Dragă Jurnalule,
Peste doi pași începe și vacanța de iarnă, așa că mi-am luat răgaz să îți povestesc despre anul meu.
Stau acum în Mansarda FFFF și îmi dau seama că meditația transcendentală e undeva sub toate experiențele avute. La începutul anului eram un copil curios și încrezător într-o viziune. Acum, râd ca un copil, pentru că am reușit să cresc într-un an cât alții cresc în basme. Și nu e ca o maturizare care îl deconspiră pe Moș Crăciun, nu. Eu am crescut prin fapte, prin oamenii care m-au primit în timpul lor, prin prietenie și prin idei care au căpătat voce.
Știi, jurnalule, habar nu am dacă ai vizitat prea des căsuța mea virtuală, ca să urmărești cum s-au desfășurat lucrurile, așa că aș vrea să îți fac un rezumat pe 2011. Mă ajută și pe mine, e ca și cum mi-aș reaminti copilaria. 🙂
Totul a pornit de la creativitate, de când mi-am dat seama de puterea incredibilă pe care o are: aceea de a schimba totul, începând cu atitudini și până la întreaga societate. Așa că am început un adevărat maraton de a încuraja creativitatea în toate formele ei practice, să îi fac pe oameni să priceapă că măcar un dram din această “poțiune” le poate însufleți munca.
Și cu ce crezi că am început? Am luat-o de la origine, ca să zic așa – adică am intensificat treaba cu cărțile. Cunoști Biblioteca FFFF și știi cât îmi e de dragă! Mi-am propus să o dezvolt cât mai mult, să devină cea mai mare bibliotecă destinată oamenilor din industrii creative. Până acum am ajuns la în jur de 1300 de titluri. Am simțit nevoia să o laud puțin, așa că am înscris-o la Noaptea Bibliotecilor. A fost un succes, și crede-mă, nu numai datorită șarmului pe care și l-a adus cu el Chirilă – oamenii chiar au simțit că au descoperit ceva aici, mai mult decât niște titluri bune.
Apoi, vin interviurile de la Lobul Creativ. Anul ăsta am făcut 24, cu 15 invitați. Să-ți dau câteva nume, să-ți faci o idee: Bogdan Naumovici, Alex Galmeanu, Marius Ghenea sau Bogdan Șerban. A fost foarte amuzant să le provoc neuronii pe tema creativității practice, dar au ieșit câteva chestii inspiraționale, care chiar merită păstrate în colecția fiecăruia de ghilimele.
De Ciorne 1.0 ți-am zis? E prima expoziție de oameni și idei în devenire. Dacă ai ști ce nebunie a fost cu proiectul asta și ce frumos s-a strecurat el printre exclamațiile pozitive ale publicului! Imaginează-ți bucăți mari de plută, care fiecare spune povestea unui om și a unui obiect sau a unui proiect, așa cum a luat naștere, din fragmente. Deja am început să mă orientez pentru Ciorne 2.0, pentru că lumea are nevoie de exemple, de “geneze” care să le stârnească impulsul de a fi creativi.
Mă urmărești, da? Pentru că am ceva și pentru tine. Știu că ești pasionat de cuvinte scrise. Așadar, am făcut un concurs, Premiile Superscrieri, care a promovat jurnalismul narativ și scrierea creativă despre oameni. Concursul asta a durat câteva luni bune și a adunat peste 300 de materiale scrise. Tu îți dai seama cât de important e că oamenii mai cred în puterea cuvintelor? Cum întreaga lume își poate schimba sensul printr-o potrivire empatică a literelor? Mă entuziasmez numai scriind despre asta. 🙂
Și pentru că eu cred foarte mult că “sharing is everything”, iar prietenii creează focare de energie și inspirație când se adună, am organizat sau am găzduit tot felul de evenimente:
Am început anul cu un curs de improvizație împreună cu cei de la improvizație.ro, apoi ne-am jucat iar, odată cu expoziția This is not a toy. Dar, pentru că eu și colegii mei suntem și serioși și știm că lucrurile funcționează mai bine când ai o strategie, am găzduit seminarul Think Strategy, organizat de Advice. Bine, după asta am băgat repede un concert “Copiii cântă rock”, împreună cu cei de la Fundația Chance For Life. Și imediat am ieșit și în stradă, la Street Delivery, să “propovaduim” ideea STAY OUT OF THE BOX.
A urmat Ted Global – vizionare live a Conferinței din Edingborough – chiar aici, în Mansardă. (Trebuie să îți mărturisesc că mă declar fan TED. O să îți transcriu într-o zi câteva speech-uri mai mult decât inspiraționale.)
Și am continuat povestea asta cu vizionări, la încă trei evenimente: serile Blue Blood – Best of Cannes Lions 2011 (în parteneriat cu Bitter Almonds), proiecția documentarului The Soviet Story (împreună cu cei de la TVR) și, ultimul, Blue Blood – Best of Eurobest 2011. Niște seri “vizuale” foarte puternice, în care am cunoscut o mulțime de oameni tari și printre care simt că ideile mele sunt acasă.
Ei bine, dragă Jurnalule, cam ăsta e conturul poveștii mele pe 2011. Sper că paginile tale zâmbesc mulțumite de sub micile mele rememorări. Pentru că eu o fac și plec în vacanță așteptând să mă întorc, să strâng și mai multe povești pentru data viitoare când ne vom vedea.
Prietenul tău,
Figaro-Flavius Frodo Fabian
P.S. Dacă într-o zi, cine-știe-cum, prietenii mei vor da peste aceste rânduri, vreau să le spui că le mulțumesc, pentru că singur nu aș fi reușit să fac valuri în acvariu. 🙂
