UPDATE: S-a încheiat perioada de nominalizare.
Le mulțumim tuturor celor care și-au nominalizat poveștile & povestitorii preferați și, prin asta, le-au dus vocea un pic mai departe.
Pentru că cititorii sunt o parte esențială a Festivalui Superscrieri, îi invităm să se implice activ în construirea acestei ediții, prin nominalizarea premiilor onorifice.
Superscrierile sunt ușor de recunoscut pentru că lasă în noi semne de cititori. Vrem să știm care sunt jurnaliștii, editorii, redacțiile sau poveștile de non-ficțiune care te-au însemnat în ultimul an. Cu semne de revoltă, de iubire, de schimbare, de mirare. Semn c-ai trăit ce-ai citit.
Ca o extindere a categoriilor de concurs, la această ediție vom acorda șapte premii onorifice, la care vă invităm să trimiteți nominalizările voastre, până pe 10 ianuarie 2020:

**PREMIU NOU**
Premiul onorific „Radio/Podcast”
Prin această distincție premiem un material sau brand audio de non-ficțiune (emisiuni radio, episoade/serii de podcast) care s-a remarcat în 2019 prin felul în care a prezentat povești despre lumea în care trăim.

Premiul onorific „Carte de non-ficțiune”
Premiem o carte de non-ficțiune publicată de un autor român, la o editură din România, care are potențialul de a schimba percepții și atitudini asupra unui subiect de interes public.
nominalizează aici la premiul onorific pentru carte de non-ficțiune

Premiul onorific „Redacția anului”
Există redacții și redacții. Iar deasupra tuturor, există Redacții. Acest premiu onorific își propune să marcheze excelența susținută, la nivel de echipă redacțională, fiindcă prea adesea tindem să uităm că un Autor, de multe ori, nu ar putea progresa fără eforturile colegilor, fotoreporterilor și, mai ales, ale editorilor săi.
nominalizează aici la premiul onorific pentru redacția anului

Premiul onorific „Presă locală”
Prin această distincție vrem să recunoaștem publicațiile care se remarcă în presa locală. Pot fi inițiative, redacții sau materiale apărute în ultimul an, care au avut un impact sau duc o muncă susținută de a acoperi subiecte importante la nivel local.
Mulțumim, CJI – Centrul pentru Jurnalism Independent, pentru implicare în oferirea acestui premiu!

Premiul onorific „Editorul anului”
Intenționăm, cu această distincție, să recunoaștem valoarea unui mentor, a unui editor implicat care se remarcă și aduce valoare în realizarea unor materiale de non-ficțiune de impact.
nominalizează aici la premiul onorific pentru un super editor

Premiul onorific „Watchdog” – câinele de pază al democrației
Intenționăm, cu această distincție, să recunoaștem un jurnalist/o inițiativă care se remarcă prin consecvența depusă în punerea pe agenda publică a unui subiect de interes sau impactul produs în percepția societății.
nominalizează aici la premiul onorific „Watchdog” – câinele de pază al democrației

Premiul onorific „Premieră (în presa cotidiană)”
Intenționăm, cu această distincție, să recunoaștem valoarea muncii de exclusivitate a unui jurnalist sau reporter pe teren care a dat primul o știre relevantă.
nominalizează aici la premiul onorific Premieră (în presa cotidiană)
Înscrierile la premiile ediției #9 sunt deschise pentru autori până pe 10 ianuarie 2020. VEZI AICI DETALII DESPRE ÎNSCRIERI ȘI PREMII.
LE SUPER MULȚUMIM CELOR CARE NE SUSȚIN să ducem aceste povești mai departe:
BRD-Groupe Société Générale este, de 6 ani, partenerul strategic de bază, partener în oferirea celor 15 Burse Superscrieri pe tema educației și în publicarea celor două volume „Superscrieri”; FAN Courier și Kaufland, parteneri de creștere, investesc în extinderea proiectului; sponsori de categorie și susținători de bază ai premiilor: Medlife, Romanian Business Leaders, ENEL România, ERSTE Asset Management, Orange România, Bitdefender, inițiator FFFF: Friends\TBWA și noii prieteni, Conan PR.
Printre super-prietenii și susținătorii media se numără: Pagina de Media, IQads, MondayMemo, Savantgarde, Scena9, The Institute, Bookster, Books-Express, Centrul pentru Jurnalism Independent, Decât o Revistă, RISE Project, IGLOO Media, Cărturești, Editura Humanitas, Editura Publica și mulți alții.



foto: Raul Ștef, INQUAM
foto: Sergiu Brega
Răzvan Luțac










Curatorul acestei luni este Teodor Tiță. Teo a fost alături de Superscrieri încă de la primii pași ai proiectelor pe care le-am creat sub această umbrelă, iar la edițiile 2016 și 2017 a fost președintele juriului.
⭐️ Irina Păcurariu ⭐️
⭐️ Mona Dîrțu ⭐️
⭐️ Oana Olariu ⭐️
⭐️ Vlad Tăușance ⭐️



























Premiul onorific „Carte de non-ficțiune”




[nou] Premiul onorific „Revoluția cititorului”













































Patru autorități din București trebuie să se sincronizeze pentru a începe lucrările de reabilitare la un pod folosit de 79 de ani, dar niciodată reparat. Podul Constanța este una dintre cele mai importante lucrări de infrastructură din București. A fost construit în doar cinci luni, mai exact în anul 1939, pe vremea când
Care a fost rolul Cenaclului în România anilor 70- 80 și de ce, în 2018, românii se simt din nou atrași de mesajele sale? Și, mai ales, de ce finanțează Ministerul Culturii un eveniment repezentativ pentru cultura comunistă?
„Puric ne asigură că facem parte dintre popoarele vechi și că suntem superiori din punct de vedere spiritual popoarelor din Occident (chiar și față de Rusia „avem 800 de ani de creștinism în fața lor”), dar suntem în primejdie și trăim într-o lume fără repere. Reviste de cultură care dau în Eminescu, taximetriști lipsiți de educație „care au nevoie de GPS și ca să ajungă la nevastă acasă” (aplauze), tineri absolvenți de regie de teatru care umblă ca niște spermatozoizi liberi și tot așa. Omul frumos versus omul stupid, așa se împarte lumea după Puric.”
Fotograful Tiberiu Căpudean a realizat peste 200 de fotografii alb-negru nud cu bărbați homosexuali și bisexuali din diverse țări, aparținând celor mai diferite straturi sociale, de diferite profesii: de la medici și biochimiști, la vânzători, avocați, croitori și studenți. ”Am vrut să dau un chip celor pe care comunitatea românilor îi urăște fără să-i cunoască măcar. Am mai vrut să distrug niște stereotipuri. Am vrut să arăt că diversitatea este ceva normal – și mă refer aici atât la orientarea sexuală, cât și la diversitatea corpurilor, a vârstelor, a raselor”, a declarat Căpudean pentru DW.
Ne-am împuținat cu niște milioane. De când granițele sunt deschise, dar mai ales de când viitorul în România ne sperie tot mai tare, se tot pleacă. Cei mai mulți oameni și-au promis că stau un pic, strâng un ban și vin acasă, dar au îmbătrânit acolo. Părinții mei sunt printre aceştia. M-am întrebat mult, mai întâi ca fiică de emigranți, apoi ca jurnalistă, ce e mai greu – să pleci încotro vezi sau să revii după ani de trăit în altă țară? Am avut timp, în 30 de ore de mers cu autocarul pe ruta Cluj-Napoca – Paris, să mă gândesc la toate și să caut răspunsuri în poveștile altora despre depărtare.
Wang Yan, Mihai și ceilalți lideri ai organizației ”Fraților” au cumpărat, au șantajat și au integrat, de-a lungul anilor, zeci de angajați ai statului român. Unii funcționari erau mărunți, alții importanți, de la început. Dar chinezii au avut răbdare ca, dintre cei pe care au pariat ”la negru”, să aștepte să crească în funcții. Și, pentru că DIICOT nu i-a trimis în fața instanței, rețeaua a tot sporit, s-a umflat și s-a infiltrat până în biroul Curții de Casație și Justiție unde se dau autorizațiile de interceptări și percheziții pe siguranță națională!
O investigație din presa locală care aduce în atenție un caz extrem de corupție. Secretele din spatele scandalului Oancea: 4.000 mp dați cu scandal în 2010 printr-o sentință a aceleiași judecătoare care acum e asociata imobiliarului Vasile Filip. Acesta a cumpărat drepturile litigioase ale unei comori din Copou: 4.000 mp mai jos de Penitenciar, lângă blocurile Bellevue.

Tânărul Liviu Dragnea a deschis o cârciumă în satul soției și apoi s-a extins în satele din jur. A fost taximetrist de marfă cu un ARO făcut din bucăți. A vândut bere la halbă în birturi comunale improvizate în casele unor țărani, în camerele de la drum. A preluat de la stat un hotel și mai multe restaurante în locație de gestiune, iar mai apoi s-a făcut stăpân peste ele.


“Eu? Păi, eu mă întorc în ţară! Alina (n. red. Bica) are afacere aici, s-a pregătit din timp, Radu (n. red. Mazăre) mi-a zis că el nu mai poate trăi în România, dar eu sunt altfel.