vizita noastră poți afla din acest articol scris de Adriana Totorean pentru Bihoreanul și din ziarul Crișana, un articol în print (de Vasilică Ichim) – pentru care le mulțumim foarte mult!

Le mulțumim partenerilor noștri:

FAN Courier și Kaufland România, partenerii de creștere ai acestei ediții Superscrieri

Universitatea din Oradea – Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării

Te invităm să afli aici mai multe despre ediția curentă Superscrieri.

„Toți suntem presă locală”, a spus Andrei Ciurcanu, jurnalist RISE Project & OCCRP, în cadrul discuției de la Cluj-Napoca moderată de Remus Florescu (redactor-şef adjunct redacţiile „Adevărul“ din Transilvania), determinând o serie de reacții și discuții în jurul rolului pe care presa o are în comunitate, despre statut și misiune, dar și despre problemele cu care jurnaliștii se întâlnesc în activitatea lor de zi cu zi.

Într-un oraș în care presa reușește să se asocieze, să colaboreze și să se susțină reciproc (existența Asociației Profesioniștilor din presă – Cluj fiind o dovadă în acest sens) discuția despre colaborare a venit natural: ”Jurnalismul este despre echipă și despre dorința nemărginită de a afla adevărul și de a-l spune oamenilor”, a spus Andrei Ciurcanu.

Problemele, dar și oportunitățile sunt similare indiferent de oraș – nevoia de surse de finanțare, influența pe care platformele online le au asupra modului în care informația circulă, interesul pe care noile generații de studenți îl au sau nu pentru presa de calitate.

”Presa locală trebuie să exploreze noi surse de finanțare, care vin la pachet cu o adaptare editorială la nevoile comunității și la cerințele audienței de secol XXI. Există un interes scăzut al studenților de la facultățile de Jurnalism de a urma o carieră în domeniu, care are drept principale cauze salariile mici, dar și paradigma „veche” în care jurnaliștii ieșiți de pe băncile facultății sunt supuși unui proces de „hamsterizare” – fiind transformați în „culegători” de știri, obiectivul principal fiind cantitatea și nu calitatea acestora. Pe de altă parte, tinerii jurnaliștii vor să „ardă” etapele și să lucreze la anchete și reportaje de genul Recorder.”, a spus Remus Florescu, jurnalist la Adevărul și profesor la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Dincolo de problemele comune, la Cluj-Napoca s-a vorbit mult despre jurnalismul responsabil, făcut în slujba cititorului:

”În opinia mea, distincția presa locală și presa centrală de investigație este inadecvată. Există un singur fel de a face jurnalism – prin onestitate, transparență și respect față de public și adevăr. Indiferent de locul unde este stabilit biroul redacției sau al jurnalistului freelance. Într-o perioadă în care presa mainstream e captivă intereselor financiare, politice și de grup, infuzia de sânge proaspăt din rândul tinerei generații, nealterate de vicii și agende ascunse, este mai necesară ca oricând. Digitalizarea și platformele online și social media au modificat din temelii practicarea jurnalismului. Singurul stâlp de rezistență rămâne însă interesul pentru adevăr și obiectivitatea. – Andrei Ciurcanu

Discuția începută la Universitatea a continuat în studioul TVR, care poate fi urmărită aici: https://www.facebook.com/tvrcluj/videos/503659704668865

Le mulțumim partenerilor noștri:

FAN Courier și Kaufland România, partenerii de creștere ai acestei ediții Superscrieri

Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din Cluj

APPC – Asociația Profesioniștilor din Presa Cluj

Azaria Food

Te invităm să afli aici mai multe despre ediția curentă Superscrieri.

În această ediție:

• cele 8 recomandări ale lunii martie, selectate de Remus Florescu
• best of Mindcraft Stories
• despre dezinformare, din newsletterul Misreport
• Superscrieri vine la Oradea cu Diana Oncioiu – ultimul Masterclass Superscrieri local

Invitatul special care a ales cele 8 superscrieri ale lunii martie este Remus Florescu, redactor-șef adjunct regional la Adevărul, care coordonează redacțiile din Transilvania ale cotidianului.

REMUS FLORESCU: „Nu trebuie să uităm că la «umbra» unor evenimente care captează atenția publicului se pot comite cele mai mari abuzuri. Războiul din Ucraina a devenit subiectul cel mai important pentru o mare parte dintre jurnaliștii români, iar subiectele naționale/locale au rămas pe locul II. Vom descoperit lunile care vor urma ce au făcut aleșii noștri la «umbra» războiului. Gândiți-vă că în mare parte din localitățile României, se trăiește fără o presă de calitate. Corupția și abuzurile nu au nevoie de un război pentru a nu fi remarcate. Războiul s-a dus cu presa locală, care este foarte aproape de o capitulare.”

SUPERSCRIERILE LUNII MARTIE
SELECȚIE DE REMUS FLORESCU

foto Octav Ganea / Inquam Photos

Manevrele prin care premierul Nicolae Ciucă a blocat, în justiție, analiza acuzațiilor de plagiat în teza sa de doctorat
Emilia Șercan (PressOne)

„Premierul Nicolae Ciucă, general cu patru stele în rezervă, a deschis o bătălie în instanță pentru a bloca procedura de analizare a tezei sale de doctorat, despre care am scris la 18 ianuarie 2022, în exclusivitate pe PressOne, că este plagiată.”

EDITORIAL. De ce stânga (culturală) are dreptate să fie supărată
Tiberiu Farcaș (Clujul Cultural)

„S-a închis Fabrica de Pensule. Nu a fost o surpriză decât pentru cei care nu au auzit de ea. Fabrica s-a închis nu acum ci, simbolic, când proprietarul clădirii a ținut conferința de presă de anunțare a restrângerii activității unor spații redate comerțului. Am fost la acea conferință. De atunci lumina s-a cam stins. Au început să plece galeriile, Plan B-ul lui Ghenie și alții. Fabrica, cum îi ziceau cei din jurul ei, a fost roasă și din interior. S-a rupt în două cu scandal imens, a apărut Centrul de Interes, care s-a închis și el. Fabrica era recunoscută internațional, prima dată a fost recunoscută afară și apoi acasă la ea, că așa e pe la Cluj.”

Cei care nu mai pleacă
Cătălin Suciu (G4 Media)

„Peste 500.000 de refugiați au intrat în România de la începutul războiului, majoritatea femei și copii. Cei mai mulți în tranzit. Alungați de război, cu câte o valiză și câteva lucruri, unii nu se vor mai întoarce niciodată.”

Politicul și mafia pădurilor. Cum blochează politicienii controalele Gărzii Forestiere
Alex Nedea, David Muntean (Recorder)

„Recorder a urmărit activitatea inspectorului Ienea din ultimele luni, pentru a arăta ce se întâmplă atunci când un șef din Garda Forestieră refuză să se supună presiunilor politice.”

foto Mircea Topoleanu

Bolile contagioase pe care războiul din Ucraina le-ar putea readuce în România, deși erau eradicate
Teodora Munteanu (VICE România) 

„Spitalele din Ucraina au fost bombardate, programele de vaccinare au fost suspendate, bolnavii cronici sunt deja în situația în care tratamentele le-au fost întrerupte, iar furnizarea de medicamente deja este problematică. Adaugă la astea sistarea furnizării de apă potabilă în unele orașe și condițiile improprii de igienă. Sunt doar câțiva dintre factorii care i-au făcut pe specialiștii în sănătate să ridice semnale de alarmă despre posibila apariție a unor epidemii de boli foarte contagioase precum difteria, poliomielita și pojarul, dar și dificultatea tratării unor afecțiuni precum Covid, HIV și tuberculoză.”

foto Lucian Muntean

Cum bâlbâie politicienii viitorul energetic al României, în timp ce votanții lor așteaptă gazul la aragaz de 30 de ani
Alex Olaru (PressOne)

„În toată țara, oamenii așteaptă canalizarea sau gazele de zeci de ani, aproape ca pe o minune decisă la București în al 13-lea ceas. Doar că statul român a avansat în ritm de melc, iar acum încearcă să recupereze brusc decalajele de dezvoltare, tocmai când gazul a devenit o problemă pentru întreaga Europă occidentală.”

Războiul de deasupra și viața de sub pământ. Reportaj într-un oraș pe care rușii încearcă să-l cucerească
Cristian Delcea, Alex Varninschi (Recorder)

„În Vasilkiv sunt cinci baze militare și un aerodrom de care rușii au nevoie pentru a aduce trupe cu care să asedieze Kievul. Așa că bombardamentele continuă. Zgomotoul produs de proiectile ne-a întrerupt interviul pe care îl filmam cu primarul localității, fiind nevoiți să coborâm în adăpostul de la subsolul clădirii.”

Moldova, „cel mai fragil vecin al Ucrainei”. Între criza refugiaților și militarii din Transnistria
Ioana Epure (PressOne)

„Pe 10 martie, Nicu Popescu, viceprim-ministru și ministru de Externe al Republicii Moldova, anunța într-un briefing de presă că, de la începutul războiului, 270.000 de refugiați ucraineni au traversat în Moldova. 107.000 sunt încă în țară. Dintre aceștia, 46.000 erau copii. Pe 13 martie, numărul total de refugiați era de 350 de mii, din care 150.000 sunt încă în Moldova.”

—-

Remus Florescu
Remus Florescu este redactor-șef adjunct regional la Adevărul, coordonând redacțiile din Transilvania ale cotidianului.

Este Absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca și are un doctorat în Științele Comunicării având ca temă crearea conținutului viral.

Lucrează în presă de peste 15 ani. Printre instituţiile media la care a activat se numără „Bună ziua, Ardeal”, „Ziarul Clujeanului”, „Clujeanul”, „Ziarul Financiar” şi „Adevărul”. Din 2015 până în 2021 a fost preşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor din Presă Cluj. 

 📡 Best of Mindcraft Stories
recomandat de Mihai Ghiduc

Mihai Ghiduc ne recomandă materialele lunii din Mindcraft Stories – publicație online de știință și tehnologie, unde este redactor-șef.
MS este un hotspot BRD – Groupe Societe Generale, iar FFFF este partener strategic și gardian al proiectului, cu rol de management și dezvoltare editorială.

Mihai Ghiduc: „Pentru presa din România, ultima săptămână a fost șocantă: Emilia Șercan, jurnalista care a dezvăluit multe dintre plagiatele unor politicieni, inclusiv pe cel a premierului, a fost ținta unei campanii de compromitere și amenințări, care a culminat cu scurgerea unor informații dintr-un dosar penal, chiar din interiorul poliției.

Poliția a încercat să mușamalizeze cazul, sugerând că, poate, telefonul jurnalistei a fost spionat. Trei companii specializate în securitate cibernetică au infirmat acest lucru. Pentru cei care nu știu care a fost scuza poliției, iată un articol mai vechi de pe Mindcraft Stories despre Pegasus, programul cibernetic israelian folosit pentru spionarea unor jurnaliști, activiști și politicieni, despre care nu există informații că ar fi fost folosit vreodată în România: ​​Pegasus: spionul cibernetic care poate infecta orice telefon din lume.

Alte cinci recomandări din ultima lună, de pe Mindcraft Stories, mai jos:”

🔵 „În ciuda războiului, industria IT din Ucraina continuă să prospere.” Interviu cu Mike Sapiton (Forbes Ucraina) – de Radu C. Stochiță
Înainte de începerea războiului, o companie de gaming din România se pregătea să-și deschidă un birou la Kyiv. Asta ne-a inspirat să căutăm un specialist în piața industriei IT de acolo și să vorbim despre ce se întâmplă acum. Filmele se mută spre vest, programatorii lucrează de la distanță, iar companii care se fereau să spună că sunt din Ucraina, datorită problemelor de imagine (precum Grammarly), acum se laudă cu acest lucru.

🔵 Programul sovietic al armelor biologice este folosit acum de propaganda rusă – de Ionuț Preda

Dacă n-au putut găsi bombe nucleare, rușii au acuzat Ucraina că ar avea arme biologice. De data aceasta, au existat și voci din Occident care au preluat „știrea” – și nu doar din grupările antivaccin. Adevărul despre laboratoarele din Ucraina este mai complex și are legătură cu cercetările dubioase efectuate în Uniunea Sovietică.

🔵  O scurtă istorie a fructelor de mare în România. Care are sute de ani – de Cosmin Dragomir

În România medieval, fructele de mare erau o delicatesă surprinzătoare. Aduse de nave venețiene și genoveze sau cu carele trase de boi, acestea ajungeau pe mesele boierilor și domnitorilor locali – mai ales că mulți dintre aceștia erau fanarioți, deci știu exact ce să ceară. Pentru localnici, existau fructele „de baltă” (melci și scoici).

🔵 Aerodinamica fairplay. Noile monoposturi din Formula 1 fac cursele mai strânse – de Ionuț Preda

Formula 1 a redevenit subit interesantă, după sezonul trecut. O modificare radicală a regulamentului face cursele și mai strânse, dar și crează probleme neașteptate unor echipe de top. De ce Mercedes nu mai domină, iar Ferrari a revenit în bătălia pentru titlu? Are legătură cu „aerul murdar”.   

🔵 ​​Animalele și drumurile. O poveste la care trebuie construit un happy-end – de Oana Popa

Animalele sălbatice nu știu să folosească trecerile de pietoni și să se asigure când traversează. Drumurile ușurează călătoriile umane, dar sunt un pericol pentru biodiversitate și, adesea, pentru supraviețuirea unor specii. Oana Popa, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, propune soluții pentru a limita numărul de accidente cărora le pică victime animalele. 

FYI by Mindcraft Stories înscrie-te în Facebook Group
„Suntem aici pentru a discuta despre știință și tehnologie, și influența acestor domenii asupra societății. Vrem să creăm un spațiu în care vorbim despre ce mai este nou în această lume aglomerată, în care ne împărtășim articole, informații și, da, chiar și glume care au legătură cu știința și tehnologia.”

Despre dezinformare
de Codruța Simina, în Misreport

Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika.
Abonează-te aici la newsletterul Misreport ca să fii la curent cu dezinformările.

În ultimele zile am putut vedea crimele comise de soldații Rusiei în Ucraina, după retragerea trupelor rusești din zona Bucha. Publicul din România a putut urmări imagini din Bucha în timpul discursului pe care președintele Volodimir Zelenski l-a susținut luni seara în Parlamentul României. Pentru Rusia, dovezile genocidului din Bucha sunt nimic mai mult decât un complot SUA, care ar fi ordonat crimele pentru a putea da apoi vina pe Rusia. (Reuters)  …care se pregătește pentru un război prelungit în Ucraina, arată Centrul pentru combaterea dezinformării din Ucraina, după ce experții săi au analizat narațiunile de propagandă ale Rusiei, referitoare la război. (Interfax Ukraine)  …iar un editorial publicat de RIA Novosti, agenția de presă de stat a Rusiei, arată noua linie de propagandă a Kremlinului: Ucraina nu merită să fie un stat, pentru că indiferent de câte ori încearcă, rezultatul e nazism, iar națiunea sa trebuie de-europenizată. E prima dată când se vorbește despre denazificarea națiunii, nu a regimului politic. Textul mai vorbește despre o „lustrație totală” în rândul populației. Textul a fost preluat și poate fi citit în limba engleză pe Medium.   Vice a documentat un nou tip de fermă de trolli ruși care răspândesc propagandă pe Telegram și care se prezintă drept „o inițiativă a poporului”.   Companiile big tech ar trebui să răspundă pentru conținutul incorect propagat online și noi înșine trebuie să ne educăm mai mult pe noi și pe copiii noștri despre ce înseamnă, de fapt, ceea ce vedem pe rețelele sociale și cum funcționează algoritmii care le guvernează. Acestea sunt singurele feluri în care putem domoli avalanșa dezinformării online. (Psychology Today)  Un grup de angajați Facebook au descoperit că algoritmii ce guvernează afișările în News Feed nu au funcționat corect în ultimele 6 luni, lucru ce a dus la creșterea numărului de vizualizări pentru postările ce conțineau dezinformare și conținut periculos. (The Verge)  Google lansează modificări pentru rezultatele oferite în căutările web și de știri pentru a încuraja utilizatorii să verifice dacă sursele de știri pe care urmează să le acceseze sunt de încredere sau nu. (Engadget)

NU UITA:

Pe 13 aprilie, venim la Oradea cu Diana Oncioiu, pentru a discuta despre importanța presei locale cu jurnaliștii, studenții și profesorii de la Jurnalism.
Discuția va fi moderată de jurnalistul local Octavian Haragoș.

Dacă ai prieteni jurnaliști în Oradea, mai avem locuri libere, le poți da acest link să se înscrie.
ÎNSCRIERI EVENIMENT.

—

VEZI AICI SUPERSCRIERILE LUNILOR TRECUTE.

Newsletter-ul Superscrierile Lunii ajunge la voi pe fiecare dată de 8, cu 8 recomandări jurnalistice – susținut de FAN Courier și Kaufland.
Mulțumiri: Pagina de Media, IQads, Cărturești și Savantgarde pentru preluarea topului către mai mulți cititori.

Împreună cu reprezentanți ai juriului & ai comunității Superscrieri, scanăm aparițiile cu însemnătate din presa noastră și distilăm un best of de 8 materiale din noul jurnalism românesc, pe care-l trimitem pe newsletter, în fiecare zi de 8 ale lunii. Te poți abona la newsletterul nostru aici.

La Sibiu există o comunitate activă, în care fiecare caută și găsește resurse pentru a se descurca cât mai bine în aria lui. Printre altele, ne-am bucurat că există presă locală inclusiv în print, studenți care încă idealizează meseria de jurnalist și o societate civilă neobosită.

Ca și în celelalte orașe pe care Superscrieri le-a vizitat până acum (Iași și Constanța), cei mai mulți participanți la Masterclassul Superscrieri din Sibiu au fost studenți – lucru pentru care le suntem recunoscători universităților locale care și-au deschis ușile pentru noi. „Ideea evenimentului a fost extraordinară, la fel și organizarea acestuia. Îmi doresc să existe mai multe astfel de evenimente, întrucât pe lângă faptul că ne scot puțin din rutina cursurilor de la facultate, avem posibilitatea de a învăța multe lucruri practice.”, ne-a spus un student.

Evenimentul a început cu proiecția filmului „Spotlight”, vizionat în premieră de aproape toți participanții, care a fost considerat „foarte interesant” și „foarte relevant pentru importanța presei în societate”.

Cristian Delcea (jurnalist co-fondator Recorder) și Ciprian Ciocan (director executiv Fundația Comunitară Sibiu) au avut apoi o discuție deschisă centrată pe meseria de jurnalist și sustenabilitatea proiectelor jurnalistice locale și centrale.

Un lucru care i-a frapat pe studenții de la Jurnalism a fost declarația lui Cristian Delcea despre faptul că el nu a intrat la această facultate la care ei au ocazia să studieze și că a terminat, în schimb, Științe Politice. Dar că două lucruri sunt importante și de bază pentru cei aflați la început în această meserie: pasiunea și cinstea. În plus, i-a încurajat să aibă ca reper în munca lor și ideea că un jurnalist este ca o prelungire a omului care îl citește, care vine cu o responsabilitate.

Iar pe jurnaliștii locali, Cristian Delcea i-a încurajat să își dorească să evolueze în meseria pe care o practică: pe de o parte, să aibă curaj să realizeze mai multe subiecte de investigație, de interes public; iar pe de altă parte, să încerce să exploreze și alte metode de sustenabilitate pentru redacțiile lor, cum ar fi donațiile – care pentru Recorder reprezintă 80% din finanțarea cu care se susțin – adăugând că investigațiile sunt, de fapt, și tipul de materiale care aduc încrederea oamenilor de a dona.

„Dacă ne luăm după modul în care sunt distribuite informațiile astăzi, granița dintre presa centrală și presa locală e tot mai firavă. Vocea unui ziarist din Sibiu nu se mai oprește acum la chioșcul de ziare din cartier, poate fi auzită în toată țara. Ar fi bine să facem un pas către însănătoșirea presei și să stabilim un clivaj mai actual: presa care servește cetățeanul vs. presa care servește guvernantul. Iar asta nu e o problemă a presei locale sau centrale, privește lumea întreagă. Ne uităm astăzi spre Rusia și vedem cât de viciată e o societate în care presa orientată spre cetățean este aproape inexistentă.” Cristian Delcea, jurnalist co-fondator Recorder

„Avem nevoie să vorbim deschis cu viitoarele generații de jurnaliști, sa descoperim care vor fi modelele de business și de prezentare a conținutului care vor funcționa de aici înainte. A fost un foarte bun început pentru aceasta conversație.” Ciprian Ciocan, director executiv al Fundației Comunitare Sibiu

 „Mi s-a părut foarte interesant acest eveniment și unul necesar atât pentru studenți, cât și pentru jurnaliștii din Sibiu. Mi-a plăcut mult discuția cu Cristi și faptul că a încercat să ne facă să ne simțim cât mai confortabil pentru că majoritatea studenților au avut emoții. Pentru studenți a fost benefică o astfel de întâlnire, deoarece nu au ocazia să vorbească prea des cu jurnaliști atât de calitativi. Îmi pare rău că nu au participat mai mulți jurnaliști din presa locală pentru ca ar fi fost un moment bun în care studenții să se conecteze cu jurnaliștii din zonă. 

Am fost plăcut surprinsă de informațiile pe care le-am primit de la Cristi și cât de deschis a fost în discuția noastră. Consider că întâlnirea cu el a adus un mare plus în jurnalismul din Sibiu pentru că studenții au văzut că se poate și altfel și sper că nu se vor mulțumi cu mai puțin în viitoarea lor carieră și sunt mai motivați să își construiască o carieră plină de principii etice bine stabilite.” Bianca, studentă

Le mulțumim partenerilor noștri:

FAN Courier și Kaufland România, partenerii de creștere ai acestei ediții Superscrieri

Universitatea Lucian Blaga din Sibiu – Facultatea de Litere, care ne susțin cu locația & logistica evenimentului.

Te invităm să afli aici mai multe despre ediția curentă Superscrieri.

La Constanța, studenții de la Jurnalism sunt cei care ne-au inspirat că pot aduce un suflu nou în presa locală. Nu toți sunt siguri că vor să practice meseria, dar există câțiva profesori care reușesc să-i motiveze prin diverse ateliere, workshopuri, invitați speciali – toate aceste activități practice, racordate la realitatea prezentă a meseriei de jurnalist, contează și formează noile generații.

„Am reținut ca drumul unui jurnalist este destul de dificil și ca dacă îți dorești cu adevărat sa profesezi in domeniu nu trebuie sa renunți.”, ne spune un student.

La Masterclassul Superscrieri cu Dragoș Stanca, moderat de Vlad Tăușance, printre cei prezenți au fost și studenți sau masteranzi care au deja inițiative jurnalistice independente (Constanța TV) sau care profesează în presa locală.

Ne-au contrazis, au pus întrebări pertinente, ne-au demonstrat că există „zvâc” la Constanța și ne-au întărit ideea că este nevoie de ghizi, așa cum sunt cei câțiva profesori pe care i-am întâlnit.

Pentru că lucrurile pe care și le doresc cei la început de drum sunt simple și de bun simț, precum „Îmi doresc să scot la iveală adevărul” sau „Sper să fiu într-un colectiv ok unde să nu existe mari presiuni editoriale și compromisuri”, iar energia acestor idealuri pe care le au trebuie ancorată și alimentată continuu.

“Am plecat din presa locală și mă întorc oricând sunt chemat să vorbesc despre rolul esențial pe care presa locală îl are în orice democrație solidă.  O presă locală slăbită înseamnă o democrație slăbită. Din păcate, e situația în care suntem azi, în România. Speranța vine însă de la jurnaliștii care se formează în comunitățile locale, iar la Contanța am văzut speranța asta cât se poate de vie. Cel mai mult m-a bucurat că o parte din cei din sală nu au fost de acord cu mine.

Investiți în presa locală. Fără presă locală, presa națională e mai slabă. Și fără o presă puternică pe plan local și național, democrația gâfâie. E o explicație pentru care orice regim totalitar asta face întâi: încearcă să scape de jurnalism și jurnaliști. Să avem deci grijă de oamenii care se dedică meseriei asteia. Așa avem, de fapt, grijă de noi și de viitorul nostru.” Dragoș Stanca, președintele BRAT/ThinkDigital

„Mă întreb de ce nu facem asta mai des, mai precis, când ne întoarcem. Cred că întâlnirile studenților la jurnalism cu viitorii lor colegi de industrie, fie ei oameni de media sau publisheri, ar trebui să fie dese, iar discuțiile să fie sincere. Așa au și fost. Cred că distanța dintre tinerii jurnaliști de la Constanța și colegii lor din București este o prejudecată peste care putem trece ușor împreună.” Vlad Tăușance, manager de dezvoltare FFFF

În fața Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași se află un coffee shop micuț unde ne-am oprit să ne luăm o cafea înainte de întâlnirea cu studenții Facultății de Litere – Departamentul Jurnalism și reprezentanții presei locale înscriși la Masterclass-ul #Superscrieri cu Alex Nedea.

”Sunt emoționat”, ne-a spus băiatul care ne-a vândut cafeaua și care l-a recunoscut pe Alex – ”eu și prietena mea suntem donatori Recorder și urmărim fiecare material”. 

La Iași, studenții la Jurnalism au revenit la studiile în format fizic. Pentru unii dintre ei este prima dată după doi ani când se întâlnesc și pentru prima dată când văd un jurnalist dincolo de ecranul laptopului. Au decis să dea la Jurnalism în urma unor teste de carieră și pentru plăcerea de a scrie, însă ultimii doi ani nu prea le-au dat ocazia să facă asta. Opinia Studențească, publicația care a dat mulți jurnaliști care se regăsesc printre câștigătorii Superscrieri nu mai există, iar publicațiile locale își desfășoară activitatea cu puține resurse. 

”Iașiul este orașul care are poate cea mai puternică presă locală din țară, asta și pentru că are o formidabilă școală de presă și foarte mulți jurnaliști pasionați. Pe o parte am avut onoarea să îi cunosc și discuțiile cu ei mi-au întărit convingerea că, dacă e să căutăm eroi în presa din România, cu siguranță în presa locală îi vom găsi. Aici colegi de-ai mei de breaslă reușesc să facă o treabă nemaipomenită cu infinit mai puține resurse decât la București și, uneori, cu mult mai multe presiuni.” – Alex Nedea, jurnalist Recorder

Masterclass-ul, moderat de jurnalista Irina Păcurariu, a început cu proiecția filmului ”Spotlight”, o poveste adevărată a investigației cu același nume, unde un grup de jurnaliști locali demască muşamalizarea sistematică de către Biserica Catolică a numeroase acte de pedofilie comise de peste 70 de preoţi ai săi. Echipa Spotlight a primit un Premiul Pulitzer pentru această investigație iar filmul a primit 2 premii Oscar. Dar ”meseria de jurnalist nu înseamnă doar subiecte care ajung filme de Hollywood”, după cum a spus jurnalistul Alex Nedea. 

În cadrul întâlnirii de la Iași s-a vorbit despre subiecte pentru care merită să fii jurnalist, despre schimbările pe care jurnalismul de calitate le poate face în societate, chiar și la nivel de percepție, despre schimbările pe care online-ul le aduce în meserie, despre surse și despre posibilitatea de a spune poveștile unor oameni sau a unor comunități.

“A fost terapeutic să mă întorc în ceea ce pentru mine este cea mai frumoasă școală din lume, adică Universitatea Al I Cuza din Iași, în parte pentru că mi-am petrecut o perioadă vastă acolo, la fel ca și studenții pe care i-am întâlnit. Ei, ca și mine, trec pe acolo în cea mai fericită etapă din viața lor; una în care tot ce pare aparent imposibil poate deveni real. Jurnalismul, deja testat de unii care colaborau cu presa din zonă, va deveni carieră doar pentru cei care se vor lăsa virusați de o meserie pe care n-o poți face cu jumătăți de măsură. Faptul că au fost față în față cu Alex (Nedea), idol și meme pentru generația lor, a contat, măcar pentru sinceritatea cu care au întrebat și normalitatea cu care li s-a confirmat că investigațiile din presă, mai ales cele de calibru, încep, fără glorie, cu ani de conferințe de presă și jurnalism de uzură, în care alergi cu microfonul în mână după știri de duzină, pe principul nu poți ajunge mare, dacă nu ai fost mic.“, a concluzionat jurnalista Irina Păcurariu, membră a juriului Superscrieri și moderatoare a evenimentului

”Fără libertatea noastră de a raporta știrile, de a dezvălui adevărul, niciuna dintre libertățile noastre nu poate supraviețui. Nici în România, nici în Statele Unite. Dar libertatea, așa cum învățăm noi, americanii, este o plantă fragilă ale cărei rădăcini au nevoie de îngrijire constantă. Și acele rădăcini trebuie să fie cele mai puternice la nivel local. (…) Jurnalismul vostru este cel care luminează cele mai întunecate colțuri ale vieții, care face posibil ca cetățenii să cunoască adevărul, care dă putere alegătorilor să ia deciziile corecte, care promovează angajamentul civic, care nu lasă corupția să se poată ascunde. Jurnalismul vostru și un public vigilent ne dau motive să sperăm că nu va mai exista niciun alt Putin. Nicăieri în lume.” – Walter Robinson, jurnalist Boston Globe, într-un mesaj înregistrat special pentru cei prezenți la eveniment

Doar solidaritatea e sustenabilă
Alexandra Cantor (Director Executiv FFFF)

Am trăit cu iluzia că suntem o lume mare fără granițe, în care orice țară este la un click distanță, deschisă să o vizităm și să o explorăm. Ne-am imaginat că, oriunde în lume, o să fim turiști fericiți în căutare de experiențe noi, care vor cunoaște localnici fericiți să ne primească, o lume în care o să alegem pericolele la care suntem dispuși să ne expunem și o să calculăm orice risc în detaliu. O pandemie și un conflict armat mai târziu am aflat că putem fi extrem de individualiști, că vechile granițe există în continuare, că lupta pentru supraviețuire scoate ce este mai bun și ce este mai rău din fiecare, că lumea mare fără granițe a fost de fapt una a comerțului cu consecințe pe termen lung și că lumea previzibilă pe care o știam nu se va mai întoarce. Iar într-o lume în permanentă schimbare, în care trebuie să ne obișnuim cu neprevăzutul, comunicarea este cea care trebuie să fie extrem de flexibilă, adaptabilă și atentă la cum ne modifică amenințările externe comportamentul, nevoile, valorile.

Trebuie să învățăm că, înainte de a fi globali, e bine să fim locali și că sustenabilitatea nu mai este un cuvânt frumos într-un powerpoint, ci o necesitate. Va fi o cursă lungă, în care fiecare dintre noi va avea rolul său, va putea să ajute, va putea să construiască sisteme noi sustenabile și va trebui să își dozeze efortul conștient, astfel încât să treacă linia de sosire. Începem să funcționăm într-o lume a colaborării pe bune, în care avem nevoie unii de alții, în care este necesar să ajutăm și să fim solidari cu cei de lângă noi și zilele astea reprezintă un exemplu extrem de frumos de mobilizare și colaborare între actori diferiți, care stau la aceeași masă și împreună generează o schimbare – ONG-uri, companii, autorități publice, persoane fizice.

Burnoutul nu este o soluție la anxietate
Silvia Guță (manager In a Relationship)

Menține-te informat(ă), dar limitează-ți consumul de știri și fii ancorat(ă) în propria ta realitate.

Burnout-ul este o stare în care te instalezi după ce ți-ai epuizat resursele emoționale și energetice, când nimic nu mai are sens și nu poți să-ți imaginezi o alternativă pozitivă. Burnout-ul este o formă de pierdere a speranței. Cu toții suntem supuși riscului de burnout în proximitatea războiului, după doi ani dificili de pandemie, restricții și anxietate.  

Chiar dacă a fi la curent cu ultimele informații te face să te simți mai puternic(ă) și îți alimentează teoretic capacitatea de a face predicții corecte, capabile să te mențină în siguranță, în realitatea dinamicii emoționale este fix pe dos. Cu cât procesezi mai multe informații din toate părțile, cu atât ai mai multe șanse să te pierzi în analiză și să ratezi esențialul. Lasă interpretările în responsabilitatea experților și profesioniștilor și informează-te din surse de încredere, încercând să păstrezi timpul de expunere la știri și imagini violente cât mai limitat. 

În timpul pe care ți-l eliberezi astfel poți să te ocupi de viața ta de zi cu zi: mănâncă, dormi, întâlnește-te și povestește cu prietenii și familia, lucrează, învață, joacă-te, bucură-te. Dacă ai posibilitatea, donează sau implică-te în sprijinul imigranților sau alătură-te unei cauze sociale în care crezi, dar nu uita că nu ajută pe nimeni să te extenuezi. Viața este mai degrabă un maraton decât un sprint, avem nevoie de rezistență pe termen lung. Nu-ți face nedreptatea de a-ți pune pe hold întreaga viață din cauza războiului. E doar o capcană a gândirii care minimizează importanța emoțiilor și care duce la epuizarea resurselor și a disponibilității de a te implica activ. O poți evita.

Susține presa de la fața locului
Zenaida Tătaru (manager Premiile Superscrieri)

Uite care sunt jurnaliștii români care sunt pe teren:

Băieții de la Recorder (Cristian Delcea & Alex Varninschi) și Mircea Barbu se retrăgeau prin subteranele Kievului, în timp ce trusturi mari de presă străină își retrăgeau echipele din capitala tot mai nesigură a Ucrainei.

Mircea Barbu e jurnalist independent, corespondent special de război al ziarului Libertatea și plănuiește să tot relateze din zona de conflict. Pe canalul de Discord @ucrainalive intră frecvent în dialog cu urmăritorii lui, uneori în timp ce se aud rachete.

Fotojurnalistul român Vadim Ghirda (Associated Press) transmite printre cele mai apreciate imagini de pe front, în toată lumea, preluate de publicații precum The New York Times, Al Jazeera sau CNN.

Viorica Tătaru e o jurnalistă moldoveancă (TV8.MD) care „luptă pe frontul informațional”, tot de la fața locului.

Sunt câțiva dintre cei care riscă pentru ca noi să urmărim războiul live. Ei și cei ca ei merită susținuți cu tot arsenalul nostru de cetățeni informați (dă-le acum Follow, Share, Subscribe, Donate etc.) 

Cum să depistezi o știre falsă
Mihai Ghiduc (redactor șef Mindcraft Stories)

Să depistezi un fake news poate fi extrem de simplu sau extrem de complicat. Și, cel mai adesea, nu ține de cât de bine e făcut, ci de cât de dispus ești să crezi acea informație falsă. Fake news-urile cele mai reușite sunt cele care ți se par credibile, fie pentru că vrei să le crezi, fie pentru că-ți confirmă niște prejudecăți.

Iată câteva sfaturi care te vor ajuta: 

• Verifică sursa. Chiar dacă arată ca o publicație pe care o știi, verifică și URL-ul, s-ar putea să ai o surpriză. Dacă informația vine pe social media, caut-o și pe Google. 
• Verifică mereu dacă știrea a mai fost dată de o publicație în care ai încredere. Dacă nu, ai răbdare, nu e mereu falsă, poate fi prea proaspătă – siteurile importante au mai multe resurse și vor verifica.
• Citește mai mult decât titlul. E o informație sau e o declarație dată de cineva? Dacă e o declarație, e de la Lavrov sau de la cineva de încredere?
• Verifică autorul. De multe ori, ce a mai scris cel care semnează un articol spune multe despre calitatea informației. Prea multe texte despre OZN-uri? Treci mai departe.
• Verifică dacă știrea nu e veche sau nu e o glumă de pe Times New Român sau vreau site similar.
• Mai întreabă-te o dată dacă nu cumva e ceva ce vrei să crezi.
• Întreabă pe cineva care știe subiectul mai bine.

Dincolo de asta, nu te grăbi să o postezi pe social media, nu e un concurs cu premii, până nu ai siguranța că e (aproape) de adevăr. Iar dacă te-ai convins că e falsă și vrei să-i avertizezi pe alții, nu repeta falsul la început, începe cu adevărul (urmăritorii tăi s-ar putea să citească în diagonală și să răspândești dezinformarea fără să vrei), nu pune link la dezinformare și nu da share, folosește capturi (chiar și o etichetă de Fake, dacă ai un program de editare de imagini). 

Ah, și nu urmări pe social media persoane care produc știri false. Algoritmii vor interpreta asta ca un motiv să răspândească acele lucruri la mai multă lume.

Nu lua nimic personal
Danina Arsene (manager Policlinica de Marketing)

Cel mai probabil că toți oamenii din jurul tău sunt fie speriați, fie copleșiți, indiferent cât de compuși par că sunt. Caută să înțelegi că unii o să comenteze de pe canapea, alții o să alerge seară de seară în gară, să care bagaje pentru refugiați, iar alții își vând proprietățile și stau la coada la pașapoarte. Și cu mulți dintre ei lucrezi în fiecare zi, așa că dacă se supăra vreun colaborator că nu ai apucat să le răspunzi la mail sau nu ai trimis ce trebuia la timp, nu e despre tine. 

Pune întrebări deschise, nu presupune dacă nu înțelegi și nu te agita dacă observi că nu mai merge comunicarea cum erai obișnuit. Atenția oamenilor e îndreptată spre conflict, așa că păstrează mesajele scurte și ferește-te de ironii, ca să nu pui gaz pe foc, mai ales când nu ai timp să-l stingi. 

Muncește, dar ai grijă de tine și de ai tăi, ajută dar nu cât să dai din energia ta de life-support. Când o să faci tu o pauză, altul o să-ți ia locul. Ai încredere. Mi-am văzut partenerii de lucru și prietenii clacând în pandemie (care nu a dispărut odată cu restricțiile) și am văzut cât e de complicat să te remontezi, așa că ține-te în continuare de sport și terapie. 

Vine primăvara, poate pui niște flori în geam. Sau o brazdă de ceapă la amicii ăia care și-au luat casă la țară. Și nu uita că sunt oameni în jurul tău cu care poți conecta. A venit vremea să strângem rândurile. 

Gândește pe termen lung
Vlad Tăușance (manager dezvoltare FFFF) 

Oricât am vrea, nu ne putem întoarce în confortul lui 2018, iar geopolitica lucrează cu decade, nu cu anotimpuri. Depășește gândul care te împinge cu bagajele făcute la ușă și vezi ce ar putea să urmeze pentru tine. Cum va arăta jobul tău? Cum va arăta organizația ta sau afacerea ta? Ce poți face pentru și împreună cu familia ta și prietenii tăi?

Singura certitudine este că avem de lucru. De reconstruit țări, relații și încredere. De tradus și de documentat. De rescris liste de priorități. De folosit omenia și ingeniozitatea. 

Un exemplu care îmi ocupă gândurile: agricultura. În urma conflictului recent care scoate din lanțul exporturilor Ucraina și Rusia, agricultura României a devenit un domeniu economic strategic la nivel internațional, producția noastră de grâu și floarea soarelui fiind o garanție pentru cursul leu-euro. Schimbarea asta de leadership în producția agricolă ar trebui să aibă un impact major în multe domenii: de la învățământul de profil la politicile publice pentru mediul rural. Să creeze nevoi, joburi și oportunități noi. Ceea ce nu are cum să nu-mi capteze atenția și imaginația. 

Ție ce-ți ocupă gândurile? Unde vezi schimbările majore care te privesc? În sectorul energetic? În media și informare publică? În servicii publice? În intervenții umanitare? Cum ar arăta domeniul ăsta în zece ani? Cum ar avea nevoie de tine? Ce-ai putea face ca să aibă nevoie de tine?