Am inițiat acest sondaj în interiorul breslei jurnaliștilor pentru a explora tema actuală a Premiilor Superscrieri #14: „Sănătate mintală pentru o presă făcută cu capul”. De ce am ales această temă, aici câteva argumente.

Dată fiind însemnătatea problemei în lumea de azi, ne concentrăm asupra sănătății mintale a jurnaliștilor români. Sociologul Bogdan Voicu și colega noastră psihoterapeută, Silvia Ciubotaru, ne-au ajutat în crearea acestui chestionar.

Dacă ești jurnalist/-ă, te rugăm să îți rezervi aproximativ 20 minute pentru completarea chestionarului și să răspunzi sincer.

Completează chestionarul aici

Ne dorim să acoperim perspective de la jurnaliști din toată țara, așa că orice share printre colegi ne este de mare ajutor.

Răspunsurile sunt colectate anonim. 

Vă mulțumim anticipat pentru participare și sperăm ca interpretarea rezultatelor colectate să fie de interes.

Sondajul este sprijinit logistic de către Romanian Quantitative Studies Association.

Invitata lunii este Mirela Neag, o super jurnalistă pe care astăzi o putem citi pe Hotnews și Snoop.ro. Este una dintre jurnaliștii cărora le datorăm dezvăluirile despre sistemul de sănătate, de după tragedia de la Colectiv. Dar nu numai.

Mirela este o forță a jurnalismului de investigație și ne bucurăm că am prins-o pentru această discuție, pe tema ediției Superscrieri #14 – sănătatea mintală a unei prese făcute cu capul.

Superscrierile lunii 
recomandările Mirelei

1. Investigația Recorder „Mărturii din interiorul ASF: intervenții politice, controale sabotate și angajări pe pile”. Mărturiile unui fost angajat și ale unui actual angajat al Autorității de Supraveghere Financiară, asumate în fața camerei de filmat, sunt mărturiile care ne înfurie pe toți.

2. „Monarhia AI”. O analiză complexă în care Mihnea Măruță încearcă să explice noua politică americană după ce Donald Trump a redevenit președintele SUA.

3. Și, pentru că avem nevoie mai mult ca oricând de umor, … „știrea” celor de la Timesnewroman: „Groelanda, revendicată de România după ce am deschis Superbet și Catena acolo”.

Culisele lunii 
cu Mirela Neag

Pe tine ce te face cu capul în general, în munca ta de jurnalist/-ă? Top 3 chestii.

MIRELA NEAG: Am stat mult să mă gândesc la întrebarea asta. Am vrut ca răspunsul meu să înceapă cu „cel mai mult mă face cu capul asta….și asta…. dar mai ales asta….”. Dar nu am găsit nimic. Sincer. Mi-a plăcut din prima clipă munca de jurnalist. Și continui să o fac cu aceeași pasiune și acum, după 33 de ani. Tuturor le spun că atât de mult îmi place ceea ce fac, că niciodată nu am perceput-o ca o muncă, ci ca o joacă. Eu mă consider o norocoasă. Eu mă joc de 33 de ani la locul de muncă. 

Un moment greu dintr-o documentare, când ai simțit că ajungi la capătul puterilor.

M.N.: Până nu de mult, după ce primeam un pont bun și demaram investigația împreună cu colegii mei, documentarea reprezenta partea care-mi plăcea cel mai mult. Era provocarea care-mi oferea adrenalina. Căutarea celor trei surse pentru confirmare. Lucrurile s-au schimbat un pic în ultimii ani. Eu mereu am spus că informația pe care un jurnalist o oferă publicului trebuie să bifeze doar două cerințe: să fie de interes public și să fie corectă.

Dar a apărut conceptul de ”politically correct”. Și din dorința de a fi corecți, am devenit excesiv de corecți. Am ajuns să supradocumentăm o investigație. Am ajuns să preluăm noi problemele altora. Să ne încărcăm cu ele. Am ajuns să demonstrăm că pământul e rotund. Oferim cititorilor texte interminabile și nu știu câți mai ajung să le citească până la ultimul rând. Și, cred eu, sufocăm astfel și investigația. Nu o lăsăm să respire singură, să evolueze. După ce că jurnalismul de investigație vine la pachet cu multe lucruri greu de dus în spate, am reușit să ne complicăm singuri munca.

Cum ți-ai găsit puterea să continui?

M.N.: Știu că mă repet cu răspunsul. Îmi place job-ul meu. Jurnalismul este una dintre cele mai frumoase meserii. Părerea mea.

Unde te refugiezi, cum te detașezi de încărcătura emoțională care vine odată cu munca ta?

M.N.: La mine stresul cel mai mare apare în primele ore după publicare. Deși mereu m-am asigurat de fiecare dată că ceea ce publicăm este corect și real, mereu există o îndoială în mintea mea. Oare mi-a scăpat ceva? Dacă am greșit?

Dacă, după primele ore de la publicare, singurii care ne contestă dezvăluirile sunt doar cei vizați de investigațiile noastre și nimeni altcineva nu ne indică vreo greșeală sau omisiune, atunci mă detașez de toate emoțiile. De toate temerile. Atunci mă liniștesc și încep să mă relaxez. Dacă e iarnă și reușesc să fug câteva zile la schi sau dacă e vară și reușesc că lenevesc puțin pe o plajă pustie sau să admir munții…. astea-s deja bonusuri.

Care e rolul publicului în sănătatea mintală a unui jurnalist?

M.N.: Un jurnalist nu poate exista fără public. Patronul nostru real este publicul. Dacă azi publicul este mai informat decât a fost ieri datorită mie, atunci înseamnă că mi-am făcut bine treaba la locul de muncă.

Nu m-am lăsat niciodată copleșită de comentariile critice, pentru că nu am pretenția ca toată lumea trebuie să fie de acord cu mine. Chiar și dacă voi scrie un articol în care voi arăta argumentat că pământul e rotund, întotdeauna va fi cineva care mă va contrazice. 

Prefer un public care să mă contrazică decât lipsa lui.

Best of Mindcraft Stories
de la Mihai Ghiduc, redactor șef

De la cea mai nouă amenințare pentru apele globale la una dintre problemele care limitează și mai mult spațiul verde din capitală, iată câteva recomandări de la Mindcraft Stories. Plus: o nouă serie explicativă, dedicată AI-ului.

Flota gri a Rusiei, cea mai nouă amenințare pentru apele globale, de Ionuț Preda

Parcul furat: cum a fost retrocedată, distrusă și (aparent) abandonată o parte din IOR, de Adriana Moscu

AI 101 / Omenesc, supraomenesc: Inteligența artificială, de la 1600 și până în prezent, de Adrian Manea

Pe urmele dezinformării
Codruța Simina, în Misreport

Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika.
Abonează-te aici. Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.

👉 Reprezentanții mai multor instituții publice din România lucrează la un proiect de Ordonanță de Urgență care urmărește să stopeze propagarea de conținut fals, ilegal sau manipulator pe internet, potrivit informațiilor G4Media.

Motivația proiectului e protejarea utilizatorilor față de interferența străină în alegerile prezidențiale.

Draftul OUG-ului definește succint ce înseamnă conținutul ilegal, ce autorități publice au atribuții în blocarea acestuia și care sunt procedurile de urmat în astfel de cazuri.

Te invităm să propui la ediția #14 a Premiilor Superscrieri materiale jurnalistice pe două teme: „Sănătate mintală” și „Animal Welfare în România”. Vom premia cele mai bune materiale în cadrul Galei Premiilor Superscrieri, în luna mai, când recunoaștem cel mai bun jurnalism al anului 2024 în România.

Pot nominaliza materiale atât autorii acestora, cât și cititorii care le-au remarcat și le consideră importante, până pe 30 martie. Premiile vor fi în valoare de 800 euro fiecare.

Ne bucurăm să avem parteneri împreună cu care să aducem recunoaștere jurnalismului făcut pe aceste teme pe care sperăm să le regăsim tot mai des și mai profund documentate în presă.

Reprezentanții celor doi parteneri, împreună cu jurații speciali, vor citi și evalua propunerile de materiale în prima fază. Câștigătorii finali vor fi deciși de jurnaliștii desemnați ca jurați speciali pentru fiecare premiu: Sorana Stănescu și Andrei Ciurcanu.

Poți nominaliza aici pentru „Sănătate mintală în România” și aici pentru „Animal Welfare în România”. Citește mai jos despre fiecare premiu.

Premiul special „Sănătate mintală în România”
susținut de Kaufland
jurat special: Sorana Stănescu, jurnalistă specializată pe sănătate. Fost reporter și editor DoR, acum are Foaia de observație, o publicație lunară despre drepturile pacienților și cum navighezi sistemul medical din România. În 2024 a editat romanul autobiografic „Anul în care nu am murit”, de Carmen Uscatu, bestseller Humanitas.

Acest premiu va fi oferit unui material jurnalistic publicat în ultimii doi ani în România, care explorează în profunzime un subiect legat de sănătatea mintală.

✍ NOMINALIZEAZĂ AICI un material jurnalistic pe tema „Sănătate mintală în România”

Împreună cu unul dintre partenerii de creștere ai programului Superscrieri, Kaufland România, credem că e nevoie de o mai bună înțelegere a sănătății mintale în România, iar prin acest premiu ne dorim să recunoaștem jurnalismul care face deja asta, dar și să încurajăm mai mult documentarea acestei teme esențiale în presă.

Premiul are o valoare de 800 euro.

De la impactul sănătății mintale asupra societății și modul în care este conștientizată această problemă, la stigmatizarea persoanelor cu tulburări mintale, accesul la servicii de specialitate, măsurile sistemice necesare și lacunele din sistemul de sănătate mintală – sunt doar câteva exemple de teme relevante care merită să fie aduse în atenția publicului.

„Sănătatea nu înseamnă doar absența bolii sau a infirmității, ci presupune o stare pe deplin favorabilă din punct de vedere fizic, mental și social. Este definiția Organizației Mondiale a Sănătății și de aici ar trebui să înceapă orice discuție despre starea de sănătate a unui individ sau a unei populații. Pe de altă parte, cred că jurnalismul, în general, e o profesie din industria «îngrijirii», pentru că ar trebui să te ajute să-ți trăiești viața mai bine («a caregiving profession», a numit-o Ed Yong, premiat cu Pulitzer pentru jurnalismul explicativ din perioada pandemiei). În contextul ăsta, jurnalismul despre sănătatea mintală ar trebui evidențiat, încurajat și aliniat la cele mai înalte standarde de etică și calitate profesională, și asta ne propunem cu acest premiu special.” Sorana Stănescu, Foaia de Observație  

Am ales sa susținem acest premiul special „Sănătate mintală în România” pentru că în ultimii ani am realizat cât este de important să avem grijă de noi atât fizic cât și psihic. Kaufland România se implică activ în programe dedicate promovării unui stil de viață echilibrat din toate punctele de vedere, atât corporal cât emoțional. Prin proiectele noastre de responsabilitate socială sute de beneficiari vulnerabili și-au îmbunătățit sănătatea mintală iar în rândul angajaților avem proiecte dedicate în această direcție, menite să le ofere sprijinul în activitatea profesională și personală. Valer Hancaș. Director Corporate Affairs Kaufland România

Premiul special „Animal Welfare în România”
susținut de Humane World for Animals
jurat special: Andrei Ciurcanu, jurnalist RISE Project & OCCRP – Organized Crime and Corruption Reporting Project

✍ NOMINALIZEAZĂ AICI un material jurnalistic pe tema „Animal Welfare în România”

Acest premiu va fi oferit unui material jurnalistic publicat în ultimii doi ani în România, care abordează mai în profunzime subiecte ce țin de bunăstarea animalelor și felul în care ne raportăm la nivel instituțional sau de societate la acestea.

Împreună cu filiala din România a Humane World for Animals, am creat acest premiu deoarece ne dorim să încurajăm această temă de documentare, scopul fiind să putem regăsi în presa din România informații cu potențial de a genera schimbări, mai ales sistemice, în ceea ce privește felul în care privim și tratăm situația animalelor din țară.

Premiul are o valoare de 800 de euro.

Câteva exemple de subiecte posibile pe care le așteptăm: situația urșilor, braconaj cinegetic, felul în care intervențiile umane afectează viețuitoarele, folosirea de animale în cercetări științifice și testarea de produse, exploatarea abuzivă a animalelor pentru carnea, pielea sau blana lor, cruzimea față de animale (de exemplu, luptele de câini), politici publice existente sau posibile, exemple de proiecte și inițiative de succes din această tematică.

„Într-o lume în care suntem asaltați de reportaje, investigații și documentare care vorbesc despre corupție, crimă organizată, conflicte armate și criză financiară, am avea tendința să credem că jurnalismul despre bunăstarea animalelor nu-și găsește locul în lista priorităților jurnaliștilor. Ar fi o imensă greșeală să cădem în această capcană.
Pentru că nu există nicio oglindă mai fidelă a unei societăți decât felul în care acea societate tratează necuvântătoarele. Aceste ființe care au nevoie de ajutor, compasiune, dragoste, bunăstare în aceeași măsură ca și oamenii. Marea diferență constă în faptul că animalele nu știu să-și apere drepturile, devenind astfel victimele corupției, traficului, afacerilor ilegale și relelor tratamente.

Schimbările unei societăți se regăsesc în educație și onesta comunicare. Când aceste două deziderate vor fi măcar pe jumătate îndeplinite și când societatea va înțelege că animalele sunt partenerii egali ai homo sapiens sapiens, nu sunt doar niște produse, atunci vom înțelege că bunăstarea animalelor nu este doar despre necuvântătoare, dar despre noi TOȚI.”
Andrei Ciurcanu, RISE Project & OCCRP – Organized Crime and Corruption Reporting Project

„Premiul oferit de noi reprezintă o recunoaștere a eforturilor depuse de jurnaliștii români în explorarea aspectelor legate de bunăstarea animalelor. Este important să înțelegem ce înseamnă bunăstarea animalelor. Este o unitate de măsură a decenței noastre: le condamnăm la o viață de suferință și abuz, sau înțelegem că avem puterea și responsabilitatea să le oferim o viață demnă, să le respectăm nevoile și să împărțim această lume cu ele, așa cum este normal și natural să fie. Acest premiu este o inițiativă menită să aducă în prim planul discuțiilor tema animalelor și să atragă atenția asupra faptelor noaste și a condiției animalelor din România”, a declarat Andreea Roseti, directoarea Humane World for Animals pentru România.

Despre Humane World for Animals: Prin promovarea bunăstării animalelor în peste 50 de țări, își desfășoară activitatea în întreaga lume pentru a încuraja relația om-animal, salvarea și protejarea câinilor și pisicilor, ameliorarea condițiilor legate de bunăstarea animalelor de fermă, protejarea faunei sălbatice, susținerea practicilor de testare și cercetare fără experimente pe animale, dar și pentru a răspunde în caz de dezastre și a combate orice tip de cruzime față de animale.

Celelalte ediții ale acestui premiu au fost câștigate de materialele: Căsuța Pisicească. Cum au murit zeci de pisici la cel mai cunoscut adăpost din Iași, sub ochii autorităților și pe banii iubitorilor de animale — Teodora Munteanu (PressOne), Ferma ilegală de urși din Arad începută în anii ’90 și tolerată de autorități până azi. Instituțiile statului ridică din umeri: „Nu este responsabilitatea noastră” – Cristina Radu, Vlad Chirea foto (Libertatea)  în 2022 și de seria „Câini de luptă, returnați proprietarilor” – Sorina Noroc, Maria Ilinca Man, Mădălina Vlăsceanu (TVR Cluj) în 2023.

Urmărește pagina Superscrieri pentru noutăți ale ediției.

Tema Superscrieri din acest an este despre sănătate mintală pentru o presă făcută cu capul.

Sănătatea mintală și echilibrul emoțional sunt provocări semnificative pentru profesioniștii din media și pentru jurnaliști, ale căror eforturi zilnice pentru informarea publicului sunt adesea realizate sub presiuni intense, chiar dacă insuficient înțelese și conștientizate.

Educarea și informarea corectă a societății, calitatea informației și a dezbaterii publice se bazează pe sănătatea mintală a jurnaliștilor. Într-un mediu informațional din ce în ce mai complex și agresiv, echilibrul mental devine fundamental pentru a asigura echidistanța și profesionalismul.

Nominalizații ediției vor fi anunțați în luna aprilie, iar la Gala Superscrieri din luna mai vor fi anunțați câștigătorii pentru cele nouă categorii de concurs: Investigație, Reportaj, Opinie, Debut jurnalistic, Presă locală, Audio/podcast, TV&Video-jurnalism, Fotografia anului în media, Civic Influencers.

În plus, vor fi acordate premii speciale pentru „Superscrierea Anului” și „Superscrierea Cititorilor”, „Premiul Juriului” și „Animal Welfare în România”, precum și premii onorifice.

Super invitații ediției: Andreea Pavel și Cristian Andrei Leonte, fondatorii publicației locale Info Sud-Est, care împlinește anul acesta 13 ani (LMA!). 

Este prima oară când avem o ediție combo, dar te asigurăm că merită să citești cu răbdare acest interviu de culise ceva mai lung. Ne-au onorat și mișcat cu deschiderea lor, nu e ușor să te vulnerabilizezi astfel în fața unei audiențe, mai ales când ești printre jurnaliștii ăia puternici, care se duc după sistem.

Le mulțumim mult pentru curajul de a vorbi despre lucruri importante și mai puțin spuse, pe tema ediției Superscrieri #14 – sănătatea mintală a unei prese făcute cu capul.

Superscrierile lunii 
recomandările invitaților, pe senzații

ÎNTUNECAT. Un viitor care a început.
The New Rasputins. Anti-science mysticism is enabling autocracy around the globe. – Anne Applebaum (The Atlantic)

SĂ NU UITĂM. Cum am ajuns aici?
Marile minciuni – Cristian Pantazi (G4Media)

CRIMINAL. Seria de articole despre mercenarii români ai lui Horațiu Potra – Răzvan Filip, Bianca Felseghi (PressOne)

O SĂ BUBUIE. Hackerii ne trolează, dar instituțiile spun că e ok. Și ne ascund informații.
Linia de front digitală a României, spartă de hackeri. Guvernul ascunde realitatea – Andrei Petre (Context)

URĂ. Aurul obținut din moarte.
Horațiu Potra. Aurul mercenarului și camarazii săi abandonați în Congo – Luiza Vasiliu și Victor Ilie (Drepturi și Strâmbe, Substack)

SISTEM 2.0. Securiștii, din nou la putere.
Apostolul „anti-sistem”, propulsat de foști angajați ai statului – Bianca Albu, Andrei Popoviciu (Public Record)

FRICI. Dar sănătos să le discutăm.
Seria Adicții – Ioan Stoleru, ilustrații de Maks Graur (Scena9)

Culisele lunii 
cu Andreea Pavel & Cristian Andrei Leonte

Pe tine ce te face cu capul în general, în munca ta de jurnalist/-ă? Top 3 chestii (știm că sunt multe).

ANDREEA PAVEL: Miștourile autorităților atunci când le cerem informații. Asta mă face cu capul cel mai tare sau, cel puțin, e prima chestie care mi-a venit în minte când am citit întrebarea. Faptul că nu ne răspund la timp sau niciodată, că ne răspund la altceva decât întrebăm, că răspund printr-un comunicat de presă și ne strică investigația, că uneori ne iau la mișto la propriu când vorbim cu ei, toate astea mă fac cu capul, pentru că sunt timpul, nervii, banii noștri la mijloc. Ai noștri și ai comunității în care trăiesc.

Mă mai face cu capul că n-am timp. Ziua mea începe la 05:00 și se termină pe la 23:00 – 00:00, dar de cele mai multe ori trece așa:
Am deschis ochii dimineață, am clipit, am respirat de două ori și e noapte. O amică era bucuroasă recent că împlinește un an la noul loc de muncă. I-am spus că glumește, că s-a angajat recent, doar n-a trecut un an. Ba trecuse fix un an. Lipsa noțiunii timpului mă face rău cu capul.

Discursul urii mă face cu capul oriunde, în orice moment, în orice context. Disprețuiesc și resping profund răul făcut intenționat, propovăduit sau aplaudat, pentru că nu îl înțeleg, răul și ranchiuna sunt lucruri pe care creierul meu nu poate să le proceseze, nu pot să le asimilez. Ele vin la pachet, evident, aproape de fiecare dată, cu prostia. Iar în ultima vreme ele se topesc într-un misticism sulfuros și periculos care a înghițit jumătate de societate hipnotizată de ură.

CRISTIAN ANDREI LEONTE: 1.  Reprezentanții instituțiilor publice, plătiți din banii contribuabililor, care nu înțeleg rolul jurnalismului și importanța transparenței pentru informațiile de interes public.

– “La ce vă trebuie informațiile astea? Ce faceți cu ele?” –
Sunt întrebări pe care nu le-am primit de puține ori când sunam la instituții publice pentru a mă asigura că solicitarea mea, transmisă conform legii informațiilor de interes public, a ajuns, a fost înregistrată și se lucrează la răspunsuri. Ești dezarmat, efectiv, când auzi asta prin telefon și te întrebi: oare reprezentanții instituțiilor publice nu ar trebui să lucreze, la fel ca jurnaliștii, în interesul public, al oamenilor? Din păcate, mulți nu înțeleg și nu o fac.

2.       Mercenarii de presă – din păcate extrem de mulți, parcă din ce în ce mai mulți în ultimii ani. Acei pseudojurnaliști care încalcă orice principiu al meseriei pentru beneficii proprii (putere, influență, bani în final) și din cauza cărora astăzi mass-media tradițională a ajuns la un nivel critic de încredere în ochii oamenilor. Și oricât am încerca să arătăm că nu toți suntem la fel, publicul are dreptate – presa a ajuns să fie văzută așa tocmai pentru că există prea puține publicații și prea puțini jurnaliști care își respectă publicul și fac meseria asta în interes public. Putem face mai mult să schimbăm asta? Poate, dar trebuie să fim mai mulți și mai uniți de partea cealaltă.

3.       Algoritmii social media care au încurajat conspirațiile și dezinformarea și au îngropat conținutul de calitate, bine documentat și verificat. Poate fi foarte frustrant pentru jurnaliștii care își respectă publicul și muncesc din greu să livreze informații corecte. Unii renunță sau încep să se adapteze. Noi n-am renunțat și n-am făcut rabat de la calitate.

Un moment greu dintr-o documentare, când ai simțit că ajungi la capătul puterilor.

ANDREEA PAVEL: Sunt două momente aici, unul care ține de material, altul de emoțional.
Documentam acum aproape 5 ani cum s-a vândut la bucată o halcă de teren de mai multe hectare într-o zonă protejată, în fine, ceva foarte ca lumea. De fapt, oribil, dar investigația era tare. Dar pentru că jurnaliștii nu au acces liber la informații de la Cadastru, spre exemplu, ca să scoatem toate cărțile funciare cu istoricul lor ne costa, în total, peste 1000 de euro. Pentru că erau terenuri alipite, dezlipite, iar lipite și tot așa, zeci de cărți funciare. Și nouă ne trebuiau toate cărțile, ca să ne iasă corect puzzle-ul. Și am pus pe hold documentarea până am strâns banii. A fost frustrant, momentul ăla ne-a frustrat. Iar ca ăsta au mai fost o groază de momente la fel, în cei 13 ani de ISE. De câțiva ani e mai ușor, avem colegi, parteneri de muncă, ne ajutăm reciproc sau lucrăm împreună, e altceva.

Iar emoțional m-am prăbușit la vreun an după ce a murit frate-miu, pentru că abia atunci am înțeles că s-a terminat. El a dispărut exact înainte de pandemie, lockdown și regimul permanent de breaking, frica pentru ai mei și tot necunoscutul ăla de-atunci mi-au mutat doliul și conștientizarea un an mai târziu, la prima gură de aer pe care am tras-o după demența de la începutul pandemiei.

Și fix atunci m-au căutat Nathalie, Ingrid și Tristan, colegii cu care am lucrat la investigația transfrontalieră despre cum a fost tocat miliardul de euro din Delta Dunării și care s-a finalizat recent cu trimiteri în judecată din partea EPPO.

Eu eram într-o stare avansată de deprimare, aveam insomnii prelungite pe săptămâni, iar lipsa somnului este cruntă, accentuează anxietatea, confuzia, irascibilitatea, lipsa de concentrare, tristețea profundă și-așa mai departe, dacă nu dormi intri într-un cerc oribil pe care îl rupi foarte greu. Dacă îl rupi.

Închipuiți-vă cât îmi doream să lucrez la o investigație cu trei colegi pe care nu-i cunoșteam și cu care urma să plec în Delta Dunării, să documentăm, în luna ianuarie. Era ceva minunat. NOT.
 
CRISTIAN ANDREI LEONTE: Atunci când strângi într-un drive, în documentarea unei investigații, mai mulți giga de informație – contracte de vânzare-cumpărare, documente de la cadastru, dosare de firme, înregistrări audio/video, zeci de print screenuri de pe rețelele de socializare, tranzacții bancare și multe alte probe și documente și, din toate astea, tu trebuie să scrii un text de maximum 3-4 pagini, pentru că lumea nu mai are răbdarea să citească mult, sau, și mai nasol, să împachetezi totul într-un reel de sub un minut pentru publicul de pe social media.

Cred că ăla e cel mai greu moment – când trebuie să renunți la informații pentru care ai muncit din greu să le obții dar pe care este mult prea greu, sau îți trebuie mult prea multe cuvinte, să le explici publicului într-un limbaj accesibil. Pentru tine toate sunt importante. Le lași acolo în drive și le mai răsfoiești din când în când. Niciodată nu le dai delete, nu ai cum 😊

Cum ți-ai găsit puterea să continui?

ANDREEA PAVEL: În primul exemplu (n.r. de la întrebarea anterioară), cu banii, la pachet cu frustrarea a venit și un ”Rrrrrrrr…”. La mine, lucrurile astea, obstacolele, piedicile, cineva care spune ”nu” sau orice pe contră, au exact efectul opus, mă ambiționează mai rău, toate ”nu”-urile pe care le aud devin scopuri. Dacă-mi spui ”nu”, eu fac ”da”. Simplu. Așa că ne-am apucat să vedem de unde, ce tăiem, cum facem și am rezolvat. Dar nicio secundă nu ne-am gândit să renunțăm, nici atunci, nici în situații mai nasoale, înainte.

În al doilea exemplu a fost mai greu. Pentru că eram extrem de obosită, nu mai știam cum e să dormi adânc, fără starea aia de veghe groaznică sau fără senzația de ”odihnit” deși mă plimbasem cu ochii pe pereți toată noaptea.

M-au ajutat clar terapia, colegă-miu Leonte care m-a dus în cârcă tot timpul când nu mai puteam, a tras de mine, m-a scos la sport (sportul, mersul pe jos sunt minunate, soluția pentru orice situație când ai capul prea plin), a avut răbdare cu investigația, a cerut termene prelungite până mi-am revenit. A fost o lună oribilă.

Dacă mă uit în spate, nu a durat mult. Ce înseamnă să zaci o lună după ce îți pierzi fratele cu care aveai o relație extraordinar de apropiată și după ce ieși dintr-un an turbat cu o pandemie de care nu știai nimic, din care jumătate ai stat închis în casă?

Acum mi se pare că mi-am revenit chiar repede, dar atunci m-am judecat înfiorător de mult și mi-am adâncit starea de rău din cauză că nu mă lăsam să simt ce simțeam, mă învinovățeam, mă speriam de ce simt, mă enervam, eram furioasă pe furia pe care o simțeam, sentimentul era că voiam să smulg din mine starea aia de rău și să-mi văd de treabă ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

După vreo trei săptămâni de lupte de-astea am obosit și am lăsat-o baltă. Am plâns, am zăcut, am suferit și a trecut. În încă o săptămână eram din nou ok.
Asta nu știe lumea, ce simțim și ce trăim în spatele investigațiilor care, iată, au succes, îndreaptă situații care nu sunt ok sau schimbă lucruri în societate.
Doar noi știm ce e cu noi în backstage 🙂

CRISTIAN ANDREI LEONTE: Îți mărești spațiul de stocare și mai dai un add folder 😀 După, ești nevoit să îl umpli cu informații, nu ai încotro 😊

Unde te refugiezi, cum te detașezi de încărcătura emoțională care vine odată cu munca ta?

ANDREEA PAVEL: Plec la pescuit în baltă, unde nu există semnal și nicio altă sursă de contact cu ce trăiesc zilnic, îmi pun cortul și hamacul și 24 de ore nu știu de nimeni și nimic. Nu-mi permit mai mult pentru că: 1. Motani, 2. Mă apucă foiala, nu am stare să stau mai mult, 3. De fiecare dată când plec se întâmplă ceva.
Dacă nu plec la pescuit, mă închid în casă, cobor obloanele, dau telefonul pe silențios și îl duc în altă cameră. Apoi: fotoliu, motani, prosecco, gătesc de plăcere și cărți sau filme. De cele mai multe ori prefer să citesc pentru că am ochii deja obosiți de deviceuri. Plus, cititul, care a ajuns un lux din cauza programului, îmi lasă imaginația să tropăie în voie.
Refugiul meu preferat este altul, însă. Dar o să rămână așa, știut doar de mine 🙂

CRISTIAN ANDREI LEONTE: Sub apă 😊Iau înotul ca pe o terapie și fac asta cât de des pot și, de multe ori, când simt că nu mai pot. Intru în altă lume și sunt ferit de nebunia cotidianului. E cel mai bun refugiu pe care l-am găsit până acum. Și mersul pe jos, ore de mers pe jos. După prima jumătate de oră începe să dispară anxietatea, să apară optimismul și să-ți joace creativitatea în creier. Sunt și studii pe tema asta, recomand.

Care e rolul publicului în sănătatea mintală a unui jurnalist?

ANDREEA PAVEL: Uriaș. Publicul te ridică și tot el dă cu tine de pământ. Noi resimțim o presiune din ce în ce mai mare, direct proporțională cu așteptările pe care le ridicăm în fața cititorilor noștri.
 
O greșeală pe care o facem acum ne costă de 10 ori mai rău decât acum, să spunem, 7 ani, atunci când aveam materiale bune, dar nu atât de complexe și de impact ca acum.
 
Jurnalistul ridică așteptarea prin anchetele/reportajele/analizele etc pe care le livrează, apoi n-o mai poate coborî pentru că dezamăgește. Or, credeți-mă, nu vreți să aveți de-a face cu un public dezamăgit.
 
Cu cât devii mai bun în ce faci, cu atât simțul critic al publicului se ascute mai mult. E un fel de ”ai grijă ce-ți dorești”. De-asta fact-checking-ul e absolut necesar în redacții, dar chiar și așa apar greșeli, pentru că e normal, e în firea omului să greșească. Și atunci suntem taxați pe măsura așteptărilor pe care le-am ridicat.
 
Iar critica publicului e binevenită, dar ne afectează mai mult decât poate își dau seama cititorii. Așa că mereu apreciem mesajele scrise ferm, poate chiar dur, dar cu înțelegere 🙂
 
CRISTIAN ANDREI LEONTE: Vital. Cam la trei luni, ciclic, apare oboseala aia mare și sentimentul că faci degeaba meseria asta, că, în fapt, nu se mișcă nimic, că lumea nu devine mai bună, că hoții sunt din ce în ce mai mulți. Și începi să te trezești fără ceas la patru dimineața, dar la patru fix, nu la fără sau și cinci, și inima îți bate tare, fricile îți inundă creierul și zici – gata: am terminat cu asta.

Dar nu știu cum naiba se întâmplă că de fiecare dată, și vorbesc de ultimii 13 ani, speranța vine de la oameni. De obicei, și nu știu cum se face, dar așa a fost mereu, primesc un mail sau un telefon în care cineva sesizează un abuz, o nedreptate și, iată, ai un nou scop, sunt oameni care chiar vor să lupte cu răul, ai totuși cu cine, nu ești singur. Și ai pentru cine să o faci. Și continui alte trei luni cu motoarele turate 😊 

Best of Mindcraft Stories
de la Mihai Ghiduc, redactor șef

De la unul din cele mai mari jafuri de artefacte istorice din istoria României la o reorientare a politicienilor autohtoni către combustibilii fosili, avem o țară în care nu apuci să te plictisești.

Coiful de la Coțofenești nu este dacic. Istoria este mult mai complicată, de Ionuț Preda

România nu va trimite prea curând astronauți în spațiu, de Paul Petrache

„Green Deal” – o pălărie prea mare (și prea verde) pentru Burduja?, de Adriana Moscu

Pe urmele dezinformării
Codruța Simina, în Misreport

Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika.
Abonează-te aici. Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.

👉Un adolescent din SUA petrece opt ore și jumătate pe zi folosind un ecran conectat la media (rețele sociale, jocuri sau televiziune).

Mai mult de 80% din elevii de gimnaziu din SUA nu fac diferența între o știre și un material publicitar, în timp ce peste 80% din elevii de liceu nu fac distincția între sursele legitime de informare și cele maligne.

Statul New York a lansat un pachet de educație media prin care urmărește să le explice adolescenților riscurile la care se expun. (Daily Voice via MSN)

 Puteți consulta aici studiul și tehnicile prezentate adolescenților. (dhses.ny.gov)

 📌În acest context, e util de urmărit și noul studiu lansat de CJI – Centrul pentru Jurnalism Independent – Relația cu informația și obiceiurile de consum media ale copiilor și tinerilor din România.

 Te poți abona la newsletterul nostru aici.

Am lansat rezultatele cercetării In a Relationship 2: Iubirea și abuzul la Gen Z & Alpha, derulată de Fundația Friends For Friends în 2024.

Citeşte raportul întreg aici
In a Relationship 2: Iubirea și abuzul la Gen Z & Alpha

„Iubirea și abuzul la Gen Z & Alpha” este a doua cercetare națională realizată în cadrul In a Relationship, la 8 ani de la debutul proiectului. Prin acest nou studiu, ne-am propus să identificăm caracteristicile Gen Z & Alpha în ceea ce privește relațiile romantice: de la tendințe și valori generale legate de relații și sexualitate și până la capacitatea tinerilor de a înțelege și identifica diferite forme ale abuzurilor relaționale.

Cercetarea vizează, pentru prima dată într-un studiu românesc, experiența subiectivă de victimă, martor sau agresor, în raport cu 5 tipuri de abuz prezente în relațiile romantice: abuzul emoțional, abuzul fizic, abuzul sexual, abuzul financiar și abuzul în mediul digital.

Rezultatele ne oferă o imagine extinsă și detaliată a felului în care tinerii se raportează la relații și sexualitate, evidențiind cele mai neglijate aspecte ale educației pentru prevenția abuzurilor relaționale și temele de interes public pentru dezvoltarea unor instrumente de intervenție și suport.

Dacă rezonezi cu misiunea noastră de prevenție a abuzurilor relaționale, ajută-ne să dăm block abuzului în relațiile tinerilor!

Te invităm să participi la promovarea rezultatelor cercetării în campania online #InstaSorry. Vei găsi mai multe detalii despre cum te poți implica direct pe pagina oficială de campanie.

https://stirileprotv.ro/divers/minciuni-si-manipulari-in-cuplurile-dintre-tineri-arata-un-studiu-ce-iti-doreste-generatia-z-de-la-o-relatie.html

• Începem Superscrieri, ediția #14
• Recomandările & culisele lunii, cu Luiza Vasiliu
• Best of Mindcraft Stories, de Mihai Ghiduc
• Despre Dezinformare, de Codruța Simina
• O doză de optimism, cine (ne) face bine

Deschidem Premiile Superscrieri #14 cu o temă chiar sensibilă, pe care nu o mai putem ignora și pe care vom încerca să o abordăm în moduri concrete pe parcursul acestei noi ediții:

SĂNĂTATE MINTALĂ pentru o presă făcută cu capul

Sănătatea mintală și echilibrul emoțional sunt provocări semnificative pentru profesioniștii din media și pentru jurnaliști, ale căror eforturi zilnice pentru informarea publicului sunt adesea realizate sub presiuni intense, chiar dacă insuficient înțelese și conștientizate. 

Educarea și informarea corectă a societății, calitatea informației și a dezbaterii publice se bazează pe sănătatea mintală a jurnaliștilor. Într-un mediu informațional din ce în ce mai complex și agresiv, echilibrul mental devine fundamental pentru a asigura echidistanța și profesionalismul.

Superscrieri adună și recunoaște presa făcută cu cap și onestitate. Dar lumea jurnalismului este „făcută cu capul” din toate direcțiile. Le datorăm jurnaliștilor această discuție, pentru că ne-o datorăm nouă. Soluții există și ne propunem să explorăm câteva dintre ele pe parcursul acestei ediții.

Mai multe despre tema ediției aici.
Înscrierile sunt deschise până pe 31 ianuarie.

Luiza Vasiliu este invitata lunii și am rugat-o să ducem recomandările și discuția mai aproape de tema Superscrieri. 

În prima zi după turul I de la prezidențiale a lansat un newsletter, împreună cu Victor Ilie. Au răbufnit așa cum răbufnesc jurnaliștii, încercând să ne arate faptele cele mai hardcore. Le poți susține munca aici, la Drepturi și strâmbe. 

În prezent, este jurnalistă freelancer. A co-fondat publicația Scena9, pe care a coordonat-o timp de câțiva ani. Îi găsim numele în numeroase publicații și materiale care ne-au dat peste cap: de la Dilema Veche, la Casa Jurnalistului, RISE Project, Snoop și altele. Finalistă la premiul European Science Writer of the Year pentru investigația despre practicile experimentale ale ortopedului Gheorghe Burnei. 

Superscrierile lunii 
recomandări de la Luiza Vasiliu

Curaj – din newsletter-ul jurnalistei Natalia Antelava, care scria din Georgia-cea-curajoasă chiar pe 26 noiembrie: „Redacția Coda e pregătită pentru ce urmează în 2025. Redactorii noștri au crescut în regimuri autoritare. Știm cum arată oligarhia, propaganda și abuzul zilnic de putere, o știm prea bine.” Munca lor de arheologie a dezinformării și regimurilor autoritare merită urmărită cu un subscribe aici, ca să nu mai fim așa de nepregătiți data viitoare.
 
Încredere – nu un text anume, ci toată presa independentă, pentru care am de trimis o inimă mare (Snoop, Context, Public Record, Misreport, Pressone, Casa Jurnalistului, Recorder, Scena9, Europa Liberă, Buletin de București, Info Sud-Est, Captura, Judecata de Acum și toți ceilalți)
 
Speranță – n-am găsit-o în nici un text, doar în întâlnirile cu oamenii, în îmbrățișări și în mesaje cum e ăsta, primit pe 1 decembrie de la o doamnă tare înțeleaptă, martoră a șapte ture de alegeri prin Europa: „Să nu uităm să respirăm și că ne avem unii pe alții oricum !!! Suntem mai mulți decât ei.”
 
De citit:

– o investigație într-un singur om care face cât o redacție: statusul Monei Dîrțu despre probabila influență americană în alegerea lui Călin Georgescu

– un eseu minunat al scriitorului George Saunders, publicat după victoria lui Trump, cu cinci propuneri de experimente de gândire pe care le-am putea face și noi perioada asta

– o veste bună cu cinci puștoaice din Bacău preocupate de numărul mare de mame minore de la noi, care au construit împreună cu profesoara lor o aplicație de educație sexuală

Culisele lunii 
cu Luiza Vasiliu

Pe tine ce te face cu capul în general, în munca ta de jurnalistă? Top 3 chestii (știm că sunt multe).

Poziția de martor (când te uiți drept în ochii întunericului și nu mai poți vedea, nicăieri, vreo lumină)
Neputința (când scrii și simți că scrisul nu ajută la nimic)
Irelevanța (când oamenii nu mai fac nici o diferență între informațiile muncite și verificate și orice porc zburător de pe internet)

Ah, pot să mai adaug?
Acumularea de abuzuri (când îți cad în brațe atât de multe povești oribile încât abia te mai poți mișca sub greutatea lor)
Atacurile (când primești comentarii și mesaje despre cum te-ai vândut pe bani mulți forțelor oculte, deși nici n-ai apucat să bei o cafea caldă de dimineață)
 
Un moment greu dintr-o documentare, când ai simțit că ajungi la capătul puterilor.

Mi s-a întâmplat chiar duminica din ziua votului anulat, după ce toată lumea din jur părea că respiră în sfârșit, când circulau știri că mercenarii lui Georgescu au liste cu jurnaliști și politicieni pe care voiau să-i intimideze. Nu mai făcusem o pauză de fix 16 zile, lucram la raportul despre felul în care Meta a lăsat să zburde liberă o rețea masivă de dezinformare, atac și propagandă pro-AUR și pro-Georgescu și vedeam fix reclame la conținut plin de furie și de ură, care apoi a ajuns să fie repetat de oameni și conturi la infinit.

Am cedat, am plâns, n-am mai vrut să scriu nimic. Spre seară, am reușit să aflăm de la trei surse fără legătură între ele că nu exista o listă cu jurnaliști.
 
Cum ți-ai găsit puterea să continui?

O îmbrățișare (da, pare că ăsta e drogul meu preferat) și câteva mesaje de la cititori care mi-au adus aminte că totuși e important ce facem. 
 
3 emoții care au fost cu tine pe parcursul documentării cazului Burnei.

Furie.
Șoc.
Deznădejde.

Deși au trecut opt ani de când am publicat și nouă de când am început să alerg după povești, tot asta simt când intru în sala de tribunal și văd cum avocații lui Burnei spun fără urmă de regret că pacienții cărora Burnei le-a distrus viața ar trebui, de fapt, să fie recunoscători. Sau când judecătorii dau următorul termen de judecată peste trei luni, căci timpul justiției curge altfel decât timpul dreptărții. 
 
Unde te refugiezi, cum te detașezi de încărcătura emoțională care vine odată cu munca ta?

Uneori uit să fac asta și nu mă refugiez nicăieri și nu e bine. Dacă-mi aduc aminte, sun un prieten, ies la o cafea, fac doi pași în livadă, îi citesc puștiului o carte, deschid radiofip. Dacă nu-mi aduc aminte, se face prea târziu și trebuie să apăs butonul de panică de terapie. Din fericire, funcționează mereu.

Best of Mindcraft Stories
de la Mihai Ghiduc, redactor șef

„Nu cred că e vreo surpriză, toată lumea a scris în ultima vreme despre alegeri și, mai ales, despre cum am ajuns în situația asta. Inclusiv noi:”

Crypto-afacerile dubioase ale lui Prodănescu și bogpr, finanțatorul lui Georgescu: morți subite, firme fantomă și clienți păgubiți, de Ionuț Preda

Politica atenției: cum folosesc candidații suprasaturarea de informație pentru a răspândi vorbe goale și idei periculoase pe rețelele sociale, de Matei Bălan

Politainment: alegerile se vor câștiga cu live-uri și videouri scurte, indiferent de soarta TikTok, de Mihai Ghiduc

Pragul electoral ar fi trebuit să oprească extremiștii. Acum, el ține în afara parlamentului partidele reformiste, de Adriana Moscu

Pe urmele dezinformării
Codruța Simina, în Misreport

Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika.
Abonează-te aici la newsletterul Misreport ca să fii la curent cu dezinformările.
Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.

👉 Într-o ediție specială, Codruța Simina prezintă Ecosistemul dezinformării în România, care a luat amploare în ultimii ani.

👉 O treime din jurnaliștii uciși în 2024 au fost omorâți de forțe armate israeliene, arată un raport al organizației Reporteri Fără Frontiere, iar numărul jurnaliștilor arestați în acest an a crescut cu peste 7%, în principal din cauza arestărilor din Rusia și Israel.

 👉 Serviciul secret și poliția din Serbia au spionat jurnaliști și activiști prin instalarea de programe de tip spyware pe telefoanele mobile, conform unui raport Amnesty International.

Niște optimism
cine (ne) mai face bine

În această perioadă plină de anxietate și incertitudini, ne-am uitat cu încredere către Funky Citizens, cei care au coordonat eforturi pentru fact-checking live, transparență și desecretizare.
Tot ei au mobilizat peste 700 de observatori independenți pe teren — voluntari care au supravegheat procesul electoral și au semnalat nereguli. 

Tinerii Răzvan Petri și Vlad Adamescu de la Politică la Minut au stat cu ochii pe candidați. Pe baza unui background impresionant în Științe Politice, au fost prezenți constant pe social media și în media mainstream, într-un mod tare accesibil. Ca să ne ajute să votăm informat, traducând întregul proces electoral, dar și fenomenele complexe precum Tiktok și extremismul ivit „de nicăieri”.

Transmitem o îmbrățișare solidară tuturor celor care au investigat, documentat, discutat, sesizat și sărit pentru că vor schimbare în această perioadă. Ne-au dat un reminder bun: nu ne permitem apatie civică. 

Între timp însă, ar fi bine și să avem grijă de noi. Ne explică mai pe larg despre acest echilibru colega noastră, psih. Silvia Ciubotaru.

reminder Burse Superscrieri pentru tineri jurnaliști din presa locală – ediția #2

Înscrierile sunt deschise până pe 15 ianuarie. 

Ghidul aplicantului și Formularul de înscriere.

————–

 Te poți abona la newsletterul nostru aici.

În această ediție:

• recomandările Olgăi Ceaglei și un gând despre presă, din Moldova
• din Misreport, despre Dezinformare – Codruța Simina
• ediție nouă a Burselor Superscrieri pt tineri jurnaliști din local

Invitata lunii este Olga Ceaglei, cofondatoarea redacției de investigații CU SENS din Chișinău. 

Olga Ceaglei: 
„Mă conving a câta oară cât de valoroase sunt investigațiile jurnalistice și cât bine ne fac. Am simțit-o din plin la referendumul privind includerea vectorului european în Constituția Republicii Moldova și alegerile prezidențiale din această toamnă. Îndrăznesc să spun că fără curajul și dedicația unei mâini de jurnaliști de investigație de la Chișinău, rezultatele scrutinelor ar fi fost, probabil, dezamăgitoare. Ne-ar fi dus mai mult spre Est decât spre Vest. Iar această țară nu ar mai fi fost la fel.
 
S-a făcut presă ca pe timp de război – un război hibrid, în care am luptat cu o mașinărie sofisticată de manipulare, îndoctrinare și corupere a alegătorilor în stil mafiot. Nu s-a luptat pe picior de egalitate, armata propagandistică a Kremlinului fiind mult mai numeroasă, hotărâtă să pompeze milioane de dolari doar pentru a-și atinge scopul. Planul le-a fost deturnat de jurnaliști sub acoperire, dar și de cei care știu să scotocească în baze de date naționale și internaționale, să adreseze întrebări incomode și să pună cap la cap fapte, nu vorbe.
 
În superscrierile lunii octombrie am inclus în listă, mai întâi, investigațiile publicate de jurnaliștii de la Chișinău, ca să remarc, astfel, curajul colegilor mei și să le mulțumesc. Știu cât de greu se fac astfel de subiecte, câtă pregătire și determinare îți trebuie. Știu și cât de greu e să susții activitatea unei redacții de investigație, cât timp și bani se cheltuiesc. Dar mai știu că fără asta nu se poate.”

SUPERSCRIERILE LUNII OCTOMBRIE
SELECȚIE DE OLGA CEAGLEI

Spălătoria rusească de creiere și Vasile Tarlev – susținut de Ilan Șor din culisele Kremlinului
de Malvina Cojocari, CU SENS

„Spălătoria rusească de creiere depășește orice limite în preajma alegerilor prezidențiale și a referendumului privind includerea vectorului european în Constituție. Pregătirile au început la Moscova în această primăvara, atunci când politicianul fugar, Ilan Șor, condamnat în țară la 15 ani de închisoare în dosarul „Frauda bancară”, în calitate de lider al blocului politic „Victorie”, dar și de filantrop apropiat de „Eurasia” – o organizație neguvernamentală și apolitică, pe hârtie, dar conectată strâns la Kremlin, a pornit mașinăria de îndoctrinare și de corupere a alegătorilor din Republica Moldova.
 
Jurnaliștii CU SENS, în colaborare cu OCCRP și Important Stories au urmărit, timp de câteva luni, întreaga mașinărie și vă arată, cronologic, cum s-au desfășurat evenimentele, dar și cine sunt principalii figuranți de la Moscova și Chișinău.”

În slujba Moscovei. Trei luni printre „robii” lui Șor. Investigație ZdG sub acoperire
de Măriuța Nistor, Ziarul de Gardă

„Ziarul de Gardă a pătruns din nou în rețeaua lui Ilan Șor. Timp de trei luni am documentat din interior cu ajutorul unei camere ascunse cum circulă banii și cum sunt racolați și ademeniți oamenii care lucrează pentru Ilan Șor, în slujba Moscovei. Miza – deturnarea cursului european al țării prin compromiterea referendumului din 20 octombrie și votul pentru un candidat susținut de Șor, care urmează să fie anunțat cu doar o zi înaintea scrutinului.”

Cum a fost fraudat referendumul. Rețeaua lui Șor, de partea lui Stoianoglo. În slujba Moscovei (II): o nouă investigație ZdG sub acoperire
de Natalia Zaharescu, Ziarul de Gardă

„Măriuța Nistor nu a fost singura jurnalistă de la Ziarul de Gardă care s-a infiltrat printre oamenii lui Șor. Ea a fost dată afară din „partid” după publicarea investigației, dar Natalia Zaharescu a rămas cu ochii pe ei. Ea a pătruns în alt grup al acestei rețele, fiind racolată ca „activistă” sub numele de cod Irina Zahar.”

„Afacerile lui Șor cu Guvernul Rusiei”
de Iurie Sanduța, RISE Moldova și „Matrioșka lui Șor pentru a salva Kremlinul” de Iurie Sanduța, Ion Preașca, RISE Moldova

„Ilan Șor a creat recent cinci companii la Moscova. Firmele sunt specializate în servicii financiare, credite și împrumuturi. În una dintre ele, Șor s-a asociat cu o corporație de stat deținută de guvernul rus, iar în alta, de tip holding, cu o bancă rusească de stat folosită de oligarh pentru a cumpăra alegătorii moldoveni. Totodată, aceste companii sunt folosite pentru a ocoli sancțiunile internaționale impuse Federației Ruse după ce a invadat pe scară largă Ucraina în februarie 2022.”

Geoană și rușii. Șef de campanie pentru adjunctul NATO, partener de afaceri cu un propagandist care-l admiră pe Putin
de Matei Rosca (reporter.london), Martin Laine (Delfi, Estonia), Dossier Center, Iurie Sanduta (RISE Moldova), Iulia Stănoiu, Mihaela Tănase, Cristian Andrei Leonte, Biro Attila (Context.ro)

„Un coordonator al campaniei lui Mircea Geoană este partener de afaceri cu un propagandist rus care a fost în Crimeea de cel puțin 10 ori după anexarea ilegală din 2014, dezvăluie o investigație internațională. Jurnaliștii rețelei The Organised Crime and Corruption Reporting Project, din care face parte și Context.ro au aflat că Rareș Mănescu, fostul primar al Sectorului 6, a înființat o firmă alături de un om de afaceri rus, în timp ce se ocupa de campania lui Geoană pe când acesta era încă adjunct la NATO. Ancheta jurnalistică arată o serie de ramificații care duc chiar și la un mercenar care a luptat în Donbas de partea rușilor.”

Geoană și rușii (II): Parteneră de afaceri a familiei Mănescu, colaboratoare a unui oligarh sancționat internațional, apropiat al lui Putin
de Matei Rosca (reporter.london), Martin Laine (Delfi, Estonia), Dossier Center, Iurie Sanduta (RISE Moldova), Iulia Stănoiu, Mihaela Tănase, Cristian Andrei Leonte, Biro Attila (Context.ro)

„În timp ce Rareș Mănescu coordona campania lui Geoană, fiul său Vlad Mănescu a vândut o companie de consultanță unei foste colaboratoare a oligarhului rus Moshe Kantor, sancționat internațional. Este vorba de Lisa Schmidt, care a făcut parte din board-ul unei companii deținute de oligarhul care face parte din cercul apropiat al lui Putin.”

Schema Nordis. Mașinăria de făcut bani a celui mai puternic clan politico-imobiliar
de Alex Nedea, Gabriel Nicolae, Recorder și Noi dovezi despre protecția primită de Nordis de la instituțiile statului de Alex Nedea

„Toată acestă schemă frauduloasă n-ar fi fost posibilă fără slăbiciunile majore din legislația românească, însă politicul care ar trebui să îndrepte aceste legi este puternic conectat la afacerea Nordis.Vladimir Ciorbă, asociatul principal al companiei, este căsătorit cu Laura Vicol, unul dintre cei mai influenți parlamentari PSD. Vicol conduce Comisia Juridică din Camera Deputaților, care are un rol cheie în procesul legislativ din Parlament. Afacerea Nordis a beneficiat și de complicitatea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), instituție care are atribuția de a identifica și de a elimina clauzele abuzive din contractele dezvoltatorilor imobiliari.”

Un sistem în terapie – o serie jurnalistică despre sănătatea mintală în România
de Alexandra Nistoroiu, Dariana Ilie (ilustrații), Snoop.ro

„O serie de jurnalism în profunzime care radiografiază sistemul de sănătate mintală din România, explorând eșecurile, provocările și soluțiile necesare pentru o reformă reală și eficientă.”

—

Olga Ceaglei
Cofondatoarea redacției de investigații CU SENS din Chișinău.

Și-a început cariera la Centrul de Investigații Jurnalistice din Moldova. Ulterior, s-a alăturat echipei RISE Moldova. Iar în 2019, împreună cu Liuba Șevciuc, a fondat CU SENS, organizație care a devenit, între timp, membră a rețelelor internaționale a jurnaliștilor de investigație: Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) și Global Investigative Journalism Network (GIJN). Totodată, anchetele și reportajele CU SENS au fost apreciate, inclusiv în cadrul Galei Premiilor Superscrieri.
Olga a publicat zeci de anchete despre afacerile ascunse ale politicienilor, scheme de corupție, conexiuni din paradisurile fiscale, despre traficanții de carne vie sau de păduri. Este jurnalista care a fost în Elveția și Franța pentru a investiga averea de milioane a lui Vladimir Plahotniuc și a scos la iveală o rețea de pedofilie și trafic de copii, investigație jurnalistică care i-a adus două premii internaționale. După publicarea subiectului, capul rețelei și complicii lui au fost condamnați la 11-21 ani de închisoare. Anchete penale au fost pornite și de procurorii din Danemarca și Grecia care s-au finalizat, la fel, cu condamnări.

📩 Urmărește publicația Cusens.md

🚩Despre dezinformare
de Codruța Simina, în Misreport

Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika.
Abonează-te aici la newsletterul Misreport ca să fii la curent cu dezinformările.
Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.

👉 Marile platforme tech au redus semnificativ eforturile de combatere a dezinformării înaintea alegerilor din 2024, permițând răspândirea necontrolată a acuzațiilor de fraudă electorală. (The Washington Post)

👉Canada și Olanda au lansat o inițiativă globală de combatere a dezinformării, și au lansat Declarația Globală privind Integritatea Informațiilor Online, un set de principii și acțiuni care să asigure un spațiu informațional sigur și transparent. (Guvernul Canadei) ⚡Spoiler alert: printre semnatari se numără și Moldova. Nu, Guvernul României nu 🙂 Polonia a anuțat că se alătură inițiativei.  …și Guvernul australian se alătură Regatului Unit și partenerilor semnatari ai Declarației.  

👉 BBC dezvăluie modurile prin care unii utilizatori X câștigă mii de dolari distribuind dezinformări și imagini AI despre alegerile din SUA.

👉 Tech Policy Press scrie despre provocările platformelor sociale în perioada post-electorală, când dezinformarea și revendicările premature de victorie ar putea alimenta tensiuni și instabilitate.

Burse Superscrieri pentru tineri jurnaliști din presa locală – deschidem înscrierile pentru ediția #2

proiect susținut de Ambasada Regatului Țărilor de Jos

————–

Împreună cu reprezentanți ai juriului & ai comunității Superscrieri, scanăm aparițiile cu însemnătate din presa noastră și distilăm un best of de 8 materiale din noul jurnalism românesc, pe care-l trimitem pe newsletter, în fiecare zi de 8 ale lunii. Te poți abona la newsletterul nostru aici.

UPDATE: Ne bucurăm să anunțăm bursierii: Cătălin-Anghel Dimache alături de Andreea-Oana Tudor (Buletin de București).

UPDATE: Prelungim înscrierile până pe 31 ianuarie.

Ne bucurăm să putem continua acest program împreună cu Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România. Ne dorim să încurajăm includerea și/sau profesionalizarea de tineri jurnaliști în echipele redacțiilor locale.

Programul constă în:

– oferirea a 2 burse X 2000 euro pentru susținerea tinerilor din cadrul redacțiilor locale în realizarea unor materiale/serii documentate în profunzime pe subiecte de interes public, local sau național

– suport editorial printr-un program de mentorat alături Ana Poenariu, jurnalistă în rețeaua de investigații din zona independentă (Public Record, OCCRP)

– decontarea cheltuielilor aferente muncii de documentare

– posibilitatea de a participa la un workshop susținut de Ana Poenariu, deschis pentru aplicanții la program, bursieri și colegii acestora din redacții

Vezi aici Ghidul aplicantului și formularul de înscrieri

SCOPUL BURSELOR este să încurajeze redacțiile locale să investească și să creeze oportunități pentru includerea și profesionalizarea de noi generații de tineri jurnaliști și chiar studenți în componența echipei lor.

Dincolo de suportul financiar și editorial, ne dorim ca prin acest program să contribuim la consolidarea unei rețele de jurnalism colaborativ, în care punctele centrale și locale să lucreze împreună pentru dreptul oamenilor la informare.

În această ediție:

• cele 8 recomandări ale Lianei
• din Misreport, despre Dezinformare – Codruța Simina
• best of Mindcraft Stories, de Mihai Ghiduc
• materialul de la Bursa Superscrieri/Poqe

Invitata lunii este Liana Ganea, președinta ActiveWatch, activistă civică, specializată în libertatea de exprimare și libertatea presei.

Liana Ganea: 
Ne pregătim să votăm, în curând, politicienii și partidele care vor forma un nou guvern și un nou parlament. Va aduce această schimbare politică ceva pozitiv pentru cetățean și societate? La ActiveWatch nu știm să facem predicții politice, dar știm cât de important este ca cetățenii să fie informați corect de presă, ‘câinele de pază al democrației’. Așa că, atunci când presa își abandonează acest rol, încercăm să tragem un semnal de alarmă.

De aceea, am publicat în pragul campaniei electorale un raport care arată cum spațiul editorial al unor televiziuni de știri este cumpărat direct de partidele politice, nu doar cu încălcarea eticii jurnalistice, ci și a legislației. Am colaborat cu site-ul de investigații Snoop, care dezvăluie, la rândul său, sumele enorme investite de partide în presă și expune opacitatea cu care partidele fac aceste cheltuieli.

„Într-un an marcat de succesive momente electorale, finanţate masiv de la bugetul de stat, partidele şi-au consolidat rolul de investitori semnificativi pe piaţa de media, devenind, în acelaşi timp, finanţatori, actori, reglementatori şi beneficiari direcţi ai procesului mediatic. După decada mogulilor de presă, în care misiunea presei a fost subordonată intereselor politico-economice ale patronilor, am intrat, de câţiva ani, în era redacţiilor finanţate direct de partidele politice, situaţie mai mult decât alarmantă pentru sănătatea dezbaterii publice şi a procesului democratic”, au scris colegii mei de la ActiveWatch în raportul „Timpul înseamnă bani. Spațiul editorial al televiziunilor de știri, cumpărat de partide în campanie”.

Tactica de a cumpăra presa ieșită la mezat nu este singurul instrument folosit de politicienii, partidele, oamenii de afaceri și alții deranjați de jurnalismul în interes public. Atacarea publică a jurnaliștilor, hărțuirea lor fizică, folosirea instrumentelor statului (procurori, polițiști, justiție) pentru a urmări jurnaliști, a le confisca echipamentele, a-i compromite, chemarea abuzivă în judecată a jurnaliștilor, îndepărtarea lor din redacții sunt doar câteva dintre metodele prin care se încearcă reducerea lor la tăcere, intimidarea lor.

În ultimii 25 de ani, ActiveWatch a încercat să îi sprijine pe acești jurnaliști și ne dorim ca și publicul să înțeleagă de ce aceștia devin ținte și să fie solidari cu ei.

Amintim doar câteva nume ale unor jurnaliști și publicații care au fost ținte ale atacurilor în ultimii ani și ale căror cazuri au devenit publice:
Emilia Șercan (PressOne) – țintă a unei campanii de kompromat, în care polițiști și procurori au devenit părtași, cu sau fără voie; Cătălin Tolontan, Cătălin Țepelin, Iulia Roșu, Dan Udrea și ceilalți colegi ai lor care s-au opus presiunilor editoriale și au fost fie concediați, fie au ales să plece de la Libertatea și Gazeta Sporturilor; Redacția RISE Project, căreia DIICOT i-a cerut sursele; Attila Biro (Redacția Context), țintă a unei încercări de kompromat de care e responsabil un fost înalt demnitar NATO, actual candidat la Președinție; Alin Cristea (DeBrăila), care a fost supus de procurori unor percheziții abuzive și ale cărui echipamente au fost confiscate, sursele sale fiind puse în pericol și el fiind în imposibilitatea de a-și mai publica ziarul; Parászka Boróka (radioul public), amenințată cu moartea de un politician maghiar; Cristian Pantazi, amenințat cu moartea de un ofițer al armatei române (G4Media). Lista noastră este departe de a fi exhaustivă și, la un recensământ real, ar conține numele a zeci de jurnaliști.

Nici lista Superscrierilor lunii septembrie, pe care o propun împreună cu colegii mei de la ActiveWatch, nu este atotcuprinzătoare. Știm că în România mai există jurnalism în interes public și profesioniști care își fac treaba cu onestitate, în ciuda mediului care a devenit din ce în ce mai ostil.

SUPERSCRIERILE LUNII SEPTEMBRIE
SELECȚIE DE LIANA GANEA

REPORTAJ. Cine câștigă și cine pierde din Sistemul de Garanție Returnare?
Raul Bambu și Anna Constantin (Recorder)

Materialul publicat de Recorder aduce în prim-plan secretomania mult promovatului program RetuRO, care ne-a umplut casele de sacoșe cu reciclabile. De fapt, este vorba de un caz clasic de capitalism verde, în care câștigătorii reali sunt tocmai gestionarii infrastructurii care ar fi trebuit să ne ajute să salvăm și mediul, și bugetul familiei.

Pregătiri pentru inundații. România a pierdut 160 de milioane de euro din PNRR pentru Lunca Dunării, iar acum se protejează cu saci de nisip
Laura Popa (PressOne)

Materialul publicat de PressOne ne arată că avem nevoie de cât mai multe anchete și analize de acest fel, care să ne arate că stihiile naturii, în combinație cu apucăturile omenești din administrație, pot avea efecte dramatice și ireversibile.

Opinie: ciclonul, atac de panică alimentat de presa centrală. Cum a agregat o redacție mainstream fricile oamenilor pentru trafic pe site
Alex Olaru (PressOne)

Ciclonul care n-a fost, dar a lovit în credibilitatea presei. O analiză critică a unei situații care va deveni probabil studiu de caz pentru studenții la jurnalism, înainte să fie trimiși pe teren în cizme pescărești.

Fenomenul creditelor false la IFN-uri. Sute de români s-au trezit cu rate pe numele lor, după ce datele din buletin le-au fost furate sub ochii autorităților
Medeea Stan (Snoop)

Un material care arată cât de important este să ai grijă la siguranța datelor tale personale, pentru a nu pica victimă fraudelor, și cât de ineficiente sunt mecanismele de control atunci când anumite IFN-uri ajung să acorde împrumuturi cu dobânzi mari unor persoane care nu le cer.

Clonele din pădurile noastre
Andrei Ciurcanu (RISE Project)

Ancheta RISE Project dezvăluie o metodă prin care zeci de operatori economici falsifică și modifică fotografiile încărcate în Sistemul de de Trasabilitate a Materialului Lemnos (SUMAL). Echipa RISE Project s-a folosit de inteligența artificială pentru a demonstra clonarea fotografiilor, reconstituind, astfel, o bază de date cu sute de transporturi frauduloase.

Cele două povești din seria „Life Stories, Not Numbers”:
„România înseamnă pace” și „Aici mă simt în siguranță pentru că nimeni nu vrea să mă omoare”
Andra Mureșan (Scena9)

Două povești de viață ale unor solicitanți de azil din Congo și Etiopia, pentru care România este singura barcă de salvare. Ideal ar fi dacă ar citi aceste materiale și candidații cu sânge tricolor, care luptă să salveze țara, sacrificând omenia.

Industria fraudei
Echipa România, te iubesc (ProTV)

Un kind reminder că PNRR îți dă, dar nu îți bagă în traistă. Echipa „România, te iubesc” arată cum statul român nu are instrumente eficiente care să sancționeze și să îndepărteze companiile de rea-credință, care se înscriu în licitații publice.

O afacere de familie în Belgia – de la zero la 20 de milioane de euro
Elena Stancu și fotograful Cosmin Bumbuț (Teleleu)

Șapte reportaje Teleleu despre viețile românilor din Belgia și încercările acestora de a aduce bucăți din România în viața lor de acolo. În piața „La doi boi” din Bruxelles fac furori ciorba de burtă și sarmalele Ilișcăi din Sighetu Marmației, iar Cosmin din Craiova este proprietarul unei firme de construcții care are o cifră de afaceri de 20 milioane de euro.

—

Liana Ganea

Liana lucrează pentru ActiveWatch, o organizație de referință pentru expertiza sa în domeniul mass-media. ActiveWatch împlinește anul acesta 30 de ani de continuitate în munca de ‘câine de pază al presei’, dar și de promovare a bunei guvernări și a drepturilor omului în general. ActiveWatch apără drepturile jurnaliștilor, dar sancționează și derapajele presei. Și face eforturi pentru a contribui la un discurs public responsabil și în interes public.
Liana deține o licență în jurnalism, un master în științele comunicării (ambele de la Universitatea din București) și un master în drepturile omului (de la University College London). În prezent, este președinta ActiveWatch.

📩 Abonează-te aici la newsletterul ActiveWatch

🚩Despre dezinformare
de Codruța Simina, în Misreport

Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika.
Abonează-te aici la newsletterul Misreport ca să fii la curent cu dezinformările.
Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.

Mircea Geoană, candidat independent la președinția României și fost vicepreședinte al NATO, s-a plâns, săptămâna trecută, că este victima unui kompromat și că împotriva sa a fost organizată o „operațiune de dezinformare”. 

Pentru claritate, kompromatul este definit ca fiind o informație compromițătoare, de multe ori fabricată, folosită pentru șantaj sau pentru a distruge reputația cuiva. (Dicționarul Merriam-Webster)

Ce s-a întâmplat? 

În timp ce făcea parte din echipa de campanie a lui Mircea Geoană – care era, în acea perioadă încă vicepreședinte al NATO – fostul liberal Rareș Mănescu a înregistrat în Ilfov o companie alături de un om de afaceri rus. Doar că omul de afaceri avea și o identitate secretă, cu ajutorul căreia a făcut propagandă pentru Rusia, a dezvăluit Context.ro.

Geoană și Mănescu au fost contactați de Context în timpul documentării, însă Mănescu a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor, iar Geoană a spus că nu deținea informații despre activitatea colaboratorului său. 

Context a publicat dovezi clare pentru a susține dezvăluirile făcute.

După publicarea materialului, Mircea Geoană a invocat, fără dovezi, implicarea unor entități „externe” în dezvăluiri, sugerând că în spatele dezvăluirilor despre el ar sta chiar Federația Rusă. Geoană nu a adus nicio dovadă în sprijinul afirmațiilor, dar a folosit drept argument poziția sa în cadrul NATO. (RFI)

…în plus, Geoană a plătit publicitate către Facebook pentru a amplifica postarea sa în care sugerează că în spatele investigației ar sta Federația Rusă. Potrivit înregistrării din Facebook Ad Library, anunțul publicitar sponsorizat a fost afișat de peste 400.000 de ori.

Totul se putea opri aici, dar…

Mircea Geoană și staff-ul său de campanie au revenit, acuzându-l pe Attila Biro, unul din autorii investigației și coordonator Context.ro, că ar fi fost implicat într-o tentativă de asasinat asupra procurorului general al Bulgariei. (G4Media)

Nici de data aceasta Geoană&co nu au adus dovezi în sprijinul afirmațiilor lor (HotNews), ci au vehiculat falsuri dovedite, postate în 2023 de o serie de site-uri din Bulgaria, și care, la rândul lor, citau „surse anonime”. (OCCRP)

…iar Context.ro a revenit cu o nouă dezvăluire: în timp ce Rareș Mănescu coordona campania lui Geoană și înființa o firmă cu propagandistul rus, fiul său, Vlad Mănescu, a vândut o companie de consultanță unei foste colaboratoare a oligarhului rus Moshe Kantor, sancționat internațional.

Căldura unui gol
de Alexandra Corcode, publicat de Scena9

materialul a fost realizat în cadrul proiectului Bursa Superscrieri/Poqe ediția III, oferită în memoria fotojurnalistului George Popescu (Poqe)

Alexandra Corcode, câștigătoarea bursei, a fost mentorată de Adrian Câtu (fotojurnalist) și Lina Vdovîi (jurnalistă și regizoare de documentare) în vederea realizării și publicării primului său story documentar.

„De câțiva ani, Larisa și Monica locuiesc doar cu bunica lor și se descurcă cum pot. Larisa e elevă în clasa a 12-a la un liceu din Reghin. Din octombrie – când am întrebat-o prima dată – și până acum, planurile ei de viitor au evoluat de la un curs de unghii, la șoferiță de tir împreună cu prietenul ei, Alex, apoi la facultate – un cuvânt pe care îl pronunță cu multă neîncredere.”
citește povestea și vezi selecția de fotografii pe Scena9

Împreună cu reprezentanți ai juriului & ai comunității Superscrieri, scanăm aparițiile cu însemnătate din presa noastră și distilăm un best of de 8 materiale din noul jurnalism românesc, pe care-l trimitem pe newsletter, în fiecare zi de 8 ale lunii. Te poți abona la newsletterul nostru aici.

În această ediție:

• cele 8 recomandări ale Anei Poenariu
  
• best of Mindcraft Stories, de Mihai Ghiduc
• din Misreport, despre Dezinformare – Codruța Simina
• good to know
• Panorama, despre cine a sprijinit presa de-a lungul timpului

Invitata lunii este jurnalista Ana Poenariu, care a lansat recent o nouă platformă de jurnalism de investigație – Public Record – alături de Codruța Simina, Bianca Albu, Ovidiu Mihalcea și Sebastian Silvestru. 

„Cum dă presa de bani, nu doar de urma lor” a fost tema Superscrieri#13, așa că în aceste luni am cerut perspectiva invitaților noștri despre cum stă treaba cu finanțarea jurnalismului.

Ana Poenariu: 

„Învață, documentează, întâlnește oameni, scrie, citește, recitește, verifică și reverifică. 

Cam așa arătă o zi la Public Record și cred că așa e în fiecare redacție.  

Noi am apărut pentru că există probleme care ne dor pe toți și care se pot rezolva când suntem conștienți de ele. De multe ori durerile astea se găsesc în date publice și dacă sunt sunt procesate atent ies la iveală ușor.

Suntem la început de drum și existăm de la sfârșitul lunii mai. Ne-am lansat cu ajutorul oamenilor care au încredere în noi. Voluntar, cum au putut și știut mai bine: cineva ne-a găsit numele, altcineva ne-a ajutat să înregistrăm asociația, un avocat ne-a dat permanent sfaturi, o agenție ne-a creat identitatea vizuală. 

Munca noastră, a reporterilor, nu are cum să existe fără colegii noștri care nu se văd în articolele publicate. Pe termen lung nu am putea exista fără patru oameni cheie: managerul de proiecte care caută permanent granturi la care aplicăm, persoana care se ocupă de partea administrativă și care se asigură că toate actele noastre sunt în ordine, programatorul care ne ajută să scoatem la suprafață subiecte din date publice și omul care ne ajută cu promovarea pe social media. Fără ei, munca noastră nu are cum să continue și să aibă impact. 

Nu avem cum să existăm fără ei pentru că nu luăm bani de la statul român, nici de la partide. Ne finanțăm din granturi la care aplicăm continuu și din donații. 

Ne uităm la subiecte în comunitățile mici, în orașele unde presa e aproape invizibilă, dar lucrăm și cu publicații din afara României pentru că suntem parte din rețeaua OCCRP.”

SUPERSCRIERILE LUNII IUNIE
SELECȚIE DE ANA POENARIU

Portretul combinatorului la tinerețe. Cazul Marcel Ciolacu
Anca Simina (Recorder)

„De un an, România are un premier cu aspirații de președinte, dar cu un CV mai mult decât subțire. Noutatea e că până și această biografie a sa, afișată pe site-ul Guvernului, e cosmetizată șmecherește pentru a se apropia, cât de puțin, de exigențele unor funcții atât de înalte.”

Refrenul „Nimeni nu e de vină”: Cazul unei turiste zdrobite de o stâncă îți arată că traseele montane ridică serioase probleme de siguranță
Bianca Felseghi (PressOne)

„Accidentul grav al unei turiste cu zece coaste rupte și un hematom în plămân, petrecut într-o arie protejată din România, scoate în evidență lipsa reglementării traseelor montane pe verticală.
Salvamontul întreține doar potecile, nu și traseele de escaladă, iar administratorii privați nu pot fi trași la răspundere din cauza lacunelor legislative.
Rezervația Naturală Cheile Şugăului-Munticelu este cunoscută pentru traseele de alpinism, dar siguranța acestora nu este verificată de nicio instituție responsabilă.”

Mărturiile jandarmilor în dosarul bărbatului care a murit după intervenția forțelor de ordine. „Pentru mine a fost o traumă! Mi-am propus să uit, să nu mă mai gândesc!”
Maria Andrieș, fotografii de Dumitru Angelescu (Libertatea)

„Cauza bărbatului ucis în Autogara Sud Pitești, în aprilie 2021, după intervenția forțelor de ordine, a ajuns la al cincilea termen la Tribunalul Argeș. Luni au depus mărturie în fața instanței cei doi jandarmi implicați în caz și un membru al echipajului de pompieri care se afla la fața locului, pentru stingerea incendiului de la terasă.”

Freonul negru și samsarii. Cu cât ne topim mai mult, cu atât crește afacerea frigului 
Victor Ilie (Snoop.ro)

„România este poartă de intrare a freonului ilegal în UE, în timp ce autoritățile fac strategii de combatere chiar cu traficanții dovediți. Snoop a investigat traseul tonelor de freon care pătrund ilegal în România, legăturile dintre companiile care importă freon și autoritățile române, precum și lipsa de monitorizare a statului român a gazelor cu efect de seră de pe piața neagră.”

Afacerea „Migrantul” (ll): „Toți au fugit” și Afacerea „Migrantul” (lll):  Fantoma și  multinaționalele 
Daniel Dancea, Romana Puiuleț (RISE Project)

„Mii de cetățeni asiatici ajung pe străzi în România, abandonați de firmele de recrutare care i-au adus aici și decid să fugă în alte țări europene prin intermediul rețelelor de trafic. Fenomenul e posibil pentru că mii de firme fără istoric pot obține avize de muncă pentru sute de migranți, fără să verifice cineva dacă aceștia chiar ajung să muncească la angajatorii pentru care au fost aduși.”

Numele primarului Florentin Pandele de pe școala-container din Voluntari, acoperit cu scotch la câteva luni de la dezvălurile BdB
Florin Râșteiu (Buletin de București)

„Reprezentanții Școlii Gimnaziale nr. 3 din Voluntari au acoperit cu scotch albastru numele primarului din Voluntari, Florentin-Costel Pandele, de pe unul dintre corpurile clădirii. De pe școala-container a dispărut și numele primăriei și al consiliului local, singura instituție care a rămas inscripționată este Ministerul Educației. Schimbările vin la câteva luni de la dezvăluirile Buletin de București despre cum treningurile și uniformele elevilor din Voluntari sunt ștanțate cu „Instituția Primarului” și cumpărate de la o firmă cu un singur angajat și legături în mediul politic din Ilfov, dar și în lumea manelelor. Atunci instituțiile din Voluntari au negat faptul că numele primarului apare pe instituția de învățământ, în ciuda dovezilor prezentate de reporteri.”

Eroul Niță și generația care se străduiește
Andrei Crăciun (Welovesport.ro)

„Sunt la München, nu la Köln, trăiesc încă ecourile victoriei cu Ucraina, am văzut meciul într-o cârciumă croată de cartier, la cevapcici (mici de-ai lor) și bere cu români din Exil, răvășiți de melancolie, la o masă distanță de belgieni beți și fericiți, care cred și ei acum că vor lua Cupa. Cântau și dansau pe muzica Backstreet Boys, ca să vedeți că secolul XX nu s-a încheiat.”

Rețeaua Minciunilor pe TikTok: Europarlamentari români rostogolesc dezinformări, conspirații, propagandă rusă și incită la ură
Iulia Stănoiu (Context)

„Politicieni români trimiși să reprezinte țara în Parlamentul European fac parte dintr-o rețea care amplifică dezinformări, conspirații, propagandă rusă și incită la ură pe TikTok. Am analizat conținutul publicat pe platformă de către șapte eurodeputați aleși pe listele partidelor extremiste AUR și SOS. Un soft creat pentru jurnaliști a stabilit că între 20 și 42% dintre videourile publicate de aceștia pe TikTok au un conținut toxic.”

—

Ana Poenariu

Reporter la Public Record.
A participat la numeroase investigații transfrontaliere și a lucrat la subiecte legate de fondurile europene, grupurile de crimă organizată și activele imobiliare deținute de persoane expuse politic.

Ana este coordonatoarea proiectului Factual.ro, prima platformă în limba română care verifică afirmațiile politicienilor și informațiile diseminate pe rețelele sociale.

A fost, de asemenea, parte a echipei internaționale coordonate de OCCRP pentru seria Riviera Maya Gang, care a câștigat două premii EPPY în 2021.

📡 Best of Mindcraft Stories
      recomandat de Mihai Ghiduc

Mihai Ghiduc ne recomandă materialele lunii din Mindcraft Stories – publicație online de știință și tehnologie, unde este redactor-șef.
MS este un hotspot BRD – Groupe Societe Generale, iar FFFF este partener strategic și gardian al proiectului, cu rol de management și dezvoltare editorială.

Mihai Ghiduc: „În ultima perioadă ne-am concentrat mai mult pe Instagram și TikTok, unde încercăm să aducem știri despre evenimente de știință și tehnologie publicului din generațiile Z și Alpha. După ce am fost prin Europa cu tinerii creatori de conținut care au participat la POV:Future, ne pregătim să venim cu noi concepte de „emisiuni” de social media. Până atunci, însă, iată despre ce am mai scris pe Mindcraft Stories.”

Europarlamentare 2024. Cum (nu) se văd știinta, tehnologia și mediul în programele partidelor și candidaților și Cine sunt cei 33 de europarlamentari pe care România îi trimite la Bruxelles
Am analizat programele politice ale partidelor și candidaților independenți la europarlamentare ca să (nu prea) găsim ce au de gând să facă cu știința, tehnologia, cercetarea sau cum se poziționează față de criza climatică.

Cyberbullying, printre primele lucruri cu care se confruntă tinerii ce încep explorarea internetului, de Ana-Gabriela Micu
Ana-Gabriela e studentă la jurnalism și a scris despre o problemă cu care se confruntă toți adolescenții atunci când descoperă internetul, învață dur că lumea e plină de bullies, care devin și mai agresivi sub acoperirea anonimatului.

Concertul Coldplay în România: cum s-a văzut rasismul pe Arena Națională – Mindcraft Stories, de Ariana Coman
Ariana e noua noastră colegă cu care te vei întâlni mai des pe TikTok și Instagram, dar care a ținut neapărat să scrie ceva după scandalul cu iz rasist de după primul concert Coldplay din România.

Laura Bouriaud, cercetătoarea în silvicultură care a așezat Suceava pe harta cercetării internaționale, de Oana Racheleanu
Din seria „Portret de cercetător”, un articol despre una dintre cele mai cunoscute cercetătoare române din domeniul silviculturii. Fotografii de Matei Bumbuț.

Neuralink: între promisiunile SF, lipsa de transparență și abuzurile din experimente, de Ionuț Preda
Ca de obicei, Elon Musk e bun la creat hype în jurul oricărui proiect, însă în spatele Neuralink s-au adunat deja destul de multe probleme – în timp ce alții, mai puțin pricepuți la marketing, sunt de fapt mai avansați.

🚩Despre dezinformare
de Codruța Simina, în Misreport

Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika.
Abonează-te aici la newsletterul Misreport ca să fii la curent cu dezinformările.
Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.

👉 Banii publici care ajung la partide și apoi la instituții media pentru „publicitate și propagandă” nemarcate corespunzător sunt, în acest moment „cel mai mare instrument de capturare politică a presei românești”. 

Asta arată Misiunea pentru Libertatea Presei în România a Media Freedom Rapid Response (MFRR), o organizație internaţională care militează pentru libertatea presei şi pentru libertatea de exprimare.

Raportul organizației mai spune că o mare parte din mediatizarea campaniilor electorale din România a fost serios compromisă de capturarea politică a mass-media, care nu reușește să ofere relatările politice corecte și echilibrate, necesare pentru ca publicul să ia decizii electorale informate. (HotNews)

👉 Rusia a interzis difuzarea pe teritoriul său a programelor Pro TV, Digi24 și B1 TV, alături de alte zeci de instituții media din Europa, ca răspuns la sancțiunile UE, potrivit unui comunicat al Ministerului rus de Externe.

Consiliul UE a decis în mai să interzică „orice activitate de difuzare” a trei organizații media finanțate de statul rus: RIA Novosti, Izvestia și Rossiyskaya Gazeta. Comunicatul MAE rus mai afirmă că posturile TV europene interzise în Rusia ar prezenta informații false despre invazia rusă în Ucraina, denumită în comunicat „operațiune specială”. (G4Media)

Good to know
de urmărit

🧩 A apărut revista Moldova Economică
MOLDOVA ECONOMICĂ este un proiect regional de business care conține revistă în format tipărit, website, canal video propriu, newsletter săptămânal și o emisiune pe un canal național de televiziune. 

Obiectivele proiectului sunt de a face mai vizibil mediul de afaceri din regiune în plan national și internațional, de a crea mai multă coeziune cu mediul de business din Republica Moldova și de a impune pe agenda naționala urgența dezvoltării Moldovei. Primul număr al revistei tipărite poate fi răsfoit aici.

🧩 Programul Hubert H. Humphrey pentru burse de dezvoltare profesională în Statele Unite ale Americii
În anul academic 2025-2026, aceste burse sunt adresate experților români din diverse domenii, inclusiv jurnalism.
Data limita de depunere a candidaturilor este 16 iulie, 2024.

🧩 Jurnaliști și influenceri – Emilia Șercan, invitată la Silviu Faiăr Live.
Ne bucurăm că Emilia a povestit pentru o nouă audiență despre cum s-a apucat de documentat doctorate plagiate și cum statul a orchestrat o operaţiune de kompromat împotriva ei. Poți vedea aici ce publică în PressOne, inclusiv despre ultimul plagiat descoperit, al lui Mircea Geoană. 
Silviu Faiăr a primit unul dintre cele două premii I la Supescrieri, categoria Civic Influencers.

Presă ca afară, pentru o țară ca afară. Ce au obținut 30 de ani de burse, granturi și bani privați pentru jurnalismul românesc
Ciprian Ioana (Panorama)

„În încheierea seriei #PRESSING – despre istoria presei libere din România, ne uităm la cine a sprijinit presa de-a lungul timpului, ce beneficii au avut jurnaliștii și cum s-au adaptat metodele de profesionalizare la era online.

De la guvernul american, la școala BBC-ului britanic și desantul jurnalistic francez din anii ‘90 și până la granturile europene pentru jurnalism transfrontalier de azi, mass-media din România – cu toate neajunsurile de azi – ar fi arătat mult mai rău. La fel și democrația.”

———–
Campania PRESSING e susținută de ING Bank România, care, în parteneriat cu Fundația Friends For Friends, a organizat, în lunile aprilie-iunie, Atelierele Superscrieri pentru jurnaliști interesați să se specializeze în presă economică.

Împreună cu reprezentanți ai juriului & ai comunității Superscrieri, scanăm aparițiile cu însemnătate din presa noastră și distilăm un best of de 8 materiale din noul jurnalism românesc, pe care-l trimitem pe newsletter, în fiecare zi de 8 ale lunii. Te poți abona la newsletterul nostru aici.

În această ediție:

• cele 8 recomandări ale Andrei Mureșan
• din Misreport, despre Dezinformare – Codruța Simina
• interviuri de la Gala Superscrieri
• 4 super materiale de la tineri jurnaliști locali, susținute de noi prin burse
• știri despre cei care ne aduc știrile
• Panorama elucidează „Cine vă plătește pe voi?”

Invitata lunii Andra Mureșan, este reporter la Scena9, premiată la Superscrieri și o voce a noilor generații de jurnaliști care merită ascultată.

„Cum dă presa de bani, nu doar de urma lor” a fost tema Superscrieri#13, așa că în aceste luni am cerut perspectiva invitaților noștri despre cum stă treaba cu finanțarea jurnalismului.

Andra Mureșan: 
Am intrat în presă acum aproape trei ani. Citeam DoR regulat și îmi doream să ajung cândva să lucrez acolo. La fel cum visam să ajung să scriu cândva investigații la fel de bine precum o fac foștii jurnaliștii de la Libertatea. Fast-forward puțin de la acel moment, iar una dintre publicațiile astea două s-a închis, în timp ce din cealaltă au plecat forțat mai bine de zece dintre reporterii ăia care îmi arătau că se poate face presă extrem de bine și la noi.
 
Prietenii mei au ajuns să glumească cinic și să-mi spună „Andra, toate redacțiile în care vrei tu să lucrezi ajung să se închidă sau se întâmplă ceva nasol cu ele. Oprește-te, ca să mai avem și noi unde să ne angajăm”.

Ar fi extrem de simplu dacă asta ar fi singura hibă a presei. Și, cu siguranță, mult mai ușor de explicat.
 
Am avut norocul până acum să fac parte din redacții care nu s-au lovit atât de direct de lipsa banilor. Dar presiunea asta, ce se simte exact ca un bolovan legat de piciorul fiecăruia dintre noi, ajunge cumva să fie peste tot.
 
Se simte în știrea aia dată de la birou, cu titlu doar puțin bombastic și fără prea multă atenție la conținut. Se simte în subiectele refuzate pentru că nu sunt resurse pentru ele, cu toate că ar fi nevoie să fie făcute. Se simte în oboseala jurnaliștilor, care lucrează uneori câte 16 ore pe zi ca să dea ceva bun pentru cititori. Se simte în rigiditatea cu care privim noile forme prin care putem transmite informația, pentru că nu ne aduc bani instant.
 
Cred, totuși, că finanțarea nu e singura problemă pe care o avem. Deși din ea derivă multe altele. Am întâlnit în ultimii ani zeci de jurnaliști care îmi povesteau cât de sleiți de puteri sunt. Alții care se plângeau de șefi abuzivi și care, în prezent, fug de presă mâncând pământul. Jurnaliști pe care-i citeam și de la care speram să învăț, dar care acum se zbat încercând să regăsească măcar o fărâmă din plăcerea aia pe care o aveau când scriau un text la începuturile lor în presă.
 
Nu știu dacă neajunsurile astea au legătură doar cu banii sau și cu felul în care ne raportăm noi, jurnaliștii, la noi înșine. Scriem atât de bine despre abuzuri, burn-out, conflicte, dar ne creăm singuri câmpuri de luptă imaginare, din care tot noi ieșim pe minus. Știm foarte bine ce ar trebui să facă presa și cum ar trebui să apere democrația, dar nu avem strategii care să îi facă și pe cititori să înțeleagă asta.
 
Aș vrea să zic că după trei ani de presă am găsit eu niște soluții magice pe care nu le-au găsit atâția jurnaliști înaintea mea, dar n-am atâta încredere în mine. În schimb, am niște certitudini care nu sunt strict legate de bani, dar care ar putea crește încrederea publicului în ceea ce facem și ar ține jurnaliștii mai mult timp în profesie: 

1. Să încercăm să scriem pentru cititori, nu pentru colegii de breaslă. Asta înseamnă că e nevoie să știm cine-s oamenii ăia care vin la noi pe site zi de zi, dar și cine-s ăia la care nu ajungem niciodată și cum putem să dăm de ei. Am zis-o asta cu colegii de breaslă pentru că, de multe ori, mai ales în mainstream media, știrile se dau pentru că le-a dat și publicația concurentă. Ori asta, ori ne grăbim să dăm primul știrea, fără să avem grijă față de surse sau față de subiect, doar ca să le luăm fața colegilor. Iar asta ne dăunează tot nouă.
2. Practice what you preach. Dacă tot scriem despre locuri de muncă toxice, oboseală și sănătate mintală, ar ajuta foarte mult să și aplicăm lucrurile alea. Doar că asta nu ține doar de reporteri, are legătură cu întreaga organizație și cu valorile pe care și le asumă. E important, mai ales într-o profesie care te poate seca de resurse, să-i ții aproape pe jurnaliștii care lucrează la subiecte sensibile sau pe ăia care dau câte zece știri pe zi. Dacă nu, o să ajungem să spunem foarte cinic „Ei, ăia s-au lăsat de presă că n-au fost făcuți pentru asta”, deși știm cu toții în interior că lucrurile nu-s atât de simple precum sună.
3. Mai multă colaborare. Cred că la gala Superscrieri a întrebat cineva „Dar de ce nu vă uniți voi într-o singură redacție?” și m-am gândit pentru o secundă cum ar arăta asta. E clar că e imposibil, dar colaborarea nu e imposibilă. Concurența aia nemiloasă izvorăște tot din nevoia asta, neacoperită a presei, de a da de bani. Dar cred că învățăm cu toții, chiar din prima zi într-o redacție, că nu poți să faci presă fără colegi. Și nu doar ăia din redacția ta, ci și din celelalte redacții. Cât am fost la Festivalul Internațional de Jurnalism de la Perugia i-am auzit vorbind pe jurnaliști din Gaza, din Ucraina, jurnaliști aflați în exil, care trag acum cu toții la un scop comun: eliberare. Nu știu cât va mai conta cine a dat primul știrea în momentele alea, așa că poate ne gândim cum putem să facem să nu conteze atât de mult acum.

SUPERSCRIERILE LUNII MAI
SELECȚIE DE ANDRA MUREȘAN

Clanul „Sărmanilor”. Cum ajung apartamentele sociale din Otopeni la oamenii primarului
Florin Râșteiu (Buletin de București)

„Într-o documentare care s-a întins pe mai mult de patru luni, reporterii Buletin de București au descoperit că parte din apartamentele sociale ale Primăriei Otopeni sunt ocupate de oameni de la vârful autorității locale și din jurul primarului în funcție, consilieri locali, directori de instituții, preoți, foști angajați în administrația locală ori membri de partid.”

Cum arată progresismul în politica românească din anul electoral 2024
Vlad Dumitrescu (Panorama)

„Într-un an electoral mai aglomerat ca niciodată, cu patru runde de alegeri, pare că și oferta electorală devine, pe ici-pe colo, mai variată. Dacă în Europa există destule partide care marșează pe teme progresiste, atât economic cât și social, în România, acest curent de gândire a fost mai degrabă absent de pe scena politică. Sau și dacă a fost prezent, el nu a fost asumat ca atare, cum fac alți politicieni din Vest. Asta pare să se schimbe încetul cu încetul, parțial și dintr-o nevoie pragmatică de a acapara din votul tânăr.”

Seria Bears Uncovered
Michael Bird, Ovidiu Dunel-Stancu, Stefano Petrelli, Vjosa Cerkini (Scena9)

„Un documentar amplu, în care o echipă internațională de jurnaliști a călătorit în România, Slovenia, Albania, Kosovo și Italia, pentru a cerceta de ce oamenii și urșii își împart din ce în ce mai greu teritoriul. „Bears Uncovered” arată cum am ajuns aici, care sunt problemele dintre oameni și animalele sălbatice, dar și soluțiile care i-ar putea ajuta să trăiască mai bine împreună.”

Studenții de la Sociologie, revoltați de cursurile unui profesor candidat pe listele AUR: „Ne-a spus că femeile cu părul desprins sunt în căutare de bărbați”
Luiza Popovici (PressOne)

„Un profesor de la Facultatea de Sociologie din București candidează pe listele AUR la europarlamentare și între timp le spune studentelor că fertilitatea este indicată de lungimea unghiilor și că e normal să fie puse la punct de capul familiei, dacă vorbesc neîntrebate.”

Cum au inventat polițiștii din Sibiu “certificatul de consumator de droguri”: O mamă acuză abuzuri ale autorităților
Matthew Garvey (Context)

„Un document întocmit de Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate (SCCO) Sibiu, nesemnat de șeful instituției, a ajuns probă într-un dosar civil în care părinții unui copil de cinci ani, separați între timp și prinși în mai multe conflicte legale, se judecau pentru domiciliul minorului. În baza acestei hârtii care atestă, fără să ofere alte detalii, că mama copilului „are preocupări pe linia consumului de droguri”, Tribunalul Sibiu i-a dat câștig de cauză tatălui. Poliția Română refuză să clarifice situația, în timp ce femeia așteaptă procesul din iulie, care va stabili definitiv domiciliul copilului.”

Cartelul din Carpați 
Ionuț Stănescu, Ovidiu Vanghele, David Muntean (Recorder)

„Am mers în Franța să aflăm povestea castelului cumpărat de misterioșii investitori români și ne-am întors în țară pentru a lua urma banilor. Am descoperit o grupare creată și protejată de oameni politici girați de la vârful coaliției de guvernare. O grupare care a pus stăpânire pe cea mai cunoscută stațiune turistică a țării, transformând-o într-o sursă de îmbogățire.”

Într-un act sexual, „«NU» are aceeași valoare, indiferent când este verbalizat”, explică o terapeută / După jurnalistă, alte două femei îl acuză pe Răzvan Băltăreţu că nu le-a respectat consimțământul
Alexandra Nistor, Laurențiu Ungureanu (Hotnews)

„Azi sunt bine, nu vreau să mă mai întorc în mizeria aia, spune una dintre cele două femei care, după mărturia jurnalistei Adina Florea, îl acuză și ele pe Răzvan Băltărețu, fost redactor-şef al publicaţiei Vice, că a ignorat lipsa consimțământului într-un act sexual. Unele dintre femei spun că inițial acceptaseră raportul intim, apoi pe parcursul actului au spus NU, iar bărbatul nu s-a oprit.”

Comunitatea LGBTQ în discursul AUR: De la toleranță mimată la spaimă națională
Luca Istodor, ilustrații de Ramona Iacob (Iscoada)

„Discursul AUR vizează în mod negativ anumite grupuri minoritare, cum ar fi romii, maghiarii sau comunitatea LGBTQ, dar și curente ideologice, cum ar fi liberalismul european. Cu toate acestea, este posibil ca pericolul pe care îl reprezintă AUR să fie încă prea puțin conștientizat în spațiul public românesc. În media mainstream și discursul public, AUR a fost considerat, în special la apariția sa, mai degrabă „exotic și inofensiv, fiind perceput drept mai puțin periculos decât este în mod real”. 

—

Andra Mureșan

Reporter Scena9.
Tocmai își dă licența în Jurnalism.
Câștigătoarea premiul 1 la categoria Debut Jurnalistic, a premiului 2 la categoria Reportaj și a bursei BIRN – Balkan Investigative Reporting Network, Summer School.

🚩Despre dezinformare
de Codruța Simina, în Misreport

Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika.
Abonează-te aici la newsletterul Misreport ca să fii la curent cu dezinformările.
Follow Misreport pe Facebook pentru și mai multe updates.

👉 VIDEO. „Informează-te și votează la timpul potrivit!” e mesajul central al unei campanii derulate de Reprezentanța Comisiei Europene în timpul campaniei pentru alegerile europarlamentare. (Mircea Bravo via YouTube)

Pagina de Media scrie că Mircea Popa, cunoscut ca Mircea Bravo în mediul online, este parte din campanie. Creatorul de conţinut a realizat videoclipul intitulat „Cum se schimbă şeful”, cu scopul informării cetăţenilor asupra riscurilor dezinformării.

👉 Istoricii Cosmin Popa și Armand Goșu, specialiști în istoria Rusiei, au afirmat la unison, în cadrul unei dezbateri de la Constanța: „Da, a început al treilea război mondial”. 

„Doar că nu se desfășoară cum știm noi, e altă treabă. E un alt tip de război, dar a început”, a adăugat Armand Goșu.

Istoricii au explicat la ce se referă și la ce ne putem aștepta de la Rusia în următorii ani. (G4Media).

Idei de pus pe rană,
de la Gala Superscrieri

Știri despre cei care ne aduc știrile
de urmărit

🧩 S-au lansat patru noi platforme de jurnalism:
SPORT: Golazo.ro, parte din grupul Hotnews și GEN, sport, parte din inițiativele GENmedia, alături de GEN,știri (Redacția anului la Superscrieri #13).
INVESTIGAȚIE:
Public Record – Ana Poenariu, Codruța Simina, Bianca Albu
Snoop – jurnalism fără lesă – printre jurnaliștii din echipă: Mirela Neag, Cătălin Tolontan, Iulia Roșu, Dan Duca, Răzvan Luțac, Victor Ilie, Cristian Andrei, Alexandra Nistoroiu, Ioana Moldoveanu

Nu uita să îi susții și cu donații! 

🧩 Interviu video: Emilia Șercan o intervievează pe Maria Ressa, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Pace în 2022. Interviul a fost intermediat de Editura ZYX Books, care a publicat în limba română cartea Mariei Ressa – „Cum să înfrunți un dictator” – în această primăvară, în traducerea Monei Dîrțu.

„Guvernul din Filipine a emis împotriva Mariei Ressa zece mandate de arestare. Nu pentru că a comis vreo infracţiune, ci pentru că nu a vrut să tacă, încăpățânându-se să spună adevărul și să își facă, practic, treaba de jurnalist. În România, jurnalista Emilia Șercan este una dintre cei care au devenit ținta atacurilor politice. A ales să investigheze și să dezvăluie adevărul despre tezele de doctorat plagiate ale unor politicieni români. Două jurnaliste care își apără profesia și care se află întotdeauna de partea adevărului. Două femei care ne inspiră și care ne aduc aminte cât de important este să luptăm pentru ceea ce contează. Pentru fapte, pentru adevăr și pentru libertate.”

🧩 This Is The Story – Silviu Faiăr, invitat la video-podcastul lui Tudor Mușat: „În episodul ăsta am tocat tot: de la vrăjelile politicienilor în campania electorală până la droguri și păcănele.”

🧩 Într-un proiect internațional cu finanțare UE – alături de alte site-uri din Polonia, Croația, Bulgaria și Lituania – stirileprotv.ro are în derulare proiectul MyImpact, dedicat tinerilor din Generația Z.
O componentă a proiectului este reprezentată de un concurs la care se pot înscrie și tineri jurnaliști din România, prin care se poate demonstra modul în care formele contemporane de media pot promova activismul în rândul tinerilor, pe probleme sociale cruciale, cum ar fi sănătatea mintală, egalitatea și ecologia.  
Înscrierea se face aici https://competition.my-impact.org/start. Termen – 30 iunie 2024. Se vor acorda premii între 2000 si 5000 de euro.

Câteva idei cu care am plecat de la două evenimente Superscrieri
despre finanțarea presei, desigur

🧩 Superscrieri a scos jurnaliștii în stradă, să vorbim despre cât ne costă interesul public

🧩 Tomáš Bella, Denník N @ Superscrieri: un model de succes în media independentă

Împreună cu reprezentanți ai juriului & ai comunității Superscrieri, scanăm aparițiile cu însemnătate din presa noastră și distilăm un best of de 8 materiale din noul jurnalism românesc, pe care-l trimitem pe newsletter, în fiecare zi de 8 ale lunii. Te poți abona la newsletterul nostru aici.

fotografie Claudiu Popescu

Seria „Azilele groazei” + seria de follow-up „Toți știau” – realizată de Ovidiu Vanghele, jurnalist la Centrul de Investigații Media și Bianca Albu, jurnalistă la Buletin de București, a câștigat cele mai multe premii (trei) aseară în cadrul Galei Premiilor Superscrieri, eveniment care aduce în prim-plan cele mai bune materiale jurnalistice din România. Premiile obținute de această investigație sunt: „Superscrierea anului”, „Superscrierea cititorilor” (fiind cel mai votat material dintr-un total de peste 5.000 de voturi) și primul loc în categoria „Investigație”.

La această ediție au fost nominalizate 47 de materiale care au fost selectate de un juriu format din 26 de specialiști din media pentru cele nouă categorii de concurs: Audio/Podcast, Debut jurnalistic, Investigație, Opinie, Reportaj, Presă Locală, TV&VIDEO-jurnalism, Fotografia anului în media, Civic Influencers.

„Este important faptul că oamenii care citesc presa au apreciat munca noastră. Iar povestea aceasta nu ar fi putut fi făcută fără expertiza unui ONG; sunt oameni resursă, precum Georgiana Pascu (n.a. managerul Centrului de Resurse Juridice), fără de care nu îți dai seama ce se întâmplă în niște domenii. Narativul oficial este că această poveste nu există, dar oamenii de aici, de la Superscrieri, consideră că acesta este cel mai bun material de presă al anului și trebuie să ajungem să zicem că acesta este unul dintre subiectele anului. Pentru că noi, jurnaliștii, rămânem pe baricade pentru și cu susținerea celor care caută să fie de partea adevărului”, a spus Ovidiu Vanghele, jurnalist la Centrul de Investigații Media.

„A durat șase luni ca investigația noastră să prindă amploare și, din păcate, a fost nevoie și de o anchetă a DIICOT pentru acest lucru. Ne-am bucurat că am putut să ajutăm și să salvăm oameni. Si ne-am bucurat și de demisii”, a declarat Bianca Albu, jurnalistă la Buletin de București.

„Superscrierea anului ne arată că încă există potențial pentru schimbare, pentru schimbare de viitor și cât de importantă este colaborarea între jurnaliști și activiști. Începem să vedem lucrurile în context”, a afirmat Paul Radu, jurnalist de investigație, fost președinte al juriului Superscrieri și director executiv al The Organized Crime and Corruption Reporting Project – OCCRP.

Pe lângă cele nouă categorii de concurs, juriul a mai oferit opt premii onorifice și alte premii speciale.

Bursa „Superscrieri – Ion Rațiu pentru jurnalism de investigație” a fost oferită Biancăi Albu, iar „Bursa BIRN – Balkan Investigative Reporting Network” a fost oferită Andrei Mureșan – câștigătoarea premiului întâi și la categoria „Debut jurnalistic”.

Premiul juriului a fost câștigat de către reportajul „Cătunul care și-a dorit o școală”, realizat de jurnalista Andreea Archip (Școala9). Acest material a fost nominalizat și la TV&VIDEO-jurnalism, secțiune în care toate cele trei premii au fost obținute de Recorder.

„Cei 12 ani de când există Superscrieri sunt ani în care acești jurnaliști au încercat să ofere informații, onestitate, transparență, jurnalism bine făcut. Nu este vorba doar despre presă independentă, ci mai ales despre practici pe care oamenii aceștia au încercat să le aducă în piață. Celebrăm cel mai bun jurnalism, nu doar pe jurnaliștii care câștigă premii pentru materiale care sunt foarte bune”, a declarat Vlad Stoicescu, președintele juriului Superscrieri, jurnalist Dela0, Să fie lumină, Judecata de Acum.

Tema Superscrieri din acest an a fost „Cum dă presa de bani, nu doar de urma lor”.

„Am ales o temă grea anul acesta, finanțarea presei. Ne vom concentra pe a găsi modele inspiraționale pentru a face redacțiile sustenabile pentru că este o temă care ne privește foarte mult pe toți”, a spus Alexandra Cantor, directoarea executivă a Fundației Friends for Friends, organizatoarea Superscrieri.

Cine au fost membrii juriului

Vlad Stoicescu, președintele juriului acestei ediții.

Membrii juriului au fost: Alice Iacobescu, Cătălin Striblea, Codruța Simina, Cristian Leonte, Dan Duca, Dan Radu, Dragoș Pătraru, Daniel Condurache, Emilia Șercan, Irina Păcurariu, Iulia Roșu, Marius Comper, Mihai Ghiduc, Mona Dîrțu, Oana Giurgiu, Paula Herlo, Paul Radu, Robert Schwartz, Tudor Mușat.

La categoria „Fotografia anului în media”: Octav Ganea, Alex Gâlmeanu, Ileana Szasz; la categoria „Civic Influencers”: Monica Jitariuc și Diana Filimon; pentru premiul special „Animal Welfare în România”: Andrei Ciurcanu.

Membrii juriului s-au recuzat de la evaluarea materialelor aflate în situația de conflict de interese.

Premiile Superscrieri, ediția XIII-a

AUDIO/PODCAST

Locul 1: Podcastul Palianytsia – Iulia Mihaela Verbancu (War Street Journal)

Locul 2: Pe urmele abandonului – Oana Drăgulinescu, Ana Maria Ciobanu, Ion Țurcanu, Iulia Țurcanu, Mihnea Ciulei (Muzeul abandonului)

Locul 3: Viață irosită în cazinouri – Viorica Ștefan (Radio Europa FM – Lumea Europa FM)

OPINIE

Locul 1: Ministrul sănătății nu se poate mira laolaltă cu publicul când, pe trotuarul din fața unui spital, o femeie naște un copil – Alexandra Nistoroiu (Libertatea)

Locul 2: Drogurile din școlile și liceele Capitalei: problema „care nu există” și populismul ciclic al politicienilor – Adina Căpîlnean (Buletin de București)

Locul 3: Politicianul român față cu social media – Victor Morozov (Films in Frame)

DEBUT JURNALISTIC

Locul 1: Andra Mureșan, Femei care au omorât pentru viața lor (HotNews)

Locul 2: Matthew Garvey, co-autor: Sănătatea care ne arde – material publicat împreună cu Diana Livesay, Iulia Stănoiu, Mihaela Tănase (Context)

Locul 3: Delia Dascălu, Gabriel Mateescu, Cum am cumpărat licențe la Medicină și Drept de pe site-uri de „copertare și consultanță” (Info Sud-Est)

PRESĂ LOCALĂ

Locul 1: Latifundiarii din Comorova: Cum dispare singura pădure de pe litoral/ Dosarul DNA pe retrocedări și vânzări, clasat pe prescripție – Andreea Pavel, Cristian Andrei Leonte (Info Sud-Est, Context)

Locul 2: Afacerea cu jilțuri bisericești de la Catedrala din Voluntari – Florin Râșteiu (Buletin de București)

Locul 3: VIP-uri la apă: În Oradea, malul Crișului Repede a fost „confiscat” de persoane bogate și influente, cu vile în vecinătate – Adriana Totorean (Bihoreanul)

REPORTAJ

Locul 1: Andrei nu se mai întoarce în Transnistria – Polina Cupcea (Oameni și Kilometri)

Locul 2: Femei care au omorât pentru viața lor – Andra Mureșan (HotNews)

Locul 3: Lumea unei mame la 16 ani: „Lapte, plânsete, pamperși”. Ce (nu) face statul român pentru copiii cu copii – Oana Moisil (Europa Liberă România)

TV&VIDEO-JURNALISM

Locul 1:  Puterea din umbră – Andreea Pocotilă, Mihai Voinea, Cristian Delcea (Recorder)

Locul 2:  Adio, arme! Armata României în fața celui mai mare val de demisii – Andrei Udișteanu (Recorder)

Locul 3: „Toate sunteți ale mele!”. Arhidiaconul și elevele de la Seminar – Alina Păduraru, Isabela Pop (Recorder)

INVESTIGAȚIE

Locul 1:  Seria „Azilele groazei” + seria de follow-up „Toți știau” – Ovidiu Vanghele (Centrul de Investigații Media), Bianca Albu (Buletin de București)

Locul 2: Pe aici nu se trece fără șpagă – Alex Nedea, David Muntean (Recorder)

Locul 3: Lecțiile profesorului Puiu Șerban – Ioana Moldoveanu, Luiza Vasiliu – editor (RISE Project)

Dumnezeul achizițiilor se întoarce – Alex Nedea, David Muntean (Recorder)

FOTOGRAFIA ANULUI ÎN MEDIA

Locul 1: Mândrie și beton – după 10 ani – Petruț Călinescu (CdFD – Centrul de Fotografie Documentară)

Locul 2: Fragmente – Andrei Pungovschi (Liberation)

Locul 3: Frații Tate în fața sediului DIICOT – Sabin Cîrstoveanu (Inquam Photos)

CIVIC INFLUENCERS

Locul întâi a fost obținut de două proiecte:

Newsletterul lunar „Foaia de observație” – Sorana Stănescu

Fără reclame la jocurile de noroc – Silviu Istrate / Faiăr și Ana Racheleanu / Declic (Faiăr Silviu LIVE / Youtube)

Locul 2: Harta Abandonului – un efort de recuperare a memoriei instituțiilor de ocrotire în care au trăit sute de mii de copii din România – Anca Niță, Iris Șerban, Ana Maria Ciobanu, Mirela Petrică, Ina Alecxă (Muzeul Abandonului)

Locul 3: Pe înțelesul rOmului – Florin-Alexandru-Paul Stan (TikTok / Alex Stan)

PREMII SPECIALE

SUPERSCRIEREA ANULUI

Seria „Azilele groazei” + seria de follow-up „Toți știau” – Ovidiu Vanghele (Centrul de Investigații Media), Bianca Albu (Buletin de București)

PREMIUL JURIULUI

Cătunul care și-a dorit o școală – Andreea Archip (Școala9)

SUPERSCRIEREA CITITORILOR

Seria „Azilele groazei” + seria de follow-up „Toți știau” – Ovidiu Vanghele (Centrul de Investigații Media), Bianca Albu (Buletin de București)

PREMIUL SPECIAL „Animal Welfare în România”
Căsuța Pisicească. Cum au murit zeci de pisici la cel mai cunoscut adăpost din Iași, sub ochii autorităților și pe banii iubitorilor de animale — Teodora Munteanu (PressOne)

PREMII ONORIFICE

Redacția Anului – GEN, știri

Editorul Anului – Attila Biro (Context)

Best Use of Digital/New Media – Recorder

Carte de non-ficțiune – Mihnea Măruță, „Identitatea virtuală. Cum și de ce ne transformă rețelele de socializare”

Feature Writing / Articole longform – „Complicata istorie a utopiei întemeiate de un artist român în Israel” – Andrei Popoviciu (Scena9)

Premiul onorific pentru întreaga activitate: VICE România

Premiul onorific pentru corespondențe de război – Radu Hossu, Jurnal de Front

Premiul onorific „Hold the Line” – pentru jurnaliștii concediați abuziv, din fostele echipe Libertatea & GSP

BURSE

Bursa BIRN – Balkan Investigative Reporting Network – Andra Mureșan

Bursa Superscrieri Ion Rațiu pentru jurnalism de investigație – Bianca Albu

Vezi aici toți nominalizații ediției, pe care îi felicităm și le mulțumim pentru munca în interesul public. 

***

Premiile Superscrieri reprezintă o inițiativă independentă lansată în 2011 de Fundația Friends for Friends si este posibilă doar cu sprijinul unor companii care își asumă susținerea unei prese de calitate, precum partenerii de creștere Bitdefender, Kaufland România, BRD – Groupe Société Générale, FAN Courier, împreună cu susținerea sponsorilor de categorie: Ethical Media Alliance, PPC, Povestela, Humane Society International – Europe, DiFine PR, Media Trade Services, Blitz Production.